EROARE DE FAPT

EROARE DE FAPT

(DEŢINERE DE SUBSTANŢE TOXICE)

Potrivit art. 51 alin. ultim C.pen., necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei. Necunoaşterea legii nepenale poate constitui cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, echivalentă erorii de fapt, cu condiţia ca făptuitorul să ignore acea dispoziţie legală, ceea ce nu subzistă în cazul angajatului unei firme care importă şi exportă substanţe toxice, dacă acesta sustrage şi deţine asemenea substanţe.

2440 din 6 octombrie 1995 în „Pro lege” nr. 3/1996, p. 82

Se comite o eroare  grosieră de fapt şi un exces de putere când curtea afirmă prin hotărârea sa contrariul de ce rezultă din actele produse.

(Secţiunea I a Curţii de Casaţie, dec. nr. 323 din 8 octombrie 1884 în „Buletin”, p.775)

Eroare extrapenală (necunoaşterea dispoziţiilor administrative) poate fi invocată.

Secţiunea a II-a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dec. pen. nr.1452 din 15 iunie 1943 în C. Buznea, M.Klein, Jurisprudenţa

Curtea Constituţională S.II şi a S.U., în materia penală, 1946, p. 130

(EROARE DE FAPT. CONDIŢII)

În momentul săvârşirii faptei nu se cunoaşte existenţa stării, situaţiei sau împrejurării de care depune cf.art. 51 alin. 1 C. pen., caracterul penal al faptei.

2137 din 5 august 1998, Bul. jud., p. 435

Notă: – G. Antoniu, Eroarea de drept penal, „R.D.P.” nr. 1/1994, p. 18-19

- Eroarea de drept rezultând din necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei legi nepenale înlătură caracterul penal, ea urmând aceeaşi eficienţă ca şi eroarea de fapt (autorizaţie silvică de la organ necompetent).

- Convertirea erorii de drept extrapenal în eroare de fapt se Aplică prin aceea că ceea ce ignoră sau cunoaşte greşit făptuitorul este o situaţie de fapt rezultând dintr-o lege nepenală, eroare care influenţează asupra modului cum acesta a apreciat valoarea activităţii sale (vezi monede false retrase din circulaţie).

- Gh. Dărângă, Comentariu, în „Codul penal comentat şi adnotat”, P. generală, p. 379.

(EROARE DE FAPT. CONDIŢII NECESARE PENTRU EXISTENŢA ACESTEIA)

Existenţa erorii de fapt presupune, potrivit art. 51 alin. 1 C. pen., necunoaşterea de către făptuitor, în momentul săvârşirii faptei penale, a unei anumite stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Necunoaşterea proprietăţilor chimice ale unei substanţe toxice cum este mercurul, a cărui deţinere este interzisă datorită pericolului pe care îl prezintă, nu poate constitui motiv pentru înlăturarea caracterului penal al faptei cât timp acele proprietăţi, cu caracter permanent, nu au intervenit imprevizibil, iar procurarea substanţei respective s-a realizat printr-o acţiune ilicită, respectiv, prin sustragere din locul unde era instalată ori depozitată în condiţii de deplină siguranţă.

Prin sentinţa penală nr. 38 din 20 februarie 1998 a Tribunalului Maramureş au fost condamnaţi inculpaţii M.V., B.Al. şi V.S.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante sau de substanţe toxice prevăzută de art. 312 alin. 1 C. pen., iar primul inculpat şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 C. pen.

S-a reţinut că, în ziua de 10 august 1997, inculpatul M.V. a sustras, dintr-un contor al unei staţii de gaz metan, cantitatea de 4,17 kg mercur, cu o puritate de 99,86%, pe care a încercat să o valorifice cu ajutorul celorlalţi inculpaţi.

Apelurile declarate de inculpaţi au fost respinse prin decizia penală nr. 152 din 17 iunie 1998 a Curţii de Apel Cluj.

Declarând recurs, inculpaţii au susţinut că s-au aflat în eroare de fapt, deoarece nu au avut cunoştinţă despre toxicitatea mercurului sustras, astfel că deţinerea de către ei a acestei substanţe şi încercarea lor de a o valorifica nu constituie infracţiune potrivit art. 51 C. pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. 1 C. pen., fapta prevăzută de legea penală nu constituie infracţiune în cazul când făptuitorul, în momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Necunoaşterea proprietăţilor chimice ale unei substanţe toxice, cum este mercurul, a cărei deţinere este interzisă datorită pericolului pe care îl prezintă, nu poate fi invocată pentru înlăturarea caracterului penal al faptei cât timp acele proprietăţi, cu caracter permanent, nu au intervenit în mod imprevizibil, iar substanţa respectivă a fost procurată de inculpat prin sustragere din locul unde era instalată ori depozitată în condiţii de siguranţă deplină.

În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţi au fost respinse.

1316 din 2 aprilie 19993/2000, 171

Vezi: Lege penală; Trafic de stupefiante

(EROARE GRAVĂ DE FAPT. ÎNLĂTURAREA DECLARAŢIILOR DE MARTORI NESINCERE.)

Art. 410 alin. 1 pct. I 8 C. pr. pen.

1021 din 21 aprilie 1995 în „Pro lege” nr. 4/1995, 79

Notă: – Respingerea cererii privind daune morale este eroare gravă fapt (3859 pct.18 C. pr. pen.) C.A. Bucuresti, S. I. pen., dec. nr. 479/1996, în „R.D.P.” nr. 2/1997, 138.

Eroarea gravă de fapt este contradicţia evidentă şi esenţială dintre ce spune dosarul prin actele lui, şi ceea ce a reţinut instanţa, prin hotărâre.

Eroarea gravă de fapt nu înseamnă o greşită apreciere dată faptelor de către instanţa de fond, ci o constatare a reţinerii unei împrejurări esenţiale fără ca probele administrate să o susţină sau a nereţinerii unei astfel de împrejurări esenţiale (deşi probele administrate o confirmau), în ambele cazuri apărând o deturnare gravă a probelor

Gh. Theodoru, în „R.D.P.” nr. 3/1995, p. 106 v.şi V. Papadopol, Notă, în CAB, Culegere pe anul 1997, p. 95-97, 290 şi 270-271; D. Ciuncan, în „Dreptul” nr. 4/1995, p. 51

Eroare gravă de fapt trebuie să influenţeze în mod hotărâtor soluţia

2734/1993, în „Pro lege” nr.1/1995, p.112

În sens contrar, C.S.J., S. pen., dec. nr. 665/1994, „R.D.P.” nr. 3/1995, p. 141 referitor la probe Expl. administrate, omise, nu denaturate.

Notă: La infracţiuni de culpă, la V. Miroban, în „Dreptul” nr. 6/1995, p. 62; D. Ciuncan, Caz de recurs şi recurs în anulare, în „Dreptul” nr. 4/1995, p. 51; I. Ionescu, Recurs. Citare, în Rev. „Dreptul” nr. 2/1994, p. 141.

(EROARE GRAVĂ DE FAPT. ACŢIUNE CIVILĂ. STABILIREA GREŞITĂ A CUANTUMULUI DESPĂGUBIRILOR)

1152 din 14 mai 1996 în „Pro lege” nr.3/1997, 185

Notă: Eroarea gravă de fapt nu se identifică şi nu provine din neadministrarea unor probe, ci din denaturarea probelor administrate, ceea ce a dus fie la reţinerea unei împrejurări esenţiale, fără ca acele probe să o susţină, fie la nereţinerea unei astfel de împrejurări esenţiale, deşi probele administrate o confirmau.

(EROARE GRAVĂ DE FAPT)

Atunci când participarea inculpatului la săvârşirea unei fapte penale este reţinută pe baza declaraţiei date la urmărirea penală de o persoană interesată care fiind adevăratul autor, s-a prezentat în locul său pentru a face recunoaşteri.

3165 din 3 decembrie 1998

Notă: – Gr. Theodoru, Recursul părţii civile. Înlăturarea provocării. Eroare gravă de fapt. Reactualizarea despăgubirilor civile, „R.D.P.” nr. 3/1995, p.106; V. Papadopol, Notă în CPJP, C.A. Buc, 1996, p.254 – 256.

Vezi: Furt între soţi; Lăsarea fără ajutor; Recurs; Recurs în anulare

(ÎNDREPTAREA ERORILOR MATERIALE. OMISIUNEA INSTANŢEI DE A SE PRONUNŢA CU PRIVIRE LA ÎNLĂTURAREA CONFISCĂRII TOTALE A AVERII INCULPATULUI PENTRU CARE S-A DISPUS ÎNCETAREA URMĂRIRII PENALE. INADMISIBILITATEA CERERII)

Încheierea secţiei militare nr. 24 din 19 februarie 1997 în „Pro lege” nr. 2/1998, 203

ERORI MATERIALE

Vezi: Îndreptarea erorilor materiale.

EROARE JUDICIARĂ

Notă: Dec. nr. 208/1996 în „Pro lege” nr. 4/1997, p. 132.

- M. Susman, Probleme ridicate în cazul erorilor judiciare, „Dreptul” nr. 2/1998, p. 71 şi în „Pro lege” nr. 2/1998, p. 276

- Adrian Ştefan Tulbure, Erori judiciare. Repararea pagubei, „R.D.P.” nr. 4/2000, p. 35

- Marius Cristian Pântea, Erori judiciare în procesul penal, „R.D.P.” nr. 4/2000, p. 84

- V. Paşca, Erori judiciare. Daune morale, Cauţiune, „R.D.P.” nr. 2/2001, p. 56

- Aurelia Cotuţiu, Răspunderea statului pentru erori judiciare penale, „Dreptul” nr. 1/2003, p. 69

Lasă un răspuns