MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA CODULUI MUNCII

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  225 din 31 martie 2011 a fost  publicat  Decretul nr. 410 din 31 martie 2011 pentru promulgarea Legii privind aprobarea privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.

Legea, nr. 40 din 31 martie 2011  intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum şi jurisdicţia muncii.

O noutate interesantă o găsim în articolul  270:

“Art. 270. – (1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

(3) În situaţia în care angajatorul constată că salariatul său a provocat o pagubă din vina şi în legătură cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o notă de constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul părţilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicării.

(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul părţilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.”

Articolul   270 anterior (Codul muncii al României din 24 ianuarie 2003, , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003) avea următoarea formulare:

„ (1) Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

(2) Salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră ori de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.”

Dacă îmi amintesc bine, Codul muncii din 1950 limita răspunderea patrimonială a salariatului la 3 salarii, fără alte condiții.  Legea nr. 40 vorbește de o contravaloare a pagubei recuperabile (1)prin acordul părţilor, (2)conform alin. (3), care nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie. Ar fi vorba deci doar de o pagubă recuperată prin acordul părţilor, doar atunci când părțile s-au înțeles,  adică doar conform alin. (3),  și nu de limitarea  răspunderii patrimoniale a salariatului, întotdeauna, ca principiu.

Leave a Reply