COMPLICITATE MORALĂ

Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. [...]

PRESCRIPŢIA RĂSPUNDERII PENALE

Prescripţia răspunderii penale este o cauză de înlăturare a răspunderii penale, ca urmare a neexercitării în timp util de către stat, prin organele judiciare, a dreptului de a aplica infractorului o pedeapsă, având ca obiect stingerea acestui drept şi a obligaţiei corelative a infractorului de a suporta aplicarea unei sancţiuni penale; împlinirea termenului de prescripţie trebuie verificată de organul judiciar înaintea oricărei probleme, privind fondul cauzei, excepţia prescripţiei răspunderii penale putând fi invocată din oficiu sau de partea interesată, fiind excepţie dirimantă; pentru a produce efectele, anterior arătate, împlinirea termenului de prescripţie, trebuie să fi avut loc înainte de împlinirea oricărui act care trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului. Instituirea prescripţiei ca una dintre cauzele de înlăturare a răspunderii penale constituie o consecinţă firească a înţelegerii infracţiunii ca o faptă antisocială şi a răspunderii penale ca o ripostă publică la infracţiune. Tragerea la răspundere penală pentru comiterea unei fapte periculoase pentru societate este utilă şi necesară numai dacă se produce într-un interval de timp în care pedeapsa aplicată infractorului îşi poate îndeplini funcţiile preventive şi educative pentru care a fost instituită. În afară de infracţiunile împotriva păcii şi omenirii, exceptate de la prescripţie conform art. 121 alin. (2) din Codul penal, în cazul tuturor celorlalte infracţiuni trecerea unui anumit interval de timp determină ca răspunderea penală să nu mai prezinte nici o utilitate, fapta ca atare şi răul social produs de aceasta fiind şterse din conştiinţa publică pe cale naturală, prin uitare. [...]

SECHESTRUL ASIGURATOR

SECHESTRUL ASIGURATOR

Definind regimul unor măsuri asigurătorii susceptibile de a fi luate în procesul penal, prevederile legale indicau fără echivoc că ele constituiau doar o formă de restrângere – pentru o perioadă limitată de timp – a exercitării de către proprietarul bunului a dreptului de dispoziţie, fără a modifica sau transfera însuşi [...]

DURATĂ EXCESIVĂ A PROCEDURILOR

Curtea evidenţiază că, de fapt, convenţia este direct aplicabilă în România şi prevalează asupra dispoziţiilor de drept naţional care sunt contrare acesteia . Curtea a identificat deja o deficienţă de funcţionare a sistemului judiciar din cauza casărilor şi trimiterilor succesive datorate unor erori comise de instanţele de rang inferior (Cârstea şi Grecu împotriva României). [...]

ŞANTAJUL

principiul constituţional al egalităţii nu are semnificaţia uniformităţii, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică unei categorii de persoane clar circumstanţiate de legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispoziţiile Legii nr. 78/2000, justifică stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este şi incriminarea mai severă a infracţiunii de şantaj în care sunt implicate acestea. Aşa fiind şi întrucât textul de lege criticat se aplică, fără privilegii sau discriminări, în toate situaţiile ce implică persoane dintre cele arătate la art. 1 al legii, nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi. [...]

NASTASE , SFERA DE INFLUENTA

În cazul în care, prin hotărâre judecătorească definitivă, unul sau mai mulţi candidaţi declaraţi aleşi ai unui partid politic au fost condamnaţi pentru o infracţiune în legătură cu finanţarea partidului politic ori, după caz, a campaniei electorale, aceştia devin incompatibili cu statutul de parlamentar sau de ales local pentru mandatul obţinut, care este anulat (Art. 46 alin. 1 Legea nr. 334 din 17 iulie 2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările ulterioare). [...]

Săvârşirea infracţiunii

Executarea activității infracționale se caracterizează prin săvârșirea de acte de natură să realizeze însăși acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii.

Ulterior, realizarea rezultatului reprezintă realizarea laturii obiective a infracțiunii, cu  producerea efectivă a urmării imediate (rezultat ilicit), ca fapt consumat. La infracțiunile continue, prelungirea în timp a acțiunii, după producerea rezultatului caracterizează epuizarea. [...]

DREPTUL DE AUTOR , PLAGIATUL

plagiatul reprezintă publicarea( expunerea ) unor extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru (nume, acțiune de preluare, fără specificare) şi fără a face trimitere , în orice modalitate, la sursele originale. Exced definirii, activitatea ştiinţifică, tehnologică sau de inovare. [...]

CONFISCARE EXTINSA,MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA CODULUI PENAL AL ROMÂNIEI ŞI A LEGII NR. 286/2009 PRIVIND CODUL PENAL, LEGEA nr. 63 din 17 aprilie 2012

Instanță națională trebuie să fie convinsă pe deplin, pe baza unor fapte specifice, că bunurile având legătură cu infracțiunea sunt rezultatul unor activităţi infracţionale. Statele membre pot recurge și la alte proceduri decât cele penale pentru a-l deposeda pe autor de respectivele bunuri; de exemplu, proceduri fiscale. Bunurile trebuie obținute de asociații persoanei respective sau transferate unei persoane juridice, pentru a permite să se confiște [...]

INTERCEPTĂRI, ÎNREGISTRĂRI, ART. 911 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ, PROCES ECHITABIL, DREPTUL LA VIAŢĂ PRIVATĂ

Dispoziţiile art. 911 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societăţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţări şi de a supraveghea elementele subversive ce acţionează pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârşirii de infracţiuni (Curtea Constituțională, Deciziei nr. 410 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008). Curtea Constituţională a statuat că interceptările şi înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare. [...]

Pagina 10 din 20« Prima...8910111220...Ultima »