A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

TRAFICUL DE PERSOANE

Efectuarea oricăror activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului NU constituie infracțiunea de trafic dacă persoana fizică ce constituie subiectul pasiv – indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de parte vătămată – nu a fost recrutată, transportată, transferată, cazată ori primită prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane. […]

RĂSPUNDEREA MAGISTRAȚILOR

RĂSPUNDEREA MAGISTRAȚILOR

Titlul IV din Legea nr. 303 din 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor ( publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare) reglementează răspunderea judecătorilor […]

PREVENIREA ŞI COMBATEREA TRAFICULUI ŞI CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI

Socotim drept caracter de infracţiune penală, în conformitate cu dreptul constituțional, atunci când actul a fost comis intenţionat, deţinerii sau cumpărării oricărui stupefiant sau substanţe psihotrope, doar în scopul producţiei, fabricaţiei, extracţiei, preparării, ofertei, punerii în vânzare, distribuirii, vânzării, livrării în orice condiţii, expedierii, expedierii în tranzit, transportului, importului sau exportului oricărui stupefiant sau oricărei substanţe psihotrope. […]

INSULTA ŞI CALOMNIA, PROBA VERITĂŢII, ABROGAREA NORMEI DE INCRIMINARE , NECONSTITUȚIONALITATE, PROCEDURA ART. 147 ALIN. (1) DIN CONSTITUŢIA ROMÂNIEI, O NOUĂ INCRIMINARE

recursul în interesul legii putea fi socotit inadmisibil; nu credem că se poate modifica, printr-o decizie judecătorească, chiar și a înaltei curți, legea Curții Constituționale. Deciziile Curții Constituționale – garant al supremației legii fundamentale – sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Prin modificarea constituțională, se elimină posibilitatea Parlamentului de a anula deciziile de neconstituţionalitate a legilor date de Curtea Constituţională (Principalele valori ale Legii de revizuire a Constituţiei României – www. cdep. ro). Potrivit alin. 1 al art. 145 din propunerea legislativă de revizuire, Parlamentul sau Guvernul au posibilitatea ca, înăuntrul termenului de 45 de zile până la intrarea în vigoare a deciziei Curţii, să pună de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Instituirea unei obligaţii de reexaminare (cum se propusese printr-un amendament respins) ar avea ca semnificaţie încălcarea autonomiei parlamentare, cât şi a libertăţii politice a Guvernului, ceea ce, de principiu, este inadmisibil; ceea ce legiuitorul sau Guvernul înţelege să facă, trebuie să fie exclusiv pe temeiul voinţei sale, cunoscând efectele inacţiunii şi anume intrarea în vigoare a deciziei Curţii (Urmărirea procesului legislativ – www. cdep). Totuși prin abrogarea celor trei texte de lege din Codul penal a fost încălcat şi principiul egalităţii în drepturi prevăzut în art. 16 din Constituţie, contravenindu-se totodată şi interdicţiei de lezare a demnităţii, onoarei, vieţii particulare şi a dreptului la propria imagine ca urmare a exercitării libertăţii de exprimare, astfel cum această libertate este limitată prin prevederile art. 30 alin. (6) şi (8) din Constituţia României, republicată. Aceasta nu însemnă că s-ar impune – într-o nouă reglementare – cu necesitate, sancțiunea închisorii sau poate chiar dezincriminarea unor fapte şi contravenţionalizarea acestora. […]

AVEREA DOBÂNDITĂ LICIT NU POATE FI CONFISCATĂ

AVEREA DOBÂNDITĂ LICIT NU POATE FI CONFISCATĂ

“Următorul articol este cel care a creat foarte multe controverse și sunt convins că aceste controverse nu s-au încheiat. Mă refer la articolul 44 din Constituția României, care vizează averile dobândite licit. Textul actualei Constituții spune că averea dobândită licit nu poate fi confiscată. E un lucru extrem […]

Mandatul de aducere

– Măsura conducerii la sediul poliţiei prevăzută în art. 31 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române este o măsură de fapt, fizică şi inerentă verificării, a controlului, a identificării persoanelor – suspecte sau necunoscute. – Măsura conducerii la sediul poliţiei este o măsură administrativă ce implică restrângerea exerciţiului libertăţii individuale şi poate fi caracterizată, în termenii art. 23 din Constituţie, ca o reţinere. – Constituţia se referă în prevederile citate la toate cazurile în care autorităţile publice competente sunt autorizate prin lege să ia măsura reţinerii unei persoane, fie că este vorba despre o măsură preventivă dispusă în procesul penal, despre una luată în cadrul procedurii contravenţionale sau despre o altă măsură de reţinere cu caracter administrativ. În toate aceste cazuri reţinerea nu poate depăşi 24 de ore. – Mandatul de aducere este o măsură de constrângere. – Măsura de aducere se dispune numai dacă procurorul constată motivat că se impune în interesul rezolvării cauzei. – Luarea măsurii trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi să nu aducă atingere însăşi existenţei dreptului sau a libertăţii. – În ordonanţa prin care s-a dispus reţinerea trebuie să se menţioneze faptul că s-a deduce timpul cât persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei prevăzută în art. 31 lit. b) din Legea nr. 218/2002. – Timpul curge de la momentul constrângerii persoanei, de la ridicarea persoanei, şi nu de la prezentarea ei în faţa procurorului. – Dacă măsura administrativă a conducerii sau măsura procesuală a aducerii durează la limita a 24 de ore nu mai este posibilă măsura procesuală a reţinerii preventive, ci, dacă este cazul, se va trece direct la măsura arestării preventive. […]

DEPARTAMENTUL PENTRU LUPTA ANTIFRAUDĂ

Credem că OLAF are calitatea de organ de constatare în baza art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală , ca alt organ de stat , și nu în baza art. 214 alin. (1) lit. b), ca organ de control, și nici ca organ de conducere. Departamentul poate, la solicitarea procurorului, să efectueze controale cu privire la respectarea dispoziţiilor legale în materia protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene (art. 10 alin. 2). În sistemul procedural român, organele de constatare sunt ele obligate să procedeze la încheierea anumitor acte, legat de anume împrejurări concrete ale săvârșirii unei infracțiuni, potrivit art. 214 din Codul de procedură penală procurorul neavând cum să se interpună între un act administativ de control al OLAF și un act de urmărire penală. Actele închieiate de OLAF, în calitate de organ de constatare, potrivit art. 214 alin. (3) din Codul de procedură penală trebuie înaintate porcurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infracțiune, afară de cazul când legea ar dispune altfel. Altfel, un anume organ al statului s-ar transforma în organ de cercetare penală. părerea noastră este că alineatul (4) al art. 11 din lege se referă doar la acele acte administrative care ajung în fața unor organe judiciare constituind mijloace de probă (conform alin. 5 al art. 214 din Codul de procedură penală ), în cadrul unei proceduri aflate în curs, doar la acestea referindu-se excepția. […]

libertatea de exprimare,ORNISS,exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale

Articolul 10 § 2 din Convenție nu lasă loc pentru restricții la libertatea de expresie în domeniul discursului politic sau în chestiuni de interes general, așa cum este aplicarea justiției. Condamnarea reclamantului apare disproporționată, nefiind necesară într-o societate democratică. Statele, spune Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu se pot prevala de protejarea integrității teritoriale, a securității naționale, a apărării ordinii publice sau de necesitatea prevenirii infracțiunilor pentru a restrânge dreptul publicului de a fi informat . […]

DAUNELE MORALE

Despăgubirile acordate părţii vătămate trebue să constitue întotdeauna o justă şi integrală reparaţie a daunelor materiale sau morale suferite în urma infracţiunii şi pot fi stabilite, după principiile dreptului civil, într’o sumă globală. Ele pot consta şi într’o rentă anuală, pe timp determinat, când aceasta ar satisface mai echitabil interesele părţilor. Prejudiciul patrimonial poate rezulta nu numai din vătămarea drepturilor personalității privitoare la făptura fizică, ci și din atingerea adusă drepturilor personale nepatrimoniale privitoare la ființa morală a omului, cum sunt dreptul la onoare, la reputație, la nume, la reproducerea propriei sale imagini, la paternitatea operei de creație, la libertate și la altele asemenea – pretium doloris. […]

PREZENTAREA MATERIALULUI DE URMĂRIRE PENALĂ,Instrucţiunea preparatorie sau propriu-zisă,Publicitatea informaţiilor privind procedurile judiciare şi asigurarea unui proces echitabil , prezumţia de nevinovăţie,VERIFICAREA LEGALITĂŢII ŞI TEMEINICIEI ACTULUI DE TRIMITERE ÎN JUDECATĂ,RECHIZITORIU,PROCUROR

Preliminarii. Instrucţiunea preparatorie sau propriu-zisă

Instrucţiunea preparatorie are de scop, adunarea probelor şi constatarea dacă există sau nu indicii de culpabilitate contra infractorului şi deci, dacă el trebuie trimis în judecata instanţelor penale competente.

Instrucţiunea e de două feluri:

a). Instrucţiunea sumară, aceea care după cum am văzut se […]