DREPTUL DE PROPRIETATE . PROTECŢIA SOCIALĂ A CHIRIAŞILOR

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 18 mai 2010 a fost publicată Hotărârea din 7 februarie 2008, definitivă la 7 mai 2008,   pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului   în Cauza Arsenovici împotriva României (Cererea nr. 77.210/01).  Curtea a constatat că o ingerinţă a autorităţii publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor trebuie să fie legală. Ingerinţa în dreptul de proprietate trebuie nu numai să urmărească un “scop legitim”, conform cu “interesul general”, ci şi să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit, prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile menite să reglementeze folosinţa bunurilor unui individ.  Legea nr. 17/1994 era lipsită de precizie, ea nu prevedea nicio procedură prin care foştii proprietari, cărora li s-au restituit bunurile naţionalizate după intrarea în vigoare a legii, puteau încheia contracte de închiriere în scop locativ cu foştii chiriaşi ai statului şi nici nu conţinea vreo sancţiune în caz de refuz al acestora din urmă de a-i recunoaşte ca proprietari şi de a încheia contracte de închiriere.  Autorităţile erau obligate să pună la punct proceduri sau mecanisme legislative previzibile şi coerente, prevăzând anumite garanţii pentru ca punerea lor în aplicare şi incidenţa lor asupra dreptului de proprietate al locatorului să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile .  Legea nr. 17/1994 nu numai că a prelungit cu 5 ani contractele de închiriere ale vechilor chiriaşi, dar a şi menţinut în această perioadă aceleaşi condiţii contractuale fixate prin legea nr. 5/1973, inclusiv baremul de calcul al chiriei, fără a ţine cont de inflaţia puternică pe care o cunoştea ţara .  Restricţiile suferite de reclamantă timp de mai mulţi ani în ceea ce priveşte folosinţa apartamentului său, şi în special imposibilitatea în care s-a aflat de a-i obliga pe ocupanţii acestuia să îi plătească o chirie din cauza prevederilor defectuoase şi a lacunelor constatate în legea nr. 17/1994 şi în O.U.G. nr. 40/1999, nu au menţinut un just echilibru între protecţia dreptului individului la respectarea bunurilor sale şi cerinţele interesului general. Continue reading DREPTUL DE PROPRIETATE . PROTECŢIA SOCIALĂ A CHIRIAŞILOR

CONTRAVENTIE, INFRACŢIUNE, NE BIS IN IDEM, PROCEDURĂ ADMINISTRATIVĂ , PROCEDURĂ PENALĂ, IDENTITATEA FAPTELOR, ELEMENTE ESENŢIALE COMUNE, NATURA FAPTEI, GRAVITATEA PEDEPSEI

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Serghei Zolotukhin vs Rusia (cererea nr 14939/03).

Curtea a hotărât în ​​unanimitate că a existat o încălcare a articolului 4 din Protocolul nr 7 (dreptul de nu fi judecat sau pedepsit de două ori) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cazul se concentrează asupra procedurilor administrative şi penale al căror obiect a fost domnul Zolotukhin în  2002 pentru infracţiuni ordinii publice. Continue reading CONTRAVENTIE, INFRACŢIUNE, NE BIS IN IDEM, PROCEDURĂ ADMINISTRATIVĂ , PROCEDURĂ PENALĂ, IDENTITATEA FAPTELOR, ELEMENTE ESENŢIALE COMUNE, NATURA FAPTEI, GRAVITATEA PEDEPSEI

PROCES ECHITABIL, ERORI DE DREPT, SOLUŢIONAREA UNEI CAUZE ÎN FAPT ŞI ÎN DREPT

din moment ce o depoziţie, indiferent că a fost făcută de un martor stricto sensu sau de un coinculpat, este susceptibilă să întemeieze, într-un mod substanţial, condamnarea învinuitului, constituie o mărturie acuzatorie, iar garanţiile prevăzute de art. 6 § 1 din Convenţie îi sunt aplicabile. [...]

TORTURA, PEDEPSE, TRATAMENTELE INUMANE SAU DEGRADANTE, FLAGRANT DELICT, DREPTUL LA REPARAŢIE

anchetele conduse de procurorii militari ridicau îndoieli serioase prin faptul că aceştia nu erau independenţi prin raportare la poliţiştii pe care trebuia să îi cerceteze. [...]

RELE TRATAMENTE , INDEPENDENŢA PROCURORILOR MILITARI

Curtea reaminteşte că, având autoritatea de a stabili calificarea juridică a faptelor în cauză, nu se consideră obligată de cea pe care le-o atribuie reclamanţii sau guvernele. În virtutea principiului jura novit curia, aceasta a studiat, de exemplu, din oficiu, mai multe cereri din perspectiva unui articol sau paragraf ce nu fusese invocat de părţi. O cerere se caracterizează prin faptele pe care le denunţă şi nu prin simplele motive sau argumente de drept invocate (vezi, mutatis mutandis, Guerra şi alţii împotriva Italiei din 19 februarie 1998, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-I, p. 223, § 44, şi Berktay împotriva Turciei, nr. 22.493/93, § 167, 1 martie 2001). Continue reading RELE TRATAMENTE , INDEPENDENŢA PROCURORILOR MILITARI

ARESTARE PREVENTIVĂ

Curtea reaminteşte că perioada acoperită de art. 5 § 1 c) din Convenţie se încheie în general la data la care se statuează asupra temeiniciei acuzaţiei aduse împotriva părţii interesate, chiar dacă acest lucru ar avea loc numai în primă instanţă (Kudla împotriva Poloniei [MC], nr. 30.210/96, § 104, CEDO 2000-XI, şi Lavents împotriva Letoniei, nr. 58.442/00, § 66, 28 noiembrie 2002). În ceea ce priveşte perioada care trebuie luată în considerare din perspectiva art. 5 § 3 din Convenţie, Curtea reaminteşte că ea este aceeaşi ca şi pentru art. 5 § 1 c) [Svipsta împotriva Letoniei, nr. 66.820/01, § 107, CEDO 2006-III (extrase)].

Curtea constată încă de la început că, în cauza de faţă, perioada vizată de art. 5 § 3 a început la data de 19 martie 2002, data arestării reclamantului. În ceea ce priveşte durata arestării preventive, ea s-a încheiat odată cu sentinţa de condamnare pronunţată de Judecătoria Deva la data de 10 februarie 2003. Această perioadă a durat, prin urmare, 10 luni, 3 săptămâni şi o zi. Curtea consideră că această durată este suficient de lungă pentru a putea ridica probleme din perspectiva art. 5 § 3 (Sarban împotriva Moldovei, nr. 3.456/05, §§ 8-24, 4 octombrie 2005, şi Castravet împotriva Moldovei, nr. 23.393/05, §§ 7-14, 13 martie 2007). Continue reading ARESTARE PREVENTIVĂ

CARACTER REZONABIL , DURATA PROCEDURII, MĂSURI PREVENTIVE, INTERDICŢIA DE A PĂRĂSI LOCALITATEA

Pentru stabilirea caracterului rezonabil al duratei procedurii, evaluarea trebuie să se facă în lumina circumstanţelor cauzei şi cu luarea în considerare a următoarelor criterii: complexitatea cauzei, conduita reclamantului şi conduita autorităţilor competente (vezi, printre multe altele, Pelissier şi Sassi împotriva Franţei [MC], nr. 25.444/94, § 67, CEDO 1999-II).

Curtea a constatat în mai multe rânduri încălcări ale art. 6 § 1 din Convenţie în cauze care ridicau probleme similare cu cea din cauza de faţă (vezi Pelissier şi Sassi ). Continue reading CARACTER REZONABIL , DURATA PROCEDURII, MĂSURI PREVENTIVE, INTERDICŢIA DE A PĂRĂSI LOCALITATEA

DURATA PROCEDURII

Rezonabilitatea duratei procedurii trebuie evaluată prin prisma circumstanţelor cauzei şi având în vedere următoarele criterii: complexitatea cauzei, conduita reclamantei şi a autorităţilor competente şi miza reclamantei în cadrul litigiului (vezi, printre multe altele, Frydlender împotriva Franţei [MC], nr. 30.979/96, § 43, CEDO 2000-VII).

Mai mult, Curtea a constatat deja că, deşi nu se află [...]

ARESTAREA PREVENTIVĂ, SUPRAVEGHERE, SERVICII SPECIALE, VIAŢA PRIVATĂ, REDESCHIDEREA PROCEDURII

Curtea reaminteşte că termenii “regulamentar” şi “conform căilor legale”,  fac trimitere esenţialmente la legislaţia naţională şi consacră obligaţia de a respecta normele de fond şi de procedură ale acesteia. În plus, art. 5 § 1 impune conformitatea oricărei privări de libertate cu scopul acestui articol: să protejeze individul împotriva arbitrarului (Amuur împotriva Franţei, Hotărârea din 25 iunie 1996, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-III, § 50; Scott împotriva Spaniei, Hotărârea din 18 decembrie 1996, Culegere 1996-VI, § 56).

Prin urmare, orice hotărâre luată de instanţele interne în sfera de aplicare a art. 5 trebuie să fie conformă cu cerinţele procedurale şi de fond stabilite printr-o lege preexistentă. Dacă autorităţilor naţionale şi în special instanţelor le revine în primul rând obligaţia de a interpreta şi de a aplica dreptul intern în privinţa art. 5 § 1, nerespectarea dreptului intern atrage după sine o încălcare a Convenţiei, iar Curtea poate şi trebuie să verifice dacă acest drept a fost respectat (Assanidze împotriva Georgiei [MC], nr. 71.503/01, § 171, CEDO 2004-II, şi Pantea, § 220). Continue reading ARESTAREA PREVENTIVĂ, SUPRAVEGHERE, SERVICII SPECIALE, VIAŢA PRIVATĂ, REDESCHIDEREA PROCEDURII

PRINCIPIUL SECURITĂŢII JURIDICE, DECLANŞAREA UNEI PROCEDURI, DREPTUL LA PLÂNGERE INDIVIDUALĂ, DREPTUL LA VIAŢĂ, VIAŢA DE FAMILIE

Curtea constată că reclamanţii se plâng, în speţă, de ineficienţa anchetei realizate care, potrivit opiniei lor, nu a asigurat protecţia “prin lege” prevăzută de prima frază a art. 2. De asemenea, Curtea observă că părţile admit amândouă că este competentă ratione temporis să analizeze capătul de cerere al reclamanţilor întemeiat pe art. 2 din Convenţie. Cu toate acestea, ea este obligată să analizeze din oficiu competenţa sa în acest sens.

Din jurisprudenţa Curţii, în special din Hotărârea Blecic împotriva Croaţiei ([MC], nr. 59.532/00, CEDO 2006-III), rezultă că competenţa trebuie să se determine în raport cu faptele ce constituie ingerinţa pretinsă. Astfel, Curtea a stabilit că este esenţial să realizeze în fiecare cauză dată fixarea exactă în timp a încălcării pretinse. Ea trebuie să ţină cont în acest sens atât de faptele de care se plânge reclamantul, cât şi de sfera de aplicare a dreptului garantat de Convenţie, a cărui încălcare este pretinsă, ceea ce poate presupune o anumită dificultate atunci când cererile se bazează pe fapte ce reprezintă o prelungire a unei situaţii sau o înlănţuire de evenimente dintre care unele se situează înaintea datei ratificării sau, dacă este cazul, înaintea datei de recunoaştere de către statul pârât a dreptului la plângere individuală, când aceasta nu era încă facultativă (vezi Blecic,  §§ 77 şi 82, Ilaşcu şi alţii împotriva Moldovei şi Rusiei [MC], nr. 48.787/99, §§ 402, 403, 459, 462, 463, CEDO 2004-VII, Yagci şi Sargin împotriva Turciei, Hotărârea din 8 iunie 1995, seria A nr. 319-A, p. 16, § 40, şi Broniowski împotriva Poloniei [MC], nr. 31.443/96, § 122, CEDO 2004-V). Continue reading PRINCIPIUL SECURITĂŢII JURIDICE, DECLANŞAREA UNEI PROCEDURI, DREPTUL LA PLÂNGERE INDIVIDUALĂ, DREPTUL LA VIAŢĂ, VIAŢA DE FAMILIE

Pagina 5 din 13« Prima...3456710...Ultima »