DREPT DE PROPRIETATE, SALARIU, REDUCERE, PERSONALUL DIDACTIC DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR DE STAT

Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, se apreciază că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului. [...]

NEGLIJENŢĂ ÎN SERVICIU, RAPORT DE CAUZALITATE,RĂSPUNDERE CIVILĂ SOLIDARĂ

Prin neglijenţa sa, inculpata a contribuit la crearea unui prejudiciu important, în sumă de peste o sută douăzeci de milioane de lei la valoarea din anul 1999, deoarece, prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor sale de serviciu, a dat posibilitatea casierei să-şi însuşească banii. Referitor la cea de-a doua critică se constată că în mod corect instanţele au obligat pe inculpate, solidar, la plata prejudiciului; câtă vreme paguba a fost produsă ca urmare a activităţii infracţionale a ambelor inculpate, ele sunt ţinute împreună să răspundă pentru repararea integrală a prejudiciului potrivit regulii solidarităţii. Pentru motivele menţionate, recursul a fost respins. [...]

ŞANTAJ, ELEMENTE CONSTITUTIVE

Infracţiunea de şantaj, în conformitate cu dispoziţiile art. 194 C. pen., constă în „constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.” Prin incriminarea şantajului în Titlul II „Infracţiuni contra persoanei”, Capitolul II „Infracţiuni contra libertăţii persoanei”, legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relaţiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, iar în secundar sau adiacent relaţiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor, de a obţine un folos injust. Acţiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a şantajului se realizează prin violenţă sau ameninţare. Ameninţarea are un înţeles mai larg decât cel din art. 193 C. pen., deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracţiune sau o faptă păgubitoare), ceea ce înseamnă că se poate ameninţa cu orice altă faptă, chiar licită. În acest sens, şi intenţia specială de a şantaja ce constituie latura subiectivă a şantajului este îndeplinită potrivit legii, chiar dacă folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust. [...]

ACCESUL LA JUSTIŢIE , PRINCIPIUL INDEPENDENŢEI JUDECĂTOREŞTI , NEÎNCEPEREA URMĂRIRII PENALE , MAGISTRAŢI, PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE , CĂI DE ATAC

Soluţiile dispuse de judecători pot fi cenzurate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, în caz contrar încălcându-se principiul independenţei judecătoreşti. Procurorii nu poate face afirmaţii sau consideraţii în legătură cu probitatea profesională a judecătorilor, şi nici nu au posibilitatea legală de a cenzura modul de argumentare a soluţiilor dispuse de instanţele de judecată. [...]

ABUZ ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR , RĂSPUNDEREA PENALĂ A MAGISTRAŢILOR

Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare şi aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor. [...]

FOLOSIREA, CU REA CREDINŢĂ, A BUNURILOR SOCIETĂŢII

favorizarea unei alte societăți nu înseamnă neapărat/implicit că administratorul a acționat împotriva propriilor valori. Pe de altă parte, trebuie să se probeze că administratorul are interese direct sau indirect la societatea pe care a favorizat-o. [...]

INSULA ŞI CALOMNIA, PROBA VERITĂŢII, NORME DE INCRIMINARE, ABROGARE , CURTEA CONSTITUȚIONALĂ , NECONSTITUȚIONALITATE

Încetarea efectelor juridice ale unei norme de abrogare, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii acesteia, nu determină automat şi reintrarea în vigoare a dispoziţiilor din acea normă abrogată de legiuitor. O asemenea modalitate de reincriminare a faptelor ar contraveni prevederilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată la 21 aprilie 2010, potrivit cărora “Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv” şi “Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial”. A atribui Curţii Constituţionale prerogativa de a repune în vigoare dispoziţii legale de incriminare abrogate ar însemna să i se recunoască acestei autorităţi un rol legislativ activ, ceea ce ar contraveni însăşi reglementărilor din propria sa lege organică, inclusiv prevederilor de ordin constituţional existente în materie. Reincriminarea faptelor de insultă şi de calomnie doar pe baza deciziei prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiei de abrogare a textelor de lege prin care cele două fapte erau incriminate ar fi în neconcordanţă şi cu principiul legalităţii incriminării consacrat prin Constituţie şi validat prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. [...]

COOPERAREA JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ, CONVENŢIA EUROPEANĂ PRIVIND TRANSFERUL DE PROCEDURI ÎN MATERIE PENALĂ (STRASBOURG, 1972), PRELUAREA PROCEDURII PENALE. ETAPE

Preluarea procedurii penale la cererea unui stat străin, reglementată în art. 114 din Legea nr. 302/2004, se desfăşoară în două etape: în prima etapă, curtea de apel competentă se pronunţă asupra admisibilităţii cererii de preluare a judecăţii, prin încheiere motivată, conform art. 114 alin. (4) şi (5) din aceeaşi lege, iar în etapa a doua, în cazul în care cererea a fost considerată admisibilă de către curtea de apel, judecata continuă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, în temeiul art. 114 alin. (6) din Legea nr. 302/2004. [...]

FAVORIZAREA INFRACTORULUI, INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI, INTERCEPTĂRILE ŞI ÎNREGISTRĂRILE AUDIO SAU VIDEO, DECLARAŢIILE MARTORILOR

1. Faptele persoanei, de a ajuta la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către autorul care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor magistraţi şi la săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă de către inculpatul arestat într-o cauză privind traficul de persoane – pretinsa influenţă referindu-se la strămutarea judecării cauzei, punerea în libertate şi achitarea inculpatului -, precum şi de a acţiona pentru publicarea în presa locală a articolului care a fost invocat ca probă în susţinerea cererii de strămutare, întrunesc atât elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea prevăzută în art. 257 C. pen. şi la infracţiunea prevăzută în art. 61 din Legea nr. 78/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 C. pen. În raport cu pericolul social concret al faptelor, precum şi cu calitatea făptuitorului – comisar şef de poliţie, ţinut prin statutul profesional să descopere fapte de natura celor săvârşite, nici aplicarea unor pedepse la limita minimă prevăzută de lege şi nici suspendarea executării pedepsei rezultante nu sunt justificate. 2. Legalitatea interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, ci de respectarea următoarelor condiţii prevăzute în art. 911 C. proc. pen.: să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni din cele enumerate în alin. (2) al acestui articol, să fie necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanţilor, care nu ar fi posibilă prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată şi să fie autorizate de către judecător. 3. În procesul de apreciere a probelor, declaraţiile coinculpatului şi ale martorului care a avut iniţial calitatea de învinuit pot servi la aflarea adevărului, întrucât aceştia sunt consideraţi martori, în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. [...]

DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL, ASCULTAREA MARTORILOR, INVESTIGATOR SUB ACOPERIRE, COLABORATOR CU IDENTITATE PROTEJATĂ

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 paragrafele 1 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, nicio condamnare nu poate fi întemeiată în mod decisiv sau exclusiv pe declaraţia unui martor, fără ca persoana acuzată să fi avut posibilitatea de a contesta declaraţia şi de a pune întrebări martorului. [...]

Pagina 3 din 141234510...Ultima »