ARGUMENT

Cunoaşterea jurisprudenţei în materie penală, chiar într-o perioadă marcată de edificarea unei pieţe concurenţiale, poate oferi totuşi o perspectivă largă asupra fenomenului judiciar. Fără a constitui un temeinic discurs viitor absolut, această întreprindere poate oferi prilej de dezbateri doctrinale, iar acestea, la rândul lor, ajutându-i pe practicieni în adoptarea unui punct de vedere creator, care să le permită luarea unor soluţii oportune şi legale.

Articolele, categoriile și paginile de faţă reprezintă, astfel, un simplu instrument de lucru, alcătuit în ideea facilitării şi limitării efortului unei cercetări documentare în materia dreptului penal și a dreptului procedural,  alăturând trimiteri la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale cu rezonanţă şi implicare în materia respectivă, urmărind în aceeași măsură prezentarea unei tendinţe a jurisprudenţei actuale în estimarea faptelor şi în prezentarea unor noi proceduri sau noi mijloace tehnice întâlnite, comparându-le cu nivelul european atins.

Ne bucurăm dacă punctele de vedere personale exprimate vor reprezenta un sprijin în activitatea operativ – curentă sau, cel puţin, un moment de reflecţie doctrinară pentru magistraţi, avocați , specialişti, precum şi pentru ofiţerii poliţiei judiciare.

Întreprinderea noastră nu urmăreşte ocolirea criteriilor în selectarea, prezentarea, tratarea sau arhivarea hotărârilor judecătoreşti, dar nu poate înlocui liniile directoare şi obligaţiile ce decurg din Recomandările nr. R (95) 11 şi nr. R (83)3 ale Comitetului de miniştri al Consiliului Europei privind protecţia utilizatorilor serviciilor de informatică juridică.

Urmărim prezentarea unei tendinţe a jurisprudenţei în estimarea faptelor sau prezentarea unor noi proceduri sau noi mijloace tehnice întâlnite. Aprecierea valorii pertinente ne aparţine, fiind pur subiectivă, constituind doar un simplu moment de reflecţie  pentru cei interesaţi. Este singura noastă  speranţă şi convingere a reuşitei acestui demers.

Este permisă orice utilizare privată (reproducere ulterioară) cu rezerva dreptului moral prevăzut în art. 10 lit. b), şi sub sancţiunea prevăzută în art. 140 din Legea nr. 8/1996, suficientă fiind indicarea sursei.

În baza art.140 din Legea privind dreptul de autor este interzisă orice comercializare, comunicare, reproducere, difuzare sau transmitere oneroasă, cu limitările din art. 33 şi 34.

Articolele de faţă cuprind referiri la actele normative, jurisprudenţa şi doctrina română și străină, încercând o permanantă actualizare.