A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

OLTCHIM , PRIVATIZAREA

OLTCHIM ,  PRIVATIZAREA

Potrivit unui plan de preluare agresivă,  PCC SRL Ploieşti urma  să devină furnizor principal de materii prime către Oltchim,  apoi să devină acţionar şi în contul unor datorii neplătite de Oltchim, să preia controlul combinatului cu scopul de a prelua importantul portofoliu al pieţelor internaţionale de desfacere. În 2007, Oltchim exporta circa 78% din produse în 80 de ţări din Europa, Orientul Mijlociu, Asia – Pacific.

Planul a reuşit doar pe jumătate: în anul 2007, PCC a devenit acţionar cu 1%, procent transformat artificial de Guvernul Tăriceanu  în 12 % (prin reducerea capitalului social). În 2008, PCC a blocat la Uniunea Europeană refinanţarea combinatului, astfel că, în prezent, Oltchim se află în impas. Infuzia de capital ar fi făcut posibilă vânzarea  combinatului la un preţ cu mult peste 500 milioane de euro, spun specialiştii. ( Vezi     http://www.moneyexpress.ro/detalii/oltchim.html; Cum au pierdut ruşii controlul din cauză că Adrian Năstase nu a ajuns preşedinte, ONDINE GHERGUT, “România liberă”, 19 Iulie 2011).

În România, războaiele economice care se duc în interiorul sau pentru controlul marilor companii de stat ascund, de foarte multe ori, interesele unor reţele de influenţă compuse din foşti ofiţeri ai serviciilor secrete – fie autohtone, fie din ţările fostului bloc sovietic. Un exemplu elocvent: lupta pentru Oltchim.

Pentru controlul companiei Oltchim, după un efort financiar uriaş al statului, se duce un război de mai mulţi ani. Principalul combatant în conflictul cu statul român, care este acţionarul majoritar al Oltchim, îl reprezintă compania Petro Carbo Chem SE (PCC SE), acţionar minoritar. Unul dintre managerii PCC implicaţi activ în România este un fost ofiţer de informaţii polonez, Wojciech Zaremba, cu vechime în domeniul petrochimic încă din 1980, bun cunoscător al pieţei din domeniu din ţările foste membre ale CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc al ţărilor comuniste din fostul boc sovietic), precum şi al sateliţilor acestuia.

În procesul de extindere internaţională, PCC a ajuns să aibă 70 de subsidiare, în 12 ţări. Vânzările grupului au crescut de la 59 milioane de euro în 1994, la peste 1 miliard de euro în 2008. Cea mai agresivă dezvoltare a grupului PCC a avut loc în Polonia. Iniţial, PCC a devenit acţionar minoritar la combinatul petrochimic ROKITA. Ulterior, PCC a reuşit să deţină un pachet majoritar, preluând controlul asupra combinatului, operaţiune dusă la bun sfârşit cu aportul determinant al lui Wojciech Zaremba. Ulterior, portofoliul PCC în Polonia s-a extins prin noi achiziţii, după un model similar. De remarcat că afacerea numărul unu a grupului PCC în Polonia, combinatul Rokita, are în bună măsură acelaşi tip de producţie ca şi Oltchim.

Un moment important s-a consumat în urmă cu doi ani, când majoritatea acţionarilor Oltchim au aprobat declanşarea acţiunii în răspundere împotriva lui Waldemar Preussner şi a administratorului de la acea vreme, Wojciech Zaremba, „pentru acţiunile acestora împotriva intereselor combinatului”. Ca urmare a aprobării declanşării acţiunii în răspundere împotriva administratorului Wojciech Zaremba, mandatul de administrator al acestuia a încetat. Tot cu majoritate de voturi, acţionarii SC Oltchim SA l-au mandatat pe directorul general, Constantin Roibu, să pună în mişcare acţiunile necesare în justiţie împotriva lui Wojciech Zaremba şi a lui Waldemar Preussner. Cu acea ocazie, conducerea Oltchim i-a acuzat deschis pe reprezentanţii PCC de faptul că urmăresc în primul rând interesele combinatului ROKITA, la care sunt acţionari majoritari, combinat aflat în competiţie deschisă cu Oltchim.

Un alt punct nevralgic în relaţia dintre cele două părţi îl reprezintă şi intenţia de privatizare a Oltchim, prin vânzarea pachetului de acţiuni de 53% pe care îl mai deţine statul român, prin Ministerul Economiei. În legătură cu acest aspect, partea română a acuzat grupul PCC că „utilizează orice mijloc posibil care are ca efect direct sau indirect împiedicarea implementării oricărei măsuri care ar putea determina revigorarea societăţii şi creşterea valorii acesteia, deci, implicit creşterea preţului pachetului de acţiuni deţinute de stat în cazul unui eventual proces de privatizare”. În acest sens, românii acuză PCC că prin sesizările depuse la Comisia Europeana blochează o necesară şi mult aşteptată infuzie de capital, care ar putea relansa activitatea combinatului. ( ONDINE GHERGUTLuptă dură pentru controlul pieţei mondiale de produse petrochimice, Reţelele secrete ale unui război economic, “România liberă”; 9 Mai 2011;  http://www.moneyexpress.ro,colecția 2012).

În ședința din 4 februarie 2009, Senatul a adoptat proiectul de Lege (PL-x nr. 53/2009) privind respingerea Ordonanţei de urgenţă nr. 163 din 19/11/2008 pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2006 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 815 din 04/12/2008.  Proiectul a fost trimis la Camera Deputaţilor, cameră decizională la 53/11.02.2009.  Adoptarea  proiectului de Lege   privind respingerea Ordonanţei de urgenţă nr. 163 din 19/11/2008 s-a făcut deși Guvernul prezentase ,  spre aprobare,  la 7 octombrie 2008, prin Secretariatul General al Guvernului, un proiect în vederea aprobării Ordonanţei de urgenţă nr. 163 din 19/11/2008 pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2006.

Articolul 62 din  Legea nr. 24 din 27/03/2000 privind normele de tehnică legislativă[1] pentru elaborarea actelor normative, statuează că prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de acelaşi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parţială.

În cazul unor abrogări parţiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu numai la textele rămase în vigoare.

Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament (alin.  3) .

Cu alte cuvinte, prin respingerea Ordonanţei de urgenţă nr. 163 din 19/11/2008, se repune în vigoare Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2006 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 815 din 04/12/2008, cu modificările ulterioare aduse prin Legile nr.  30/2007, respectiv, nr.  96/2008.  Procesul de privatizare se întoarce de unde a plecat, și anume la stadiul anului 2006.  Este o reușită sau un eșec?

În cele ce urmează înțelegem să urmăm procesul legislativ și implicațiile sale practice.

Teoretic, transferul proprietăţii în cadrul procesului de privatizare necesită formularea de către instituţiile publice implicate  a unei propuneri de a contracta, reprezentând primul pas pentru formarea acordului de voinţă.

Corelat cu metodele de privatizare aplicate de entităţile cu rol în privatizare, analizarea caracterului ofertei de vânzare implică o abordare diferenţiată.  Incidentele create de conţinutul şi termenul ofertei de vânzare au condus la modificări continue a legislaţiei în domeniu. Astfel, dacă într-o primă redactare a Ordonanţei de urgenţă nr. 88/1997[2] iniţierea procesului de vânzare acţiuni, prin oricare dintre metode, era realizată printr-o ofertă irevocabilă, valabilă cel puţin 30 de zile,  dar nu mai mult de 180 de zile, ulterior normele de privatizare au suportat serioase nuanţări.

Problema  care suscită , din punct de vedere juridic , un real interes este conţinutul şi caracterul ofertei de vânzare prin care entităţile mandatate de stat realizează transferul către economia privată a unor bunuri pe care le au în administrare. În funcţie de răspunsul la aceste întrebări se poate realiza o analiză de legalitate a procedurilor aplicate frecvent de  entităţile implicate în privatizare, constând în negocierea unor clauze contractuale cu adjudecatarii (desemnaţi fie în urma licitaţiei, fie prin  aplicarea unei grile de punctaj pentru departajarea ofertelor scrise) prin care se modifică radical condiţiile iniţiale cunoscute de toţi potenţialii ofertanţi din oferta publicată (avem în vedere negocierea ştergerii de datorii ale societăţii scoase la privatizare). De asemenea, în funcţie de limitele mandatului atribuit comisiei care realizează vânzarea  este posibilă realizarea unei aprecieri asupra limitelor până la care preţul de tranzacţionare poate fi scăzut faţă de preţul de ofertă, pentru fiecare metodă şi etapă în parte.

Inițial, vânzarea de acţiuni ( gestionate de Fondul Proprietăţii de Stat) se făcea   prin:

a) ofertă publică de vânzare;

b) negociere directă;

c) licitaţie cu strigare sau în plic;

d)certificate de depozit emise de bănci de investiţii pe piaţa de capital internaţională;

e) orice combinaţie a metodelor de mai sus.

Vânzarea se face pe baza raportului dintre cerere şi ofertă, la preţul de piaţă, indiferent de metoda de privatizare utilizată, în baza unui raport de evaluare, fără a exista un preţ, minim de vânzare. În situaţia în care o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar este cotată la bursa de valori sau pe o altă piaţă organizată, Fondul Proprietăţii de Stat nu va întocmi, de regulă, raport de evaluare. În acest caz, preţul de ofertă va fi cel înregistrat în ultima zi de tranzacţie la bursele de valori sau pe alte pieţe organizate, naţionale sau internaţionale, anterior zilei în care se face vânzarea.

Aplicarea metodelor de privatizare nu exclude posibilitatea conversiei datoriilor în acţiuni sau reeşalonarea datoriilor cu acordul creditorilor, ori vânzarea acţiunilor pe piaţa de capital internaţională prin bănci de investiţii. De asemenea, aplicarea metodelor de privatizare nu exclude posibilitatea conversiei datoriei publice în acţiuni, în cazul în care statul a emis obligaţiuni convertibile. În acest caz, la lansarea emisiunii de obligaţiuni de stat convertibile se vor menţiona în prospect tipul acţiunilor şi emitentul, dobânda, condiţiile de transmitere a acţiunilor contra plată de către Fondul Proprietăţii de Stat, precum şi alte informaţii, după caz.

Vânzarea, prin oricare dintre metode obligă Fondul Proprietăţii de Stat să formuleze o ofertă irevocabilă, valabilă cel puţin 30 de zile, dar nu mai mult de 180 de zile de la data publicării ei. Ofertele de vânzare se prezintă la sediul central al Fondului Proprietăţii de Stat, la sucursalele sale teritoriale, la bursele de valori sau pe alte pieţe organizate, interne sau internaţionale, după caz.

Vânzarea va fi precedată, în toate situaţiile, de întocmirea unui dosar de prezentare. În dosarul de prezentare se va ţine seama de protecţia unor mărci de fabrică, de comerţ sau de serviciu înregistrate, cu recunoaştere naţională sau internaţională, după caz. Pentru societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine nu mai mult de 10% din totalul acţiunilor, Fondul Proprietăţii de Stat nu va mai întocmi dosar de prezentare. Pentru societăţile comerciale cotate la bursele de valori sau pe alte pieţe organizate, interne sau internaţionale, oferta se va întocmi pe bază de prospect, în conformitate cu normele şi instrucţiunile Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (articolul 14 al ordonanței ).

În jurisprudenţă[3] s-a statuat că reclamanta  APAPS (AVAS) în calitate de acţionar majoritar al societăţii privatizate  trebuia  să  cunoască  situaţia  financiară reală a  acesteia întrucât, în calitate de vânzător, răspunde pentru  evicţiune, conform art. 1337 C. civ., astfel că societatea cumpărătoare a acţiunilor a chemat în judecată  pe vânzătore, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat ulterior privatizării, iar reclamanta vânzătoare a formulat acţiunea în regres împotriva societăţii privatizate, susţinând că despăgubirile la care a fost obligată sunt din culpa  acesteia. Dar, având în vedere că acţiunea în regres  s-a întemeiat pe clauzele contractului de privatizare, pe informaţiile  primite  de la societatea privatizată, pe propria răspundere a managerului acestuia, fără o verificare a situaţiei prezentată de acesta, este exclusă  culpa  societăţii  implicată  în  privatizare.

Instanţele au reţinut că nu s-a dovedit culpa pârâtei în săvârşirea faptei care să-i atragă răspunderea conform art. 998-999 C. civ., iar pe de altă parte, reclamanta, în calitate de vânzător al acţiunilor şi-a însuşit declaraţia conducerii societăţii, fără să verifice situaţia prezentată de aceasta.

În speţă,  curtea de apel a arătat că reclamanta-recurentă deţinea 55% din acţiunile societăţii privatizate şi trebuia să cunoască situaţia financiară reală a societăţii privatizate, iar în calitate de vânzător  răspunde pentru evicţiune conform art. 1337 C. civ.

Acţiunea în regres a reclamantei s-a întemeiat pe clauzele contractului de privatizare, datele şi informaţiile despre societatea pârâtă fiind cuprinse în dosarul de prezentare, în baza documentaţiei primite de fostul F.P.S. de la societatea privatizată, pe propria răspundere a managerului acesteia, ceea ce exclude culpa societăţii  implicate în privatizare[4].

Obligaţia vânzătorului se coroborează cu obligaţiile generale ale vânzătorului, aşa cum sunt prevăzute în art. 970 şi 1312 C. civ. aşa încât, vânzătorul F. P. S.  avea îndatorirea de a oferi cumpărătorului toate informaţiile de care avea nevoie pentru a încheia contractul în cunoştinţă de cauză.

Ca atare, garanţia de evicţiune nu se referă numai la pachetul de acţiuni înstrăinat, aşa cum susţine recurenta, ci şi la eventualele daune pe care le-ar încerca cumpărătorul prin încălcarea clauzelor convenite.

Potrivit Legii nr. 297 din 28/06/2004 privind piaţa de capital[5],   ofertă publică de valori mobiliare   înseamnă comunicarea adresată unor persoane, făcută sub orice formă şi prin orice mijloace, care prezintă informaţii suficiente despre termenii ofertei şi despre valorile mobiliare oferite, astfel încât să permită investitorului să adopte o decizie cu privire la vânzarea, cumpărarea sau subscrierea respectivelor valori mobiliare. Această definiţie se va aplica, de asemenea, şi în situaţia plasamentului de valori mobiliare prin intermediari financiari.

Majorarea capitalului social prin aport de capital

Legea nr. 137/2002 conţine la art. 4 lit. b) o modalitate inovatoare pentru realizarea procesului de privatizare, respectiv diminuarea participaţiilor statului la societăţile comerciale prin aport de capital privat.

În anul 2003, art. 4 din Legea nr. 137/2002 a fost completat[6] prin introducerea lit. b1) potrivit căreia este posibilă această procedură şi la societăţile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului.

Trecând peste imperfecţiunile de tehnică legislativă prin care s-a realizat această completare a dispoziţiilor Legii nr. 137/2002 (printr-o ordonanţă simplă a Guvernului), semnalăm posibilitatea creată de executiv pentru majorarea capitalului social al societăţilor comerciale în care statul român are participaţii cu capital public aparţinând altor state, fără ca în acest proces să fie creat cadrul concurenţial firesc.

În punerea în practică a metodei, capitalul social al unei societăţi pe acţiuni se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau natură.

Acţiunile noi emise pot fi liberate prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia.

Din prevederile art. 215 al Legii 31/1990 reţinem că majorarea capitalului social poate fi realizată prin aporturi în natură, în condiţiile în care adunarea generală a hotărât aceasta şi a propus judecătorului-sindic numirea unuia sau mai multor experţi pentru evaluarea acestora, însă aporturile în creanţe nu sunt admise.

Legiuitorul a prevăzut totuşi o posibilitate de mărire a capitalului social prin compensarea creanţelor deţinute de terţi asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 210 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, acţiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu excepţia rezervelor legale, precum şi a beneficiilor sau a primelor de emisiune, ori prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile asupra societăţii cu acţiuni ale acesteia.

În alte cuvenite, sumele de bani cuvenite creditorilor în baza creanţelor lichide şi exigibile pe care le au faţă de societate pot servi la achitarea acţiunilor noi ale societăţii. În schimbul creanţelor faţă de societate, creditorii primesc acţiuni ale societăţii[7].

Textul de lege instituie emiterea de către societatea comercială a unor acţiuni noi care pot fi liberate prin compensarea unor creanţe lichide şi exigibile deţinute de terţi, modalitate care aplicabilă societăţilor cu capital de stat conduce la o veritabilă privatizare.

Prevederile legale au fost utilizate de către unii membrii ai conducerilor executive ale societăţilor ce aveau statul drept acţionar în scopul consolidării controlului asupra titlurilor de valoare şi implicit asupra activului patrimonial.

Folosirea unor firme interpuse, acceptate fraudulos drept furnizor de bunuri ce urmau a fi aprovizionate de societăţile în care statul deţinea participaţii, a reprezentat numai unul dintre mecanismele prin care persoanele interesate au reuşit să-şi apropie părţi importante ale patrimoniului naţional. Astfel, prin crearea unui mecanism fictiv de îndatorare a întreprinderilor de stat,  firma interpusă era ulterior îndreptăţită să propună stingerea datoriei prin acţiuni la societăţile cu capital de stat. Au fost vizate în principal unităţile de stat care deşi aveau o societate economico-financiară precară erau deţinătoare ale unor terenuri şi active deosebit de atractive pe piaţa liberă.

Astfel, în cazul SC F.  SERVICE E.  SA B. , societate la care statul român deţinea, în anul 2000, un procent de 50,5770 % din capitalul social, o firmă privată a dobândit calitatea de acţionar semnificativ, fără ca în tranzacţie să fi fost plătită vreo sumă de bani.

Conducerea executivă a SC F.  SERVICE E.  SA B.  a angajat societatea printr-o achiziţie de 5,5 mld. lei, deşi în prealabil nu a existat un program prin care să fie identificate sursele de finanţare a acestei cheltuieli. Suma reprezenta contravaloarea unei aprovizionări cu aparate de aer condiţionat în condiţiile în care contractul pentru furnizarea acestor produse era încheiat după trecerea sezonului călduros, în luna septembrie.

Potrivit clauzelor convenite, părţile au anticipat situaţia în care cumpărătorul nu îşi putea îndeplini obligaţiile de plată, fapt pentru care, de comun acord urmau să se găsească alte modalităţi de stingere a creanţelor vânzătorului, fără pretinderea unor penalităţi de întârziere. Tot în contract se stipula faptul că vânzătorul, la cererea cumpărătorului, va păstra marfa în custodie pe bază de proces verbal. Prin această operaţiune s-au creat premisele privatizării societăţii prin conversia datoriilor în acţiuni, operaţiunea având avizul funcţionarilor din cadrul entităţilor cu rol în administrarea patrimoniului de stat[8].

Ordonanţa de urgenţă nr. 117 din 21/12/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1042 din  28/12/2006, modificată prin Legea nr. 137/2007    are ca scop reglementarea procedurilor naţionale în materia ajutorului de stat, în vederea aplicării art. 87-89 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi a legislaţiei secundare adoptate în baza acestora[9].

La adoptarea actului normativ s-au avut în vedere:

– interesul public major de continuare a acordării de ajutoare de stat şi după data aderării la Uniunea Europeană, conform politicilor economice ale Guvernului,

– abrogarea Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat la data de 31 decembrie 2006, întrucât contravine Tratatului de instituire a Comunităţii Europene,

– faptul că se transferă competenţele de autorizare a ajutoarelor de stat de la Consiliul Concurenţei la Comisia Europeană, iar legislaţia comunitară în domeniul ajutorului de stat va fi direct aplicabilă în România,    ceea ce conferă caracterul excepţional al acestei ordonanţe de urgenţă, precum şi urgenţa intrării în vigoare la data aderării a procedurilor naţionale în domeniul ajutorului de stat, pentru a îndeplini obligaţiile de stat membru al Uniunii Europene, care încep să fie exigibile la două luni de la această dată, prin transmiterea primului raport privind îndeplinirea condiţiilor stabilite pentru ajutoarele de stat din zonele libere şi zonele defavorizate, care beneficiază de perioade de tranziţie.

În   ordonanţa de urgenţă, termenii specifici domeniului ajutorului de stat sunt utilizaţi în înţelesul Regulamentului Consiliului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 83 din 27 martie 1999, cu modificările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul CE 659/1999, al Regulamentului Comisiei (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 140 din 30 aprilie 2004, cu modificările ulterioare, şi al celorlalte reglementări comunitare în domeniu (Art. 2)[10].

Schemele de ajutor de minimis se transmit spre informare Consiliului Concurenţei, în termen de 15 zile de la data adoptării (Art. 6).

Consiliul Concurenţei îndeplineşte rolul de autoritate de contact în raporturile dintre Comisia Europeană şi autorităţile şi instituţiile publice, inclusiv instituţiile publice implicate în procesul de privatizare, denumite în continuare autorităţi, alţi furnizori de ajutor de stat şi beneficiarii de ajutor de stat, implicaţi în procedurile din domeniul ajutorului de stat.

El acordă asistenţă de specialitate în domeniul ajutorului de stat autorităţilor, altor furnizori şi beneficiarilor de ajutor de stat, pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România în acest domeniu, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, inclusiv în cadrul procesului de elaborare a actelor normative sau administrative prin care se instituie măsuri de natura ajutorului de stat.

Notificările privind măsurile de ajutor de stat, denumite în continuare notificări, respectiv informările privind măsurile de ajutor de stat care intră în domeniul de aplicare a exceptărilor pe categorii de la obligaţia de notificare, denumite în continuare informări, se transmit Consiliului Concurenţei, care emite un aviz privind conformitatea, corectitudinea şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de legislaţia comunitară referitoare la întocmirea schemelor de ajutor de stat  (Art. 8[11]).

Consiliul Concurenţei colaborează cu solicitantul pentru completarea şi îmbunătăţirea notificărilor sau informărilor în scopul respectării regulilor comunitare.

În situaţia în care notificările sau informările sunt modificate după emiterea avizului Consiliului Concurenţei, dar înainte de transmiterea notificării sau informării către Comisia Europeană, modificările trebuie transmise Consiliului Concurenţei în vederea avizării.

Cererea de aviz va fi înaintată Consiliului Concurenţei de către solicitant, care poate fi orice autoritate în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă (Art. 9)

Consiliul Concurenţei poate cere date şi informaţii suplimentare solicitantului.

Consiliul Concurenţei emite avizul în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii de avizare, cu excepţia cazurilor în care solicitantul cere în scris prelungirea termenelor pentru completarea notificării sau informării.

În cazurile prevăzute mai sus, notificarea sau informarea se transmite Comisiei Europene prin intermediul Reprezentanţei permanente a României pe lângă Uniunea Europeană.

Consiliul Concurenţei reprezintă România în faţa Comisiei Europene în procedurile comunitare privind ajutorul de stat.

Autorităţile, alţi furnizori şi beneficiarii ajutorului de stat au obligaţia să transmită Consiliului Concurenţei, în termenele stabilite de acesta, toate informaţiile necesare pentru derularea procedurilor în faţa Comisiei Europene.

Termenele stabilite de Consiliul Concurenţei   nu pot fi mai mici de 30 de zile, cu excepţia situaţiei în care datele, informaţiile şi documentele cu privire la ajutoarele de stat sunt solicitate de Comisia Europeană sau reglementările comunitare în termene mai scurte.

În susţinerea notificării în faţa Comisiei Europene, Consiliul Concurenţei va fi asistat de către autoritatea care a elaborat notificarea (Art. 14).

Consiliul Concurenţei informează, de îndată, autoritatea sau alţi furnizori, după caz, cu privire la deciziile adoptate de Comisia Europeană potrivit art. 4, 7, art. 10 alin. (3) şi art. 11 din Regulamentul CE 659/1999, primite prin intermediul Reprezentanţei permanente a României pe lângă Uniunea Europeană, trimiţând totodată şi o copie a deciziei în cauză.

Aceste prevederi se aplică în mod corespunzător în situaţia în care, în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Regulamentul CE 659/1999, Comisia Europeană adoptă o recomandare de măsuri adecvate.

Beneficiarul unui ajutor de stat este obligat să ramburseze suma reprezentând echivalentul ajutorului de stat a cărui recuperare a fost dispusă de Comisia Europeană, cu excepţia situaţiei în care punerea în aplicare a deciziei Comisiei Europene a fost suspendată, în conformitate cu reglementările comunitare. Ajutorul de stat care trebuie rambursat sau recuperat include şi dobânda aferentă, datorată de la data plăţii până la data recuperării sau a rambursării  (Art. 26).

Consiliul Concurenţei trimite de îndată furnizorului de ajutor de stat o copie a deciziei Comisiei Europene prin care s-a dispus recuperarea ajutorului de stat ilegal sau a ajutorului utilizat abuziv, primită prin intermediul Reprezentanţei permanente a României pe lângă Uniunea Europeană.

Furnizorul de ajutor de stat transmite beneficiarului de îndată o copie a deciziei Comisiei Europene[12].

Furnizorii de ajutor de stat au obligaţia de a lua de îndată toate măsurile necesare pentru aplicarea deciziei Comisiei Europene, în vederea îndeplinirii obligaţiilor de stat membru.

Furnizorul de ajutor de stat înştiinţează beneficiarul ajutorului de stat cu privire la obligaţia de rambursare sau recuperare a ajutorului de stat ilegal sau utilizat abuziv care rezultă din decizia Comisiei Europene.

În cazul în care beneficiarul nu rambursează ajutorul de stat, furnizorul, în baza deciziei Comisiei Europene, se va adresa Curţii de Apel Bucureşti pentru ca aceasta să dispună anularea actului prin care a fost acordat ajutorul de stat şi, pe cale de consecinţă, recuperarea acestuia şi a dobânzii aferente.

Consiliul Concurenţei îndeplineşte rolul de autoritate de contact între Comisia Europeană şi furnizorii de ajutor de stat în procedura de adoptare a deciziilor de suspendare sau recuperare provizorie a ajutoarelor de stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 din Regulamentul CE 659/1999.

În situaţia în care Comisia Europeană a decis suspendarea ajutorului de stat în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Regulamentul CE 659/1999, furnizorul de ajutor de stat suspendă acordarea acestuia de la data primirii deciziei Comisiei Europene prin intermediul Reprezentanţei permanente a României pe lângă Uniunea Europeană. Actul prin care furnizorul de ajutor de stat dispune suspendarea ajutorului de stat are ca efect încetarea imediată a acordării acestuia, până la stabilirea compatibilităţii măsurii de sprijin financiar cu regulile comunitare.

În aplicarea prevederilor referitoare la ajutorul de stat ilegal şi la cel utilizat abuziv, furnizorii de ajutor de stat pot să emită proceduri proprii.

Ajutoarele acordate formării sunt utile interesului comun european, dar Comisia Europeană a evaluat cu severitate ajutoarele destinate salvării și restructurării întreprinderilor în dificultate, care au fost considerate îndreptățite doar cu îndeplinirea unor condiții stricte, pentru a preîntâmpina o folosire în mod abuziv a unei poziții dominante pe piaţa comună.  În Cauza Northern Rock (IP/07/1859). Comisia a considerat că injecția de capital, însoțită de garanții bancare adecvate și dobânzi, efectuată de Banca Angliei la 14 septembrie 2007, nu reprezintă ajutor de stat. Din contră, garanția acordată de Trezorerie pe depuneri la 17 septembrie, ca și măsurile acordate la 9 octombrie, care au permis Northern Rock să dispună de lichidități și de garanții suplimentare acoperite de Trezorerie, constituie ajutor de stat. Aceste măsuri pot fi autorizate ca o formă de ajutor acordat pentru salvare și restructurare, prin punerea în aplicare a orientărilor comunitare referitoare la ajutoarele de stat acordate salvării și restructurării întreprinderilor aflate în dificultate. Conform acestor orientări, acest tip de ajutor trebuie să fie acordat sub formă de împrumuturi sau de garanții pe o perioadă nu mai mare de șase luni, chiar dacă există, în sectorul bancar, unele excepții, care fac obiectul cerințelor prudențiale, ce au fost aplicate în cauza în speță. Conform acelorași orientări, autoritățile britanice s-au angajat să prezinte Comisiei, până la 17 martie 2008, un plan de restructurare a Northern Rock, care își propune mai mult decât o simplă salvare pe termen scurt. Se va hotărî dacă planul respectiv ar trebui sau nu să constituie un ajutor de stat, în funcție de caracteristicile sale și prin raportare la regulile cu privire la ajutoarele acordate pentru restructurare. Avizul Comitetului Economic și Social European privind Raportul Comisiei — Raportul privind politica în domeniul concurenței 2006[13].

În  fapt, în baza contractului de cesiune nr.1 din 28 iunie 2002 și a actelor adiționale subsecvente, AVAS a preluat de la  Ministerul Economiei și Finanțelor o creanță împotriva Societății Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea,  în valoare  nominală totală de 508.  666.  618 lei.  Valoarea consolidată a creanței preluate era de 155, 736.  561 USD.  [14]

La 28 noiembrie 2003, prin Hotărârea nr. 8 a Adunării generale extraordinare a acţionarilor Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea , s-a aprobat conversia în acțiuni a creanței AVAS[15], decizia fiind însă contestată în justiție.

Sentința judecătorească nr.  689/C din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secția Comercială, a constatat nulitatea hotărârii AGEA prin care se dispusese majorarea de capital social.

La 21/06/2006  Guvernul a adoptat Ordonanţă de urgenţă nr. 45  privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea, ordonanţă ce a fost publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 565 din 29/06/2006.             Argumentarea Executivului era aceea a realizării obiectivelor înscrise în Programul de guvernare pentru perioada 2005-2008, referitoare la respectarea angajamentelor asumate de România faţă de Uniunea Europeană privind diminuarea implicării statului în economie, deziderat ce poate fi îndeplinit numai prin asigurarea cadrului legal care să permită posibilitatea declanşării imediate a procesului de privatizare a Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu-Vâlcea; se avea în vedere cadrul propice oferit de evoluţia ascendentă a industriei petrochimice şi interesul sporit manifestat de investitorii strategici pentru cumpărarea pachetului de acţiuni deţinut de statul român la această societate comercială, privatizarea Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea s-ar realiza în termen scurt şi ar fi încununată de succes; Guvernul lua în considerare şi faptul că prin adoptarea măsurilor propuse se asigură condiţiile necesare pentru recuperarea eficientă a creanţelor deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului asupra societăţii comerciale, fără a afecta obiectivele privatizării acesteia; se ținea seama că în situaţia neadoptării în regim de urgenţă a măsurilor cuprinse în ordonanţă consecinţele asupra viitorului acestei societăţi comerciale de referinţă pentru economia românească pot fi dezastruoase (determinând chiar încetarea activităţii acesteia), unul dintre motive putând fi renunţarea de către Societatea Comercială “Petrom” – S.A. Bucureşti la investiţiile pentru producţia de etilenă, în contextul în care în programul de dezvoltare al Societăţii Comerciale “Petrom” – S.A. sunt incluse investiţii comune, realizate împreună cu Societatea Comercială “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea pentru instalaţiile de piroliză de la Arpechim-Piteşti; Executivul  lua în considerare şi necesitatea eliminării riscului constatării existenţei unui ajutor de stat ilegal acordat Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea ca urmare a aprobării conversiei în acţiuni a creanţei Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi pericolul activării clauzei de salvgardare prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în situaţia în care datoriile nu se repun în sarcina societăţii comerciale.

Astfel, prin ordonanţă se mandata Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, să voteze în Adunarea generală extraordinară a acţionarilor Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea aprobarea renunţării la calea de atac exercitată împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Vâlcea în litigiul având ca obiect anularea Hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor nr. 8 din 28 noiembrie 2003, precum şi la oricare alte căi de atac, ordinare sau extraordinare, care ar putea fi formulate.

Se autoriza Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, precum şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să întreprindă toate procedurile şi să încheie documentele necesare pentru revocarea tuturor actelor subsecvente încheiate potrivit legii, având ca obiect acţiunile Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea rezultate în urma conversiei în acţiuni a unei părţi din creanţa Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare faţă de această societate comercială.

După finalizarea operaţiunilor de mai sus,  Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului redobândeşte calitatea de creditor al Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea pentru suma înregistrată în evidenţele sale contabile la data conversiei, consolidată în dolari S.U.A., potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 29/2002 privind instituirea unor măsuri pentru recuperarea creanţelor statului şi diminuarea datoriei publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2002.

Pentru perioada cuprinsă între data adoptării Hotărârii nr. 8 din 28 noiembrie 2003 a Adunării generale extraordinare a acţionarilor Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea şi data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti pronunţate în primă instanţă de Tribunalul Vâlcea, în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), pentru creanţa Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare se calculează dobânzi la nivelul dobânzii anuale LIBOR pentru depozitele în dolari S.U.A.

În cursul executării silite, în vederea stingerii, în parte, a obligaţiei de plată a Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea faţă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, această instituţie şi societatea comercială pot încheia, în temeiul art. 3714 din Codul de procedură civilă[16], convenţii prin care se stabilesc modalităţi de stingere a obligaţiei în cauză prin vânzarea la licitaţie publică numai a anumitor active ale societăţii comerciale debitoare, cum sunt activele independente din patrimoniul acesteia, ori prin alte modalităţi admise de lege.

Se mandata Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, să voteze în Adunarea generală a acţionarilor Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea pentru aprobarea încheierii convenţiilor prevăzute mai sus (Art. 2).

De asemenea, se mandata Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, să includă în dosarul de prezentare şi în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni obligaţia cumpărătorului de a achita Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului diferenţa de sumă datorată de Societatea Comercială “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea la data transferului de proprietate asupra acţiunilor.

Această obligaţie revenea Ministerului Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, şi în privinţa includerii în dosarul de prezentare şi în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni a unor dispoziţii privind obligaţia cumpărătorului, în calitate de acţionar majoritar al societăţii, de a determina Societatea Comercială “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea să achite, integral şi la termen, ratele scadente, aferente creditelor externe contractate de aceasta cu garanţii de stat, eşalonate până la data de 31 octombrie 2009 (Art. 3).

Ordonanţă nr. 29/2002 din 30/01/2002 privind instituirea unor măsuri pentru diminuarea datoriei publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 86 din 01/02/2002, completată și modificată prin Legea nr.  324/2002, reglementează recuperarea creanţelor statului provenite din executarea garanţiilor emise de stat pentru împrumuturile externe acordate agenţilor economici – societăţi comerciale – în scopul diminuării datoriei publice.

Pentru asigurarea celerităţii procesului de recuperare a sumelor plătite de stat ca urmare a executării garanţiilor emise pentru împrumuturile externe, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare preia spre valorificare creanţele rezultate din convenţiile şi/sau acordurile de recuperare încheiate între Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, şi beneficiarii împrumuturilor.

Preluarea   creanţelor   se făcea prin cesiune de creanţă, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Legea nr. 30 din 15/01/2007[17],  Legislativul a  aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2006,   cu   modificări şi completări.

Astfel, potrivit art.  (1),  se autorizează Ministerul Economiei şi Comerţului, prin Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, precum şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, să întreprindă toate procedurile şi să încheie documentele necesare astfel încât Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să redevină creditor al societăţii pentru creanţa convertită în acţiuni în temeiul Hotărârii nr. 8 din 28 noiembrie 2003 a Adunării generale extraordinare a acţionarilor Societăţii Comerciale «Oltchim» – S.A. Râmnicu Vâlcea, precum şi să se procedeze la majorarea capitalului social al societăţii prin conversia în acţiuni, în temeiul art. 17 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, a întregii creanţe deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu acordarea drepturilor de preferinţă pentru acţionarii existenţi la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, conform dispoziţiilor art. 211 şi 216 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Se va acorda acţionarilor minoritari dreptul de preferinţă astfel încât, în interval de 60 de zile de la data publicării, conform legii, a hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii, aceştia să poată realiza subscrieri, la valoarea nominală a acţiunilor, până la concurenţa cotelor deţinute anterior datei de 28 noiembrie 2003. În situaţia în care, înăuntrul acestei perioade, acţionarii minoritari nu vor subscrie toate acţiunile emise în favoarea lor, acţiunile nesubscrise vor fi vândute pe piaţa de capital, la valoarea de piaţă a acestora, în cadrul unei oferte publice, într-un interval de 60 de zile de la data expirării perioadei de subscriere, în condiţiile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.

După articolul 3 se introduce un nou articol, articolul 4, cu următorul cuprins:

“Art. 4. – Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă vor fi notificate Consiliului Concurenţei de către iniţiator/furnizor, conform reglementărilor în vigoare în domeniul ajutorului de stat, iar ajutorul de stat va fi efectiv acordat numai după autorizarea acestuia de către Consiliul Concurenţei.”

Legea nr. 137/2002 din 28/03/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării [18] stabileşte cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, în baza următoarelor principii:

a) asigurarea transparenţei procesului de privatizare;

b) vânzarea la preţul de piaţă rezultat din raportul dintre cerere şi ofertă, cu luarea în considerare a tuturor elementelor ce alcătuiesc oferta de cumpărare;

c) asigurarea egalităţii de tratament între cumpărători;

d) aplicarea unor programe de restructurare anterioară privatizării, cu accent pe externalizarea unor activităţi şi/sau active, în special a activelor cu caracter social;

e) reconsiderarea datoriilor societăţilor comerciale, în vederea sporirii atractivităţii ofertei de privatizare;

f) instituirea administrării speciale în perioada de privatizare.

Diminuarea participaţiei statului la societăţile comerciale se realizează prin utilizarea următoarelor metode:

a) vânzarea de acţiuni;

b) majorarea de capital social prin aport de capital privat;

b1) majorarea capitalului social prin aport de capital, în cazul societăţilor comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului[19];

c) transferul cu titlu gratuit sau vânzarea activelor cu caracter social;

d) orice combinaţie a metodelor prevăzute la lit. a) – c).

Potrivit art. 5,  acţiunile se pot vinde la preţul de piaţă rezultat din raportul dintre cerere şi ofertă, chiar dacă acest preţ este inferior preţului de ofertă stabilit de instituţia publică implicată. Instituţia publică implicată este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, având în vedere pe lângă preţ şi celelalte elemente care compun oferta de cumpărare. Instanţele judecătoreşti sau arbitrale nu se pot pronunţa asupra oportunităţii încheierii tranzacţiei, ci doar asupra legalităţii acesteia.

O asociaţie constituită din salariaţi, membri ai consiliului de administraţie sau pensionari cu ultimul loc de muncă la o societate comercială poate dobândi acţiuni/părţi sociale la respectiva societate comercială.

Vânzarea se face prin una dintre metodele prevăzute la art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (1) din prezenta lege.

Guvernul poate acorda salariaţilor, membrilor consiliului de administraţie şi pensionarilor cu ultimul loc de muncă la societăţile comerciale şi/sau filialele acestora, supuse privatizării, dreptul să achiziţioneze de la instituţia publică implicată/societatea comercială, prin intermediul asociaţiei salariaţilor, constituită conform legii, acţiuni la aceste societăţi, prin derogare de la prevederile art. 1, la acelaşi preţ pe acţiune cu care acestea se vând în cadrul procesului de privatizare [20] (Art. 10).

Instituţia publică implicată poate decide, în conformitate cu strategia aprobată, să propună în adunarea generală a acţionarilor diminuarea participaţiei statului la societatea comercială sau diminuarea participaţiei societăţii comerciale cu capital majoritar de stat la filiala acesteia, prin majorarea capitalului social.

Majorarea capitalului social prin aport de capital privat se face prin aport în numerar sau în natură cu utilaje tehnologice performante (de vârf), cu atragerea unui nou acţionar privat sau cu participarea la majorarea capitalului social a unui acţionar existent în societatea comercială.

În situaţia în care instituţia publică implicată propune majorarea capitalului social şi adunarea generală a acţionarilor hotărăşte majorarea capitalului social, se acordă dreptul preferenţial la subscriere acţionarilor privaţi existenţi în societatea comercială, în termen de 10 zile de la adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social.

Acţionarul privat existent în societate va putea subscrie atât acţiunile aferente cotei deţinute de instituţia publică implicată, cât şi acţiunile aferente cotei acţionarilor care nu îşi exercită dreptul de preferinţă.

Prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care instituţia publică implicată decide ca metodă de diminuare a participaţiei statului majorarea capitalului social, convocarea adunării generale a acţionarilor se face în termen de două zile lucrătoare de la luarea deciziei, iar adunarea generală a acţionarilor societăţii comerciale se ţine în termen de 5 zile de la publicarea anunţului de convocare (   Art. 14[21])

Prin art. VI pct. 5 din O.G. nr. 55/2003 a fost introdusă o Secţiunea a 4-a privind Dispoziţii speciale cu privire la definitivarea şi încheierea
contractelor de privatizare pentru societăţile comerciale aflate
în portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului

Articolul 151 dispune ca în cazul în care ofertantul selectat pe baza grilei de punctaj, stabilită în prealabil de instituţia publică implicată, revocă oferta sau dacă, în urma negocierilor purtate cu instituţia publică implicată, ofertantul selectat refuză semnarea contractului de vânzare-cumpărare în condiţiile stabilite în ofertă, instituţia publică implicată va putea începe negocieri cu ofertantul care a întrunit numărul de puncte imediat următor punctajului ofertantului declarat iniţial câştigător, în măsura în care atât oferta/anunţul de vânzare, cât şi oferta de cumpărare sunt în termenul de valabilitate.

Administrarea specială în perioada de privatizare se instituie la societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale deţine un pachet majoritar de acţiuni şi la filialele acestora aflate în proces de privatizare, prin ordin al ministrului instituţiei publice implicate sau prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale[22].

Pe perioada administrării speciale se instituie şi procedura de supraveghere financiară  a societăţii comerciale de către instituţia publică implicată, constând în obligaţia societăţii comerciale de a efectua toate plăţile către creditorii bugetari, furnizorii de utilităţi, creditorii comerciali, după un grafic întocmit de aceasta şi administratorul special, în scopul reducerii gradului de îndatorare.

Procedura de administrare specială în perioada de privatizare presupune administrarea societăţii comerciale de către un administrator special, în baza unui mandat acordat de către instituţia publică implicată, în conformitate cu normele metodologice emise în aplicarea prezentei legi.

Mandatul acordat de instituţia publică implicată va stabili modul de administrare şi gestionare a societăţii comerciale, precum şi măsurile ce trebuie luate pentru accelerarea procesului de privatizare.

În funcţie de situaţia economico-financiară şi de strategia de privatizare care urmează să fie aplicată pentru fiecare societate comercială, în mandat se vor specifica şi măsurile excepţionale care trebuie luate la societatea comercială în perioada premergătoare anunţului de ofertă, cu referire la:

a) divizări, fuziuni, vânzări de active;

b) aplicarea unor programe de restructurare cu/sau fără reducere de personal;

c) externalizări/transferuri de activităţi şi/sau active cu caracter social;

d) conversia în acţiuni a unor creanţe certe, lichide şi exigibile;

e) respectarea disciplinei economico-financiare şi a graficelor de reeşalonare a datoriilor restante către furnizorii de servicii, întocmite potrivit alin. (5) lit. a);

f) orice alte măsuri care duc la sporirea atractivităţii societăţilor comerciale la privatizare.

De la data instituirii procedurii de administrare specială în perioada de privatizare, la societatea comercială se aplică următoarele măsuri excepţionale:

b) creditorii bugetari, la solicitarea administratorului special, vor ridica toate sarcinile care grevează asupra activelor societăţii comerciale care urmează a fi vândute, externalizate sau transferate, în scopul creşterii atractivităţii la privatizare, iar sumele încasate din vânzarea activelor se distribuie proporţional creditorilor bugetari care au instituit sarcinile, potrivit normelor metodologice emise în aplicarea prezentei legi;

c) creditorii bugetari vor suspenda, până la transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, aplicarea oricărei măsuri de executare silită începută asupra societăţii comerciale şi nu vor face nici un demers pentru instituirea unor noi astfel de măsuri. Aceleaşi dispoziţii sunt aplicabile şi instituţiei publice implicate, dacă are calitatea de creditor.

Procedura de administrare specială în perioada de privatizare încetează la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, în situaţia unei privatizări finalizate, sau la data stabilită prin ordin ori prin decizie.

Fac excepţie de la aplicarea prevederilor art. 113 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sumele de rambursat de la bugetul de stat către societăţile comerciale pentru care s-a declanşat procesul de privatizare prin publicarea ofertei de vânzare, pe perioada administrării speciale, în limita sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite angajaţilor şi contravaloarea utilităţilor.

De la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor mandatul administratorilor societăţii comerciale, aleşi la propunerea instituţiei publice implicate, încetează de drept. Până la data ţinerii adunării generale a acţionarilor noul acţionar majoritar numeşte un administrator provizoriu[23]. (   Art. 16)

Articolul 17 dispune ca în termen de 30 de zile de la solicitarea instituţiei publice implicate creanţele deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare asupra societăţii comerciale ce urmează să se privatizeze se vor converti în acţiuni[24].

Acţiunile rezultate în urma conversiei vor fi transferate pe bază de protocol instituţiei publice implicate, în vederea administrării şi vânzării acestora[25].

Ulterior,  a intervenit Legea nr. 96  din 14/04/2008 [26], care a modificat și ea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2006 .

Astfel,  se autorizează Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, să efectueze conversia în acţiuni a întregii creanţe deţinute de A.V.A.S. faţă de Societatea Comercială “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea şi majorarea corespunzătoare a capitalului social al acestei societăţi comerciale. Pentru determinarea valorii cu care se majorează capitalul social, se va lua în calcul valoarea întregii creanţe deţinute de A.V.A.S. faţă de Societatea Comercială “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea ca urmare a preluării acesteia de la Ministerul Economiei şi Finanţelor. Valoarea creanţei supuse conversiei va fi determinată raportat la data care precedă cu 30 de zile data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a convocării adunării generale extraordinare a acţionarilor.

Majorarea capitalului social se va face cu acordarea dreptului de preferinţă tuturor acţionarilor înregistraţi în registrul acţionarilor Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea la data de înregistrare, cu excepţia acţionarului A.V.A.S. care beneficiază de conversia creanţelor în acţiuni.

Acţionarilor deţinători de drepturi de preferinţă li se va acorda posibilitatea tranzacţionării drepturilor de preferinţă pe piaţa de capital. Perioada de tranzacţionare a drepturilor de preferinţă va fi de 10 zile lucrătoare.

Prin derogare de la prevederile art. 216 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, exercitarea drepturilor de preferinţă se va realiza într-un interval de 30 de zile calendaristice, ulterior încheierii perioadei de tranzacţionare a drepturilor de preferinţă.

Deţinătorii de drepturi de preferinţă pot subscrie acţiuni în cadrul majorării capitalului social, proporţional cu numărul de drepturi de preferinţă deţinute la sfârşitul perioadei de tranzacţionare a drepturilor de preferinţă. Preţul de emisiune al unei acţiuni subscrise în cadrul exercitării dreptului de preferinţă este egal cu valoarea nominală a unei acţiuni emise de Societatea Comercială “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea.

În situaţia în care în intervalul de exercitare a dreptului de preferinţă acţiunile emise în cadrul majorării de capital social, cu excepţia celor destinate A.V.A.S., nu vor fi subscrise în totalitate de deţinătorii drepturilor de preferinţă, acţiunile rămase nesubscrise vor fi vândute prin ofertă publică primară, în condiţiile Legii nr. 297/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale reglementărilor emise în aplicarea acesteia. Perioada de subscriere în cadrul ofertei publice primare de vânzare a acţiunilor va fi de 10 zile lucrătoare.

Preţul de vânzare a unei acţiuni în cadrul ofertei publice primare va fi stabilit de Consiliul de administraţie al Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea, în baza unui raport de evaluare. Preţul de vânzare în cadrul ofertei publice primare va fi mai mare decât preţul de subscriere a acţiunilor de către deţinătorii drepturilor de preferinţă.

Acţiunile subscrise atât în exercitarea dreptului de preferinţă, cât şi în cadrul ofertei publice primare vor fi integral plătite la data subscrierii.

După finalizarea operaţiunilor prevăzute la art. 1, A.V.A.S. este mandatată să convoace Adunarea generală a acţionarilor Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea, în cadrul căreia să se stabilească valoarea capitalului social al societăţii, rezultată în urma conversiei creanţei A.V.A.S., a subscrierilor efectuate de acţionarii minoritari şi dobânditorii drepturilor de preferinţă, precum şi în cadrul ofertei publice primare.

Articolul 3 a fost abrogat, iar potrivit art.  4,  operaţiunile prevăzute de  ordonanţa de urgenţă vor fi analizate de A.V.A.S. în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 137/2007.

La 4 decembrie 2008,   Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. nr. 815  a publicat Ordonanţa de urgenţă nr. 163 din 19/11/2008 pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2006 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 815 din 04/12/2008.

Guvernul arăta că are în vedere conjunctura nefavorabilă pe piaţa bursieră, naţională şi internaţională care conduce la imposibilitatea practică a recuperării în totalitate a creanţei Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului prin vânzarea acţiunilor rezultate ca urmare a conversiei efectuate în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2006 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 30/2007, cu modificările ulterioare; se lua în considerare înrăutăţirea indicatorilor economico-financiari globali şi pentru a împiedica deteriorarea în continuare a situaţiei economico-financiare a societăţii, cu riscul ieşirii de pe piaţă a acestui operator economic, ceea ce ar conduce la o scădere semnificativă a veniturilor aduse la bugetul consolidat al statului, precum şi la posibile mişcări sociale[27], societatea fiind unul dintre cei mai importanţi angajatori în zonă; Executivul aprecia că există  riscul major al nerecuperării creanţei Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului în cadrul unui proces de lichidare şi chiar al plăţii unor sume suplimentare necesare închiderii şi conservării până la vânzarea unor instalaţii de producţie specifice activităţii din domeniul petrochimic; se ținea cont de dubla calitate a statului faţă de această societate comercială, respectiv de principal creditor, dar şi acţionar majoritar, şi faptul că prin adoptarea prezentului act normativ se creează condiţiile necesare pentru recuperarea eficientă a creanţelor deţinute de stat asupra societăţii în actuala conjunctură economică, defavorabilă valorificării creanţelor prin conversia acestora în acţiuni.

Astfel, la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2006 , aprobată cu modificări şi completări ulterioare.

Creanţa deţinută de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului faţă de Societatea Comercială “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea, incluzând şi dobânda datorată de aceasta pentru perioada 28 noiembrie 2003-28 septembrie 2006, se valorifică în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

După cum arătam, Senatul a adoptat proiectul de Lege (PL-x nr. 53/2009) privind respingerea Ordonanţei de urgenţă nr. 163 din 19/11/2008 pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2006 privind unele măsuri pentru privatizarea Societăţii Comerciale “Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 815 din 04/12/2008.  Proiectul a fost trimis la Camera Deputaţilor, cameră decizională la 53/11.02.2009.

Adoptarea  proiectului de Lege   privind respingerea Ordonanţei de urgenţă nr. 163 din 19/11/2008 s-a făcut deși Guvernul prezentase ,  spre aprobare,  la 7 octombrie 2008, prin Secretariatul General al Guvernului, un proiect în vederea aprobării Ordonanţei de urgenţă nr. 163 din 19/11/2008 pentru abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2006.

O informație spune că SC Oltchim SA Rm. Vălcea intenționează să ceară sprijinul Comisiei Europene pentru a obține un ajutor de stat, în vederea normalizării capacității de producție, diminuată, in prezent, din cauza crizei economice, cu aproximativ 50%.

Ulterior, CE  a cerut guvernului să îi prezinte un calendar al privatizării Oltchim Râmnicu-Vâlcea, potrivit vicepreşedintelui instituţie, Joaquin Almunia ( Sursă: Ziare.com, 21 Octombrie 2011).

De asemenea, CE va analiza și posibilitatea conversiei datoriilor în acţiuni, pentru a vedea dacă acest procedeu se încadrează în legislaţia ajutorului de stat, relatează Mediafax.
“Programul agreat cu UE, FMI și Banca Mondială are ca termen limită de privatizare a Oltchim începutul anului viitor. Îndeplinirea deadline-ului nu este însă doar responsabilitatea Comisiei Europene, iar depăşirea acestuia are legătură cu lipsa informaţiilor solicitate și cu neîndeplinirea condiţiilor”, a explicat Almunia.

Conversia în acţiuni a datoriilor Oltchim față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost aprobată în 2009. Însă, pentru efectuarea acestei proceduri, este nevoie de aprobarea Comisiei Europene.

În scrisoarea de intenţie cu Fondul Monetar Internaţional, Guvernul îşi propune să vândă acțiunile deţinute în Oltchim, prin Ministerul Economiei, până la sfârşitul acestui an ( Sursă: Ziare.com, 21 Octombrie 2011; vezi și D.Ciuncan, Dreptul penal al afacerilor, Editura Universul juridic, București, 2012).

Aici încetează analiza juridică și începe viața politică. Personal, credem că va fi deosebit de dificil de dovedit un fapt penal.


[1] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 31/03/2000, legea a fost modificată prin Legea nr. 49/2007 și prin Legea nr. 194/2007

[2] Publicată  în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  381 din 29 decembrie 1997

[3] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , Secţia comercială, decizia nr.3896 din 23 iunie 2005.  A se vedea S.  Fusea, D.  Ciuncan, Privatizarea în România.  Aspecte tehnice- consecințe juridice, Editura Universul juridic, București, 2008.

[4] Critica recurentei nu poate fi primită deoarece privatizarea s-a făcut în baza Hotărârea Guvernului nr.55/1998 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind privatizarea societăţilor comerciale şi vânzarea de active, iar în conformitate cu art.41 din acest act normativ, vânzătorul avea obligaţia de a elabora dosarul de prezentare pus la dispoziţia ofertanţilor.

[5] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 – 29/06/2004, modificată prin Legea nr. 208/2005, O.G. nr. 41/2005 și prin Legea nr. 97/2006

[6] Pin O.G. nr. 55/2003, privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului “Petrom” – S.A. Bucureşti, precum şi pentru modificarea şi completarea cadrului legal în domeniul privatizării pentru societăţile comerciale aflate în portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului, publicată  în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  605 din 26 august 2003

[7] Stanciu D. Cărpenaru Drept comercial român, Ediţia a VI-a, revăzută şi adăugită, Editura  Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p.

[8] A se vedea S.  Fusea, D.  Ciuncan, Privatizarea în România.  Aspecte tehnice- consecințe juridice, cit. supra.

[9] Prevederile   ordonanţei nu se aplică ajutorului de stat pentru agricultură şi piscicultură, acordat în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

[10] Tratatul interzice, în principiu, orice formă de ajutor de stat care are potenţialul de a distorsiona concurenţa.  Ajutorul de stat trebuie definit ca fiind orice    forma  de transfer care distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența prin favorizarea unor societăți sau producția anumitor bunuri, în măsura în care afectează comerțul .

O interzicere absolută a ajutorului de stat, ar fi de neconceput: în anumite cazuri,  guvernele trebuie să fie apte să intervină sau să furnizeze finanţare pentru anumite activităţi economice. Pentru acest motiv, Tratatul prevede anumite excepţii de la principiul conform căruia ajutorul de stat este interzis. Există câteva tipuri de excepţii: ajutorul de stat care are un caracter social acordat consumatorilor în mod individual, cu condiţia nediscriminării; ajutorul de stat care vizează repararea unui prejudiciu cauzat de evenimente excepţionale, cum ar fi dezastrele naturale; ajutorul acordat regiunilor subdezvoltate ; ajutorul acordat în vederea promovării execuţiei unui proiect major de interes european sau în vederea remedierii unei perturbări serioase a economiei unui Stat Membru ; ajutorul acordat în vederea facilitării dezvoltării unor anumite activităţi sau arii economice ; etc.

Apreciem că, în actualele condiții ale evoluției economice mondiale, la nivelul legislației europene,  trebuie neapărat regândit cadrul normativ  pentru a ajuta la recrearea unei situații adecvate.

[11] Alineatul (1) al art.  8  a fost modificat prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 137/2007.

[12] Comisia are obligaţia de a se asigura că sunt respectate normele privind ajutoarele de stat .După primirea notificării de la un stat membru, Comisia poate analiza dacă o măsură de ajutor care nu constă într-o subvenţie, într-un împrumut, într-o garanţie, într-un aport de capital sau de capital de risc conduce la un echivalent-subvenţie brut care nu depăşeşte plafonul de minimis şi care, prin urmare, ar putea fi reglementat de dispoziţiile Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei  din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis (16)    .

[13] Avis du Comité économique et social européen sur le “Rapport de la Commission — Rapport sur la politique de concurrence 2006”, COM(2007) 358 final (2008/C 162/05)

[14] Cf Expunerii de motive la proiectul Guvernului  de aprobare a O.  U.  nr.  163/2008.  La aceste sume se adaugă dobânzile.

[15] În valoare de 95.  284.  145 USD.

[16] Secţiunea privind Scopul şi obiectul executării silite – cuprinzând art. 3711 – 3718 – a fost introdusă prin art. I pct. 137 din O.U.G. nr. 138/2000 astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 59/2001.

La acea vreme,  textul prevedea : „  Art. 3711. – Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.

Executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare. ”

[17] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 35 din 18/01/2007

[18] Publicată  în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  nr. 215 – 28/03/2002, modificată prin      O.U.G. nr. 208/2002 ,  O.U.G. nr. 8/2003 , – O.G. nr. 55/2003 ,  Legea nr. 540/2003 ,  Legea nr. 556/2003 ,  Legea nr. 569/2003 ,  O.G. nr. 86/2003 ,  Legea nr. 609/2003 ,  O.G. nr. 36/2004 ,  Legea nr. 149/2004 ,  Legea nr. 191/2004 ,  O.U.G. nr. 37/2004 ,  O.U.G. nr. 26/2005 ,  O.U.G. nr. 26/2006.

[19] Litera b1) a fost introdusă prin art. VI pct. 1 din O.G. nr. 55/2003.

[20] Alineatele (3) şi (4) au fost introduse prin art. I pct. 4 din O.G. nr. 36/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 191/2004.

[21] Articolul a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.G. nr. 36/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 191/2004

[22] Texte modificate prin O.U.G. nr. 208/2002, nr. 208/2002,  O.G. nr. 36/2004, Legea nr. 149/2004,  O.U.G. nr. 37/2004 și   O.U.G. nr. 26/2006.

[23] Texte modificate prin O.U.G. nr. 208/2002, nr. 208/2002,  O.G. nr. 36/2004, Legea nr. 149/2004,  O.U.G. nr. 37/2004 și   O.U.G. nr. 26/2006.

[24] Textul a fost modificat prin art. I, pct. 4 din O.U.G. nr. 208/2002.

[25] Textul a fost modificat prin art. unic pct. 1 din Legea nr. 556/2003.

[26] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 18/04/2008

[27] A se vedea, de exemplu, Adrian Bărbulescu , Angajaţii Oltchim cer în stradă ajutor de stat, în „Gândul”,  31 decembrie 2008 .    Pe final de an, salariaţii combinatului chimic Oltchim Râmnicu Vâlcea, cel mai mare din ţară, au transmis un memoriu premierului, cerând sprijin de la stat pentru reluarea producţiei la întreaga capacitate .  În ajunul Crăciunului, Consiliul de Administraţie al Oltchim Râmnicu Vâlcea a decis să dea undă verde începerii tratativelor pentru cumpărarea de la Petrom a sectorului de petrochimie al rafinăriei piteştene Arpechim. Pentru realizarea achiziţiei şi pentru asigurarea capitalului de lucru, Oltchim va contracta un credit bancar de 100 milioane de euro, garantat cu activele sectorului petrochimic, stocurile şi creanţele acestuia precum şi cu activele libere de sarcini ale combinatului din Râmnicu Vâlcea, (hotărârea AGA din 24 decembrie 2008).   Din totalul de 100 milioane de euro, 15 milioane vor fi destinate strict achiziţiei sectorului petrochimic de la Arpechim, 14 milioane pentru cumpărare unei instalaţii pentru secţia de piroliză şi 31 milioane pentru stingerea datoriilor restante către Petrom.

Leave a Reply