CONFLICT JURIDIC DE NATURĂ CONSTITUȚIONALĂ ÎNTRE PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE ȘI GUVERNUL ROMÂNIEI

La Direcția Națională Anticorupție s-a înregistrat o sesizare depusă de mai multe persoane fizice cu privire la posibile fapte aflate în competența de soluționare a instituției, în legătură cu modalitatea de adoptare a unor acte normative. Ca urmare, în conformitate cu prevederile procesual penale, se efectuează acte procedurale cu privire la aspectele sesizate (Comunicat nr. 126/VIII/3 ,  2 februarie 2017 , http://www.pna.ro/comunicat).

Dosarul s-a format, ca urmare a unei sesizări formulate de persoane fizice, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: - Favorizare a făptuitorului ;  Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prevăzute în art. 8 alin.1 lit.b din Legea 115/1999, în legătură cu modalitățile prin care primul ministru și ministrul justiției au promovat și susținut adoptarea prin ordonanță de urgență, la data de 18 ianuarie 2017, a două proiecte de ordonanță de urgență privind grațierea unor pedepse, precum și modificarea Codului penal și a Codului de procedură penală.

Sesizarea a fost completată de aceiași petenți și cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 13 din Legea nr. 78/2000 de către persoane ce dețin funcții de conducere într-un partid politic care și-ar fi exercitat autoritatea sau influența politică în vederea adoptării, în seara zilei de 31 ianuarie 2017, a unei ordonanțe de urgență prin care au fost modificate codurile penal și de procedură penală, cu scopul favorizării unor persoane urmărite penal sau judecate care, în felul acesta, ar fi beneficiat direct sau indirect de foloase necuvenite. Ulterior, ca urmare a efectuării unor acte procedurale de către procurori, s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză, cu privire la infracțiunile de:  sustragerea sau distrugerea de înscrisuri,  sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri,  fals intelectual (Dos.  46/P/2017).  .

La data de 24 februarie 2017, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au dispus:
1. Clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea prevăzute în art. 13 din Legea nr.78/2000, respectiv folosire a influenței ori autorității ca persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite,

2. Disjungerea și declinarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:
favorizare a făptuitorului ;  prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului (prevăzută și sancționată de Legea 115/1999, a răspunderii ministeriale);  sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 259 alin.1 și 2 C.pen. );  sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri (art. 275 C.pen. ) ;  fals intelectual (27 februarie 2017 , nr. 190/VIII/3 , Comunicat, http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8044).

Ulterior, prin  decizia nr.68 din 27 februarie 2017 referitoare la cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvernul României și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție, cerere formulată de Preşedintele Senatului, Curtea Constituțională a constatat că a existat și există un conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție și Guvernul României, generat de acțiunea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție de a-și aroga atribuția de a verifica legalitatea și oportunitatea unui act normativ, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017, cu încălcarea competențelor constituționale ale Guvernului și Parlamentului, prevăzute în art.115 alin.(4) și (5) din Constituție, respectiv ale Curții Constituționale, prevăzute în art.146 lit.d) din Constituție (cu opinie separată, Judecător,

Livia Doina Stanciu).

Se reține că instanța constituțională este singura abilitată să efectueze controlul asupra legalității/constituționalității ordonanțelor simple sau de urgență ale Guvernului (atât sub aspectul procedurii de adoptare, cât și al conținutului normativ), nicio altă autoritate publică neavând competența materială în acest domeniu. În ceea ce privește aprecierea oportunității adoptării unei ordonanțe de urgență, sub aspectul legiferării, “Curtea constată că aceasta constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat, care poate fi cenzurat doar în condițiile prevăzute expres  de Constituție, respectiv doar pe calea controlului parlamentar, exercitat potrivit art.115 alin.(5) din Constituție. Curtea reține că, într-un stat de drept, guvernat de principiul separației puterilor, miniștrii sunt trași la răspundere pentru deciziile lor politice prin mijloace politice, iar nu prin mijloace de drept penal” (§ 94 din decizie). Lucru corect, firesc, banal, cu care toată lumea este/trebuie să fie de acord! Dacă s-a spus altfel, de către cineva, era o scăpare sau o prostie; sau un context rupt!

În fapt, noi constatăm că ancheta penală a fost începută pentrru fapte penale, deși, se pot, ascunde și aici jocuri de putere proprii anumitor personagii. . .  (care ar trebui și acestea să fie cercetate).

Dispozițiile art.63 din Legea nr.304/2004 prevăd în mod expres atribuțiile procurorilor, care vizează, în principal, efectuarea urmăririi penale în cazurile şi în condiţiile prevăzute în lege.

Potrivit dispozițiilor art.3 alin.(1) lit.a) din O. U. G. nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, procurorii  efectuează urmărirea penală, în condiţiile legii, pentru infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 care sunt, potrivit art. 13, în competenţa D. N. A. . (V și art.22 din Legea nr.78/2000 și art.13 O. U. G.  nr.43/2002).

Procurorii D. N. A. efectuează, în mod obligatoriu, urmărirea penală pentru infracțiunile date în competența acestei structuri. Ei sunt cumpetenți să desfășoare activități pentru a dovedi existența unei fapte, de exemplu a persoanei care îndeplinește o funcție de  conducere într-un partid de a-și folosi influență sau autoritatea sa în scopri ilicite; procurorii au posibilitatea de a strânge probe în dovedirea realizării de foloase necuvenite, chiar și în desfășurarea procesului legislativ, legate chiar și de momentul  elaborării și adoptării unui anumit act normativ.   Exact acest lucru au încercat inițial să facă, dar concluzionând, în final, că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prevăzute în art.13 din Legea nr.78/2000 de către persoane ce dețin funcții de conducere într-un partid politic, care și-ar fi exercitat autoritatea sau influența politică în vederea adoptării, în seara zilei de 31 ianuarie 2017, a unei ordonanțe de urgență prin care au fost modificate codurile penale, cu scopul favorizării unor persoane urmărite penal sau judecate care, în felul acesta, ar fi beneficiat direct sau indirect de foloase necuvenite, deoarece actele de urmărire penală efectuate în cauză nu au confirmat săvârșirea vreunei fapte de natură penală.

Trebuie să observăm însă că finalul nu a avut același impact social.

Raportând prevederile care incriminează infracțiunea prevăzută în art. 13 din Legea nr. 78/2000 la datele rezultate în urma efectuării urmăririi penale, se constată că, nu au rezultat date sau indicii concrete care să conducă la concluzia săvârșirii unor infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție.

În ședința de judecată din 27 februarie,  reprezentantul Ministerului Public ridică o chestiune prealabilă deschiderii dezbaterilor pe fond și  arată că “în cursul zilei, anterior ședinței în fața Curții Constituționale, a intrat în posesia ultimelor acte procesuale întocmite” în dosarul înregistrat pe rolul D. N. A. , acte pe care le transmite părților aflate în conflict și Curții, în completarea actelor solicitate în prealabil în această cauză.  Am arătat și noi data comunicatului D. N. A.  ( care este tot 27 februarie 2017 , nr. 190/VIII/3 , Comunicat, http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8044. La aceeași dată a aflat și procurorul de ședință!).

Până la data ședinței “a existat și există” un conflict, “[…] și există” , la momentul pronunțării,  după cum arată Curtea Constituțională .

În consecință, “niciun ministru nu poate fi tras la răspundere pentru un act normativ”, dar va răspunde însă penal, ca orice cetățean,  pentru orice faptă penală săvârșită, activitatea organului de urmărire penală fiind cenzurată întotdeauna doar de o instanța penală competentă.

d.ciuncan@gmail.com

2/11/2017

Lasă un răspuns