A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

DETURNARE DE FONDURI, INFRACTIUNI DE CORUPȚIE, INFRACŢIUNEA ÎMPOTRIVA INTERESELOR FINANCIARE ALE COMUNITĂŢII EUROPENE, PUBLIC, PREPUŞENIE, RAPORT DE MUNCĂ

DETURNARE DE FONDURI, INFRACTIUNI DE CORUPȚIE, INFRACŢIUNEA ÎMPOTRIVA INTERESELOR FINANCIARE ALE COMUNITĂŢII EUROPENE, PUBLIC, PREPUŞENIE, RAPORT DE MUNCĂ

Constituie infracţiune folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Prin sentinţa penală nr.1844/29.10.2007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr(…), s-au hotărât următoarele:

În baza art.302/1 alin.1 din Codul penal, a fost condamnată inculpata T. N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art.20 din Codul penal raportat la art.181 alin.1 din Legea nr.78/2000, privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art.65 din Codul penal, i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute la art.64 al.1 lit. a teza a II-a şi lit. b din Codul penal, precum şi dreptul de a ocupa vreo funcţie în cadrul unei asociaţii, prevăzut la art.64 lit. c din Codul penal, pe o perioadă de 8 ani, pedeapsă complementară.

În baza art.33 lit. a din Codul penal, raportat la art.34 alin.1 lit. b şi art.35 alin.1 şi 3 din Codul penal, a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 al.1 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, precum şi a dreptului de a ocupa vreo funcţie în cadrul unei asociaţii, prevăzut la art.64 lit.c din Codul penal, pe o perioadă de 8 ani.

În baza art.71 din Codul penal, i s-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b şi c din Codul penal.

În baza art. 861 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art.862 din Codul penal.

În baza art. 863 alin.1 din Codul penal, pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, o dată la trei luni, la  Serviciul de Probaţiune de pe lângă  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i;

b)            să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c)            să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)            să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C.p.p., s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile 864 şi art.83 din Codul penal.

În baza art.71 alin.5 din Codul penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a dispus anularea contractului nr. RO/2001/87059/Ex, încheiat între Centrul Naţional pentru Programul de G. Profesională „M. da E.” şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (A.N.T.R.E.C.).

În baza art.14 şi 346 din  C o d u l   d e procedură penală, a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural, la plata echivalentului în lei al sumei de 2.280 Euro, la cursul B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi G. Profesionale, cu sediul în B, Calea ş. E., nr.133,  .3, sector 4.

În baza art.163 din  C o d u l   d e procedură penală, s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei, până la concurenţa sumei de 2.280 Euro, măsură care ce a fost aplicată potrivit prevederilor art.164 din  C o d u l   d e procedură penală.

În baza art.191 al.1 şi 3 din  C o d u l   d e procedură penală, a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural la plata sumei de 1.500 lei RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 99/P/2006 din data de 16.04.2007, Parchetul de pe lângă  Î n a l t a   C u r t e de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul  T e r i t o r i a l   B u c u r e ş t i a trimisă în judecată inculpata T. N. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de deturnare de fonduri, prevăzută de art.302/1 alin.1 din Codul penal, şi de tentativă la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene, prevăzută de art.20 din Codul penal raportat la art.18/1 alin.1 din Legea nr. 78/2000, modificată şi completată, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpata, în calitate de preşedinte al Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, F. şi Cultural (B.), în cursul lunii martie 2003, a deturnat suma de 9.640 Euro (pe care a folosit-o în interes personal, efectuând călătorii în mai multe oraşe europene – Madrid, Praga, N. etc), destinată realizării contractului – RO/2001/87059/EX – intitulat „G.a formatorilor în vederea organizării turismului rural românesc în spiritul standardelor europene”, finanţat de programul comunitar „M. da E.” II, iar la data de 31.05.2003, cu ocazia depunerii Raportului final pentru contractul RO/2001/87059/EX la Centrul Naţional „M. da E.”, în vederea plăţii finale în sumă de 3.139,36 Euro, ce a fost aprobată prin Nota de evaluare din 11.07.2003, inculpata a făcut declaraţii inexacte (referitor la datele financiare din raport, la numărul stagiarilor care au participat la proiect etc.) şi a folosit documente false, respectiv: factura fiscală nr.(…)-357/13.03.2003, pentru suma de 11.120 Euro, emisă de H. de G. E., 10 bilete de avion fictive pe ruta B – E. şi retur, emise de S.C. M. S.R.L. B şi un număr de 10 copii ale atestatelor eliberate de organizaţia gazdă, ce indicau nereal că persoanele în cauză ar fi efectuat un stagiu de formare profesională de 2 săptămâni, în perioada 01 – 14.03.2003, în cadrul Programului European „M. da E.”.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea autorilor infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, care au întocmit în fals mai multe înscrisuri (factura nr.(…) – 357/13.03.2003, cu antetul „S. des H. de G.   du U. E. de E.”, cele 10 atestate de formare profesională fictive care ar fi fost emise de H. de G., precum şi menţiunile şi semnăturile fictive din cele 10 rapoarte individuale de stagiu) ce au fost depuse la raportul final.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu este temeinic probată, inculpata făcându-se vinovată de săvârşirea infracţiunilor de deturnare de fonduri, prevăzută de art.302/1 alin.1 din Codul penal, şi de tentativă la infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităţii Europene, prevăzută de art.20 din Codul penal raportat la art.18/1 alin.1 din Legea nr. 78/2000, modificată şi completată, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal.

E., instanţa de fond a reţinut că programul „M. da E.” a fost iniţiat şi lansat de către Uniunea Europeană în anul 1994 ca un program comunitar de cooperare transnaţională în domeniul formării profesionale a forţei de muncă.

Comisia Europeană coordonează şi cofinanţează acest program, care este operaţional începând cu anul 1995. Ca urmare a rezultatelor favorabile obţinute şi pentru a asigura continuitatea în articularea şi completarea iniţiativelor ţărilor europene în formarea profesională, Consiliul Uniunii Europene a hotărât, prin Decizia din 26 aprilie 1999, implementarea celei de a doua faze a Programului „M. da E.”, între 1 ianuarie 2000 şi 31 decembrie 2006.

România participă la Programul „M. da E.” ca partener cu drepturi depline începând cu 1 septembrie 1997. Ministerul Educaţiei şi Cercetării este responsabilul  naţional  al programului,  iar coordonarea derulării programului revine Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi G. Profesionale (A.N.P.C.D.E.F.P.)

Programul „M. da E.” are două faze: Programul „M. da E.” I (1995 – 1999) şi Programul „M. da E.” II (2000 – 2006). Programul de acţiune comunitară în domeniul formării profesionale „M. da E.” II (2000 – 2006) are la bază Decizia nr. 82/1999 adoptată de Consiliul Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte condiţiile de eligibilitate, instituţia/organismul care prezintă o propunere de proiect trebuie să aibă personalitate juridică şi să fie înregistrată oficial în România. E. (interni şi externi) instituţiilor promotor trebuie la rândul lor să aibă personalitate juridică; persoanele fizice (studenţi, elevi, tineri muncitori, formatori ş.a.) pot participa la un proiect de mobilităţi numai dacă au fost selecţionate de o instituţie cu personalitate juridică, promotorul unui astfel de proiect; persoanele fizice pot beneficia de mobilitate M. da E. o singură dată pe parcursul a 36 de luni calendaristice, indiferent de grupul Ť..

Relativ la procedurile de finanţare, programul „M. da E.” acoperă integral cheltuielile de transport, viză turistică, asigurare medicală, cazare şi masă ale beneficiarilor de mobilitate. Înaintea efectuării stagiului Agenţia virează 80% din valoarea proiectului, restul de 20% trebuind să fie asigurat de instituţia promotoare/contractoare a proiectului. După efectuarea stagiului se depune raportul final de stagiu care se evaluează şi se aprobă de către Autoritatea Naţională de Management a Programului (M.E.C.). În termen de 45 de zile după aprobarea raportului se rambursează promotorului suma care a reprezentat 20% din valoarea proiectului (co-finanţarea).

La data de 19.02.2003, s-a încheiat contractul de finanţare nr.RO/2001/87059/EX, denumit „G.a formatorilor în vederea organizării turismului rural românesc în spiritul standardelor europene”, între Centrul Naţional „M. da E.”, reprezentat prin directorul J. T., în calitate de finanţator, şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (B.) România, reprezentată prin inculpata T. N., în calitate de beneficiar, în temeiul căruia urma să se organizeze un stagiu de pregătire la o instituţie similară din Franţa, pentru un număr de 10 persoane.

Potrivit acestui contract subvenţia financiară definitivă pentru întregul proiect urma să fie de maximum 15.700 Euro.

Art.2 („Obligaţiile părţilor”) din contract prevedea că B., în calitate de contractant, reprezentată de inculpată:

– este unicul responsabil pentru realizarea integrală a obiectivelor proiectului, pentru gestiunea administrativă şi financiară a acestuia,  inclusiv pentru efectuarea plăţilor către stagiari (persoane fizice-beneficiari); (pct. 2.1.1.)

– desemnează, prin decizie scrisă, o echipă pentru gestiunea proiectului, alcătuită din responsabilul proiectului („persoana de contact”), un responsabil cu programul de formare profesională al stagiarilor şi diseminarea rezultatelor proiectului şi un expert contabil pentru gestiunea financiară a proiectului. După   caz, contractantul poate decide deplasarea alternativă la unitatea de stagiu a persoanelor care fac parte din echipa de gestiune, dar numai în condiţiile suportării cheltuielilor de transport şi sejur extern din suma prevăzută în bugetul proiectului la capitolul „Gestiune şi monitorizare” şi din fonduri provenite din alte surse decât bugetul proiectului; (pct.2.1.3.)

– organizează, efectuează şi răspunde de selecţionarea stagiarilor; (pct. 2.1.4.)

– respectă criteriile punctuale pentru selecţia stagiarilor stabilite de CN şi, după caz, adoptă criterii suplimentare în acest scop; (pct. 2.1.5.)

– organizează concursul pentru selecţia stagiarilor; (pct. 2.1.6.)

– organizează, în ţară, programul  modular pentru  pregătirea stagiarilor în vederea participării la activităţile de formare profesională stabilite prin proiect. Conţinutul şi structura programului modular vor fi concepute pe baza recomandărilor CN; (pct.2.1.7.)

– încheie un contract de stagiu cu fiecare stagiar considerând, modelul din Anexa 6; contractul de stagiu trebuie să prevadă întreg spectrul de activităţi specifice, conforme cu obiectivele proiectului precum şi cu contractul încheiat între instituţia promotoare şi instituţia gazdă. Contractele încheiate între contractant/instituţia trimiţătoare şi stagiar vor include angajamentul stagiarului conform căruia după stagiu va presta o activitate profesională de cel puţin un an la unitatea trimiţătoare; (pct. 2.1.8.)

– încheie acorduri cu parteneri (instituţia trimiţătoare şi instituţia gazdă), în vederea asigurării unei derulări normale a proiectului şi respectării termenelor, conform celor stabilite prin prezentul contract; contractele încheiate cu instituţiile gazdă trebuie să acopere cerinţele financiare prevăzute  la art.5 paragraful  5.1.5. al prezentului contract; (pct. 2.1.9.)

– efectuează plăţile către stagiari în conformitate cu prevederile articolelor 5 şi 6 şi următoarele din contract; (pct. 2.1.11.)

– acoperă din fonduri proprii cheltuielile prevăzute în bugetul aprobat al proiectului, care urmează să fie suportate din subvenţia „M. da E.” şi pe care le va recupera după primirea „soldului” (v. Articolul 6 paragraful 6.1.) la subvenţia financiară din programul „M. da E.”; (pct. 2.1.12.)

– recomandă stagiarilor şi îi sprijină să-şi depoziteze alocaţia financiară individuală în cont bancar personal; (pct. 2.1.13.)

– monitorizează permanent, prin mijloace specifice, realizarea obiectivelor programelor individuale de stagiu şi asigurarea unor condiţii rezonabile de cazare şi masă pentru stagiari; (pct. 2.1.14.)

– informează, fără întârziere şi în detaliu, atât CN cât şi partenerii de proiect despre orice acţiune, activitate sau incident care poate prejudicia derularea normală a prezentului contract; informarea trebuie să aibă un caracter oficial prin certificarea ei de către conducătorul instituţiei promotoare; (pct. 2.1.15.)

– prezintă rapoarte intermediare, rapoarte finale şi situaţii statistice în conformitate cu revederile articolului 7 din prezentul contract; (pct. 2.1.17.)

– cooperează cu CN şi facilitează toate activităţile de monitorizare şi audit ale proiectului iniţiate de către acesta; (pct. 2.1.18.)

– menţionează asistenţa financiară, acordată de Comisia Europeană prin Programul „M. da E.”, în toate documentele diseminate şi publicate de partenerii proiectului care face obiectul prezentului contract, (pct. 2.1.19.)

Articolul 3 din contract („Durata”) prevedea că perioada efectivă a stagiului de plasament/schimb în străinătate are o durată de două săptămâni, începe la data de 01.03.2003 şi se va încheia la data de 14.03.2003 (cel mai târziu la 18.04.2003). Durata astfel definită acoperă perioada de eligibilitate a cheltuielilor care se suportă din alocaţia financiară individuală.

În perioada de la încheierea stagiului şi până la data de 30.04.2003 promotorul va definitiva şi va centraliza toate documentele necesare pentru  raportul final al proiectului, pe care are obligaţia să-l depună la CN „M. da E.” până la data de 30.05.2003.

Potrivit articolului 4 din contract („Selecţia stagiarilor şi componenţa grupului de stagiari”), selecţia stagiarilor revine, în exclusivitate, contractantului (4.1.), în acest scop contractantul confirmând că stagiarii răspund următoarelor condiţii:

– probează competenţe profesionale foarte bune/excelente, calităţi morale, un nivel de cultură generală şi o conduită adecvată participării la un proiect european de formare profesională. D. selecţionaţi au o stare de sănătate foarte bună, care nu va afecta sub nici o formă participarea la proiect; (4.1.1.)

– sunt persoane angajate cu carte de muncă, elevi sau studenţi; (4.1.2.)

– acceptă, pe baza unui acord scris încheiat cu unitatea de unde provin să îşi desfăşoare activitatea profesională ori studiile la unitatea trimiţătoare, cel puţin un an după încheierea stagiului; (4.1.3.)

– au fost selecţionaţi prin concurs public, organizat de contractant, respectând recomandările CN în acest sens (publicarea concursului cu cel puţin 10 zile anterior datei de desfăşurare, cunoaşterea de către candidaţi a criteriilor de selecţie, numire a unei comisii de concurs constituită din cel puţin trei persoane). (4.1.4.).

Potrivit articolului 5 pct.5.2.1. din contract, numărul total de stagiari aprobaţi prin proiect este de 10 persoane, iar subvenţia alocată fiecăruia, pe durata stagiului, nu va depăşi suma de 1.470 Euro.

De asemenea contractul mai prevedea că CN „M. da E.” transferă în contul bancar al contractantului o sumă echivalentă a 80% din totalul subvenţiei financiare, cu titlu de avans, adică 12.560 Euro. T. (diferenţa dintre subvenţia totală şi avans) va fi plătit în termen de 60 de zile calendaristice de la confirmarea aprobării raportului final al contractantului, (articolul 6, punctul 6.1.)

La data de 25.02.2003, Centrul Naţional „M. da E.” a virat în contul B. deschis la N. – Sucursala B – H., suma de 12.560 Euro, reprezentând avans de 80% din valoarea contractului.

Din această sumă inculpata, în aceeaşi zi – 25.03.2003, a retras în numerar 7.980 Euro, justificând printr-o cerere că banii sunt necesari pentru deplasarea în Franţa a celor 10 stagiari pentru acoperirea cheltuielilor de cazare şi diurnă a acestor persoane.

La data de 03.03.2003, inculpata a plătit prin transfer bancar suma de 3.980 Euro, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr.(…) din 26.02.2003, emisă de S.C. M. S.R.L. B, pentru 10 bilete de avion, pe ruta B – E. – B.

De asemenea, din avansul de 12.560 Euro, la data de 27.02.2003, a fost schimbată interbancar, în lei, suma de 500 Euro, la cursul de 35.352 lei/Euro, rezultând 17.662.500 lei, care au fost înregistraţi în contul bancar în lei al B..

După efectuarea stagiului, la data de 31.05.2003, inculpata T. N. a depus la Centrul Naţional „M. da E.” Raportul final privind proiectul RO/2001/87059/EX, semnat de ea, în calitate de responsabil de proiect, raport ce conţinea descrierea activităţilor întreprinse pe perioada stagiului şi documentele justificative ale cheltuielilor efectuate (vol.II d.u.p., filele 72 – 86; 87 -125; 128-246).

În cuprinsul raportului, inculpata a făcut o declaraţie de conformitate în care precizează că informaţiile prezentate sunt exacte şi conforme realităţii, iar, în particular, datele financiare oferite în raport corespund cheltuielilor legate de derularea proiectului.

În vederea justificării cheltuielilor efectuate cu ocazia desfăşurării proiectului de stagiu, inculpata T. N. a anexat la Raportul final Factura nr.(…)-357 din data de 13.03.2003, pentru suma de 11.120 Euro, aparent emisă de partenerul extern S. des H. de G.   du Turism E. de E. (vol.1 d.u.p., fila 144). În realitate, în urma verificărilor efectuate de O.L.A.F. (materializate în Raportul provizoriu al O.L.A.F. privind anchetarea Proiectului „M. da E.”, RO-2001-PL 87059-EX – vol.I d.u.p., filele 146-169) şi, ulterior, a probelor administrate în cauză (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică, Nota de Control a Departamentului de Inspecţie al Primului-Ministru şi Urmărire a V. U. a Fondurilor Comunitare, declaraţiile martorilor) s-a constatat că această factură nu a fost emisă de partenerul extern, în documentele contabile ale acestuia nefigurând vreo factură cu respectivele elemente de identificare (număr, format, data emiterii, sume, servicii).

De asemenea a mai fost anexată raportului final o factură, nr.(…) din 26.02.2003, în valoare de 3.980 Euro (vol.I, fila 192), reprezentând echivalentul a 10 bilete transport aerian U., cu destinaţia E., având data plecării 01.03.2003 şi data sosirii 14.03.2003.

Cercetările au relevat însă faptul că factura nu justifică în realitate cheltuielile efectuate cu transportul extern al celor 10 stagiari, întrucât din adresa nr.5961 din 01.06.2005 a Companiei Naţionale de Transporturi Aeriene – U., a rezultat că posesorii biletelor respective nu au călătorit pe cursele U. în luna martie 2003 (vol.I d.u.p., filele 288-289). De altfel în timpul verificărilor efectuate de către O.L.A.F., inculpata T. N. a prezentat biletele de avion folosite în realitate de cei 6 stagiari participanţi la proiect, cu data plecării 08.03.2003 şi sosirii în 14.03.2003, deplasarea efectuându-se cu compania franceză AIR G. (vol.II d.u.p., filele 126-127).

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A., din totalul sumei de 3.980 Euro, achitaţi pentru biletele de transport aerian, doar 1.920 Euro au fost considerate cheltuieli eligibile, efectuate în scopul realizării proiectului, diferenţa de 2.060 Euro, nefiind cheltuială neeligibilă, deoarece nu a fost acoperită cu documente justificative. Declaraţia martorului E. E. – administrator a S.C. M. S.R.L. B (firma care a emis biletele) a confirmat faptul că pentru diferenţa de 2.060 Euro, s-au emis bilete pe numele inculpatei T. N., pentru alte destinaţii din Europa (Praga, Madrid, N., T).

Totodată în perioada 08.03. -14.03.2003 doar 6 din cei 10 stagiari care au încheiat contracte individuale de stagiu cu B. au călătorit efectiv în Franţa, respectiv: D. M., D. N. J., D. O. E., D. F. B., M. H. S. şi N. E. (după cum rezultă din Nota de Control a Departamentului de Inspecţie al Primului-Ministru şi Urmărire a V. U. a Fondurilor Comunitare – vol.l d.u.p., f.32, care se coroborează cu datele comunicate de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră prin adresa nr.32910 din 27.05.2005 -vol.I d.u.p., filele 284-287).

De asemenea, deşi nu încheiase contract individual de stagiu, inculpata T. N. a făcut deplasarea în Franţa, aflându-se pe lista de participanţi furnizată de partenerul extern, (potrivit Notei de Control a Departamentului de Inspecţie al Primului-Ministru şi Urmărire a utilizării U. a Fondurilor Comunitare – vol.l d.u.p., f.32)

La raportul final au fost depuse de către toţi cei 10 stagiari rapoarte individuale de stagiu, foarte asemănătoare din punct de vedere al conţinutului, prin care menţionau că stagiul de perfecţionare s-a derulat pe o perioadă de două săptămâni, criteriile care au stat la baza selecţiei participanţilor fiind cunoştinţele de limba franceză, iar partenerul francez a acordat fiecărui stagiar un atestat.

De asemenea, inculpata a depus la raportul final un număr de 10 atestate de formare continuă emisă de partenerul extern H. de G., pe numele celor 10 stagiari – D. M., E. S., D. F., N. E., E. D., E. N., D. E. O., D. N. J., S. H. M. şi S. N. (voi.II d.u.p., filele 229-238), ce cuprind menţiuni nereale cu privire la perioada de efectuare a stagiului şi persoanele care au participat la acesta.

În urma probelor administrate în cauză a rezultat însă că perioada de desfăşurare a stagiului a fost 10.03 – 14.03.2003, la care au participat doar şase persoane, o parte din ele neavând cunoştinţă de limba franceză (E. S., N. E. şi E. D.), care nu au fost selecţionate prin concurs, iar stagiarilor nu ie-au fost eliberate atestate de către promotor, (potrivit Notei de Control a Departamentului de Inspecţie al Primului-Ministru şi Urmărire a V. U. a Fondurilor Comunitare – vol.I d.u.p., f.33, care se coroborează cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză, precum şi cu declaraţiile martorilor D. N. J., D. O. E., D. F. B., M. H. S. şi N. E. – participanţi la stagiu, şi E. E. N. şi E. D. N., care nu au participat în realitate la stagiu).

Ca urmare a analizării raportului final depus la data de 31.05.2003 de către B., Centrul Naţional „M. da E.” a întocmit nota de evaluare a raportului final din data de 11.07.2003, prin care s-a confirmat că promotorul urmează să primească suma de 3.139, 36 Euro, cu titlu de plată finală. Plata efectivă a soldului nu s-a mai realizat din cauza neregulilor sesizate de O.L.A.F. cu privire la derularea contractului de finanţare în cauză.

Declaraţiile inculpatei (din timpul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti) – prin care aceasta nu a recunoscut săvârşirea faptelor, nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate, instanţa făcând aplicarea art. 69 din  C o d u l   d e procedură penală cu privire la valoarea probantă a acestora. În ceea ce priveşte caracterul de mijloc de probă al raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul din cadrul D.N.A., contestat de către apărătorul inculpatului, instanţa a reţinut că, potrivit art.11 alin.3 din O.U.G. nr.43/2002, privind Departamentul Naţional Anticorupţie, acesta constituie mijloc de probă. Ca atare, concluziile acestuia au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei, în condiţiile art.63 din  C o d u l   d e procedură penală, în contextul tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În ceea ce priveşte aplicarea în timp a legii penale incidente, instanţa a constatat că art.18/1 şi art.18/2 din Legea nr.78/2000 au fost introduse prin Cartea a II-a – Titlul I – art.I pct.18 din Legea nr.161 din (…) (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.279 din (…)), intrând în vigoare la 24.04.2003, prin urmare în timpul derulării Contractului nr.RO/2001/87059/EX.

Astfel, în ceea ce priveşte atât falsificarea înscrisurilor menţionate, cât şi schimbarea destinaţiei fondurilor obţinute prin încheierea contractului în cauză, instanţa de fond a reţinut că faptele au fost săvârşite anterior intrării în vigoare a art.1 pct.18 din Legea nr.161/2003, încadrarea juridică fiind cea stabilită de legea generală, respectiv cea prevăzută la art.290 sau art.288 alin.1 şi, respectiv, art.302/1 alin.1 din Codul penal, iar nu cea prevăzută la art.18/1 alin.1 şi, respectiv, art.18/2 alin.1 din Legea nr.78/2000, modificată şi completată. Instanţa a constatat însă că pentru falsificarea înscrisurilor în vederea obţinerii de fonduri nerambursabile, prin încheierea contractului de finanţare menţionat, acţiuni comise înainte de momentul intrării în vigoare a art.I pct.18 din Legea nr.161/2003, infracţiuni pentru care inculpata se poate face vinovată de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Codul penal, art.290 sau art.288 al.1, s-a dispus disjungerea în cauză, astfel că nu pot face obiectul prezentei judecăţi.

S-a observat că potrivit art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000 constituie infracţiune folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

Obţinerea de fonduri nu înseamnă numai semnarea contractului de finanţare, aceasta fiind doar o etapă a procedurii specifice, prin care se stabileşte cuantumul finanţării, modalitatea şi condiţiile în care sumele vor fi puse la dispoziţie şi utilizate. Urmează punerea efectivă la dispoziţie a fondurilor, în două sau mai multe tranşe, şi urmărirea utilizării lor, prin monitorizare şi întocmirea, eventual, a unor rapoarte de verificare de către autoritatea competentă, iar dacă raportul final este favorabil, aprobând cheltuielile ca eligibile, atunci se decontează tranşa finală/soldul şi se încheie procedura obţinerii fondurilor.

Astfel, în speţă, potrivit articolului 6 din contract, programarea plăţii soldului va fi condiţionată de aprobarea rapoartelor (intermediar şi final) pe care contractantul are obligaţia să le prezinte, (pct.6.1.2.).

Prin urmare, consumarea infracţiunii prevăzute de art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000 (una de rezultat) are loc numai o dată cu obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor (nu numai a avansului, dar şi a soldului), în cauză rămânând doar în faza de tentativă, având în vedere că la data obţinerii avansului lipsea incriminarea de la art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000, soldul nu a mai fost plătit inculpatei din cauza descoperirii activităţii sale ilicite.

Potrivit art.302/1 alin.1 din Codul penal, infracţiunea de deturnare de fonduri constă în schimbarea destinaţiei fondurilor băneşti sau a resurselor materiale, fără respectarea prevederilor legale, dacă fapta a cauzat o perturbare a activităţii economico-financiare sau a produs o pagubă unui organ ori unei instituţii de stat sau unei alte unităţi dintre cele la care se referă art.145.

Potrivit acestui din urmă text menţionat, prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Or, prin prisma celor menţionate anterior, sub nici o formă nu pot fi considerate fonduri „private” cele avansate de Comunitatea Europeană, în realizarea diferitelor programe reglementate la nivelul Uniunii Europene, patrimoniul acesteia fiind format în urma contribuţiei statelor membre.

Un alt argument în reţinerea caracterului public al fondurilor publice a fost şi acela că potrivit dispoziţiilor O.G. nr.79/2003, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, sumele de recuperat la bugetul general al Comunităţilor Europene sau la bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente reprezintă creanţe bugetare rezultate din nereguli (art.2 lit.d), fiind asimilate, potrivit art.4 alin.2 din acelaşi act normativ, creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.

Instanţa a aplicat inculpatei pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

G. care se comit în dauna bugetului Uniunii – expresia concretă a unui veritabil patrimoniu comun al cetăţenilor Uniunii, constituie una din problemele majore cu care se confruntă Uniunea Europeană. Faptele prin care se fraudează bugetul acesteia din urmă sunt deosebit de periculoase, nu atât prin valoarea pagubelor produse, dar mai ales prin impresionantul grad de organizare a activităţii infracţionale. O dovadă în acest sens este şi faptul că prevenirea şi sancţionarea faptelor care aduc atingere intereselor financiare ale organismelor europene constituie o preocupare constantă a acestora, materializată într-o serie de acte comunitare, precum Convenţia privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene din 26.07.1995 (publicată în K. Oficial nr.D. din 27.11.1995, p.49-57) şi Protocoalele sale adiţionale, elaborate în baza art.K.3 din Tratatul Uniunii Europene, şi, mai ales, Regulamentul (CE, F.) nr. 2988/95 al Consiliului, din 18 decembrie 1995, privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (publicat în K. Oficial nr.L 312, din 23.12.1995, p. 0001 -0004).

S-a reţinut, de asemenea, atitudinea inculpatei care, deşi a avut constant o poziţie nesinceră şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, s-a prezentat în faţa instanţei la fiecare termen şi nu are antecedente penale.

A mai apreciat instanţa de fond că, aptitudinile intelectuale şi conduita în societate a inculpatei nu sunt de natură a determina orientarea spre minimul pedepsei prevăzute de lege, câtă vreme aceasta s-a folosit de ele pentru a beneficia de credibilitate şi a da o aparenţă de legalitate activităţii sale ilicite.

În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b şi c din Codul penal.

Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie şi complementară, instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnata pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzut de art.64 lit. c din Codul penal, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei şi ca pedeapsă complementară.

Nu s-a procedat la anularea înscrisurilor falsificate, în baza art.348 din  C o d u l   d e procedură penală, având în vedere că prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei, în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea autorilor infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, care au întocmit în fals mai multe înscrisuri (factura nr.(…) – 357/13.03.2003, cu antetul „S. des H. de G.   du U. E. de E.”, cele 10 atestate de formare profesională fictive care ar fi fost emise de S. des H. de G.   du U. E. de E., precum şi menţiunile şi semnăturile fictive din cele 10 rapoarte individuale de stagiu) ce au fost depuse la raportul final, acest lucru urmând a fi hotărât în dosarul astfel disjuns.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat că, potrivit adresei nr. 1058/29.03.2007 (vol.II d.u.p., fila 267), A.N.P.C.D.E.F.P. s-a constituit parte civilă cu suma 2280 Euro – prejudiciul rămas neacoperit, întrucât prin nota de reevaluare a raportului final aferent Contractului nr.RO/2001/87059/EX nu s-a aprobat raportul final şi pe cale de consecinţă, cheltuielile efectuate au fost declarate neeligibile, stabilindu-se ca inculpata să restituie integral avansul acordat pentru realizarea proiectului, în cuantum de 12.560 Euro.

De asemenea, în ceea ce priveşte calitatea de parte responsabilă civilmente a Asociaţiei Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural, instanţa a reţinut că în cauză sunt întrunite şi condiţiile specifice ale răspunderii civile a comitentului pentru faptele prepusului, ca formă a răspunderii civile pentru fapta altei persoane, respectiv a părţii responsabile civilmente Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural pentru fapta inculpatei T. N..

În Nota de control privind derularea proiectului RO/2001/87059/EX, finanţat din Programul comunitar „M. da E.” II, a Departamentului de Inspecţie al Primului-Ministru şi Urmărire a V. U. a Fondurilor Comunitare se constată, în privinţa rezilierii contractului (pct.2.1.), că la art.2 din contractul de finanţare încheiat se stipulează faptul că B. „este unicul responsabil pentru realizarea integrală a obiectivelor proiectului, pentru gestiunea financiară şi administrativă a acestuia”.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a stabilit că cheltuielile eligibile aferente derulării proiectului „G.a formatorilor privind organizarea turismului rural românesc în spiritul standardelor europene” au însumat 2.920 Euro, diferenţa în valoare de 9.640 Euro până la suma totală de 12.560 Euro, virată de Centrul Naţional „M. da E.” în contul B. fiind cheltuieli neeligibile.

Prin Nota de debit nr.4/09.05.2005 partea vătămată A.N.P.C.D.E.F.P. a notificat partea responsabilă civilmente B. că din cauza nerespectării clauzelor contractuale din contractul de finanţare încheiat aceasta figurează ca debitor cu suma avansată pentru realizarea proiectului, partea civilă încasând la data de 6.06.2005 şi, respectiv, 16.06.2005, suma totală de 10.280 Euro (f.236 – dosar instanţă), rămânând de acoperit prin urmare suma solicitată în prezenta cauză, de 2280 Euro.

Instanţa a apreciat că opţiunea părţii civile, în sensul tragerii la răspundere civilă contractuală a inculpatei este îndreptăţită şi nu o poate cenzura, acordându-i suma solicitată, cererea sa fiind susţinută de concluziile Raportului de constatare întocmit în cauză.

De asemenea, în ceea ce priveşte Contractul nr.RO/2001/87059/Ex, încheiat între Centrul Naţional pentru Programul de G. Profesională „M. da E.” şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (A.N.T.R.E.C), reprezentată de inculpată, instanţa a apreciat că se impune anularea acestuia, pentru cauză ilicită, având în vedere că este consecinţa directă, dacă nu chiar una din modalităţile de realizare, a activităţii infracţionale a inculpatei.

Potrivit art.20 din Legea nr.78/2000, în cazul în care s-a săvârşit vreo infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol [inclusiv cele prevăzute de art.18/1 şi art.18/2 din lege], luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Ca atare, în baza art.163 din  C o d u l   d e procedură penală, a dispus instituirea sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei, până la concurenţa sumei de 2.280 Euro, aceasta fiind valoarea probabilă a debitului şi mai ales a dobânzilor, la care se vor adăuga şi spezele de executare.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpata T. N. şi partea responsabilă civilmente Asociaţia Naţională de Turism Rural F. şi Cultural.

Inculpata T. N. a criticat hotărârea  instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeincie, arătând în esenţă, atât în cuprinsul motivelor de apel depuse la dosarul cauzei (filele 37-42 dosar apel volumul I ) cât şi în concluziile scrise, următoarele:

1. instanţa de fond în mod greşit a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de deturnare de fonduri prevăzută de art.302/1 Cod penal. Astfel, B., potrivit sentinţei civile de constituire este o asociaţie neguvernamentală, o persoană juridică de drept privat care nu se încadrează în prevederile dispoziţiilor art.145 Cod penal, referitoare la „public“. Apoi, din dosarul cauzei a rezultat că în calitatea sa de preşedinte al B. nu avea contract de muncă la această asociaţie, neexistând nici un raport de prepuşenie, de subordonare, cu B., după cum greşit a reţinut instanţa de fond, funcţionând în calitate de cadru didactic la Universitatea de Studii B. şi Medicină Veterinară B şi la SC. E. SRL, ca director, astfel că nu are calitatea de subiect activ al infracţiunii de deturnare de fonduri şi anume, să fie funcţionar ori alt salariat într-o instituţie din cele prevăzute de art.145 Cod penal.

În consecinţă, a solicitat a se reţine de instanţa de control judiciar că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.302/1 Cod penal, impunându-se pentru motivele arătate achitarea sa sub aspectul acestei infracţiuni, în temeiul dispoziţiilor art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cod procedură penală.

2. În ceea priveşte infracţiunea prev. de art.20 Cod penal rap. la art.18/1 din Legea nr.78/2000, reţinută în sarcina sa şi pentru care instanţa de fond a şi dispus condamnarea, se arată în susţinerea apelului, că această infracţiune a fost introdusă prin Legea nr.161/2003 publicată în Monitorul Oficial al României nr.279/21.04.2003, care a modificat Legea 78/2000. Momentul consumării acestei infracţiuni, inclusiv sub forma tentativei reţinută în sarcina sa, a fost cel în care s-a produs rezultatul, respectiv obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul Comunităţilor Europene.  Or, în cauză momentul în care s-a consumat fapta este 25.02.2003, care reprezintă data când s-a virat în contul B. suma de 12.560 Euro reprezentând avansul de 80% din contractul încheiat. Însă, la acea dată încă nu survenise incriminarea faptei ca infracţiune, motiv pentru care a solicitat achitarea sa şi sub aspectul acestei infracţiuni, în temeiul dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit. b Cod penal, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

De menţionat că, inculpata prin apărător, în motivele de apel a criticat şi încheierea de şedinţă din 10.09.2007 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 B, pe motiv că în mod nelegal şi cu încălcarea dreptului la apărare instanţa nu a încuviinţat proba solicitată, de efectuare a unei expertize contabile.

Pe parcursul judecării apelului, instanţa de control judiciar a dispus efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele formulate de inculpată, astfel că la soluţionarea în fond a apelului apărarea nu a mai adus critici cu privire la încheierea de şedinţă din 10.09.2007 a Judecătoriei sectorului 1 B.

Partea responsabilă civilmente Asociaţia Naţională de Turism Rural F. şi Cultural a susţinut în motivele de apel că în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea contractului de finanţare pentru cauză ilicită, acesta fiind perfect valabil  încheiat, cu respectarea condiţiilor legale. Expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că partea civilă are de restituit inculpatei suma de 297 euro, însă instanţa de fond în mod nelegal a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 2.280 euro, deşi partea civilă nu solicitase plata acestei sume. În cauză, nu se poate reţine existenţa unui raport de prepuşenie, atâta vreme cât inculpata nu a fost încadrată în cadrul asociaţiei pe baza unui contract de muncă. Apoi, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în cauză au fost încălcate prevederile art.51 alin.2 din Legea nr.500/2002, argumentând că în art.1 din actul normativ se arată că legea nr.500/2002 stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea…utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar. B. nu putea încălca o lege care nu îi este aplicabilă, asociaţiile nefiind instituţii publice, ci persoane juridice de drept privat. De asemenea, solicitarea privind restituirea sumei de bani de către B. nu are temei legal, în cauză fiind vorba despre executarea unui contract, răspunderea civilă delictuală nefiind aplicabilă.

Sub aspectul laturii penale, partea responsabilă civilmente a susţinut că nu s-a dovedit existenţa infracţiunii prev. de art.302/1 alin.1 Cod penal, în sensul că nu a existat o schimbare a destinaţiei unor fonduri băneşti, întrucât fondurile au fost utilizate în conformitate cu scopul contractului, nu s-a precizat care anume prevederi legale au fost încălcate, urmarea faptei, perturbarea activităţii nu s-a produs, lipsind şi latura subiectivă a acestei infracţiuni, intenţia. Referitor la infracţiunea prev. de art.20 rap. la art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000, s-a motivat că la data de 25.02.2003 s-a consumat fapta, când B. a primit suma de 12.560 euro, însă la acea dată infracţiunea nu era incriminată. A mai susţinut că pedepsele aplicate sunt mult prea mari în raport cu circumstanţele favorabile inculpatei, iar aplicarea pedepselor complimentare sunt considerate ingerinţe în domeniul vieţii private şi de familie, potrivit Convenţiei Europene.

Prin decizia penală nr. 428/13.07.2009 pronunţată de  T r i b u n a l u l   B u c u r e ş t i – Secţia I-a Penală au fost admise apelurile declarate de inculpata T. N. şi partea responsabilă civilmente Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural.

A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi în fond, rejudecând:

A redus pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II a, b şi c Cod penal aplicată inculpatei T. N., de la 8 ani la 3 ani.

S-a înlăturat dispoziţia privind anularea contractului nr. RO/2001/87059/EX încheiat între Centrul Naţional pentru Programul de G. Profesională M. da E. şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (A.N.T.R.E.C ).

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a constată următoarele:

În urma analizării materialului probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de judecată, prima instanţă a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a dat o justă încadrare faptelor reţinute în sarcina inculpatei T. N., constatând că vinovăţia acesteia este pe deplin dovedită, fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatei pentru comiterea infracţiunilor de deturnare de fonduri prev. de art.302/1 alin.1 Cod penal şi tentativă la infracţiunea prev. de art. 18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000.

Ï. ca instanţa de fond, Tribunalul constată că activitatea infracţională a inculpatei a fost dovedită cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere, Nota de control privind derularea proiectului RO/2001/87059/EX, finanţat din Programul comunitar „M. da E.” II, a Departamentului de Inspecţie al Primului-Ministru şi Urmărire a V. U. a Fondurilor Comunitare, care se coroborează cu Raportul provizoriu al O.L.A.F. privind anchetarea Proiectului „M. da E.”, RO-2001-PL 87059-EX , Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, Contractul nr. RO/2001/87059/EX din 19.02.2003, Nota internă privind reevaluarea raportului final aferent Contractului nr. RO/2001/87059/EX a Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi G. Profesionale, Nota de debit nr.4 din 09.05.2005, Contracte individuale de stagiu; factura nr. (…) – 357/13.03.2003, purtând antetul S. des H. de G.   du Turism E. de E., factura nr.51/23.09.2003, în valoare de 1.000 Euro, emisă de H. de G. E., atestate de formare profesională, rapoarte individuale de stagiu, adresa nr.7/329/02.06.2005 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, Raportul final al B. cu privire la derularea contactului de finanţare menţionat; Nota de evaluare a raportului final din 11.07.2003, factură fiscală nr.(…) din 26.02.2003 emisă de către S.C. M. S.R.L. B, fotocopii de pe biletele de avion AIR G., fotocopii de pe biletele de avion U., Adresa din 19.03.2007, emisă de S.C. M. S.R.L. B, însoţită de fotocopii ale biletelor de avion emise pe numele inculpatei T. N., precum şi cu declaraţiile martorilor E. O. E., E. D. N., E. E. N., T. B. , D. O., E. E., M. H. S., D. N. J., D. F. B. şi N. E. – audiaţi atât în timpul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti (cu excepţia martorului M. H. S., cu privire la declaraţiile căruia s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.327 alin.3 din  C o d u l   d e procedură penală), cât cu celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

Sub aspectul infracţiunii de deturnare de fonduri prevăzută de art.302/1 alin.1 Cod penal, Tribunalul a reţinut următoarele:

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că la data de 19.02.2003, s-a încheiat contractul de finanţare nr. RO/2001/87059/EX, denumit „G.a formatorilor în vederea organizării turismului rural românesc în spiritul standardelor europene”, între Centrul Naţional „M. da E.”, reprezentat prin directorul J. T., în calitate de finanţator, şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (B.) România, reprezentată prin inculpata T. N., în calitate de beneficiar, în temeiul căruia urma să se organizeze un stagiu de pregătire la o instituţie similară din Franţa, pentru un număr de 10 persoane.

Subvenţia financiară acordată din fondurile Comunităţii Europene pentru acest proiect a fost stabilită la suma de 15.700 Euro, stabilindu-se a fi utilizată doar pentru acoperirea integrală a alocaţiilor financiare individuale ale stagiarilor care participau la proiect şi, în limita disponibilului, pentru acoperirea totală sau parţială a costurilor de pregătire, administrare şi gestionare financiară a proiectului. S-a mai prevăzut în contract ca sub nici un motiv, stagiarul sau contractantul, în speţă B. reprezentată de inculpata T. N. să folosească sume provenite din subvenţia financiară alocată proiectului în alte scopuri decât cele prevăzute în contract.

Întrucât banii ce urmau a fi atribuiţi B. reprezentat de inculpată, pentru derularea acestui contract, proveneau din fondurile Comunităţii Europene, prin contractul menţionat s-au stabilit obligaţii stricte în sarcina beneficiarului cu privire la utilizarea acestor fonduri băneşti, apoi cu privire la selecţia persoanelor ce urmau să participe la stagiul de pregătire, la durata stagiului de pregătire în străinătate, la numărul de persoane ce urmau să participe, ş.a.

Astfel, potrivit contractului, s-a stabilit că persoanele care vor participa la activităţile de formare profesională vor fi selectaţi prin concurs, că perioada efectivă a stagiului are o durată de două săptămâni, respectiv între 01.03.2003 şi 14.03.2003, iar numărul total de stagiari aprobaţi prin proiect a fost de 10 persoane, subvenţia alocată fiecăruia pe durata stagiului fiind de 1.470 Euro.

Pentru realizarea acestui contract, la data de 25.02.2003, Centrul Naţional „M. da E.” a virat în contul B. deschis la N. – Sucursala B – H., suma de 12.560 Euro, reprezentând avans de 80% din valoarea contractului.

Din această sumă inculpata, în aceeaşi zi – 25.03.2003, a retras în numerar 7.980 Euro, justificând printr-o cerere că banii sunt necesari pentru deplasarea în Franţa a celor 10 stagiari pentru acoperirea cheltuielilor de cazare şi diurnă a acestor persoane.

De asemenea, în perioada 27.02.2003 – 5.03.2003 inculpata a retras din cont, astfel cum rezultă din fişa contului curent nr.(…), sumele de 500 euro (la 27.02.2003), 3.980 euro (la 03.03.2003), 119,70 euro (la 05.03.2003) , 23,18 euro (la 05.03.2003) şi 23,18 euro (la 05.03.2003) adică întregul avans de 12.560 euro, reprezentând 80% din valoarea contractului.

După efectuarea stagiului în Franţa, la data de 31.05.2003, inculpata T. N. a depus la Centrul Naţional „M. da E.” Raportul final privind proiectul RO/2001/87059/EX, semnat de inculpată, în calitate de responsabil de proiect, raport ce conţinea descrierea activităţilor întreprinse pe perioada stagiului şi documentele justificative ale cheltuielilor efectuate (vol.II d.u.p., filele 72 – 86; 87 -125; 128-246). În cuprinsul raportului, inculpata a făcut şi o declaraţie de conformitate în care a precizat că informaţiile prezentate sunt exacte şi conforme realităţii şi că datele financiare oferite în raport corespund cheltuielilor legate de derularea proiectului.

Totodată, inculpata T. N. a menţionat în raport  ( filele 76 – 86 dosar urmărire penală vol. II) că la acest stagiu de pregătire în Franţa au participat 10 persoane, că cei 10 beneficiari au fost au selectaţi pe baza unor criterii bine stabilite de B. şi  s-a avut în vedere în acest sens competenţele profesionale ale persoanelor respective, abilitatea de a comunica în limba franceză. A precizat totodată că concursul organizat pentru selecţia participanţilor a fost public şi a constat în susţinerea a 3 probe, respectiv testarea competenţelor profesionale, limbă străină şi susţinerea unui interviu.

La raportul final, inculpata T. N. a ataşat şi 10 rapoarte individuale de stagiu întocmite şi semnate de fiecare beneficiar, respectiv de numiţii E. S., D. F., D. N., D. M., D. O. E., E. N., E. D., S. M., N. E. şi S. N.. În cuprinsul acestor rapoarte, depuse de inculpata T. N. odată cu raportul final, fiecare participant a menţionat că durata stagiului a fost de 2 săptămâni, de la 01.03.2003 la 14.03.2003, că a beneficiat de o subvenţie totală de 1.470 euro, iar timp de 2 săptămâni s-au perfecţionat în cadrul unei asociaţii care desfăşoară activităţi la nivel european.

În realitate, potrivit declaraţiilor date de martorii M. H. S., D. F., D. N., N. E., E. D. N., E. O. E., atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti menţiunile din cuprinsul acestor rapoarte nu sunt reale întrucât perioada de stagiu nu a fost de 2 săptămâni, nu au beneficiat de nicio subvenţie în cuantum de 1.470 euro, iar semnăturile executate pe aceste înscrisuri nu le aparţin. Mai mult, deşi numiţii E. S., E. N., E. D. şi S. N. nici nu au participat la nici un stagiu de pregătire în Franţa, inculpata a depus şi pentru aceştia rapoarte individuale de stagiu prin care se atesta nereal că au participat de la 01.03.2003 la 14.03.2003 la stagiul de pregătire în Franţa, că au beneficiat de o subvenţie totală de 1.470 euro, iar timp de 2 săptămâni    s-au perfecţionat în cadrul unei asociaţii care desfăşoară activităţi la nivel european.

Totodată, inculpata a depus la raportul final şi un număr de 10 atestate de formare continuă emisă de partenerul extern H. de G., pe numele celor 10 stagiari – D. M., E. S., D. F., N. E., E. D., E. N., D. E. O., D. N. J., S. H. M. şi S. N. (voi.II d.u.p., filele 229-238), ce cuprind menţiuni nereale cu privire la perioada de efectuare a stagiului şi persoanele care au participat la acesta.

La data de 25.09.2003 inculpata T. N., în calitate de preşedinte al B. a dat o declaraţie pe propria răspundere că stagiul de formare profesională s-a efectuat în perioada 1.03. – 14.03.2003.

Însă, aşa cum a rezultat din probele administrate în cauză, contrar celor menţionate de inculpată în raportul final, la stagiul de pregătire din Franţa au participat în loc de 10 persoane, doar 6 persoane, respectiv martorii D. F. B., D. N. J., D. M., D. O. E., S. M. şi N. E., precum şi inculpata T. N., iar cu privire la selecţia acestor persoane nu a fost organizat nici un concurs, nu au susţinut nicio probă, iar o parte dintre aceştia nici nu cunoşteau limba franceză. De asemenea, deşi nu încheiase contract individual de stagiu, inculpata T. N. a făcut deplasarea în Franţa, aflându-se pe lista de participanţi furnizată de partenerul extern, (potrivit Notei de Control a Departamentului de Inspecţie al Primului-Ministru şi Urmărire a utilizării U. a Fondurilor Comunitare – vol.l d.u.p., f.32), deşi, potrivit art.2 din Anexa 2 la contract („Conflict de interese”), contractantul se angaja să ia toate măsurile de precauţie necesare pentru a preveni orice conflict de interese în acest scop urmând să aducă la cunoştinţa Centrului Naţional, fără întârziere, orice situaţie generatoare de conflict de interese sau susceptibilă să conducă la un conflict de interese, ceea ce nu s-a întâmplat.

Apoi, perioada de stagiu nu s-a desfăşurat pe parcursul a două săptămâni respectiv 1.03.2003 – 14.03.2003 astfel cum s-a stabilit în contract şi cum a menţionat în mod nereal inculpata, ci a durat doar o săptămână pe perioada 08.03.2003 – 14.03.2003, cu doar 4 zile de activităţi ( 11 -14 martie 2003). Trebuie amintită în acest sens declaraţia martorului N. E., care a precizat că a fost invitat de inculpata T. N. la stagiul de pregătire în Franţa, fără a participa la vreun concurs organizat de B., că stagiul s-a desfăşurat pe perioada 8.03. 2003 – 14.03.2003, fiind cazat iniţial la E. împreună cu numiţii D. F., D. M., D. O. E. într-un apartament ce aparţinea surorii numitului D. F., pentru care nu s-a plătit cazarea, cheltuielile cu masa fiind suportate de participanţi. A mai declarat că pe perioada 08.03.2003 – 10.03.2003 toată echipa s-a aflat la E. desfăşurând „doar activităţi personale, iar nu de pregătire”, iar din 10.03.2003 s-au deplasat la o pensiune în localitatea U., aparţinând asociaţiei H. de G., fiind primiţi de D. E., director al asociaţiei H. de G.. Pe perioada 11.03.2003 – 13.03.2003 s-a desfăşurat programul de pregătire al stagiarilor români constând în vizite la diferite obiective turistice, pensiuni, muzee, pe toată această perioadă fiindu-le asigurată cazarea, masa, transportul. A mai precizat că nu cunoaşte limba franceză, iar pentru a fi recrutat, inculpata l-a înregistrat în cadrul B. în funcţia de coordonator al Departamentului Marketing, deşi niciodată nu a desfăşurat vreo activitate în cadrul acestei asociaţii. În acelaşi sens au declarat şi martorii D. N. J., D. F. B., M. H. S., E. O. E., precizând că nu au susţinut nici un concurs pentru a participa la stagiul de pregătire în Franţa, fiind invitaţi de inculpată. Martora E. E. N. a declarat că în perioada 2002 – 2003 a fost angajată la B. în funcţia de secretară, iar inculpata T. N. care îi era şi profesoară la disciplina turism rural din cadrul Facultăţii de Management a Universităţii de Ştiinţe B. şi Medicină Veterinară B, a desemnat-o să participe la stagiul de pregătire în Franţa. În final, nu a mai participat la acel stagiu şi a precizat că nu a semnat sau completat nici un raport individual de stagiu, iar semnătura executată pe acel document nu îi aparţine.

În vederea justificării sumei de 12.560 Euro reprezentând avansul din 80% din valoarea contractului, inculpata T. N. a anexat la Raportul final factura nr.(…)-357 din data de 13.03.2003, pentru suma de 11.120 Euro, aparent emisă de partenerului extern S. des H. de G.   du Turism E. de E. (vol.1 d.u.p., fila 144) şi care era compusă din următoarele categorii de cheltuieli: 1.000 euro cheltuieli transport intern, 9.620 de euro cheltuieli de cazare şi 500 euro taxe administrative.

În realitate, în urma verificărilor efectuate de O.L.A.F. (materializate în Raportul provizoriu al O.L.A.F. privind anchetarea Proiectului „M. da E.”, RO-2001-PL 87059-EX – vol.I d.u.p., filele 146-169) şi, ulterior, a probelor administrate în cauză (Raport de constatare tehnico-ştiinţifică, Nota de Control a Departamentului de Inspecţie al Primului – Ministru şi Urmărire a V. U. a Fondurilor Comunitare, declaraţiile martorilor) s-a constatat că această factură nu a fost emisă de partenerul extern S. des H. de G.   du Turism E. de E., în documentele contabile ale acestuia nefigurând vreo factură cu respectivele elemente de identificare (număr, format, data emiterii, sume, servicii).

Caracterul nereal al celor menţionate în cuprinsul acestei facturi a fost relevat de următoarele împrejurări:

– factura cuprindea cheltuieli privind transportul intern minibus şi transferuri aeroport, aferent perioadei 01 – 14.03.2003, deşi din declaraţiile martorilor participanţi la stagiu şi ale doamnei D. E. – reprezentant al partenerului extern, a rezultat că  transportul  intern,  în  vederea efectuării activităţilor s-a desfăşurat cu autoturismele proprietarilor de pensiuni;

– factura cuprindea cheltuieli privind cazarea pentru 10 persoane aferentă perioadei 01.03. – 14.03.2003, în valoare de 9.620 Euro (74 Euro x 13 zile x 10persoane), deşi în realitate partenerul extern, respectiv S. des H. de G.   du Turism E. de E., a emis doar factura nr.51 din 23.09.2003 (vol.I, fila 145), aferente perioadei 10.03 – 14.03.2003, cu valoarea totală de 1.000 Euro;

– factura făcea referire la cheltuieli privind taxe administrative pentru organizarea stagiului, deşi în realitate conform precizărilor doamnei D. E. nu au fost percepute taxe administrative pentru organizarea proiectului;

– factura indică cheltuieli pentru perioada 01 – 14.03.2003, deşi verificările efectuate au stabilit că stagiul s-a desfăşurat doar în perioada 10.03. – 14.03.2003.

Aşadar, în mod real, singura factură emisă de partenerul extern S. des H. de G.   du U. E. de E. cu privire la B. a fost factura nr.51/23.09.2003 în valoare de 1.000 euro reprezentând contravaloarea cazării pe perioada 10.03.2003 – 14.03.2003.

D. E., director al asociaţiei S.   H. de G.   du tourisme vert de E.  cu ocazia investigaţiei O.L.A.F cu privire la derularea contractului, a precizat că ( vol. I d.u.p fl.165 ) factura nr.(…)-357 din data de 13.03.2003, emisă pentru suma de 11.120 Euro ( prezentată de inculpată Centrului Naţional M. da E. pentru justificarea sumei de 12.560 euro şi plata soldului final de 3.139,36 euro), nu a fost emisă de asociaţia sa, nu se regăseşte în contabilitatea asociaţiei, formularul utilizat fiind total diferit de cel pe care îl foloseşte în realitate. A ataşat în acest sens factura nr.51/23.09.2003 emisă în mod real de asociaţie în valoare de 1000 euro şi care reprezenta cheltuielile făcute cu stagiarii români pentru cazare şi masă.

Inculpata T. N. a mai depus la raportul final şi  factura nr.(…) din 26.02.2003, în valoare de 3.980 Euro (vol. I, fila 192), reprezentând echivalentul a 10 bilete transport aerian U., cu destinaţia E., având data plecării 01.03.2003 şi data sosirii 14.03.2003.

Cercetările au relevat însă faptul că factura nu justifică în realitate cheltuielile efectuate cu transportul extern al celor 10 stagiari, întrucât din adresa nr.5961 din 01.06.2005 a Companiei Naţionale de Transporturi Aeriene – U., rezultă că posesorii biletelor respective nu au călătorit pe cursele U. în luna martie 2003 (vol. I d.u.p., filele 288-289). De altfel cu ocazia verificărilor efectuate de către O.L.A.F., inculpata T. N. a prezentat biletele de avion folosite în realitate de cei 6 stagiari participanţi la proiect, cu data plecării 08.03.2003 şi sosirii în 14.03.2003, deplasarea efectuându-se cu compania franceză AIR G. (vol. II d.u.p., filele 126-127).

Declaraţia martorului E. E. – administrator a S.C. M. S.R.L. B (firma care a emis biletele) a confirmat faptul că pentru suma de 2.060 Euro,  s-au emis bilete pe numele inculpatei T. N., pentru alte destinaţii din Europa (Praga, Madrid, N., T).

În cauza dedusă judecăţii, se constată că fapta inculpatei T. N. în împrejurările şi în modalitatea în care a fost comisă realizează întreg conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni.

Inculpata a schimbat destinaţia fondurilor băneşti ce au fost avansate prin B. din bugetul Comunităţilor Europene, cu nerespectarea dispoziţiilor art.51 alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finanţele publice, (care prevăd că fondurile externe nerambursabile…vor fi cheltuite numai în limita disponibilităţilor existente şi în scopul în care au fost acordate) şi a pricinuit o pagubă în cuantum de 9.640 euro.

Mai precis, fondurile externe nerambursabile în sumă de 12.560 euro provenite din bugetul Comunităţilor Europene, au fost primite de inculpată prin intermediul B. în scopul de a realiza întocmai clauzele  contractului de finanţare nr. RO/2001/87059/EX , care aşa cum s-a mai arătat prevedea obligaţii stricte pentru beneficiar referitoare la numărul participanţilor la stagiul de pregătire, perioada de stagiu, modalitatea de selecţie a stagiarilor, plata fiecărui stagiar cu suma de 1.470 euro, cazarea, masa, transportul, ş.a.

Or, inculpata T. N. a folosit aceste fonduri băneşti în alt scop decât cel stabilit, din suma de 12.560 euro avansată din bugetul Comunităţilor europene în mod real a fost cheltuită doar suma de 2.920 euro pentru cazarea, masa şi transportul a doar sase stagiari, diferenţa de 9.640 euro neavând nicio justificare şi pentru care a folosit acte false.

S-a dovedit că inculpata a depus la raportul final (pentru justificarea sumei primite de 12.560 euro ) o factură în valoare de 11.120 euro aparent emisă de partenerul extern, dar care cuprindea date false şi anume cheltuieli pentru 10 persoane pe perioada 1.03.2003-14.03.2003, când în realitate au fost doar 6 persoane şi pe perioada 10.03.-14.03.2003. În fapt, această factură în valoare de 11.120 euro nici nu a fost emisă de partenerul extern S. des H. de G.   du Turism E. de E., singura factură emisă de acesta fiind în valoare de 1000 euro pentru perioada 10.03 – 14.03.2003 (nr.51/23.09.2003 ). Tot pentru justificarea sumei de 12.560 euro inculpata a mai depus la raportul final şi factura nr.(…) din 26.02.2003 în valoare de 3.980 euro ce reprezenta echivalentul a 10 bilete de transport aerian U. cu destinaţia E., având data plecării 1.03.2003 şi data sosirii 14.03.2003.

S-a dovedit că şi această factură cuprindea date false (U. a comunicat că posesorii acelor bilete nici nu au călătorit pe curse U. în luna martie 2003). De altfel, chiar inculpata a prezentat cu ocazia verificărilor de către P. biletele de avion folosite în realitate de cei 6 stagiari participanţi la stagiu, dar care aveau data plecării 08.03.2003 şi sosirii 14.03.2003, deplasarea realizându-se cu compania AIR G.. În acelaşi sens au declarat şi martorii care au participat la stagiul de pregătire în Franţa. E., valoarea acestor bilete a fost de doar 1.920 euro.

Aşadar din suma de 12.560 euro, doar 2.920 euro constituie cheltuieli eligibile, restul sumei de 9.640 euro fiind o cheltuială neeligibilă (prin cheltuială neeligibilă, în sensul Ordonanţei Guvernului nr.73/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, se înţelege orice sumă plătită din bugetul general al Comunităţilor F. a fost obţinută sau utilizată cu nerespectarea prevederilor legale ori contractuale, indiferent de natura sau destinaţia acesteia ).

În acest caz, fondurile aparţineau bugetului general al Comunităţilor europene, iar nu B.  (care într-adevăr, nu este o instituţie de stat sau vreo altă unitate dintre cele la care se referă art.145 Cod penal  ), iar inculpata a avut posibilitatea să dispună şi chiar a dispus de aceste fonduri, urmare încheierii contractului de finanţare.

Important de reţinut este faptul că paguba nu s-a produs B. – ului ( banii nu aparţineau acestei asociaţii, inculpata obţinând aceşti bani prin intermediul B.), ci bugetului Comunităţilor Europene, iar în acord cu instanţa de fond şi Tribunalul apreciază că sub niciun motiv nu pot fi considerate fonduri „private” cele avansate de Comunitatea Europeană, în realizarea diferitelor programe reglementate la nivelul Uniunii Europene, patrimoniul acesteia fiind format în urma contribuţiei statelor membre. Astfel se explică şi reglementarea riguroasă a controlului tehnic şi financiar ce poate fi efectuat, după caz, de către Centrul Naţional, Comisia Europeană şi Curtea de Conturi a Comunităţilor Europene (art.10 din contractul de finanţare).

De asemenea, inculpata a acţionat cu intenţie directă, atâta vreme cât a prezentat facturi cu date nereale, false, pentru a justifica cheltuieli pe care în fapt nu le efectuase. Legiuitorul nu prevede ca acţiunea de schimbare a destinaţiei fondurilor băneşti să fie realizată în scop personal, astfel cum susţine apărarea, fiind necesar doar ca folosirea acestor fonduri să se facă în alt scop decât cel stabilit.

Or, inculpata a folosit fondurile comunităţilor europene în alt scop decât cel stabilit prin contractul de finanţare. Nu are relevanţă dacă banii respectivi i-a folosit în interes personal. Susţinerea apărării în sensul că urmarea faptei şi anume perturbarea activităţii nu s-a produs, este nefondată, întrucât potrivit dispoziţiilor art.302/1 alin.1 Cod penal urmarea imediată are un conţinut alternativ, constând într-o perturbare a activităţii economico – financiare ori într-o pagubă, or în acest caz, astfel cum s-a arătat s-a produs o pagubă bugetului Comunităţilor europene în cuantum de 9.640 euro, deci urmarea imediată a faptei s-a realizat.

Cât priveşte apărarea potrivit căreia prevederile Legii nr.500/2002, nu sunt aplicabile B. întrucât asociaţiile sunt persoane juridice de drept privat, nu a foat reţinută întrucât prevederile Legii nr.500/11.07.2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial nr.597/13.08.2002 (în vigoare la data faptelor ), potrivit dispoziţiilor art.1 alin.2 dispoziţiile legii se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării şi raportării bugetului fondurilor externe nerambursabile. Or, în cauză, B., prin intermediul inculpatei a obţinut fonduri externe nerambursabile, care potrivit dispoziţiilor art.51 alin.2 din acelaşi act normativ trebuiau cheltuite numai în scopul în care au fost acordate (ceea ce nu s-a întâmplat în speţă), legea neprevăzând vreo dispoziţie legală în sensul celor menţionate de partea responsabilă civilmente.

Aşadar, în cauza dedusă judecăţii s-a constatat că inculpata T. N., în calitate de preşedinte al Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, F. şi Cultural a schimbat destinaţia fondurilor băneşti în cuantum de 9.640 Euro ce au fost avansate din bugetul general al Comunităţilor Europene în cadrul Programului Comunitar M. da E. II prin intermediul părţii civile B., în scopul realizării contractului de finanţare nr. RO/2001/87059/EX, cu nerespectarea dispoziţiilor legale dar şi contractuale.

Sub aspectul infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, apărarea a susţinut că se impune achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. b Cod penal. Se motivează în esenţă că momentul consumării acestei infracţiuni inclusiv sub forma tentativei s-a realizat la data de 21.02.2003, când inculpata a obţinut din fondurile Comunităţilor Europene suma de 12.560 euro, or la acea dată infracţiunea prev. de art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000 nu era incriminată întrucât a fost introdusă prin Legea nr.161/2003 publicată în Monitorul Oficial al României partea I nr. 279/21.04.2003, care a modificat Legea nr.78/2000, intrând astfel în vigoare la 24.04.2003.

Conform art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000 constituie infracţiune folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor. Potrivit dispoziţiilor art.18/4, tentativa infracţiunii prevăzută la art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000 se pedepseşte.

In ceea ce priveşte aplicarea legii penale în timp, se constată că art.18/1 şi art.18/2 din Legea nr.78/2000 au fost introduse prin Legea nr.161/19.04.2003 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.279/21.04.2003 ) intrată în vigoare la data de 24.04.2003. În acord cu apărarea şi Tribunalul consideră că la data de 21.02.2003 când inculpata a obţinut suma de 12.560 euro reprezentând avansul de 80% din valoarea contractului de finanţare nr. RO/2001/87059/EX, infracţiunea prev. de art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000 nu era incriminată.

Însă, inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată de instanţa de fond pentru săvârşirea tentativei la această infracţiune întrucât la data de 31.05.2003 cu ocazia depunerii Raportului final  pentru Contractul de finanţare nr.RO/2001/87059EX la Centrul Naţional „M. da E.”, a făcut declaraţii inexacte (referitor la datele financiare din raport, la numărul stagiarilor care au participat la proiect şi perioada stagiului) şi a folosit documente justificative false, inexacte sau incomplete (respectiv: factura fiscală nr.(…)-357/13.03.2003, aparent emisă de S. des H. de G.   du Turism E. de E., 10 bilete de avion pe ruta B – E. şi retur, emise de S.C. M. S.R.L. B, şi 10 fotocopii ale atestatelor eliberate de organizaţia gazdă) în vederea obţinerii plăţii finale în sumă de 3.139,36 Euro, sold pe care nu l-a mai obţinut însă ca urmare a neregulilor sesizate în derularea contractului de finanţare.

Aşadar, la data de 31.05.2003 (data consumării infracţiunii sub forma tentativei) infracţiunea prev. de art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000 era incriminată, iar inculpata T. N. pentru a obţine plata sumei de 3.139,36 Euro, ce urma a fi avansată din bugetul general al Comunităţilor Europene (în cadrul Programului Comunitar M. da E. II prin intermediul părţii civile B., în scopul realizării contractului de finanţare nr. RO/2001/87059/EX), a prezentat documente şi declaraţii false şi inexacte, după cum s-a arătat mai sus, ceea ce realizează elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea prev. de art. prev. de art.18/1 alin.1 din Legea nr.78/2000.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a dispus anularea contractului nr. RO/2001/87059/Ex, încheiat între Centrul Naţional pentru Programul de G. Profesională „M. da E.” şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (A.N.T.R.E.C.) pentru cauză ilicită.

Tribunalul a înlăturat dispoziţia privind anularea contractului nr.RO/2001/87059/Ex, încheiat între Centrul Naţional pentru Programul de G. Profesională „M. da E.” şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (A.N.T.R.E.C.), urmare a admiterii apelurilor declarate de inculpata T. N. şi partea responsabilă civilmente, care a criticat hotărârea instanţei de fond şi sub acest aspect, pentru următoarele motive:

Cauza ilicită sau imorală este redată de dispoziţiile art. 968 Cod civil, potrivit căruia „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.”

În speţă, contractul de finanţare nr. RO/2001/87059/EX, denumit „G.a formatorilor în vederea organizării turismului rural românesc în spiritul standardelor europene”, încheiat la data de 19.02.2003 între Centrul Naţional „M. da E.”, reprezentat prin directorul J. T., în calitate de finanţator, şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (B.) România, reprezentată prin inculpata T. N., în calitate de beneficiar, în temeiul căruia urma să se organizeze un stagiu de pregătire la o instituţie similară din Franţa, pentru un număr de 10 persoane nu a avut o cauză ilicită întrucât nu a contravenit ordinii publice şi nici bunelor moravuri. De asemenea, la momentul încheierii contractului între părţi nu a existat o fraudă la lege, acesta fiind încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale.

De altfel, partea civilă nici nu a solicitat anularea contractului de finanţare, acesta fiind reziliat de drept ca urmare a neândeplinirii obligaţiilor de către beneficiar.

Instanţa de fond în mod corect a dispus obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural la plata echivalentului în lei a sumei de 2.280 euro, la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile către Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi G. Profesionale, fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 şi urm. din Codul civil.

Prin nota de reevaluare a raportului final aferent contractului de finanţare, nu s-a aprobat raportul final depus de inculpata T. N. şi în consecinţă, cheltuielile efectuate (avansul acordat pentru realizarea proiectului în sumă de 12.560 euro) în vederea implementării proiectului au fost declarate ineligibile. Pe parcursul urmăririi penale, inculpata a restituit suma de 10.280 euro din avansul de 12.560 euro avansaţi din fondurile Comunităţilor europene.

Din analiza art.1000 alin.3 Cod civil, rezultă că pentru antrenarea răspunderii comitentului trebuie să fie întrunite două condiţii speciale şi anume, existenţa raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei ilicite şi prejudiciabile de către prepus, în cadrul funcţiilor încredinţate de către comitent, condiţii care sunt îndeplinite în speţă.

Potrivit actului constitutiv şi statutului asociaţiei, inculpata T. N. era membră şi preşedintă a acestei asociaţii, care reprezenta asociaţia(art.16 din statut ) în relaţiile cu terţii în ţară şi străinătate.

Prin urmare, la momentul săvârşirii faptelor ilicite între inculpată şi partea responsabilă civilmente exista un raport de prepuşenie, izvorât din raportul juridic dintre preşedintele unei asociaţii şi aceasta din urmă (în condiţiile art.6 din Actul constitutiv şi art.16 din Statutul B. – f.231-235 vol.l d.u.p.), faptele fiind săvârşite în exercitarea funcţiilor încredinţate, în cadrul normal al acestora, respectiv cu ocazia derulării contractului nr.RO/2001/87059/Ex, dintre Centrul Naţional pentru Programul de G. Profesională „M. da E.” şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (A.N.T.R.E.C.).

Stabilind două pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, prima instanţă a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatei (necunoscută cu antecedentele penale, cu studii superioare, conferenţiar doctor la Universitatea de Ştiinţe B. şi Medicină Veterinară B, promotor al turismului rural românesc şi preşedinte al B. din anul 1994 şi până în luna septembrie 2006 ) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat.

Însă, natura, modalitatea săvârşirii faptelor, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatei conduc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a şi lit.b şi c (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat ) şi dreptul  de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârşirea infracţiunii, pe considerentul existenţei unei conexiuni  între activităţile infracţionale ale inculpatei şi o anumită funcţie din cadrul unei asociaţii care i-a facilitat acesteia săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnată. În consecinţă, în mod corect prima instanţă a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II a, b şi c Cod penal şi pedeapsa  complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal precum şi a dreptului de a ocupa vreo funcţie în cadrul unei asociaţii, prev. de art.64 lit. c Cod penal.

Însă, cuantumul pedepsei complimentare de 8 ani aplicată de instanţa de fond, este mult prea mare în raport cu criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art.72 Cod penal, motiv pentru care se impune reducerea acesteia la 3 ani.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, Tribunalul a admis apelurile declarate de inculpata T. N. şi partea responsabilă civilmente Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural împotriva sentinţei penale nr.1844 din 29.10.2007 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 B, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi în fond, rejudecând, a redus pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II a, b şi c Cod penal aplicată inculpatei T. N., de la 8 ani la 3 ani.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpata T. N. şi partea responsabilă civilmente Agenţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (A.N.T.R.E.C.).

1.Inculpata T. N. a formulat trei motive de recurs şi anume: greşita condamnare a sa pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 3021 alin. 1 Cod penal şi respectiv art. 20 Cod penal rap. la art. 181 din Legea nr. 78/2000, urmare unei erori grave de fapt (art. 3859 alin. 1, pct. 18 Cod procedură penală); greşita soluţionare a laturii civile cu încălcarea legii, prin obligarea inculpatei la plata sumei de 2280 Euro către partea civilă Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi G. Profesionale  (A.N.P.C.D.E.F.P.), caz de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 171 Cod procedură penală; în timpul judecării apelului au fost încălcate prevederile art. 292 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece completul nu ar fi rămas acelaşi în tot cursul acestei căi ordinare de atac, caz de casare prev. de art. 3859 pct. 3 Cod procedură penală.

În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpata T. N. a învederat  că B., prin statutul său este o persoană juridică de drept privat (înfiinţată prin sentinţa civilă nr. 157/17.10.1994 a Judecătoriei Sectorului 1) şi nu a devenit niciodată de „utilitate publică” în sensul art. 145 Cod penal şi în consecinţă nu funcţionează prin administrarea unor fonduri de la bugetul de stat, astfel încât nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 500/2002. În cadrul acestei asociaţii inculpata susţine că deţinând doar calitatea de preşedinte; nefiind angajată sau remunerată, în acelaşi timp funcţionând ca angajată cu contract de muncă la Universitatea de Ştiinţe B. şi Medicină Veterinară B în calitate de conferenţiar şi respectiv direct economic la SC „E.”. Recurenta – inculpată a subliniat că în calitate de preşedinte a B. nu au existat, între inculpată şi această asociaţie, persoană juridică de drept privat, raporturi de prepuşenie sau de subordonare, ca într-un raport de dreptul muncii.

În raport de împrejurarea că B. este persoană juridică de drept privat, neavând caracter de „utilitate publică”, iar inculpata nu a fost angajată şi nici remunerată, recurenta a concluzionat că nu ar fi îndeplinit condiţiile constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3001 Cod penal („deturnare de fonduri”).

Cea de-a doua faptă pentru care a fost condamnată, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, nu era incriminată ca infracţiune de legea penală, la data de 21.02.2003, dată la care se virase în contul B., suma de 12.560 Euro de către B., această faptă fiind calificată ca infracţiune prin Legea nr. 161/21.04.2003, lege care a modificat Legea nr. 78/2000.

Recurenta – inculpată critică decizia penală şi cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei, menţionând că în cursul urmăririi penale, B. a restituit părţii civile întreaga sumă de 12.560 Euro, ţinând seama şi de cheltuielile efective suportate cu ocazia deplasării în Franţa, în cadrul vizitei organizate, cu caracter general de documentare, astfel încât nu mai are de restituit nicio sumă.

2.Recurenta – parte responsabilă civilmente B. critică decizia penală pentru mai multe motive, fără a indica vreunul din cazurile de casare, expres şi limitativ enumerate de art. 3859 alin. 1 Cod procedură penală.

Cu privire la latura civilă a solicitat respingerea acţiunii civile, învederând că s-au aplicat greşit instituţiile de drept civil.

În consecinţă, în cauză ar fi vorba despre executarea unui contract şi deci răspunderea civilă delictuală nu este aplicabilă.

Recurenta arată că există în dosarul de urmărire penală (fila 238) o adresă nr. 2906/24.06.2005, emisă de partea civilă, prin care arată că B. a încasat 10.280 Euro, considerându-se astfel că prevederile contractului au fost respectate, fără a se mai solicita suma de 2.280 Euro. În acelaşi sens, recurenta subliniază că şi expertiza efectuată a concluzionat că nu ar mai fi nicio sumă de recuperat, însă instanţa de apel a înlăturat inexplicabil concluziile expertizei efectuate.

Recurenta susţine că în cauză nu există un raport de prepuşenie între partea responsabilă civilmente B. şi inculpată, prespuşenia fiind caracteristică răspunderii civile delictuale.

Mai arată că Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice este aplicabilă numai părţii civile, în calitate de instituţie publică şi în consecinţă B. nu putea încălca o lege care nu îi este aplicabilă, asociaţiile nefiind instituţii publice, ci persoane juridice de drept privat.

Restituirea sumelor de bani nu s-ar face prin acţiune civilă în procesul penal, deoarece OG nr. 79/2003, HG nr. 1510/2003 şi HG nr. 2396/2004 reglementează modalităţile de control şi de recuperare a sumelor provenite din asistenţă financiară nerambursabilă acordată României, stabilind o procedură specială.

Cu privire la latura penală, recurenta B. învederează că nu s-a dovedit existenţa  infracţiunii de deturnare de fonduri, prev. de art. 3021 alin. 1 Cod penal, având în vedere că nu sunt probe care să demonstreze că a existat o schimbare a destinaţiei unor fonduri băneşti, contribuţia acordată fiind folosită în conformitate cu scopul contractului, respectiv realizarea unor activităţi de turism. De asemenea  nu s-a constatat o perturbare a activităţii şi deci nu s-a produs urmare faptei ca element al laturii obiective a infracţiunii, consecinţa fiind aceea a inexistenţei faptei.

Referitor la cea de-a doua faptă, pentru care inculpata a fost condamnată, recurenta B. învederează că art. 181 din Legea nr. 78/2000 a fost introdusă prin modificarea adusă de Legea nr. 161/21.04.2003, iar faptele descrise în Rechizitoriu aru în vedere perioada februarie – martie 2003, adică perioada anterioară intrării în vigoare a art.181 din Legea nr. 78/2000.

Condamnarea inculpatei T. N. este nejustificată şi sub un alt aspect, respectiv inculpata nu a solicitat niciodată restul sumei de 20%, neexistând nicio dovadă în acest sens, iar depunerea raportului final nu a însemnat automat solicitarea restului sumei, în condiţiile în care depunerea raportului final era obligatoriu.

Printr-un alt motiv  recurenta B. invocă greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei T. N., care ar fi mult prea mare  în raport cu faptele săvârşite, cu materialul probator administrat în cauză şi cu existenţa circumstanţelor atenuante.

Recurenta B. susţine că este prea mare şi termenul de 3 ani, pentru aplicarea pedepselor complementare.

În acest sens, arată că nu i-au fost evaluate judicios circumstanţele  existente în cauză, privitoare la conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea infracţiunilor şi atitudinea pozitivă a acesteia, exprimată în prezentarea de bună voie în faţa  organelor judiciare şi comportarea sinceră în cursul procesului penal.

Recurenta B. învederează că i s-a încălcat inculpatei dreptul la un proces echitabil şi a fost violat principiul prezumţiei de nevinovăţie, prin declaraţiile făcute de DNA în timpul anchetei, în mijloacele de comunicare în masă.

În concluzie, s-a solicitat achitarea  inculpatei T. N., în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală (fără să indice vreunul din cazurile prevăzute  în art. 10 lit. a-e Cod procedură penală).

Curtea examinează cauza pentru temeiurile invocate în recursurile declarate de inculpata T. N. (art. 3859 alin. 1 pct. 18, pct. 171 şi respectiv pct. 3 Cod procedură penală) şi de partea responsabilă B., precum şi din oficiu în limitele celorlalte motive de casare prev. de art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală.

Ambele recursuri sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Curtea observă că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului în raport de care s-au reţinut în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatei T. N..

A rezultat din probe că, în aul 1994, Uniunea Europeană a iniţiat programul „M. da E.”, program comunitar de cooperare transnaţională în domeniul formării profesionale a forţei de muncă. Programul „M. da E. II” urma să fie implementat în perioada ianuarie 2000 – decembrie 2006, iar coordonatorul derulării programului în România era Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi G. Profesionale (A.N.P.C.D.E.F.P.), responsabilul naţional fiind Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Programul contribuie la promovarea unei „Europe a cunoaşterii”, prin realizarea unui spaţiu european de cooperare în domeniul educaţiei şi formării profesionale.

Programul „M. da E.” acoperea integral cheltuielile de transport, viză turistică, asigurare medicală, cazare şi masă ale beneficiarilor de mobilitate. Anterior efectuării stagiului Agenţia virează 80% din valoarea proiectului, restul de 20% trebuind să fie asigurat  de instituţia contractoare a proiectului. După efectuarea stagiului se depune raportul final de stagiu care se evaluează şi se aprobă de către Autoritatea Naţională de Management  a Programului (M.E.C.). După aprobarea raportului, în termen de 45 zile, se rambursează promotorului suma care a reprezentat 20% din valoarea proiectului (co-finanţarea).

La data de 19.02.2003, s-a încheiat contractul de finanţare nr. RO/2001/87059/EX, denumit „G.a formatorilor în vederea organizării turismului rural românesc în sprijinul standardelor europene”, între Centrul Naţional „M. da E.”, reprezentat prin director J. T., în calitate de finanţator şi Asociaţia Naţională de Turism Rural, F. şi Cultural (B.) România, reprezentată prin inculpata T. N., în calitate de beneficiar, potrivit căruia urma să se organizeze un stagiu de pregătire la o instituţie similară din Franţa, pentru un număr de 10 persoane.

La data de 25.02.2003, Centrul Naţional „M. da E.” a virat în contul B., deschis la N. – Sucursala B – H., suma de 12.560 Euro, adică 80% din valoarea contractului. În aceeaşi zi (25.02.2003) inculpata a retras, în numerar 7.980 Euro, justificând printr-o cerere că banii sunt necesari pentru deplasarea în Franţa a celor 10 stagiari, pentru plata cheltuielilor de cazare şi diurnă.

La data de 30.03.2003, inculpata a plătit, prin transfer bancar, suma de 3980 Euro, reprezentând c/val, facturii fiscale nr. (…)/26.02.2003, emisă de SC M. SRL, pentru 10 bilete de avion, pe ruta B – E. – B.

Din acelaşi avans de 12.560 Euro, la 27.02.2003, a fost schimbată interbancar, în lei, suma de 500 Euro, la cursul de 35,352 lei/Euro, rezultând 17.662.500 lei, care au fost înregistraţi în contul bancar  în lei al B..

La data de 31.05.2003, inculpata T. N. a depus la Centrul Naţional „M. da E.”, Raportul final privind proiectul RO/2001/87059/EX, semnat de ea, în calitate de responsabil de proiect, în raport fiind descrise activităţile întreprinse în perioada stagiului şi documentele justificative ale sumelor plătite.

În cuprinsul raportului, inculpata a făcut o declaraţie de conformitate în care precizează că informaţiile prezentate sunt exacte şi corespund realităţii, iar datele înscrise în raport, corespund cheltuielilor efectuate pentru  derularea proiectului.

Pentru justificarea cheltuielilor, inculpata T. N. a anexat la Raportul final factura  nr. (…)-357 din 13.03.2003, pentru  suma de 11.120 Euro, care ar fi fost emisă de partenerul extern S. des H. de G.   du Turism E. de E..

Cu privire la realizarea acestui proiect, s-au făcut verificări de O.L.A.F. şi s-au administrat probe (Raport de constatare tehnico – ştiinţifică, Notă de control a Departamentului de Inspecţie al Primului – Ministru  şi Urmărire a V. U. a Fondurilor Comunitare, precum şi declaraţiile martorilor) şi s-a constatat că această factură nu a fost emisă de partenerul extern, în documentele contabile ale acestuia nefigurând vreo factură cu elementele de identificare(număr, format, data emiterii, sume, servicii).

Inculpata T. N. a mai anexat la Raportul final şi o factură nr. (…)/26.02.2003, în valoare de 398 Euro, c/val. a 10 bilete de transport aerian U., cu destinaţia E., având data plecării 01.03.2003 şi data sosirii 14.03.2003.

Această factură este falsă, deoarece Compania Naţională de Transporturi Aeriene – U. a comunicat prin adresa nr. 5961/01.06.2005 că posesorii biletelor respective nu au călătorit pe cursele U. în luna martie. S-a constatat de O.L.A.F., că inculpata T. N. a prezentat biletele de avion folosite în realitate de cei 6 stagiari participanţi la proiect, cu data plecării 08.03.2003 şi a sosirii 14.03.2003, deplasarea efectuându-se însă cu compania franceză AIR G..

Prin raportul de constatare tehnico – ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A. şi potrivit declaraţiei martorului E. E. (administrator la S.C. M.  SRL B), s-a reţinut că din totalul de 3.980 Euro, plătiţi pentru biletele de avion, doar 1920 Euro sunt în realitate cheltuieli eligibile, efectuate în scopul realizării proiectului, diferenţa de 2060 Euro nu reprezintă o cheltuială eligibilă, nu este acoperită cu documente justificative, cu această sumă s-au procurat bilete de avion numai pentru inculpată, pentru alte destinaţii: Praga, Madrid, N., T.

S-a mai constatat, pe baza actelor şi a declaraţiilor că numai în perioada 08.03. – 14.03.2002 (deşi trebuia 01.03-14.03.2003) au fost numai 6 din cei 10 stagiari care au încheiat contracte individuale de stagiu cu B., au călătorit efectiv în Franţa.

Curtea observă că inculpata T. N., deşi nu încheiase contracte individuale de stagiu, a făcut deplasarea în Franţa în calitate de stagiar.

Curtea reţine că inculpata a mai anexat la raportul final şi 10 atestate de formare continuă emise de partenerul extern, ce cuprind menţiuni nereale privind perioada de efectuare a stagiului şi  numărul persoanele participante.

Din probe a rezultat că stagiul de pregătire s-a desfăşurat în perioada 10.03.-14.03.2003 şi au participat doar 6 persoane.

Aşadar, întrucât raportul final depus de inculpată la 31.05.2003, conţine neregulile descrise mai sus, nu i s-a mai plătit promotorului diferenţa de 3.139,36 Euro.

Starea de fapt descrisă mai sus, are la bază acte contabile, înscrisuri şi rapoarte de evaluare, precum şi declaraţii ale martorilor, astfel încât Curtea constată că nu poate fi vorba de o eroare gravă de fapt. În concluzie hotărârea de condamnare a inculpatei are la bază materialul probator administrat în cauză, care demonstrează, dincolo de orice îndoială că inculpata a primit fonduri comunitare, cu un anume scop, în cadrul unui program U.E. şi a folosit sumele pe care le-a avut la dispoziţie în alte scopuri.

În consecinţă primul motiv din recursul inculpatei T. N. (art. 3859 pct. 18 Cod procedură penală) este nefondat, hotărârea de condamnare pentru cele două infracţiuni fiind întemeiată pe probele din dosar şi în special pe înscrisuri, care nu pot fi puse sub semnul îndoielii, pe baza declaraţiilor de nerecunoaştere ale inculpatei.

Curtea consideră ca fiind legală şi temeinică condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de deturnare de fonduri, prev. de art. 3021 Cod penal, având în vedere că din situaţia de fapt expusă mai sus, şi probată în condiţiile legii, inculpata a schimbat destinaţia fondurilor băneşti comunitare, fără respectarea prevederilor legale, fapte prin care a produs o pagubă părţii civile Agenţia Naţională pentru Programe de Comunitare în Domeniul Educaţiei şi G. Profesionale B, instituţie publică, la care se referă art. 145 Cod penal.

Cu privire la existenţa acestei infracţiuni ambii recurenţi (inculpata şi partea responsabilă civilmente) se află în eroare atunci când afirmă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3021 Cod penal, deoarece B. este persoană juridică de drept privat. Curtea observă că pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 3021 Cod penal, partea civilă A.N.P.C.D.E.F.P. trebuie să facă parte din categoria persoanelor juridice la care se referă art. 145 Cod penal, condiţie îndeplinită, deoarece paguba s-a produs în patrimoniul acesteia iar nu asupra patrimoniului  B. – care este parte responsabilă civilmente, şi trebuie să răspundă civil, în solidar cu inculpata.

Curtea consideră că prin termenul „public”, în sensul art. 145 Cod penal se înţelege ….” Administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor…. de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public”. Este demonstrat în cauză că inculpata a primit, prin intermediul B., bani publici (comunitari) pentru a-i folosi în domeniul privat, dar pentru realizarea unui scop anume precis delimitat. Punerea  la dispoziţia unei persoane juridice de drept privat a unor sume publice pentru realizarea unui scop, nu însemnează că banii publici au trecut automat în domeniul privat, au fost daţi pentru a fi administraţi şi folosiţi pentru un scop delimitat, iar folosirea lor în alte scopuri „fără respectarea prevederilor legale” întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deturnare de fonduri prev. de art. 3021 Cod penal.

Curtea observă că art. 181 şi art. 182 din Legea nr. 78/2000 au fost introduse prin Legea nr.161/19.04.2003, care a intrat în vigoare la 24.04.2003, prin urmare în timpul derulării contractului nr. RO/2001/87059/EX.

Inculpata a depus Raportul final la 31.05.2003.

În consecinţă, infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 nu s-a consumat, rămânând în faza de tentativă, având în vedere că la data obţinerii avansului lipsea această incriminare, însă soldul nu a mai fost plătit  inculpatei din cauza descoperirii activităţii sale ilicite.

În concluzie, Curtea reţine că actele comise de inculpată au fost corect încadrate juridic în infracţiunile prev. de art. 3021 alin. 1 Cod penal şi respectiv art. 20 Cod penal rap. la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.

Individualizarea pedepselor aplicate inculpatei pentru fiecare infracţiune, precum şi a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal ţinându-se seama de gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite şi de împrejurările reale în care faptele au fost comise, respectiv deturnarea de fonduri comunitare, folosirea unor înscrisuri falsificate. În acelaşi sens s-au luat în consideraţie valoarea relativ mică a pagubei provocate (2280 Euro) şi circumstanţele personale ale inculpatei şi nivelul studiilor pe care le are inculpata.

Instanţele au apreciat judicios că reeducarea inculpatei se poate realiza  şi fără privarea de libertate a acesteia, făcându-se aplicarea art. 861 Cod penal.

Cu privire la soluţionarea laturii civile, Curtea observă ca fiind nefondate criticile din cele două recursuri.

Astfel, suma de 2280 Euro a fost corect stabilită pe bază de înscrisuri, astfel încât susţinerile celor doi recurenţi sunt neîntemeiate.

Curtea apreciază că în mod corect a fost obligată B.  – în calitate de persoană responsabilă civilmente, în solidar cu inculpata, deoarece prin actul constitutiv şi statutul asociaţiei,  inculpata T. N. era membră şi preşedintele acestei asociaţii şi reprezenta asociaţia în relaţiile cu terţii în ţară şi străinătate. Deci raportul de prepuşenie există, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Decretul nr. 31/1954, chiar dacă nu exista un raport de muncă.

Curtea constată că s-au respectat dispoziţiile art. 292 Cod procedură penală, deoarece completul s-a schimbat înainte de începerea dezbaterilor, din motive obiective, prin pensionarea magistraţilor.

Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală cu referire la art. 3859 alin. 1 pct. 18, pct. 171 şi pct. 3 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata T. N. şi partea responsabilă civilmente B. .

Curtea de  Apel   B u c u r e ş t i , Secţia I Penală, Decizia Penală nr.243 din 9 februarie 2010, Dosar nr.  2247/2009

Leave a Reply