O MODIFICARE ÎN LEGEA NR. 303/2004. DEFĂIMARE

O MODIFICARE ÎN LEGEA NR. 303/2004. DEFĂIMARE

Din 18 octombrie 2018,  art. 5 alin. (2) al Legii nr. 303/2004 a fost modificat prin Legea nr. 242/2018[1],  astfel:  „(2)Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale societăţii.”
Textul anterior dispunea că „(2)Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale societăţii, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cunoştinţă, în scris, colegiului de conducere al instanţei sau conducătorului parchetului şi s-a considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu.” Deci în orice situație magistrații trebuie să se abțină[2].

Dar  mai important este de subliniat formularea art. 9: (2)Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca în exercitarea atribuţiilor să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice (text nemodificat).

În noua formulare, introdusă prin art. I, pct. 12 din Legea  nr. 242/2018 ,   (3)Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca, în exercitarea atribuţiilor, să se abţină de la manifestarea sau exprimarea defăimătoare, în orice mod, la adresa celorlalte puteri ale statului – legislativă şi executivă.Cu alte cuvinte,  magistrații își pot exprima,  în orice mod, convingerile   politice . Ei nu pot defăima prin referire la celelalte două puteri,  în ansamblu. Prin defăimare se înțelege ,  generic,  afirmarea sau imputarea unor fapte determinate sau nu privitoare la sfera de activitate a unor instituții ( și până la ong-uri) ,  de natură a aduce atingere unei bune reputații,  indirect autorității acestora. Textul exclude „defăimarea”[3] particulară la adresa unei anume   persoane,  fie ea funcționând sau nu în legislativ sau  executiv. Considerăm textul inaplicabil în situația unui reprezentant al acestor puteri,  acționând în virtutea funcțiilor,  competentei sale sau în numele acestor puteri,  dacă făptuitorul cunoștea sau nu  această situație oficială. Avem una dintre primele dezincriminări postdecembristă,  rămânând ultrajul,  cu forma cea mai firavă a amenințării.

Magistrații sunt obligaţi ,   în exercitarea atribuţiilor, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea, în orice mod, a convingerilor lor politice,  ceea ce nu exclude posibilitatea adoptării unei atitudini sociale,  profesionale,  particulare sau publice ce poate fi interpretată într-un cod politic. Cum trebuie citit alineatul (1) al art. 9 din lege ,  potrivit căruia magistrații nu pot  „să desfăşoare sau să participe la activităţi [citim noi, exclusiv] cu caracter politic”? Doar la  următorul alineat se referă  la perioada de „  exercitarea atribuţiilor”. Nu putem să interpretăm decât în sensul unor activități manifeste,  cu vădit caracter pronunțat politic,  exclusivist etc. Considerăm că este de datoria unui magistrat să ia atitudine civică,  manifestă.

Textul trebuie citit ca obligând la o conduită morală ireproşabilă (art.44 alin.31), întreaga viață  să nu afecteze o înaltă reputaţie profesională şi morală. A nu lua o atitudine etică civică este mai rău decât a te retrage din cetate!

Protejarea vieţii private trebuie pusă în balanţă cu libertatea de exprimare garantată în art. 10 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Libertatea de exprimare reprezintă unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice. în această societate, presa joacă un rol esenţial: ea nu trebuie să depăşească anumite limite, mai ales în ceea ce priveşte protejarea reputaţiei şi a drepturilor altor persoane; totuşi, ea are obligaţia de a comunica informaţii şi idei cu privire la chestiuni de interes general[4].


[1] Legea nr. 242 din 12 octombrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din   15 octombrie 2018, modificată prin Ordonanţa  de urgenţă nr. 92 din 15 octombrie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din   16 octombrie 2018

[2] Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul (art.10 alin.1, neafectat). Judecătorii şi procurorii nu pot participa la emisiuni audiovizuale  cu caracter politic. Din formularea art.11 alin.(1),neafectat, trebuie să citim interdicția participării la orice manifestare publică cu cele mai minime nuanțe politice, chiar printr-o simplă tăcere și chiar printr-o poziție neutră: legea interzice simpla prezență, căci și aceasta afectează personalitatea magistratului, și, se înțelege angajând însăși instituția, vezi Doamne !.

[3] Ca noțiune,   Defăimarea ţării sau a naţiunii, era întâlnită,ca formulare, în art. 2361 al Codul penal   publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 79-79 bis din 21 iunie 1968, republicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 55-56 din 23 aprilie 1973 şi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie 1997, a fost modificat prin: Legea nr. 143/2000; Legea nr. 197/2000; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 456/2001; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 20/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 89/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 61/2002; Legea nr. 456/2001; Legea nr. 20/2002; Legea nr. 61/2002; Legea nr. 169/2002;Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93 din 20 iunie 2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 143 din 24 octombrie 2002; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109 din 16 noiembrie 2004; Legea nr. 85 din 7 aprilie 2005; Legea nr. 160 din 30 mai 2005; Legea nr. 247 din 19 iulie 2005; Legea nr. 278 din 4 iulie 2006 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, Ordonanţa de urgenţă nr. 60, din 6 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006; Legea nr. 58 din 19 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 25 martie 2008; Ordonanţa de urgenţă nr. 198 din 4 decembrie 2008, publicată  în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  824 din 8 decembrie 2008. Art. 2361 a fost abrogat prin Legea nr. 278/2006. Art. 237. – Defăimarea unei organizații, fusese abrogat prin Decretul – lege nr. 1/1989.

[4] https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-73-dreptul-la-propria-imagine-respectul-vietii-private-si-al-demnitatii-persoanei-umane-respectul-datorat-fiintei-umane-si-drepturilor-ei-inerente.

Lasă un răspuns