PROCES ECHITABIL, RESPINGEREA EXCEPŢIEI DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 146 ŞI ART. 215 ALIN. 5 DIN CODUL PENAL

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, principiul legalităţii pedepsei, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora, deoarece condiţionează încadrarea juridică a faptei săvârşite de cuantumul unui prejudiciu care nu poate fi stabilit decât prin hotărâre judecătorească definitivă.

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art.  21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art.  23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de nevinovăţie şi principiul legalităţii pedepsei şi ale art.  73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art.  20 referitoare la prioritatea tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Aplicarea cerinţei procesului echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfăşurare a procesului, iar nu şi în ceea ce priveşte cadrul juridic sancţionator al faptelor, adică în materia dreptului substanţial. Nici din cuprinsul art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici din cel al art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea cerinţei procesului echitabil ar trebui să excedeze necesităţii asigurării garanţiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanţial.

Curtea Constituţională, Decizia nr. 311 din 3 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  nr. 251 din 11 aprilie 2011.

Notă Prin Decizia nr.  1051 din 9 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că art. 146 din Codul penal cuprinde o normă cu caracter explicativ prin care se lămureşte înţelesul expresiei “consecinţe deosebit de grave”. Această reglementare este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni.

Vezi şi Decizia nr.  641 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.

Să nuanțăm totuși – Prezumția de nevinovăție este prevăzută de un articol referitor la procesul echitabil, dar iată că se aplică dincolo de procesul stricto sensu ( vezi cauza Allenet de Ribemont). Articolul 6 se aplică chiar înainte de faza pregătitoare a procesului, reclamantul nefiind încă inculpat. A se vedea și Jean-François Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Editura Hamangiu, 2009, nr.  292 sqq, pp.  402 sqq.

Mai semnalăm faptul că semnul caracterului penal al unei fapte nu este dat de calificarea din dreptul intern, , luându-se în considerare efectul descurajant al sancțiunii – privarea de libertate sau o valoare ridicată a amenzilor (contavenții, domeniul vamal, fiscal, disciplinar etc. – Renucci, op.  cit.  , nr.  294, pp.  404-405 .  )

Lasă un răspuns