A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

SERVICII COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE

SERVICII COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (1) lit. e), art. 21 alin. (1) şi ale art. 42 alin. (10) lit. b) din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 21 martie 2006, prevederi care au următorul conţinut:

– Art. 20 alin. (1) lit. e): “(1) A.N.R.S.C. are următoarele competenţe şi atribuţii privind serviciile de utilităţi publice din sfera sa de reglementare:

[…]

e) eliberează, potrivit competenţelor acordate prin legi speciale specifice fiecărui serviciu de utilităţi publice, avizul de specialitate cu privire la stabilirea, ajustarea sau modificarea preţurilor şi tarifelor pentru serviciile de utilităţi publice, atunci când/dacă acest aviz este prevăzut prin legile speciale;”;

– Art. 21 alin. (1): “(1) A.N.R.S.C. emite avizul de specialitate în vederea aprobării de către autorităţile administraţiei publice locale a preţurilor şi tarifelor numai în cazul serviciilor de utilităţi publice care funcţionează în condiţii de monopol.”;

– Art. 42 alin. (10): “Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage penalităţi de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:

a) penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei;

b) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare;

c) valoarea totală a penalităţilor nu va depăşi valoarea facturii şi se constituie în venit al operatorului.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/2006 a fost abrogat prin art. I pct. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2008 pentru modificarea şi completarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi a Legii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2008. Faţă de această situaţie, având în vedere abrogarea prevederilor legale ce constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că devin aplicabile prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora instanţa de contencios constituţional se pronunţă asupra “unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare”.

În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. e) şi art. 42 alin. (10) din Legea nr. 51/2006 cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză, Curtea, prin Decizia nr. 18 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 15 februarie 2008, a statuat că aceste texte de lege sunt constituţionale.

În acest sens, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 51/2006, serviciile de utilităţi publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general şi sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autorităţile administraţiei publice locale, pot fi furnizate/prestate de către operatori care sunt organizaţi şi funcţionează în baza reglementărilor de drept public sau de drept privat, iar regimul de funcţionare al acestora poate avea caracteristici de monopol. Pentru supravegherea derulării unei astfel de activităţi de interes general s-a înfiinţat Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, instituţie publică autonomă de interes naţional care îşi exercită atribuţiile în temeiul principiilor privind protejarea intereselor utilizatorilor în raport cu operatorii care acţionează în sfera serviciilor de utilităţi publice, promovarea concurenţei, eficacităţii şi eficienţei economice, precum şi a principiilor transparenţei, accesibilităţii, tratamentului nediscriminatoriu şi protecţiei utilizatorilor.

Aşa fiind, rolul autorităţii de reglementare este pe deplin justificat în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice şi, în consecinţă, nu se poate susţine în mod întemeiat că o astfel de autoritate, specializată în supravegherea activităţii de furnizare a serviciilor de utilităţi publice, reprezintă un terţ faţă de contractul dintre operatorul de serviciu de utilitate publică şi beneficiarul acestuia, terţ care operează în sensul discriminării în defavoarea beneficiarilor.

Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută pretinsa contradictorialitate a prevederilor de lege criticate faţă de normele constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (5) şi nici faţă de dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Aşa fiind, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 135 din Legea fundamentală, privind economia şi principiile sale de funcţionare. Dimpotrivă, aşa cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 51/2006, atribuţiile specifice ale A.N.R.S.C. urmăresc promovarea principiilor concurenţei, eficacităţii şi eficienţei economice în sectorul serviciilor de utilităţi publice care funcţionează în condiţii de monopol, precum şi conservarea resurselor, protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei.

Curtea Constituţională, Decizia nr. 626 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  526 din 26 iulie 2011

Leave a Reply