A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

DREPTUL LA APĂRARE, EGALITATEA ARMELOR, DREPTUL LA MIJLOACE ADECVATE PENTRU PREGĂTIREA APĂRĂRII, LIPSA DE ACCES LA TOTALITATEA CONVERSAŢIILOR TELEFONICE ÎNREGISTRATE

DREPTUL LA APĂRARE, EGALITATEA ARMELOR,  DREPTUL LA MIJLOACE ADECVATE PENTRU PREGĂTIREA APĂRĂRII, LIPSA DE ACCES LA TOTALITATEA CONVERSAŢIILOR TELEFONICE ÎNREGISTRATE

Potrivit articolului 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertarilor fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție – publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  135 din 31 mai 1994):

1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie sa fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei parți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a parților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanța atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.
2. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;

d) să întrebe dacă să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.

Cu privire la lipsa de egalitate a armelor şi la dreptul la mijloace adecvate pentru pregătirea apărării,  în cauza Natunen vs Finlanda, Curtea Europeană a Drepturilor Omului   a declarat admisibilă plângerea reclamantului; Curtea  susţine că a existat o încălcare a articolului 6 § 1   combinat cu articolul 6 § 3 (b) din Convenţie (Case of Natunen vs Finland, Fourth Section, (application no. 21022/04), judgment, 31 march 2009, final, 30/06/2009).

În fapt, probele au fost obţinute prin supravegherea a 21 conversaţii telefonice dintre inculpaţii între 25 septembrie şi 16 octombrie 2001, aparent toate referitoare la diferitele etape ale presupusei infracţiuni de droguri (§11).
Pentru condamnare, instanţa  s-a  bazat pe înregistrări  pentru a concluziona că reclamanta a participat la primirea efectivă a drogurilor, la fel de activ ca şi ceilalţi inculpaţi (§12).

În  apel  (hovioikeus, hovrätten),  la 13 decembrie 2002,  Curtea de Apel Helsinki a majorat sentinţa la şapte ani închisoare (§16),  fără a face referire la solicitarea făcută în apărare (lipsa de acces la totalitatea conversaţiilor telefonice înregistrate – §17).

Petiționarul solicitase ca procurorul să producă toate înregistrările de convorbiri telefonice între solicitant şi ceilalţi inculpaţi, chiar și cele referitoare la alte aspecte decât droguri, deşi o cerere în acest sens a fost făcută în timpul anchetei premergătoare procesului (§18).

Aceste discuţii nu au fost, totuşi, incluse în materialul de caz şi au fost distruse,  în temeiul capitolului 5, secţiunea 13 din Legea privind măsurile coercitive (pakkokeinolaki, tvångmedelslag, Legea nr 450/1987, în vigoare la acea dată) (§ 15).

Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 §§ 1 şi 3 (b) din Convenţie, în sensul că nu a fost respectat principiul egalităţii armelor. Distrugere a unui mare parte a înregistrărilor de către poliţie l-a privat de dreptul de a avea mijloace adecvate pentru pregătirea apărării sale (§§ 25-28).

Guvernul a reiterat că a fost sarcina de a instanţelor judecătoreşti naţionale să aprecieze elementele de probă care le sunt prezentate şi să decidă dacă a fost suficient pentru o condamnare (§ 31), au fost analizate toate probele materiale  pentru sau împotriva acuzatului; pe de altă parte, dreptul la divulgarea probelor relevante nu este un drept absolut (§ 32). Guvernul a susţinut că principiul egalităţii armelor au fost respectate de către autorităţile , iar reclamantul a beneficiat de facilităţi adecvate pentru a pregăti apărarea, în conformitate cu articolul 6 §§ 1 şi 3 (b) din Convenţia. A urmat că nu a existat nici o încălcare a articolului 6 §§ 1 şi 3 (b) din convenţie (§ 35).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului  reiterează faptul că garanţiile prevăzute în § 3 al articolului 6 sunt aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil prevăzut la § 1, examinarea limitându-se la întrebarea dacă procedura,  în ansamblul ei,  a fost corectă (a se vedea Edwards vs Regatului Unit, 16 decembrie 1992, § § 33-34, Seria A, nr 247-B,. Şi Rowe şi Davis vs Regatul Unit [GC], nr 28901/95, § 59, CEDO 2000-II). (§38).

Cour (Chambre), Affaire Edwards c.  Royaume-Uni, (Requête no13071/87), Arrêt, 16 décembre 1992:

33. La Cour rappelle que les exigences du paragraphe 3 de l’article 6 (art. 6-3) représentent des aspects particuliers du droit à un procès équitable, garanti par le paragraphe 1 (art. 6-1) (voir, en dernier lieu, l’arrêt T. c. Italie du 12 octobre 1992, série A no 245-C, p. 41, par. 25).

34. En s’y livrant, elle doit considérer le procès dans sa globalité, y compris le rôle qu’y joua la juridiction d’appel (voir, entre autres, l’arrêt Helmers c. Suède du 29 octobre 1991, série A no 212, p. 15, par. 31). En outre, il n’entre pas dans ses attributions de substituer sa propre appréciation des faits à celle des juridictions internes, à qui il revient en principe de peser les éléments recueillis par elles. La tâche de la Cour consiste à rechercher si la procédure litigieuse, envisagée en bloc, revêtit un caractère équitable, notamment quant au mode d’administration des preuves (voir, entre autres, l’arrêt Vidal c. Belgique du 22 avril 1992, série A no 235-B, pp. 32-33, par. 33).

36. Parmi les impératifs de l’équité voulue par le paragraphe 1 de l’article 6 (art. 6-1) – le droit anglais le reconnaît du reste – figure l’obligation, pour les autorités de poursuite, de communiquer à la défense tous les éléments importants, à charge ou à décharge; son inobservation en l’espèce a vicié la procédure de première instance.

Paragraful 1 din art. 6, combinat cu paragraful 3, obligă statele contractante să ia măsuri pozitive ce constau în special în a-i permite acuzatului să interogheze sau să obţină interogarea martorilor acuzării (Barbera, Messegue şi Jabardo vs Spaniei, Hotărârea din 6 decembrie 1988, seria A nr. 146, p. 33, § 78). Astfel de măsuri ţin, într-adevăr, de “diligenţa” de care statele contractante trebuie să dea dovadă pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor garantate de art. 6 (Sadak şi alţii vs Turcia, nr. 29.900/96, 29.901/96, 29.902/96 şi 29.903/96, § 67, CEDO 2001-VIII, idem Hotărârea din 27 septembrie 2007, în Cauza Reiner şi alţii vs România, Cererea nr. 1.505/02).

Misiunea încredinţată Curţii prin Convenţie constă în a cerceta dacă procedura considerată în ansamblul său, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de probă, a avut un caracter echitabil (a se vedea Van Mechelen şi alţii vs Ţările de Jos, 23 aprilie 1997, pct. 50, Culegere 1997-III, şi De Lorenzo vs Italiei [dec.], nr. 69264/01, 12 februarie 2004, idem Secţia a treia, Decizia din 31 mai 2011, cu privire la admisibilitatea cererii nr. 10307/04 prezentate de Mirela Cernea şi alţii vs România, § 48).

Un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil în procedurile penale, îl reprezintă elementul  contradictoriu trebuind să existe egalitatea armelor între acuzare şi apărare. Dreptul la un proces în contradictoriu   într-un caz penal, include și urmărirea penală în cadrul căreia trebuie să se acorde posibilitatea de a avea cunoştinţe şi observaţii cu privire la elementele de probă prezentate de către cealaltă parte. În plus, articolul 6 § 1 prevede că organele procuraturii trebuie să prezinte apărării  toate probele materiale  aflate în posesia lor , atât pentru , cât și împotriva acuzatului (a se vedea, mutatis mutandis, Rowe şi Davis,  § 60) (Natunen vs Finlanda, §39).

It is a fundamental aspect of the right to a fair trial that criminal proceedings, including the elements of such proceedings which relate to procedure, should be adversarial and that there should be equality of arms between the prosecution and defence. The right to an adversarial trial means, in a criminal case, that both prosecution and defence must be given the opportunity to have knowledge of and comment on the observations filed and the evidence adduced by the other party. In addition Article 6 § 1 requires that the prosecution authorities disclose to the defence all material evidence in their possession for or against the accused .

Exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza – inclusiv probele – în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său (C.E.D.H. , Cameră,  hot. din 27 octombrie 1993, Dombo Beheer B.V. vs Olanda).

Cu toate acestea, dreptul la divulgarea probelor relevante nu este un drept absolut. În orice procedură penală ar putea exista interese concurente, cum ar fi securitatea naţională sau necesitatea de a proteja martori la un risc de represalii sau pentru a păstra metodele secrete de investigare a infracţiunilor, lucruri care trebuie să fie cântărite în raport cu drepturile celui acuzat.

În unele cazuri, poate fi necesar să se reţină anumite probe, astfel încât să se păstreze drepturile fundamentale ale altui individ sau pentru a proteja un interes public important. Cu toate acestea, numai astfel de măsuri permit limitarea dreptului la apărare în temeiul articolului 6 § 1. Un proces echitabil trebuie să fie suficient de contrabalasat cu procedurile urmate de către autorităţile judiciare   (§ 40).

However, the entitlement to disclosure of relevant evidence is not an absolute right. In any criminal proceedings there may be competing interests, such as national security or the need to protect witnesses at risk of reprisals or keep secret police methods of investigation of crime, which must be weighed against the rights of the accused. In some cases it may be necessary to withhold certain evidence from the defence so as to preserve the fundamental rights of another individual or to safeguard an important public interest. However, only such measures restricting the rights of the defence which are strictly necessary are permissible under Article 6 § 1. Moreover, in order to ensure that the accused receives a fair trial, any difficulties caused to the defence by a limitation on its rights.

Dar în orice caz,  este rolul Curţii să decidă dacă limitările erau strict necesar, deoarece, ca regulă generală, este de competenţa instanţelor naţionale să aprecieze elementele de probă , este de competenţa instanţelor să judece. Dacă există elemente  de probă ce nu au fost niciodată dezvăluite, înseamnă că judecătorul cauzei nu are cum să aprecieze  interesul public ce poate să primeze sau nu. Instanța trebuie să verifice, prin urmare, procedura de luare a deciziilor pentru a se asigura că, pe cât posibil, a respectat cerinţele de a furniza o procedură contradictorie şi egalitatea armelor , și să aprecieze în ce măsură au fost protejate interesele celor acuzaţi (a se vedea, mutatis mutandis, Rowe şi Davis,  § 62) (§41).

In cases where evidence has been withheld from the defence on public interest grounds, it is not the role of this Court to decide whether or not such non-disclosure was strictly necessary since, as a general rule, it is for the national courts to assess the evidence before them. In any event, in many cases, such as the present one, where the evidence in question has never been revealed, it would not be possible for the Court to attempt to weigh the public interest in non-disclosure against that of the accused in having sight of the material. It must therefore scrutinise the decision-making procedure to ensure that, as far as possible, it complied with the requirements to provide adversarial proceedings and equality of arms and incorporated adequate safeguards to protect the interests of the accused.
Mai bine zis, articolul 6 § 3 (b) din Convenție garantează acuzatului ” posibilitățile necesare pregătirii apărării sale” şi, prin urmare, el implică faptul că activitatea de apărare trebuie să cuprindă tot ceea ce este “necesar” pentru a pregăti procesul. Acuzatul trebuie să aibă posibilitatea de a organiza apărarea în mod corespunzător şi fără restricţie în ceea ce priveşte posibilitatea de a pune toate argumentele relevante în faţa instanţei de judecată şi, astfel, de a influenţa rezultatul procedurii (a se vedea Can vs Austria, nr. 9300 / 81, § 53, raportul Comisiei din 12 iulie 1984, seria A nr 96,. Moiseiev vs Rusia, nr 62936/00, § 220, 9 octombrie 2008). În plus, mijloacele de care trebuie să se bucure  orice persoană acuzată de săvârșirea unei infracţiuni   includ posibilitatea să cunoască, în scopul pregătirii apărării sale, rezultatele investigaţiilor efectuate pe parcursul procedurii (a se vedea CGP vs Ţările de Jos, (dec .), nr.  29835/96, 15 ianuarie 1997, şi Galstyan vs Armenia, nr. 26986/03., § 84, 15 noiembrie 2007) (§ 42).

84.  The Court recalls that Article 6 § 3 (b) guarantees the accused “adequate time and facilities for the preparation of his defence” and therefore implies that the substantive defence activity on his behalf may comprise everything which is “necessary” to prepare the main trial. The accused must have the opportunity to organise his defence in an appropriate way and without restriction as to the possibility to put all relevant defence arguments before the trial court and thus to influence the outcome of the proceedings (see Can v. Austria, no. 9300/81, Commission’s report of 12 July 1984, Series A no. 96, § 53; Connolly v. the United Kingdom (dec.), no. 27245/95, 26 June 1996; Mayzit v. Russia, no. 63378/00, § 78, 20 January 2005). Furthermore, the facilities which everyone charged with a criminal offence should enjoy include the opportunity to acquaint himself for the purposes of preparing his defence with the results of investigations carried out throughout the proceedings (see C.G.P. v. the Netherlands, (dec.), no. 29835/96, 15 January 1997; Foucher v. France, judgment of 18 March 1997, Reports 1997-II, §§ 26-38). The issue of adequacy of time and facilities afforded to an accused must be assessed in the light of the circumstances of each particular case (Galstyan vs Armenia, nr. 26986/03., § 84, 15 noiembrie 2007).

Imposibilitatea de a afla probe materiale în apărare, ce ar putea permite acuzatului   exonerarea sau  reducerea pedepsei  constituie   o încălcare a dreptului garantat în articolul 6 § 3 (b) din Convenţie (a se vedea CGP , dar și   Bendenoun vs France, 24 februarie 1994, § 52, seria A nr. 284)(§43).

Failure to disclose to the defence material evidence, which contains such particulars which could enable the accused to exonerate himself or have his sentence reduced would constitute a refusal of facilities necessary for the preparation of the defence, and therefore a violation of the right guaranteed in Article 6 § 3 (b) of the Convention (see C.G.P., cited above). The accused may, however, be expected to give specific reasons for his request (see Bendenoun v. France, 24 February 1994, § 52, Series A no. 284) and the domestic courts.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai constatat că prezenta cauză este diferită de, printre altele, Fitt vs Regatul Unit [GC] (nr. 29777/96, CEDO 2000-II) şi Jasper vs Regatului Unit [GC] (nr. 27052 / 95, 16 februarie 2000)   în care părțile au participat la procesul de luare a deciziilor. Curtea a remarcat existența evaluării judecătorului, oferind o garanție de salvgardare. În aceste cazuri, Curtea nu a constatat nici o încălcare a articolului 6 § 1 (a se vedea Fitt, §§ 48-49, şi Jasper, §§ 55-56) (§48).

The Court finds that the present case is different from, inter alia, Fitt v. the United Kingdom [GC] (no. 29777/96, ECHR 2000-II) and Jasper v. the United Kingdom [GC] (no. 27052/95, 16 February 2000) where the Court was satisfied that the defence were kept informed and were permitted to make submissions and participate in the decision-making process as far as possible and noted that the need for disclosure was at all times under the assessment of the trial judge, providing a further, important, safeguard. In those cases the Court found no violation under Article 6 § 1 (see Fitt, §§ 48-49, and Jasper, §§ 55-56). The Court recalls that, in this case, the decision regarding the undisclosed evidence was, presumably, made in the course of the pre-trial investigation without providing the defence with the opportunity to participate in the decision-making process.

Curtea notează în continuare că măsura a rezultat dintr-un defect al  legislaţiei, în sensul că nu a reuşit să ofere o protecţie adecvată, mai degrabă decât orice abatere a autorităţilor, care au fost obligate prin legea în vigoare la acel  timp, să distrugă înregistrările contestate.  Dispoziția legii a fost modificată, cu efect de la 1 ianuarie 2004,  cu scopul de a proteja mai bine drepturile la apărare. Acest amendament, însă, a venit prea târziu pentru solicitant (§49).

Având în vedere consideraţiile de mai sus, Curtea conchide că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie combinat cu articolul 6 § 3 (b)  (Natunen vs Finlanda , §50).

Leave a Reply