A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

EVAZIUNE FISCALA, ACHITARE, ASISTENŢA JURIDICĂ , PREZENTAREA APĂRĂTORULUI , OBLIGATORIE, GRUP INFRACŢIONAL ORGANIZAT, SUSTRAGERE DE LA EFECTUAREA CONTROLUI, SPĂLAREA BANILOR, COMPLICITATE, BANCRUTĂ FRAUDULOASĂ , RESTITUIREA CAUZEI

În esenţă, prima instanţă a apreciat că inculpaţii O.C., H.C., B.S.F., S.Y., B.H.D.A., M.I.K., B.O.C. nu au săvârşit infracţiunea de constituire sau iniţiere a unui grup infracţional organizat şi nici nu au aderat sau sprijinit un astfel de grup.

De asemenea, a mai apreciat că inculpatul O.C. nu ar fi complice la săvârşirea infracţiunii de la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, însă a săvârşit infracţiunea de spălare a banilor.

A apreciat că inculpatul H.C. nu a săvârşit nici una din cele trei infracţiuni, de complicitate la infracţiunile de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale, de spălarea banilor, precum şi uz de fals.

Şi cu privire la inculpaţii S.Y. şi M.I.K., prima instanţă a apreciat că nu au săvârşit infracţiunile de spălare a banilor şi complicitate la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.

A constatat că inculpatul B.H.D.A. a săvârşit infracţiunile de complicitate la spălarea banilor şi uz de fals.

Pe inculpata B. (C.) O.C. a achitat-o pentru că nu ar fi săvârşit infracţiunile de bancrută frauduloasă, întocmirea incompletă ori necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente cu consecinţa diminuării veniturilor sau surselor impozabile, precum şi omisiunea evidenţierii în actele contabile ori documentele legale a operaţiunilor comerciale efectuate dar şi completarea ori acceptarea cu ştiinţă de documente fiscale false.

În sarcina inculpatului M.A.O.A.K. s-a reţinut infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals în formă continuată, absolvit fiind de infracţiunea de darea cu rea-credinţă de declaraţii inexacte la registrul comerţului, cu urinarea înmatriculării unor societăţi comerciale şi falsul intelectual în condiţiile participaţiei improprii.

Pentru inculpatul E.M. cauza a fost greşit restituită la Parchet, întrucât din actele pe care le deţinea acest organ, inculpatul apare ca fiind un cetăţean de origine egipteană, iar toate datele cunoscute au fost trecute în Rechizitoriu.

În termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., inculpaţii O.C., A.K.M.A.O. cât şi A.N.A.F. au formulat apel, criticând soluţia instanţei de fond astfel:

Parchetul,  pe aspectul greşitelor achitări aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile de înfiinţare a unui grup infracţional organizat, spălare de bani şi complicitate la evaziune fiscală, pentru B. (C.) O.C. privitor la infracţiunea de bancrută frauduloasă şi evaziune fiscală, ca şi pe latură civilă al nerecuperării sumelor datorate statului şi în final pentru greşita restituire la Parchet cu privire la inc. E.M.M.A.M.M.M.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate cât şi din oficiu, prin prisma dispoziţiilor art. 372 alin. (2) C. pr. pen., Curtea a constatat că numai în ceea ce-l priveşte pe inc. B.H.D.A. apelul parchetului este fondat şi l-a admis, condamnându-l pentru infracţiunea de spălare de bani la 5 ani închisoare şi pentru cea de uz de fals la 2 ani închisoare, reţinând că prin fapta ultimă, inculpatul a uzat de documente sub semnătură privată şi nu oficiale, astfel că pedeapsa corespunzătoare se limitează în maximul ei la 2 ani şi nu 3 ani cum a reţinut judecătorul fondului.

Prin Decizia penală nr. 408/ A din 20 decembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 8129/2005, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. s-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi pe fond s-a dispus condamnarea inculpatului B.H.D.A. după cum s-a arătat, s-a făcut concursul între acestea şi pedeapsa aplicată de judecătorul fondului.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii O.C., A.K. şi A.N.A.F. şi s-a dispus obligarea lor la cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, A.N.A.F. şi inculpatul B.H.D.A., iar prin Decizia penală nr. 3269 din 16 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul 8129/2005 s-au admis căile de atac promovate, s-a casat hotărârea instanţei de control judiciar, şi cauza a fost trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

S-a apreciat că instanţa de apel nu a analizat şi motivat punctual toate motivele în raport de probatoriul administrat şi totodată nu a stabilit pe baza probelor contribuţia fiecărui inculpat la infracţiunile reţinute în sarcina lor, pronunţând astfel o hotărâre nelegală şi netemeinică.

S-a reţinut, în fapt că ei se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor mai sus arătate prin aceea că în perioada 1999-2003 au înfiinţat mai multe societăţi comerciale, cele mai multe tip fantomă, prin care ar fi întreprins activităţi comerciale, declarând bunuri intrate în vamă cu valori subestimate, vândute ulterior din firmă în firmă cu sume mai mari, creând sub forma unor celule independente, bine structurate, în care membrii nu se cunoşteau, un circuit al banilor ce finalmente erau transferaţi în conturi din străinătate, prin bănci ce funcţionau pe teritoriul României (R.I.B., F.B., B.R.D., B.T., E.B.), alteori erau beneficiari ei înşişi a unor sume considerabile din străinătate, depuse tot la nivelul băncilor.

Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a descoperit circuitul şi finalitatea acestora, iar rechizitoriul prezintă cele 3 firme prin intermediul cărora s-au realizat aceste operaţiuni.

S-a reţinut că toate operaţiunile financiar bancare prin R.I.B. – Sucursala Voluntari au fost efectuate de inc. H.C., însă actele erau întocmite de martora D.C.N., după cum şi de inc. B.H.D.A., ambii folosindu-se de aceasta întrucât nu cunoşteau limba română.

Deşi nici unul dintre ei nu avea împuternicire din partea firmelor în numele cărora acţionau, lucrătorii bancari au acceptat ca ei să efectueze plăţi, iar la un moment dat, directorul băncii recomandând pe B.H.D.A. ca pe un client important, ce trebuia „servit” necondiţionat.

În aceste împrejurări se reţine că la începutul lunii iulie 2003, numita D.B. (C.) O.C., acte pe care le primea de la inc. H.C., ştampilate şi semnate în alb.

Rechizitoriul face referiri şi la declaraţiile vamale false folosite în contextul activităţii infracţionale prin folosirea ştampilei SC A.S. SRL care nu a acţionat în calitate de comisionar pentru Biroul vamal Bucureşti din G.N., iar impresiunile ştampilei folosite nu corespund celei adevărate.

Tot la fel şi pentru SC I.U. SRL, Biroul Vârşand a comunicat că nu a emis declaraţii vamale de tranzit pe baza cărora să se facă dovada intrărilor în România prin acest punct de frontieră.

Un capitol distinct al Rechizitoriului îl constituie rambursările ilegale de TVA din la Trezoreria Craiova, prejudiciul, cauzat constituirea de parte civilă.

Se reţine că la data de 15 august 2003, Oficiul Naţional pentru Combaterea Spălării Banilor a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că în perioada 17 iulie – 24 iulie 2003, SC I.U. SRL a transferat prin contul deschis la R.I.B. Voluntari echivalentul sumei de 9.912.300.000 lei către 4 beneficiar externi (Hong. Kong, Iordania, China), sumă provenită dintr-o rambursare necuvenită de TVA.

În sarcina inculpatei B. (C.) O.C. s-a reţinut că ea a aderat la un grup infracţional organizat, prin aceea că încheind două contracte comerciale cu SC S. SRL şi SC A.S. SRL a ajutat pe inculpaţii arabi să transfere sume de bani în străinătate prin operaţiuni comerciale ce nu au avut loc, săvârşind astfel şi infracţiuni la legea evaziunii fiscale prin întocmirea necorespunzătoare a documentelor financiar contabile şi nedeclararea veniturilor impozabile, după cum şi pe cea de bancrută frauduloasă prin falsificarea documentelor prezentând în contabilitate sume nedatorate cauzând un prejudiciu părţii civile A.N.A.F. în sumă de 2.594.950.000 lei.

Curtea de Apel Bucureşti, judecând cauza după casarea cu trimitere spre rejudecare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 155/ A din 30 iunie 2009, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. şi partea civilă A.N.A.F., privind pe inculpaţii O.C., A.K.M.A.O., B.H.D.A., B.S.F., B. (C.) O.C., E.M.M.A.M.M.M., H.C., M.I.K. şi S.Y.

De asemenea, a respins, ca tardiv recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T cu privire la inculpatul E.M.M.A.M.M.M.

S-a motivat că prima instanţă a reţinut corect că inculpaţii au format un grup infracţional organizat, în înţelesul art. 2 din Legea nr. 39/2003, iar probele administrate nu au stabilit în cauză că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de spălarea banilor, cu excepţia inculpatului O.C. care a şi fost condamnat la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Curtea de apel a apreciat că în mod temeinic şi legal inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiunea prev.de art. 26 rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1999 şi art. 291 C. pen. (B.H.D.A.) şi pentru infracţiunea prev.de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen. (inculpatul A.K.M.A.O.), astfel că a respins ca nefondate apelurile acestora.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. şi partea civilă A.N.A.F., privind pe inculpaţii O.C., A.K.M.A.O., B.H.D.A., B.S.F., B. (C.) O.C., E.M.M.A.M.M.M., H.C., M.I.K. şi S.Y.

Asistenţa juridică sau prezentarea apărătorului este obligatorie în cazurile prev.de art. 171 şi art. 173 alin. (3) C. pr. pen., cazuri care se referă atât la urmărirea penală cât şi în faza judecăţii –fond, apel şi recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. pr. pen., lipsa acestuia cu ocazia judecării cauzei – în fiecare fază procesuală – atrage după sine nulitatea absolută a hotărârii.

Din examinarea cauzei, rezultă că la data judecării apelului, inculpaţii O.C. şi A.K.M.A.O. a căror apărare era asigurată din oficiu de avocat C.G., conform delegaţiei de la dosar, nu a fost prezentă, cerând substituirea cu avocat C.A., care însă nu a prezentat nicio delegaţie în acest sens.

De menţionat că acest apărător a fost prezent la singurul termen – cel al judecării în fond a apelului, neavând posibilitatea fizică de a cunoaşte dosarul cauzei – de o mare complexitate – şi a formula motive de apel, împrejurare ce echivalează cu o apărare formală, ce nu garantează dreptul constituţional la apărare al inculpaţilor.

Inculpaţii B.H.D.A., E.M.M.A.M.M.M. au fost de asemenea asistaţi, în primă fază, de acelaşi avocat, C.G. (fila 76) apoi este tăiat numele acesteia şi înlocuit avocat din oficiu C.R., deşi în încheierea din 25 martie 2009 inculpaţii sunt asistaţi de avocat din oficiu C.G., substituient al avocatului H.R. şi C.R., rezultă deci că nu a existat nicio delegaţie de avocat care să certifice dreptul acestuia de a acorda asistenţă juridică din moment ce delegaţia avocaţială nr. 00582 din 5 ianuarie 2009 nu mai era în vigoare, numele acesteia fiind şters.

La 22 iunie 2009, inculpaţii B.H.D.A. şi E.M.M.A.M.M.M. au fost asistaţi de avocat din oficiu H.R., la dosar neexistând însă delegaţie care să ateste desemnarea acestuia ca avocat din oficiu.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că menţiunile făcute în încheierea de dezbateri în sensul prezenţei unor apărători desemnaţi din oficiu nu este de natură a aprecia că inculpaţii au beneficiat de asistenţă juridică, atâta vreme cât la dosar nu există delegaţiile avocaţiale.

Prin urmare, întrucât nu s-au respectat dispoziţiile vizând apărarea juridică obligatorie, prev.de art. 171 alin. (2) C. pr. pen., iar nerespectarea acestora atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate, fiind incident cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 6 C. pr. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., partea civilă A.N.A.F., va desfiinţa decizia atacată şi, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. pr. pen., va trimite cauza spre rejudecare, Curţii de Apel Bucureşti.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Decizia nr. 1220 din 30 martie 2010, Dosar nr. 7473/2/2008

Leave a Reply