A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

EVAZIUNE FISCALA, CONVENŢIA EUROPEANĂ ASUPRA TRANSFERĂRII PERSOANELOR CONDAMNATE , TRANSFORMAREA PEDEPSEI AMENZII ÎN CAZ DE NEACHITARE ÎN PEDEAPSA ÎNCHISORII, MONOPOL , TUTUN

Prin sentinţa penală nr. 79 din 30 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a recunoscut efectele hotărârii penale pronunţată în dosarul nr. 15 Hv 107/07y al Tribunalului Regional St. Polten din Republica Austria, a dispus transferarea condamnatei B.L.M. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei închisorii, a dedus durata măsurilor preventive şi a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei.

Pentru a dispune în acest sens, curtea de apel a reţinut următoarele:

Prin adresa nr. 93358/2008 Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti – Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cererea formulată de Ministerul Federal de Justiţie al Republicii Austria prin care solicită transferarea persoanei condamnate B.L.M. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor aplicate de instanţele de judecată din statul solicitant.

Se susţine că prin hotărârea penală pronunţată în dosarul nr. 15 Hv 107/07y, Tribunalul Regional St. Polten a condamnat-o pe numita B.L.M. la o pedeapsă principală de 3 ani şi 6 luni închisoare, la pedeapsa amenzii de 11.405,274 Euro care se transformă în caz de neachitare în pedeapsa închisorii de 1 an şi 14 zile şi la pedeapsa amenzii reprezentând echivalentul valorii de 4.000.000 Euro cu transformarea în pedeapsa închisorii de 4 luni în caz de neachitare, pentru săvârşirea infracţiunilor de contrabandă cu calificarea de profesionalitate şi de comitere în cadru organizat, prevăzută de art. 35 alin. (1) lit. a), art. 38 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea penală financiară, încălcarea în mod intenţionat a dreptului statului cu privire la monopolul de tutun prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea penală financiară, evaziune fiscală cu calificarea de profesionalitate, prevăzută de art. 33 alin. (1), art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea penală financiară,  tăinuire fiscală cu calificarea de profesionalism prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a), art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea penală financiară.

În fapt, s-a reţinut că numita B.L.M., în perioada ianuarie 2004-octombrie 2004 a organizat, ca membru a unui grup, transportul a 129.000.000 bucăţi de ţigarete marca Memphis Classic din România în Austria şi în alte ţări membre ale Uniunii Europene eludând plata taxelor vamale, a vândut o cantitate de 15.000.000 de bucăţi de ţigări fără a deţine autorizaţie prevăzută de regimul Monopolului de Tutun din 1996, şi-a încălcat obligaţiile fiscal vamale prin diminuarea accizelor la o cantitate de 70.000.000 bucăţi de ţigări importate nelegal în spaţiul vamal U.E., iar în luna decembrie 2003 a vândut 20.000 de bucăţi de ţigări provenite din săvârşirea infracţiunii de contrabandă prin sustragere de la controlul vamal şi micşorare a taxelor de consum.

Analizând actele existente la dosar, Curtea retine că cererea formulată este întemeiată urmând a fi admisă ca atare, pentru considerentele ce urmează:

Curtea reţine că în cauză sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 129 din Legea nr. 302/2004, modificată, cu privire la condiţiile transferării.

Astfel persoana transferabilă este cetăţean român, având domiciliul în România, hotărârile pronunţate fiind definitive la data de 6 martie 2008, fiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004 modificată şi dispozițiile art. 129 lit. c) din aceeaşi lege sunt îndeplinite în cauză, numita B.L.M. începând executarea pedepsei la 27 martie 2007 fiind arestată fără întrerupere de la acea dată, având mai mult de 6 luni de executat până la expirarea duratei pedepsei.

Deşi legea prevede că transferul trebuie să fie consimţit de către persoana condamnată, Curtea reţine că persoana condamnată nu este de acord cu transferul său în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România, însă şi în lipsa consimţământului, va dispune transferarea având în vedere că prin decizia din data de 14 aprilie 2008 a Direcţiei Federale de Poliţie Wierner Neustadt i s-a aplicat interdicţia de şedere pe termen nelimitat pe teritoriul Austriei.

Condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 modificată, este îndeplinită numai pentru o parte din faptele pentru care a fost condamnată persoana transferabilă, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 9 lit. a), b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 273 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 221 C. pen.

Întrucât persoana transferabilă a fost condamnată pentru toate faptele printr-o singură sentinţă penală, Curtea apreciază că este îndeplinită şi condiţia dublei incriminări.

Împotriva sentinţei, condamnata a declarat prezentul recurs.

La dosar, apărătorul ales al condamnatei a depus motive scrise de recurs (filele 61-62), acestea fiind expuse cu ocazia dezbaterilor, astfel cum se menţionează în partea introductivă a prezentei decizii.

În motivele scrise de recurs (în esenţă, identice cu concluziile scrise depuse la prima instanţă – filele 13-14), sentinţa este criticată pentru aceea că, în mod greşit, nu s-a avut în vedere împrejurarea că numita B.L.M. nu şi-a dat consimţământul pentru a fi transferată într-un penitenciar din România.

Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Conform documentaţiei transmisă de Ministerul Federal al Justiţiei din Republica Austria, condamnata „are deja o interdicţie de şedere legală şi executorie emisă de Direcţia de Poliţie Federală Viena la data de 14 aprilie 2008, cu nr. 1-1013161/FrB/07” (fila 11 şi filele 83-90, dosar procuror), devenind astfel incident art. 3 alin. (1) din Protocolul din 18/12/1997 la Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate (M. Of. nr. 425 din 31august 1999), nefiind obligatoriu consimţământul condamnatei B.L.M. pentru transferarea sa în România.

Faţă de cele menţionate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pr. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul condamnatei.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, SECŢIA PENALĂ, Decizia nr. 3501 din 29 octombrie 2009, Dosar nr. 1774/2/2009

Leave a Reply