A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

JUDECATA ÎN CAZUL RECUNOAŞTERII VINOVĂŢIEI, ACHITARE

JUDECATA ÎN CAZUL RECUNOAŞTERII VINOVĂŢIEI,  ACHITARE

În cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., este exclusă pronunţarea unei soluţii de achitare faţă de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătoreşti, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În esenţă, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în perioada august – decembrie 2010, inculpatul P.C. a iniţiat şi constituit împreună cu ceilalţi coinculpaţi un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunii de contrabandă cu ţigări de provenienţă ucraineană introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori prin locurile stabilite pentru controlul vamal, însă prin sustragerea de la control. Acelaşi inculpat i-a coordonat pe membrii grupului infracţional pentru a comite în mod repetat infracţiunea de contrabandă cu ţigări de provenienţă ucraineană, de la introducerea în ţară a ţigărilor peste râul Tisa până la comercializarea acestora, activitate în care erau implicaţi inculpaţii C.S. (acesta fiind implicat în relaţia cu cetăţeni ucrainieni), A.D. (care prelua efectiv coletele cu ţigări şi le transporta la autoturisme şi la locurile de depozitare), S.R. (care asigura paza locului faptei), precum şi inculpaţii C.C., C.l., C.M., B.A., D.A., L.R. şi D.V. care au fost atraşi şi au aderat la acest grup infracţional, activitatea lor constând în comercializarea ţigărilor introduse nelegal peste frontieră.

Până la începerea cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, intimaţii inculpaţi C.C., D.A., F.A., T.I., D.V., L.R. şi S.R. au declarat că recunosc în totalitate faptele pentru care au fost trimişi în judecată, aşa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat  ca judecata să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe cu privire la care au declarat că le cunosc şi le însuşesc.

Instanţa de fond, luând act de declaraţiile sus-numiţilor inculpaţi, a procedat la administrarea probelor care vizau doar faptele pentru săvârşirea cărora au fost trimişi în judecată recurentul inculpat P.C. şi intimaţii inculpaţi C.S., A.D., C.I., C.M. şi B.A., pronunţând în final achitarea inculpaţilor C.C., D.A., F.A., T.I., D.V. şi L.R. pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, soluţie menţinută de instanţa de prim control judiciar.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond şi de instanţa de prim control judiciar şi în acord cu critica adusă sentinţei şi deciziei de către parchet, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., este exclusă pronunţarea unei soluţii de achitare faţă de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătoreşti, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că „instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.”

Instanţa de fond trebuia să examineze probele administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora intimaţii inculpaţi au solicitat să se facă judecata şi, în cazul în care constata că din probele respective nu rezultă că faptele inculpaţilor sunt stabilite şi că sunt suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite stabilirea unor pedepse (art. 3201 alin. 4 C. proc. pen., astfel cum acest text de lege era în vigoare la data judecării fondului cauzei), avea posibilitatea legală să respingă cererea inculpaţilor de a se judeca potrivit art. 3201 C. proc. pen., să continue judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun şi să efectueze cercetarea judecătorească faţă de toţi inculpaţii (posibilitate prevăzută în art. 3201 alin. 8 C. proc. pen. în vigoare la data judecării în fond a cauzei).

Un argument în sensul celor de mai sus este şi faptul că prin O. U. G. nr. 121/2011 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 931 din 29 decembrie 2011 (în vigoare la data pronunţării deciziei de către instanţa de apel) au fost modificate alin. (4) şi (8) ale art. 3201 C. proc. pen., legiuitorul statuând în mod expres că:

„Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat” (art. 3201 alin. 4 C. proc. pen.).

„Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun” (art. 3201 alin. 8 C. proc. pen.).

Prin urmare, reţinând că atât sentinţa pronunţată de instanţa de fond prin care, în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cât şi decizia instanţei de prim control judiciar de menţinere a hotărârii instanţei de fond, urmare a respingerii criticii formulată de procuror, sunt nelegale şi netemeinice, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de parchet şi de inculpatul P.C., se vor casa ambele hotărâri şi se va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Maramureş pentru a se proceda la efectuarea cercetării judecătoreşti faţă de intimaţii inculpaţi.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de fond urmează să analizeze şi celelalte critici formulate de parchet, precum şi critica invocată de inculpatul P.C. şi să administreze orice alte probe apreciate ca fiind utile şi concludente pentru justa soluţionare a cauzei.

Cererea reprezentantului parchetului de a se dispune condamnarea intimaţilor inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în recurs, nu poate fi primită. Admiterea unei asemenea cereri i-ar lipsi pe intimaţi de un grad de jurisdicţie, precum şi de posibilitatea de a-şi formula eventuale apărări, de a solicita administrarea de probe, ştiut fiind că, potrivit art. 69 C. proc. pen., în procedura de judecată de drept comun, declaraţia de recunoaştere a faptelor de către inculpat poate servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (probe administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti).

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3116 din 3 octombrie 2012

Leave a Reply