A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

ŞANTAJ, ELEMENTE CONSTITUTIVE

ŞANTAJ. ELEMENTE CONSTITUTIVE

Instanţa a reţinut în fapt că inculpaţii l.P. şi P.M., prin acte complementare de ameninţare exercitate în perioada 14 august 2008 – 25 august 2008, au constrâns partea vătămată P.F. să-şi asume obligaţia de a da primului inculpat suma de 10.000 euro, în schimbul retragerii de către acesta din urmă a unei plângeri penale pentru săvârşirea unei infracţiuni de violenţă formulate împotriva celui constrâns şi repartizată spre soluţionare în exercitarea atribuţiilor oficiale de serviciu de lucrător de poliţie judiciară celui de-al doilea inculpat.

La data de 28 august 2008, organele de urmărire penală au organizat o acţiune de prindere în flagrant a celor doi inculpaţi, ce s-a desfăşurat după întâlnirea dintre cele trei părţi, care a avut loc într-un birou din sediul Secţiei 20 Poliţie. Convorbirile purtate în mediul ambiental cu acest prilej au fost interceptate şi înregistrate. Astfel, suma de 4.000 euro, pusă la dispoziţia părţii vătămate de către organele de anchetă, a fost înmânată inculpatului l.P. în prezenţa inculpatului P.M., după care partea vătămată şi inculpatul l.P. au negociat plata restului sumei pretinse (până la 10.000 euro) şi data acestei plăţi. Deşi inculpatul P.M. a afirmat în mod repetat că pe el nu-l interesează banii, a subliniat de mai multe ori că pe data de 5 septembrie 2008 Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti va elibera certificatul medico-legal. Intenţia inculpatului P.M. de a convinge partea vătămată să plătească restul sumei de bani este evidentă, acesta subliniind că până la data de 5 septembrie 2008 se ocupă el de dosar, dar după eliberarea certificatului medico-legal care putea conţine concluzia că leziunea suferită de inculpatul l.P. i-a pus viaţa în primejdie, fapta de săvârşirea căreia era acuzat partea vătămată va fi încadrată juridic în infracţiunea de tentativă la omor şi pedeapsa cu închisoarea este inevitabilă. De asemenea, inculpatul P.M. s-a angajat ca, în eventualitatea în care partea vătămată acceptă plata sumei pretinse cu titlu de despăgubire, să ignore concluziile certificatului medico-legal, adică să propună o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, bazată pe împăcarea părţilor şi nu să procedeze, conform prevederilor legale şi îndatoririlor de serviciu, la corecta încadrarea a faptei şi la o soluţie întemeiată pe toate mijloacele de probă ale cauzei.

Fapta inculpatului P.M., agent şef principal în cadrul Secţiei 20 Poliţie, de a o constrânge prin ameninţare pe partea vătămată P.F. să dea inculpatului l.P. suma de 10.000 euro a fost încadrată de instanţă în dispoziţiile art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului l.P., de a o constrânge pe partea vătămată P.F., prin ameninţare cu acte de violenţă îndreptate împotriva sa şi a familiei sale, în scopul obţinerii sumei de 10.000 euro a fost încadrată de aceeaşi instanţă în dispoziţiile art. 194 alin. (1) C. pen.

Infracţiunea de şantaj, în conformitate cu dispoziţiile art. 194 C. pen., constă în „constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.”

Prin incriminarea şantajului în Titlul II „Infracţiuni contra persoanei”, Capitolul II „Infracţiuni contra libertăţii persoanei”, legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relaţiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, iar în secundar sau adiacent relaţiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor, de a obţine un folos injust. Acţiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a şantajului se realizează prin violenţă sau ameninţare. Ameninţarea are un înţeles mai larg decât cel din art. 193 C. pen., deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracţiune sau o faptă păgubitoare), ceea ce înseamnă că se poate ameninţa cu orice altă faptă, chiar licită. În acest sens, şi intenţia specială de a şantaja ce constituie latura subiectivă a şantajului este îndeplinită potrivit legii, chiar dacă folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust.

În speţă, fapta inculpatului P.M., agent şef principal în cadrul Secţiei 20 Poliţie, de a o constrânge prin ameninţare pe partea vătămată P.F., să dea inculpatului l.P. suma de 10.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, constrângerea exercitată asupra părţii vătămate constă în ameninţarea cu schimbarea încadrării juridice a faptei pretins a fi fost săvârşite de acesta în tentativă la omor, ceea ce ar atrage arestarea părţii vătămate şi executarea unei pedepse cu închisoarea. Urmarea imediată a infracţiunii este lezarea libertăţii psihice a părţii vătămate, crearea unei stări de temere atât lui, cât şi familiei sale, rezultat periculos ce s-a produs, dovadă în acest sens fiind însăşi împrejurarea că partea vătămată a solicitat sprijinul organelor de urmărire penală. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea periculoasă rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului P.M. a fost săvârşită cu intenţie directă, calificată prin scop, acesta urmărind să o determine pe partea vătămată să plătească suma pretinsă de inculpatul l.P. De asemenea, inculpatul cunoştea împrejurarea că modalitatea de dobândire a acestui folos pentru altul este injustă, pe de o parte pentru că obligarea la plata despăgubirilor materiale şi cuantumul acestora nu pot fi dispuse decât de instanţa de judecată, ca efect al administrării unor mijloace de probă şi al unei condamnări sub aspectul infracţiunii judecate, iar pe de altă parte, pentru că inculpatului P.M. i-a fost adusă la cunoştinţă posibilitatea ca partea vătămată să nu fi fost autorul acelei agresiuni.

Pentru reţinerea acestei infracţiuni în sarcina inculpatului P.M. nu interesează mobilul acestuia, respectiv motivul pentru care acesta a luat rezoluţia infracţională, nu interesează existenţa unei recompense materiale pentru inculpat, elementele constitutive ale şantajului fiind întrunite în cazul în care prin săvârşirea faptei se urmăreşte dobândirea în mod injust a unui folos doar pentru altul, şi nu şi pentru sine.

Aplicarea art. 131 din Legea nr. 78/2000 este atrasă de calitatea inculpatului de agent de poliţie, conform art. 1 din Legea nr. 78/2000, respectiv o persoană care exercită o funcţie publică în cadrul unei instituţii publice.

În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat ( I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 343 din 1 februarie 2011, pe siteul scj. ro).

Leave a Reply