A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

SPĂLAREA BANILOR,ELEMENTE CONSTITUTIVE, LEGE PENALĂ MAI FAVORABILĂ

1. Fapta de a schimba şi de a transfera sume de bani obţinute din săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită, cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor.

2. Fapta de spălare a banilor proveniţi din săvârşirea infracţiunilor de corupţie se încadrează numai în dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 656/2002, prevederile art. 17 lit. e) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 fiind implicit abrogate. Dacă infracţiunea de spălare a banilor proveniţi din săvârşirea infracţiunilor de corupţie a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 656/2002, iar cauza nu a fost judecată definitiv până la data intrării în vigoare a acesteia, se aplică prevederile Legii nr. 656/2002, care constituie legea penală mai favorabilă.

Prin sentinţa penală nr. 233 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpaţii S.V. şi S.R. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 254 din acelaşi cod, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pr. pen., a dispus achitarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/ 1999.

Instanţă a reţinut că, în anul 2001, societatea comercială E. a hotărât să vândă un spaţiu comercial, pentru cumpărarea căruia inculpatul O.I., director al . Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Bihor, faţă de care s-a disjuns cauza, şi inculpaţii S.V. şi S.R., directori adjuncţi ai aceleiaşi instituţii au pretins, din suma ce ave a să fie plătită cu titlu de preţ, un comision de 2,7 miliarde de lei, renegociat la 2,2 miliarde de lei.

La 21 noiembrie 2001, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, semnat, între alţii, de inculpatul O.I. în numele AJOFM Bihor şi au fost emise ordinele de plată pentru 8,5 miliarde de lei, iar la 28 decembrie 2002, C.M., administrator al societăţii vânzătoare care a denunţat fapta, a dat personal inculpatului O.I. şi, prin intermediar, inculpaţilor S.R. şi S.V. câte 700 de milioane de lei.

După primirea sumelor menţionate, inculpaţii S.R. şi S.V. au efectuat un schimb valutar la Banca E., sucursala Oradea, cumpărând valută în monedă euro, fiecare dintre inculpaţi depunând banii pe numele mamei sale.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 85 din 17 aprilie 2003, a admis apelul procurorului numai cu privire la individualizarea pedepsei şi obligarea unuia dintre inculpaţi la restituirea sumei primite către denunţătoarea C.M. şi a respins apelurile inculpaţilor.

Recursul declarat, între alţii, de procuror cu privire la greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, este fondat.

Potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, constituie infracţiunea de spălare a banilor, între altele, transferul de valori cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni.

Această infracţiune are o formă agravată, în situaţia în care banii sau valorile provin din săvârşirea uneia din infracţiunile prevăzute în Secţiunile a 2-a şi a 3-a din Legea nr. 78/2000, astfel cum rezultă din prevederile art. 17 lit. e) din această lege, care completează art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999.

Pentru existenţa infracţiunii de spălare a banilor, din punctul de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două condiţii, şi anume să existe o activitate de schimbare sau de transfer de valori, cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni şi provenienţa banilor să fie rezultatul săvârşirii uneia din infracţiunile arătate în textul de lege incriminator, în cazul infracţiunii prevăzute în ari. 23 din Legea nr. 21/1999 sau al uneia dintre infracţiunile prevăzute în Secţiunile a 2-a şi a 3-a din Legea nr. 78/2000; În cazul formei agravate.                                                                                                                           .

În speţă se constată că aceste condiţii sunt îndeplinite, deoarece inculpaţii au dobândit sume de bani din complicitate la infracţiunea de luare de mită şi, pentru a li se pierde urma, le-au schimbat În valută şi le-au depus la bancă pe numele altor persoane.

Faţă de cele arătate, se constată că în mod greşit prima instanţă şi instanţa de apel au reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele infracţiunii de spălare a banilor, deoarece condiţia provenienţei sumelor de bani din săvârşirea unei infracţiuni nu trebuia raportată la prevederile art. 23 din Legea nr. 21/1999, ci la cele ale art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, care completează art. 23 din Legea nr. 21/1999, constituind o formă agravată a acestei infracţiuni.

Prin urmare, în sarcina inculpaţilor trebuia reţinută şi infracţiunea de spălare a banilor.

După săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă, Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, prin care a fost abrogată Legea nr. 21/ 1999.

În art. 31 din Legea nr. 656/2002 se prevede că: „Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 18 din 21 ianuarie 1999, cu modificările ulterioare, se abrogă”.

Prin art. 31 din Legea nr. 656/2002 au fost abrogate nu numai dispoziţiile Legii nr. 21/1999, ci şi prevederile legii completatoare, şi anume cele ale art. 17 lit. e) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, concluzie ce se desprinde din formularea folosită în art. 31 unde se precizează „cu modificările ulterioare”.

Potrivit art. 13 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Sub aspectul regimului juridic, pentru infracţiunea prevăzută în art. 23 din Legea nr. 21/1999 raportat la art. 17 lit. e) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 limitele de pedeapsă erau între 3 şi 15 ani închisoare, în timp ce limitele de pedeapsă prevăzute în art. 23 din Legea nr. 656/2002 sunt între 3 şi 12 ani închisoare.

Rezultă, deci, că prevederile legale mai favorabile sunt cele din legea nouă, deoarece în cuprinsul acesteia nu mai este prevăzută forma agravată din reglementarea anterioară, ceea ce face ca limita maximă a pedepsei prevăzute de lege să fie mai redusă.

Prin urmare, recursul a fost admis, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în prevederile art. 23 din Legea nr. 656/2002 şi s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor, potrivit noii încadrări.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1386 din 11 martie 2004

Leave a Reply