PROCEDURA ARBITRALĂ A CURŢII DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNAŢIONAL

PROCEDURA ARBITRALĂ A CURŢII DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNAŢIONAL

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 2 aprilie 2013 au fost   publicate Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, emise de Camera de Comerţ şi Industrie a României.

În baza art. 98, regulile intră în vigoare la data aprobării de către Colegiul Curţii de Arbitraj conform dispoziţiilor Legii nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi se vor publica pe site-ul Camerei Naţionale, ale camerelor de comerţ judeţene, în Codexul Arbitral şi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Potrivit art. 1 , părţile, prin convenţia arbitrală, sunt libere să prevadă:

a) că litigiile lor vor fi supuse unei instituţii permanente de arbitraj, caz în care arbitrajul se va desfăşura în conformitate cu dispoziţiile Legii camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu dispoziţiile Codului de procedură civilă în măsura în care aceste norme nu contrazic prezentele reguli de procedură arbitrală, denumite în continuare reguli, cu dispoziţiile art. 1 pct. 2 lit. b) şi ale art. 4 alin. (1) din Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional, încheiată la Geneva la 21 aprilie 1961, cu Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, aprobat prin decizia Colegiului de Conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României;

În condiţiile în care în convenţia arbitrală părţile au prevăzut că litigiile lor vor fi supuse unei proceduri arbitrale ad-hoc, părţile vor avea dreptul:

a) de a-şi numi arbitrii, titulari şi supleanţi sau de a stabili modalităţile potrivit cărora vor fi numiţi aceştia, în caz de litigiu, numărul lor, precum şi modalitatea de numire a unui supraarbitru, titular şi supleant, în cazul tribunalului colegial;

b) de a-şi stabili regulile de procedură pe care le vor urma arbitrii;

c) de a determina locul arbitrajului;

d) de a stabili limba în care se vor prezenta înscrisurile şi se vor desfăşura dezbaterile.

Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul acesteia, competenţa instanţelor judecătoreşti.

Organizarea arbitrajului instituţionalizat se face de către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi de către curţile de arbitraj de pe lângă camerele judeţene, conform dispoziţiilor art. 4 lit. i), art. 28 alin. (2) lit. e) şi art. 29 alin. (3) din Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

În soluţionarea litigiilor, tribunalele arbitrale vor aplica prezentele reguli, care se vor completa cu normele Codului de procedură civilă, după caz, în măsura în care acestea nu contravin dispoziţiilor cuprinse în reguli.

Litigiu arbitral, în înţelesul prezentelor reguli, este orice litigiu derivând dintr-un contract, inclusiv referitor la încheierea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea lui, ca şi din alte raporturi juridice arbitrabile.

Arbitrajul instituţionalizat constă în încredinţarea, prin convenţia arbitrală, Curţii de Arbitraj să judece un litigiu determinat.

Arbitrul unic sau după caz, totalitatea arbitrilor şi supraarbitrilor învestiţi constituie, în sensul prezentelor reguli, tribunalul arbitral al Curţii de Arbitraj.

În întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.

Dosarul litigiului este confidenţial. Nicio persoană, în afara celor implicate în desfăşurarea litigiului respectiv, nu are acces la dosar fără acordul scris al părţilor.

Hotărârile arbitrale pot fi publicate integral numai cu acordul părţilor. Ele pot fi însă publicate parţial ori în rezumat sau comentate sub aspectul problemelor de drept ivite, în reviste, lucrări ori culegeri de practică arbitrală, fără a se da numele sau denumirea părţilor ori date care ar putea prejudicia interesele lor.

Părţile au îndatorirea să îşi exercite drepturile procedurale prevăzute în prezentele reguli şi în celelalte norme de procedură aplicabile cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute. Ele au obligaţia să coopereze cu tribunalul arbitral pentru desfăşurarea corespunzătoare a litigiului şi pentru finalizarea acestuia în termenul stabilit.

În orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va încerca soluţionarea amiabilă a acestuia .

Convenţia arbitrală se încheie în scris, fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.

Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care ea este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului.

Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului.

Tribunalul arbitral este constituit din arbitri şi este format fie dintr-un arbitru unic, fie din 3 arbitri dintre care unul este supraarbitru.

Soluţionarea litigiului revine exclusiv tribunalului arbitral învestit.

Potrivit art. 16,  în funcţie de complexitatea cauzei şi de valoarea obiectului litigiului, tribunalul arbitral este alcătuit dintr-un arbitru unic sau din 2 arbitri şi un supraarbitru.

Autoritatea de nominare desemnează pentru fiecare litigiu determinat arbitrii titulari şi arbitrii supleanţi dintre persoanele înscrise în Lista de arbitri, având în vedere pregătirea profesională, experienţa şi implicarea acestora în activitatea Curţii de Arbitraj, după consultarea elementelor din dosar care permit să aprecieze complexitatea cauzei şi valoarea litigiului, precum şi supraarbitrul titular şi supleantul acestuia.

Arbitrul care este şi avocat, înscris pe tabloul avocaţilor compatibili, nu poate intra în compunerea unui tribunal arbitral învestit cu arbitrarea unui litigiu cu privire la care a desfăşurat sau urmează a desfăşura activităţi avocaţiale; de asemenea, nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţile aflate în acel litigiu în faţa tribunalelor constituite sub egida Curţii de Arbitraj.

Activităţile avocaţiale   nu pot fi exercitate de avocatul care este şi arbitru într-un litigiu determinat, nici direct şi nici prin substituirea sa de către un alt avocat din cadrul formei organizatorice de exercitare a profesiei de avocat din care el face parte.

Arbitrii sunt răspunzători de daunele cauzate părţilor în condiţiile dreptului comun în materie;  motivele sunt prevăzute la art. 20 lit. B din reguli.

Cererea de arbitrare/acţiune arbitrală, însoţită de dovada achitării taxei de înregistrare prevăzute în Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale, este înregistrată la Secretariatul Curţii de Arbitraj şi va fi repartizată pentru efectuarea procedurii pregătitoare unui asistent arbitral, după criteriul alfabetic al numelui său, în ordinea înregistrării cauzelor.

Pârâtul are dreptul de a formula pretenţii împotriva reclamantului din cererea de arbitrare/acţiunea arbitrală prin cerere reconvenţională, dacă ele derivă din acelaşi raport juridic.

Când însă numai cererea de arbitrare/acţiunea arbitrală este în stare de a fi soluţionată, cererea reconvenţională poate fi soluţionată separat. Tribunalul arbitral dispune în acest caz prin încheiere.

Pretenţiile cererii reconvenţionale se supun plăţii taxelor şi cheltuielilor calculate conform Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale. Plata urmează a fi făcută în termen de 10 zile de la data primirii adresei privind taxa arbitrală.

Termenele prevăzute în prezentele reguli sunt termene de decădere atunci când în text se prevede expres aceasta.

Calculul tuturor termenelor se face pe zile libere.

Actul de misiune este documentul cu regim special  în care se consemnează:

a) acceptul arbitrului/supraarbitrului şi al supleantului de a face parte din tribunalul arbitral;

b) refuzul arbitrului/supraarbitrului şi al supleantului de a face parte din tribunalul arbitral;

c) angajamentul de prioritate faţă de orice altă activitate a membrilor tribunalului arbitral;

d) declaraţia sub semnătură privată că nu se află în niciuna din cauzele de incompatibilitate;

e) semnătura arbitrului/supraarbitrului şi a asistentului arbitral;

f) data acceptării misiunii/refuzului;

g) părţile şi reprezentanţii legali ai acestora;

h) obiectul litigiului;

i) numele asistentului arbitral căruia i s-a repartizat litigiul în responsabilitate.

Oricare dintre părţile aflate în procedura prearbitrală poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asigurătorii şi măsuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.

În procedura arbitrală în cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii şi măsurile provizorii, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt, pot fi încuviinţate de tribunalul arbitral, prin încheiere, în condiţiile legii.

În caz de împotrivire, executarea măsurilor luate de tribunalul arbitral se dispune de către tribunalul statal în circumscripţia căruia are loc arbitrajul.

Potrivit  art. 60, fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea.

Aprecierea probelor se face de arbitri potrivit convingerii lor, bazate pe motive de fapt şi de drept.

Excepţiile privind existenţa sau validitatea convenţiei arbitrale sau constituirea tribunalului arbitral trebuie invocate expres, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen.

Excepţiile de ordine publică pot fi invocate oricând pe parcursul litigiului arbitral.

Excepţia de necompetenţă a tribunalului arbitral nu mai poate fi invocată după ce pârâtul a formulat întâmpinarea fără să invoce acest aspect.

Excepţia de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele poate fi invocată de către oricare dintre părţi sau din oficiu de către tribunalul arbitral, în condiţiile legii privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de tribunalul arbitral, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia tribunalului arbitral asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.

Dacă excepţia a fost invocată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare.

Dacă excepţia este inadmisibilă, tribunalul arbitral o va respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.

Procedura arbitrală ia sfârşit prin pronunţarea unei hotărâri, denumită sentinţă arbitrală.

Dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, tribunalul arbitral, la cererea acestuia, va da o sentinţă parţială în măsura recunoaşterii.

Dacă reclamantul renunţă la arbitrare sau la însuşi dreptul pretins înainte de constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se închide printr-o rezoluţie a preşedintelui sau a prim-vicepreşedintelui Curţii de Arbitraj în urma întocmirii unui referat de către asistentul arbitral şef.

Dacă reclamantul renunţă la arbitrare sau la însuşi dreptul pretins după constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se închide printr-o hotărâre.

Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al actelor adiţionale la contract, al probelor administrate şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama, când este cazul, şi de uzanţele comerciale.

Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate.

De îndată ce tribunalul arbitral va considera că toate împrejurările cauzei sunt suficient lămurite, închide dezbaterile, trecând la deliberare şi la pronunţarea hotărârii, în şedinţă secretă.

Tribunalul arbitral hotărăşte cu unanimitate sau cu majoritate de voturi.

După deliberare se va întocmi o minută, care va cuprinde esenţa conţinutului dispozitivului hotărârii.

Minuta se scrie olograf de către arbitrul unic sau de către supraarbitru pe versoul primei file nescrise a cererii arbitrale şi se semnează de membrii tribunalului arbitral.

După deliberare şi pronunţarea soluţiei, consemnată în minută, conţinutul acesteia se va regăsi în dispozitivul sentinţei.

Arbitrul care a avut o altă părere îşi va redacta şi va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină. Regula se aplică şi în cazul unei opinii concurente. Opinia separată sau opinia concurentă se include în cuprinsul sentinţei arbitrale.

Încheierile pronunţate ,  ca şi sentinţa arbitrală pronunţată  şi care face parte integrantă din hotărârea arbitrală, pot fi desfiinţate numai prin acţiune în anulare, promovată împotriva hotărârii arbitrale în cauză.

Sentinţa arbitrală este definitivă şi obligatorie. Ea se aduce la îndeplinire de bunăvoie de partea împotriva căreia s-a pronunţat.

Sentinţa arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit, întocmai ca şi o hotărâre judecătorească.     Ea poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre motivele prevăzute în Codul de procedură civilă.

Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.

Renunţarea la acest drept se poate face însă după pronunţarea hotărârii arbitrale.

În baza art. 82 din regului, acţiunea în anulare poate fi introdusă, în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale, direct la curtea de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul .

Arbitrajul organizat prin convenţia arbitrală încheiată între părţi, de către un terţ, altul decât o instituţie de arbitraj, se numeşte arbitraj ad-hoc.

Convenţia arbitrală încheiată de părţi trebuie să se refere explicit şi expres la arbitrajul ad-hoc, în sensul că sintagma arbitraj ad-hoc va fi cuprinsă explicit în convenţia arbitrală.

Arbitrajul ad-hoc se desfăşoară conform dispoziţiilor cuprinse în Codul de procedură civilă, dispoziţiilor art. 4 alin. 2 şi 3 din Normele Convenţiei europene de arbitraj comercial internaţional, încheiată la Geneva la 21 aprilie 1961, celor ale Regulamentului de Arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional (UNCITRAL), adoptat la 15 decembrie 1976 şi modificat la 6 decembrie 2010.

Tribunalul arbitral va aplica dreptul comun cuprins în Codul de procedură civilă, cât şi dispoziţiile cuprinse în Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional, încheiată la Geneva la 21 aprilie 1961, şi respectiv dispoziţiile Regulamentului de Arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional, adoptat la 15 decembrie 1976 (UNCITRAL) şi modificat la 6 decembrie 2010, în măsura în care respectivele dispoziţii nu contravin prezentelor reguli.

Lasă un răspuns