A sample text widget

Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.

Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan. Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem, suscipit in posuere in, interdum non magna.

FALSIFICAREA DE MONEDE SAU ALTE VALORI, ÎNŞELĂCIUNE PRIN EMITERE DE CECURI FĂRĂ ACOPERIREA NECESARĂ,DEOSEBIRI,APLICAREA LEGII MAI FAVORABILE

Prin sentinţa penală nr. 18 din 25 februarie 1998 a Tribunalului Sibiu a fost condamnat inculpatul F.O.C. pentru infracţiunea de falsificare de monede sau alte valori prevăzută în art. 282 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 Cod penal, precum şi pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de înşelăciune prevăzute în art. 215 alin. (2) şi (4) Cod penal.

S-a reţinut că, deţinând funcţia de administrator al societăţilor comerciale „C.” şi „S.” din Sibiu, în care calitate avea atribuţia de a asigura aprovizionarea cu marfă a acestor societăţi, pe bază de facturi, inculpatul a emis mai multe cecuri pentru plata valorilor înscrise în acele facturi, deşi ştia că nu are acoperirea necesară în conturile deschise la Banca Română de Dezvoltare şi Banca Transilvania.

Procedând în acest mod, inculpatul a indus în eroare 7 societăţi comerciale, păgubindu-le, din care două societăţi comerciale în perioada septembrie – octombrie 1996, iar pe alte cinci societăţi comerciale în perioada 20 noiembrie 1996 – 10 aprilie 1997.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr. 120 din 28 aprilie 1998 a Curţii de Apel Alba Iulia.

Declarând recurs, inculpatul a solicitat, între altele, să fie achitat pentru infracţiunea de falsificare de monede sau alte valori, susţinând că faptele respective nu constituie infracţiune, deoarece au fost săvârşite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 140/1996, prin care s-a încriminat la alin. (4) din art. 215 Cod penal, pentru prima dată, emiterea de cecuri fără acoperire.

Recursul nu este fondat.

În adevăr, potrivit art. 215 alin. 4 Cod penal, în redactarea ce i s-a dat prin Legea nr. 140 din 14 noiembrie 1996, fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, constituie infracţiune de înşelăciune şi se sancţionează de la 3 la 15 ani.

În această privinţă este de observat că, anterior adoptării Legii nr. 140/1996, o atare faptă intra atât sub incidenţa art. 282 alin. (1) Cod penal, prin care era încriminată şi falsificarea de cecuri, cât şi sub incidenţa alineatului 2 al aceluiaşi articol, prin care se încrimina punerea în circulaţie, în orice mod, a unor asemenea valori falsificate, ambele modalităţi fiind pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cum fapta inculpatului de emitere de cecuri fără acoperire din perioada septembrie – octombrie 1996 era încriminată, la data săvârşirii ei, prin art. 282 alin. (1) şi prin art. 282 alin. (2) Cod penal, pentru care era prevăzută o pedeapsă vădit mai uşoară decât aceea prevăzută pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) Cod penal, în redactarea ce i s-a dat prin Legea nr. 140/1996, în care este susceptibilă a fi încadrată în prezent această activitate a sa, în raport cu prevederile art. 13 Cod penal, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, se impune menţinerea încadrării juridice făcute de prima instanţă.

Ca urmare, recursul declarat de inculpat a fost respins.

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 1099 din 23 martie 1999

FALS INTELECTUAL, PARTICIPAŢIE IMPROPRIE


Prin sentinţa penală nr. 191 din 4 septembrie 1997 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul A. Al. pentru infracţiunea de fals intelectual săvârşită în condiţiile participaţiei improprii prevăzută în art. 289, cu aplicarea art. 31 alin. (2) Cod penal.

S-a reţinut că Gh. M., cetăţean străin, a cumpărat la data de 2 septembrie 1993, de la S.C. A. S.R.L. Iaşi, al cărei administrator era inculpatul A. Al., cantitatea de 120 kg fire sintetice în valoare de 1.485.000 lei.

La solicitarea cetăţeanului străin de a i se menţiona în chitanţa fiscală o valoare mai mică, pentru a plăti taxe vamale în cuantum mai redus, din dispoziţia inculpatului, o salariată a firmei respective a întocmit chitanţa cerută pentru cantitatea de 61,25 kg fire în valoare de 735.000 lei.

La controlul făcut de organele de poliţie, în autoturismul cetăţeanului străin a fost găsită cantitatea de 129 kg fire sintetice.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr. 54 din 19 februarie 1998 a Curţii de Apel Iaşi.

Declarând recurs, inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice în instigare la infracţiunea de fals intelectual.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului rezulta în mod vădit ca inculpatul a dat dispoziţii unei subalterne să treacă în chitanţa fiscală datele pe care aceasta le-a înscris fără să-şi dea seama că, în realitate, cantitatea vândută era mult mai mare.

Ca urmare, fapta inculpatului de a determina, cu intenţie, pe o salariată subalternă lui, de a atesta, într-o chitanţă fiscală, date necorespunzătoare adevărului, cu scopul de a fi plătite taxe vamale mai reduse de către persoana căreia i-a fost eliberată chitanţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual săvârşita în condiţiile participaţiei improprii prevăzută în art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 31 alin. (2) Cod penal.

În consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.

Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 53 din 21 ianuarie 1999

ABUZ ÎN SERVICIU,DETURNARE DE FONDURI, PARTE VĂTĂMATĂ, UNITATE COOPERATISTĂ

Schimbarea de către un funcţionar a destinaţiei fondurilor băneşti ale unei cooperative, dacă s-a cauzat o vătămare intereselor legale ale acesteia, constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246, iar nu aceea de deturnare de fonduri prevăzută în art. 3021 Cod penal, deoarece prin urmările cauzate nu s-a adus o vătămare unei unităţi la care se referă acest din urmă text de lege. Continue reading ABUZ ÎN SERVICIU,DETURNARE DE FONDURI, PARTE VĂTĂMATĂ, UNITATE COOPERATISTĂ

NOŢIUNEA DE FUNCŢIONAR

Completul de fond a constatat că, în legătură cu noţiunile de funcţionar şi alţi salariaţi, folosite în conţinutul unor dispoziţii ale legii penale, prin decizia nr. 35 din 27 aprilie 1994, rămasă definitivă prin decizia nr. 108 din 9 noiembrie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 7 decembrie 1994, şi prin decizia nr. 38 din 27 aprilie 1994, definitivă prin decizia nr. 11 din 25 ianuarie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 februarie 1995, Curtea Constituţională a statuat că reglementările referitoare la aceste noţiuni sunt de nivelul legii şi nu de nivel constituţional. S-a reţinut astfel că, potrivit art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se reglementează prin lege organică, situaţie în care, pe cale de consecinţă, conceptul general de funcţionar nu poate fi de nivel constituţional. Întrucât, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, şi deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curţii, în mod întemeiat, la judecata în fond, excepţia a fost respinsă ca vădit nefondată.

De asemenea, nici ultimul motiv de recurs, potrivit căruia un funcţionar al unei societăţi comerciale cu capital privat nu poate fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită, nu este fondat. Se constată că, în realitate, recurentul nu contestă constituţionalitatea art. 254 din Codul penal privind infracţiunea de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată, ci se referă exclusiv la aprecierea calităţii de funcţionar. În această situaţie, se reţine că nu se invocă o problemă de ordin constituţional, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, care este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

Curtea Constituţională, decizia nr. 76 din 22 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 236 din 10 septembrie 1997

NOŢIUNEA DE FUNCŢIONAR

Prin art. 258 alin. (1) din Codul penal, dispoziţiile referitoare la noţiunea de funcţionar au fost extinse şi la alţi salariaţi din cadrul organizaţiilor prevăzute la art. 145 din Codul penal, inclusiv al regiilor autonome şi al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la administratorii şi cenzorii acestora. De asemenea, prin alin. (2) al aceluiaşi articol, dispoziţiile art. 254, 256 şi 257 din Codul penal au fost extinse şi la salariaţii societăţilor comerciale cu capital privat, la administratorii şi la cenzorii acestora. Continue reading NOŢIUNEA DE FUNCŢIONAR

Cod de procedură administrativă

La 30 octombrie 2008, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  734  a publicat Hotărârea nr. 1.360 din 22 octombrie 2008,  prin care Guvernul României  a aprobat Tezele prealabile ale proiectului Codului de procedură administrativă. Continue reading Cod de procedură administrativă

ACORDAREA EŞALONĂRILOR LA PLATĂ


În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011 a fost publicată Ordonanţa de urgenţă nr. 29 din 20 martie 2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată.

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă   în vederea depăşirii de către contribuabili a dificultăţilor generate de lipsa temporară a disponibilităţilor băneşti, precum şi în scopul prevenirii acumulării de noi datorii,  ţinând cont de faptul că volumul arieratelor a crescut semnificativ în perioada de criză economico-financiară, datorită dificultăţilor financiare cu care s-au confruntat contribuabilii,  în scopul asigurării unei mai bune încasări de către stat a arieratelor fiscale;  s-au avut  în vedere recomandările Fondului Monetar Internaţional, în urma cărora Guvernul României şi-a asumat angajamentul reintroducerii posibilităţii acordării eşalonărilor la plată pentru contribuabili, cu clauze asigurătorii din partea statului român că se va comporta ca un creditor prudent în încasarea veniturilor la bugetul general consolidat, în conformitate cu procedurile europene;  Guvernul României ia în considerare faptul că aceste elemente vizează interesul public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată.

În ordonanță se arată că pentru obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, organele fiscale competente , după caz, din Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pot acorda, la cererea contribuabilului, înlesniri sub forma eşalonării la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

Instituirea posibilităţii acordării eşalonării la plată pentru obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală  se aplică contribuabililor, persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, indiferent de modul de organizare.

Eşalonarea la plată se acordă pentru toate obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă .

Eşalonarea la plată nu se acordă pentru:

a) obligaţiile fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice şi 1.500 lei în cazul persoanelor juridice;

b) obligaţiile fiscale care au făcut obiectul unei eşalonări acordate în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, care şi-a pierdut valabilitatea;

c) obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu termene de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală;

d) obligaţiile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidenţa art. 116 din Codul de procedură fiscală, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;

e) obligaţiile fiscale de a căror plată depinde acordarea sau menţinerea unei autorizaţii, acord ori alt act administrativ similar, potrivit legii;

f) creanţele stabilite de alte organe decât cele prevăzute la art. 1 şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit legii;

g) amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat.

Perioada de eşalonare la plată se stabileşte de organul fiscal competent în funcţie de cuantumul obligaţiilor fiscale şi de capacitatea financiară de plată a contribuabilului. Perioada de eşalonare la plată acordată nu poate fi mai mare decât perioada de eşalonare la plată solicitată.

Pentru acordarea eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, contribuabilii trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii, printre care:

a) să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal;

b) să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eşalonare. Aceste situaţii se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de contribuabil sau deţinute de organul fiscal;

c) să aibă constituită garanţia potrivit art. 9;

d) să nu se afle în procedura insolvenţei etc.

CONTROLUL JUDICIAR AL ACTELOR EXECUTIVULUI, MAGISTRAŢI AI MINISTERULUI PUBLIC, PARTE , PROCES

S-a vorbit mult de faptul dacă procurorul este sau nu avocat al statului în procedura penală.  Problema este falsă. Continue reading CONTROLUL JUDICIAR AL ACTELOR EXECUTIVULUI, MAGISTRAŢI AI MINISTERULUI PUBLIC, PARTE , PROCES

PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE


La 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat și proclamat Declarația universala a drepturilor omului.  După acest act istoric, Adunarea Generala a recomandat statelor membre sa nu precupețească nici unul din mijloacele care le stau la dispoziție pentru a publica în mod solemn textul Declarației și “pentru a face astfel ca el sa fie distribuit, afișat, citit și comentat, în principal în scoli și în alte instituții de învățământ, indiferent de statutul politic al țărilor sau teritoriilor”. Continue reading PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE

DESPĂGUBIRI , DETENŢIE ILEGALĂ, TRIMITEREA CAUZEI SPRE REJUDECARE

Curtea a examinat în numeroase rânduri cauze ce ridicau probleme similare celor din cauza de faţă şi a constatat o încălcare a “termenului rezonabil“, ţinând cont de criteriile desprinse din jurisprudenţa sa bine stabilită în materie (a se vedea, printre multe altele, Frydlender împotriva Franţei [GC], nr. 30.979/96, §§ 43-45, CEDO 2000-VII, şi Gorou împotriva Greciei (nr. 2) [GC], nr. 12.686/03, §§ 24 şi 46, 20 martie 2009). Continue reading DESPĂGUBIRI , DETENŢIE ILEGALĂ, TRIMITEREA CAUZEI SPRE REJUDECARE