ŞANTAJ, ELEMENTE CONSTITUTIVE

Infracţiunea de şantaj, în conformitate cu dispoziţiile art. 194 C. pen., constă în „constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.” Prin incriminarea şantajului în Titlul II „Infracţiuni contra persoanei”, Capitolul II „Infracţiuni contra libertăţii persoanei”, legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relaţiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, iar în secundar sau adiacent relaţiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor, de a obţine un folos injust. Acţiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a şantajului se realizează prin violenţă sau ameninţare. Ameninţarea are un înţeles mai larg decât cel din art. 193 C. pen., deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracţiune sau o faptă păgubitoare), ceea ce înseamnă că se poate ameninţa cu orice altă faptă, chiar licită. În acest sens, şi intenţia specială de a şantaja ce constituie latura subiectivă a şantajului este îndeplinită potrivit legii, chiar dacă folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust. […]

RECUPERATORI. LIMITELE LEGALE

Senatul a adoptat un proiect legislativ menit să reglementează activitatea societăţilor ce recuperează debite. În momentul de faţă, există puține reglementări specifice, cum ar fi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64 din 29 iunie 2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate Agenţiei Domeniilor Statului de către partenerii contractuali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2005, aprobată prin Legea nr. 368/2005, modificată prin Legea nr. 94 din 21 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010. Continue reading RECUPERATORI. LIMITELE LEGALE