Permalink

De la început, înainte de faza de judecată, procurorul nu are cum, nu trebuie să alcătuiască dosarul depunând/alăturând informaţii clasificate – care, prin definiție, nu sunt publice – și nici măcar nu pot fi (pomenite) deci nu au cum să fie esenţiale pentru soluţionarea cauzei. Conținând dovezi “esențiale”, de ce procurorul, prevalându-se de dispozițiile 352 C. pr. pen., au lăsat abia acum ca instanţa să solicite, (și încă) de urgenţă, declasificarea. Cum a aflat instanța de informații clasificate, și din ce dosar? Organul de urmărire penală trebuie să folosească toate tehnicile speciale de supraveghere sau cercetare permise de lege ( de exemplu, art. 138 -153 din Codul nou de procedură penală ) în scopul strângerii de probe legale în cadrul procesului penal[49], întrucât doar acestea pot fi utile procesului! [...]

ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE

Doctrină şi jurisprudenţă penală,2004… [...]

JUDECATA ÎN CAZUL RECUNOAŞTERII VINOVĂŢIEI, ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE

Prin art. XI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011, s-au introdus dispoziţii tranzitorii potrivit cărora “Cu privire la art. V, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă” [...]

EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 274 ALIN. 1 ŞI 3 ŞI ART. 276 DIN CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ, EGALITATEA ÎN DREPTURI, RAPORTUL DINTRE DREPTUL INTERNAŢIONAL ŞI DREPTUL INTERN, ACCESUL LIBER LA JUSTIŢIE , DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL , RESTRÂNGEREA EXERCIŢIULUI UNOR DREPTURI SAU AL UNOR LIBERTĂŢI, ONORARIUL AVOCAŢIAL, CHELTUIELI DE JUDECATĂ

Obligativitatea plăţii cheltuielilor de judecată, incluzând taxele de timbru şi onorariile avocaţilor, de către partea ale cărei pretenţii nu au fost admise de instanţa de judecată are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia şi nu contravine prevederilor constituţionale. [...]