Fapta funcţionarului, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu cu ştiinţă nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o vătămare intereselor private ale unei persoane (fizice sau juridice de drept privat – inclusiv statului, atunci când acesta intră în relaţii de drept privat, cum ar fi relaţii comerciale) nu reprezintă o infracţiune de abuz în serviciu. Dacă există o ilegalitate, ea aparține tuturor persoanelor implicate în luarea unei decizii administative privind proprietatea – dacă considerăm hotărârea ca fiind ilegală. Nu există nici o explicație pentru trimiterea în judecată numai a unor anumite persoane. Teoretic, toți care au propus, avizat sau hotărât sunt infractori, relativ la infracțiunea de abuz. […]