|
Infracţiunea de calomnie prevăzută în art. 206 C. pen. şi infracţiunea de calomnie şi ameninţare a avocatului în timpul exercitării profesiei prevăzută în art. 33 alin. (2) din Legea nr.51/1995 (devenit, în urma modificării, art. 37 alin.2) nu sunt fapte penale identice, utlima având subiect pasiv calificat şi alt regim juridic cu privire la sesizarea instanţei. […]
Curtea reaminteşte că regula de epuizare a căilor de atac interne impune formularea, cel puţin în substanţă şi în condiţiile şi termenele prescrise de dreptul intern, a pretenţiilor pe care reclamanţii înţeleg să le formuleze ulterior în faţa Curţii; în plus, ea impune utilizarea mijloacelor procedurale de natură a conduce la evitarea încălcării Convenţiei (Akdivar […]
Discursul reclamantului a cunoscut o largă acoperire mediatică. De exemplu, cotidianul cu difuzare naţională “România Liberă” a titrat în ediţia sa din 21 februarie 2001: “Gabriel Andreescu a lansat ieri acuzaţii grave: [A.P.] este bănuit de a fi colaborat cu fosta Securitate.”
Curtea aminteşte că modalităţile de aplicare a art. 6 din […]
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2011 a fost publicată Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 2010, definitivă la 8 septembrie 2010, în Cauza Andreescu împotriva României (Cererea nr. 19.452/02)
Amintim că, la 27 februarie 2001, A.P. a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, acuzându-l de […]
Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una dintre condiţiile primordiale ale progresului său şi al dezvoltării individuale. Pentru a aprecia existenţa unei “nevoi sociale imperioase”, care să justifice o ingerinţă în exercitarea libertăţii de exprimare, trebuie să se facă distincţia între fapte şi judecăţi de valoare. […]
Curtea reaminteşte că “o hotărâre sau o măsură favorabilă, în principiu, nu este suficientă pentru ca reclamantul să piardă calitatea de victimă decât atunci când autorităţile naţionale au recunoscut în mod explicit şi apoi au reparat pentru încălcarea unui drept garantat de convenţie” (Hotărârea Dalban împotriva României [GC] nr. 28.114/95, alin. 44, CEDO 1999-VI).
[…]
Nimeni nu contestă în faţa Curţii că a existat o ingerinţă a unei autorităţi publice în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, garantat de primul alineat al art. 10 din convenţie, datorată condamnării în litigiu. Nu se poate contesta faptul că ingerinţa era “prevăzută de lege” şi urmărea un scop legitim, “apărarea reputaţiei […]
|
Non haberes potestatem adversum me ullam nisi tibi esset datum desuper propterea qui tradidit me tibi maius peccatum habet.
Ioannes, 19, 11
|