CALOMNIE , AMENINŢARE, AVOCAT, PLÂNGERE PREALABILĂ, SESIZAREA INSTANŢEI

Infracţiunea de calomnie prevăzută în art. 206 C. pen. şi infracţiunea de calomnie şi ameninţare a avocatului în timpul exercitării profesiei prevăzută în art. 33 alin. (2) din Legea nr.51/1995 (devenit, în urma modificării, art. 37 alin.2) nu sunt fapte penale identice, utlima având subiect pasiv calificat şi alt regim juridic cu privire la sesizarea instanţei. [...]

NEEPUIZAREA CĂILOR DE ATAC INTERNE, APRECIEREA PROBELOR, DREPTUL LA APĂRARE, LIBERTATEA DE EXPRIMARE, CALOMNIE, INDEPENDENŢA ŞI IMPARŢIALITATEA JUDECĂTORILOR

Curtea reaminteşte că regula de epuizare a căilor de atac interne impune formularea, cel puţin în substanţă şi în condiţiile şi termenele prescrise de dreptul intern, a pretenţiilor pe care reclamanţii înţeleg să le formuleze ulterior în faţa Curţii; în plus, ea impune utilizarea mijloacelor procedurale de natură a conduce la evitarea încălcării Convenţiei (Akdivar şi alţii împotriva Turciei, 16 septembrie 1996, § 66, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-IV). Continue reading NEEPUIZAREA CĂILOR DE ATAC INTERNE, APRECIEREA PROBELOR, DREPTUL LA APĂRARE, LIBERTATEA DE EXPRIMARE, CALOMNIE, INDEPENDENŢA ŞI IMPARŢIALITATEA JUDECĂTORILOR

SECURITATE, CALOMNIE , LIBERTATEA DE EXPRIMARE, JUDECATA, AUDIERI

Discursul reclamantului a cunoscut o largă acoperire mediatică. De exemplu, cotidianul cu difuzare naţională “România Liberă” a titrat în ediţia sa din 21 februarie 2001: “Gabriel Andreescu a lansat ieri acuzaţii grave: [A.P.] este bănuit de a fi colaborat cu fosta Securitate.”

Curtea aminteşte că modalităţile de aplicare a art. 6 din Convenţie în cadrul căilor de atac depind de caracteristicile procedurii despre care este vorba; este necesar să se ţină cont de ansamblul procedurii interne şi de rolul care revine instanţelor în căile de atac în ordinea juridică naţională. În cazul în care o audiere a avut loc în faţa instanţei de fond, absenţa dezbaterilor publice în căile de atac se poate justifica prin particularităţile procedurii în discuţie, având în vedere natura sistemului intern al căilor de atac, întinderea atribuţiilor instanţei care statuează asupra căilor de atac, modul în care interesele reclamantului au fost efectiv prezentate şi protejate în faţa acesteia şi, mai ales, natura problemelor pe care instanţa din căile de atac trebuie să le soluţioneze (Botten împotriva Norvegiei, 19 februarie 1996, §  39, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-I). Continue reading SECURITATE, CALOMNIE , LIBERTATEA DE EXPRIMARE, JUDECATA, AUDIERI

INSULTĂ ŞI CALOMNIE

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  162 din 7 martie 2011 a fost publicată  Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 2010, definitivă la 8 septembrie 2010, în Cauza Andreescu împotriva României (Cererea nr. 19.452/02)

Amintim că, la 27 februarie 2001, A.P. a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, acuzându-l [...]

LIBERTATEA DE EXPRIMARE , CALOMNIE , FAPTE ŞI JUDECĂŢI DE VALOARE, PROCEDURĂ ECHITABILĂ , EGALITATEA ARMELOR , PLAGIAT,AMENDA ADMINISTRATIVĂ, HOTĂRÂRI, MOTIVARE

Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una dintre condiţiile primordiale ale progresului său şi al dezvoltării individuale. Pentru a aprecia existenţa unei “nevoi sociale imperioase”, care să justifice o ingerinţă în exercitarea libertăţii de exprimare, trebuie să se facă distincţia între fapte şi judecăţi de valoare. [...]

LIBERTATEA DE EXPRIMARE, CALOMNIE, INTERESUL LEGITIM, AMENDĂ PENALĂ

Curtea reaminteşte că “o hotărâre sau o măsură favorabilă, în principiu, nu este suficientă pentru ca reclamantul să piardă calitatea de victimă decât atunci când autorităţile naţionale au recunoscut în mod explicit şi apoi au reparat pentru încălcarea unui drept garantat de convenţie” (Hotărârea Dalban împotriva României [GC] nr. 28.114/95, alin. 44, CEDO 1999-VI). Continue reading LIBERTATEA DE EXPRIMARE, CALOMNIE, INTERESUL LEGITIM, AMENDĂ PENALĂ

LIBERTATEA DE EXPRIMARE. RESPONSABILITĂŢILE UNUI ZIARIST. CALOMNIE. SCOP LEGITIM. PEDEAPSĂ CU ÎNCHISOARE

Nimeni nu contestă în faţa Curţii că a existat o ingerinţă a unei autorităţi publice în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, garantat de primul alineat al art. 10 din convenţie, datorată condamnării în litigiu. Nu se poate contesta faptul că ingerinţa era “prevăzută de lege” şi urmărea un scop legitim, “apărarea reputaţiei (…) altora”, şi că răspundea deci la două dintre condiţiile care permit ca ingerinţa să fie considerată ca justificată din punct de vedere al alin. 2 al art. 10 din convenţie. Curtea a făcut aceleaşi constatări pe care le-a făcut deja Comisia. Continue reading LIBERTATEA DE EXPRIMARE. RESPONSABILITĂŢILE UNUI ZIARIST. CALOMNIE. SCOP LEGITIM. PEDEAPSĂ CU ÎNCHISOARE