MODIFICAREA ȘI COMPLETAREA CODULUI DE PROCEDURĂ PENALĂ. Art. 453 alin. (1) lit. g)

Pronunțarea unei hotărâri legale sau temeinice nu poate fi rediscutată decât în situația apariției unei realității care să privească situația avută în vedere cu ocazia judecății primare. Având ca finalitate înlăturarea efectelor erorilor judiciare prin desființarea unei hotărâri definitive, revizuirea este de natură să aducă o serioasă atingere puterii lucrului judecat; interese sociale majore ar impune ca împărțirea justiției să se facă numai cu respectarea adevărului, trecându-se atunci când este cazul peste exigențele autorității lucrului judecat[31]. Preponderența care se acordă aflării adevărului nu înseamnă însă și desconsiderarea intereselor ocrotite prin prezumția de lucru judecat; de aceea reglementarea instituției revizuirii trebuie făcută cu mare prudență pentru a nu degenera justiția, pentru a se evita ca atingerile aduse puterii lucrului judecat să se facă cu prea mare ușurință. Nu poate fi admis ca porțile instituției să fie atât de larg deschise încât interese străine să fie tentate de a repune mereu în discuție cauze definitiv judecate. Accesul nelimitat la revizuire ar transforma o cale extraordinară de atac într-una obișnuită, incompatibilă cu un stat de drept. [...]

SUSPICIUNE REZONABILĂ

Procesul penal presupune existenţa unor condiții expres reglementate prin lege, referitoare la existența unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că persoana în cauză v/a săvârși/t o infracțiune sau se/va sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. Reţinerea sau arestarea unei persoane nu trebuie impusă niciodată cu scopul de a o determina să-şi recunoască vina sau să dea declaraţii împotriva altor persoane sau pentru a obţine fapte sau informaţii, care ar putea constitui drept bază pentru bănuiala rezonabilă împotriva acesteia. [...]

SUPRAVEGHEREA TEHNICĂ

o variantă de interpretare, pe care o prezentăm şi ca lege ferenda. Modificarea adusă prin art. X din Legea nr. 281/2003 priveşte doar activitatea judiciară, şi nu şi aceea extrajudiciară , privind strict securitatea naţională, fără implicaţii penale, procesuale. Dealtfel, în această situaţie, prevenind abuzurile, controlul independent, deşi nu ar veni de la o instanţă, – căci nu vorbim de o urmărire penală – ar exista, venind din partea CSAT, organism administrativ exterior . Dar, în această interpretare, nu am avea cum să folosim interceptările în procesul penal, pentru că nu au caracter procesual penal legal, nefiind autorizate sub regimul dreptului procesual penal; s-ar putea folosi doar indirect informaţii obţinute pe această cale. Serviciul tehnic al D. N. A. trebuie să acţioneze numai în condiţiile prestabilite de Codul de procedură penală, ca organ de punere în executare a autorizării supravegherii tehnice. Aducerea înregistrărilor în parchet sau în instanţă ar contraveni legislaţiei secretului de stat. Dealtfel, întreaga activitate nu trebuie desfăşurată în calitate de organe de cercetare specială, pentru că activitatea organelor de cercetare specială se desfăşoară , evident, în raport de exigenţele codului de procedură penală. Reglementarea legală poate fi susceptibilă de a genera abuzuri în activitatea practică. Fără standarde corespunzătoare de asigurare a nivelului de securitate şi confidenţialitate care să poată fi controlate efectiv, legea poate fi folosită antrenând contradicţii iremediabile în aplicarea practică. [...]

DESFĂŞURAREA URMĂRIRII PENALE ÎN NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ

Se dorește o simplificare a etapei de urmărire penală, inclusiv prin prisma reaşezării rolului procurorului de a conduce şi supraveghea această activitate, în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale, precum şi introducerea principiului oportunităţii. [...]

SESIZAREA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ ÎN NOUA LEGISLATIE

Noul Cod de procedură penală păstrează structura procedurii anterioare, într-o mai aleasă formulare. Actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege sunt un mod de sine stătător de sesizare. Ca atare, obligă, practic , organul de cercetare penală sesizat legal să dispună, imediat, prin ordonanță, începerea urmăririi penale. [...]

CARACTERUL OBLIGATORIU AL DEZLEGĂRILOR DATE PROBLEMELOR DE DREPT JUDECATE DE ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE PE CALEA RECURSULUI ÎN INTERESUL LEGII, EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. I PCT. 56 DIN LEGEA NR. 278/2006 PENTRU MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA CODULUI PENAL, PRECUM ŞI PENTRU MODIFICAREA ŞI COMPLETAREA ALTOR LEGI, EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 4145 ALIN. 4 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

Potrivit Raportului Comisiei Europene privind analiza progreselor înregistrate în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare în perioada 2007 – 2012, jurisprudenţa inconsecventă este o deficienţă majoră a sistemului judiciar din România, în condiţiile unei interpretări duse la extrem a independenţei judecătorilor. Noi considerăm că există o ocrotire juridice reală prin posibilitatea de a obţine daune morale în cadrul procesului civil, chiar dacă o asemenea formă de ocrotire juridică nu este reglementată explicit, ci este instituită pe cale jurisprudenţială. Demnitatea umană nefiind evaluabilă în bani, iar afectarea acesteia fiind ireparabilă prin sancţiuni cu caracter civil, nici sancţiunile cu caracter penal nu sunt de natură să asigure mai multe satisfacţii pe acest plan. Curtea Constituţională nu este un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituţie şi nici de propria-i lege organică. Curtea îşi arogă calitatea de legiuitor pozitiv – chiar dacă aceasta se produce în mod oarecum indirect -, contravenind astfel dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “…se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Nu există nicio incompatibilitate între principiul libertăţii de exprimare şi incriminarea insultei şi calomniei, care să impună dezincriminarea acestor infracţiuni. Aşa este! Dar dacă legiuitorul pozitiv, în mod manifest abrogă sancţiunea penală a închisorii, nu vedem de ce şi cum ar putea intervene o altă forţă în stat ! De unde vine critica voinţei Parlamentului? Prin abrogarea art. 205-207 C. pen. , puterea legiuitoare în stat şi-a prezentat ferm voinţa. Dar nici Noul cod penal nu va incrimina insulta şi calomnia. Potrivit Raportului Comisiei Europene privind analiza progreselor înregistrate în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare în perioada 2007 – 2012, jurisprudenţa inconsecventă este o deficienţă majoră a sistemului judiciar din România, în condiţiile unei interpretări duse la extrem a independenţei judecătorilor. Noi considerăm că există o ocrotire juridice reală prin posibilitatea de a obţine daune morale în cadrul procesului civil, chiar dacă o asemenea formă de ocrotire juridică nu este reglementată explicit, ci este instituită pe cale jurisprudenţială. Demnitatea umană nefiind evaluabilă în bani, iar afectarea acesteia fiind ireparabilă prin sancţiuni cu caracter civil, nici sancţiunile cu caracter penal nu sunt de natură să asigure mai multe satisfacţii pe acest plan. Curtea Constituţională nu este un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituţie şi nici de propria-i lege organică. Curtea îşi arogă calitatea de legiuitor pozitiv – chiar dacă aceasta se produce în mod oarecum indirect -, contravenind astfel dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “…se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Nu există nicio incompatibilitate între principiul libertăţii de exprimare şi incriminarea insultei şi calomniei, care să impună dezincriminarea acestor infracţiuni. Aşa este! Dar dacă legiuitorul pozitiv, în mod manifest abrogă sancţiunea penală a închisorii, nu vedem de ce şi cum ar putea intervene o altă forţă în stat ! De unde vine critica voinţei Parlamentului? Prin abrogarea art. 205-207 C. pen. , puterea legiuitoare în stat şi-a prezentat ferm voinţa. Dar nici Noul cod penal nu va incrimina insulta şi calomnia. [...]

CONTRAVENTIE, INFRACŢIUNE, NE BIS IN IDEM, PROCEDURĂ ADMINISTRATIVĂ , PROCEDURĂ PENALĂ, IDENTITATEA FAPTELOR, ELEMENTE ESENŢIALE COMUNE, NATURA FAPTEI, GRAVITATEA PEDEPSEI

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Serghei Zolotukhin vs Rusia (cererea nr 14939/03).

Curtea a hotărât în ​​unanimitate că a existat o încălcare a articolului 4 din Protocolul nr 7 (dreptul de nu fi judecat sau pedepsit de două ori) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cazul se concentrează asupra procedurilor administrative şi penale al căror obiect a fost domnul Zolotukhin în  2002 pentru infracţiuni ordinii publice. Continue reading CONTRAVENTIE, INFRACŢIUNE, NE BIS IN IDEM, PROCEDURĂ ADMINISTRATIVĂ , PROCEDURĂ PENALĂ, IDENTITATEA FAPTELOR, ELEMENTE ESENŢIALE COMUNE, NATURA FAPTEI, GRAVITATEA PEDEPSEI

EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 911-913 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ ŞI A DISPOZIŢIILOR ORDONANŢEI DE URGENŢĂ A GUVERNULUI NR. 134/2005

Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 316 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, şi Deciziei nr. 1.706 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial [...]

EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 262 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

Curtea constată că asupra acestora s-a mai pronunţat din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2006, instanţa de contencios constituţional a statuat că “nu se poate susţine că acestea aduc atingere [...]

EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 14, ART. 15 ŞI ART. 16 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

Curtea constată că autorii acesteia susţin înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 137 alin. (2) referitoare la leu ca monedă naţională, deoarece în cauza dedusă judecăţii raportarea prejudiciului cauzat s-a făcut la moneda euro, care nu este recunoscută de Legea fundamentală ca monedă naţională. Or, din examinarea prevederilor contestate referitoare la Obiectul şi exercitarea acţiunii [...]

Pagina 1 din 212