Trafic de influență

Fapta funcţionarului, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o vătămare INTERESELOR PRIVATE ale unei persoane (fizice sau juridice de drept privat – inclusiv statului, atunci când acesta intră în relaţii de drept privat, cum ar fi relaţii comerciale) nu reprezintă o infracţiune de abuz în serviciu. Dacă există o ilegalitate, ea aparţine tuturor persoanelor implicate în luarea unei decizii administrative privind proprietatea – dacă considerăm hotărârea ca fiind ilegală. Nu există nici o explicaţie pentru trimiterea în judecată numai a unor anumite persoane. Teoretic, toţi care au propus, avizat sau hotărât sunt infractori, relativ la infracţiunea de abuz. [...]

RĂSPUNDEREA PENALĂ PREVĂZUTĂ ÎN CODUL PENAL

Plecând de la evidența cadrului juridic, coerent și perfect aplicabil, nu putem să nu remarcăm puținătatea jurisprudenței în raport de realitatea zbaterii vădite a grupurilor de presiune în a-și urmări interesele private – mai mult politice și, indirect, și de ultimă instanță, economice. Iese în relief implicarea mult prea restrânsă a mediului de afaceri în a-și urmări în mod transparent interesele legale prin mijloace judecătorești, așteptând, parcă, mișcarea legiuitorului. Corpul legiuitor se înfățișează ca purtător de cuvânt al unor manopere particulare; chiar dacă acestea nu sunt de natură obscură, lipsa de transparență și de dezbatere caracterizează viața publică a cetății ca fiind cel puțin minimală. Concluzia ne conduce la un conglomerat caracterizat prin lipsa de participare vădită a mediului cetățenesc, la o fractură gravă a societății, apărând cel puțin un trist dezinteres național, pe care îl percepem ca periculos pentru a marca locul și rolul nostru european.   [...]

Studiu privind cauzele care generează şi condiţiile care favorizează corupţia

În Europa Centrală şi de Est, capitalismul este construit pe ruinele socialismului, de sus în jos, de către o parte a fostelor cadre comuniste. Aici, postcomunismul este un sistem de relaţii sociale instabile acţionând în ultimă instanţă în sensul introducerii mecanismelor pieţei. Intr-un astfel de sistem, cei care exercită autoritatea şi puterea efectivă sunt alţii decât proprietarii reali, iniţiali.În primii ani de postcomunism, elita managerial-tehnocrată a fostului stat socialist, ai cărei membri ocupaseră funcţii manageriale de nivel mediu, a fost cea care a dat la o parte facţiunea birocratică a clasei conducătoare comuniste, fiind însă forţată să negocieze cu intelectualitatea mai mult sau mai puţin disidentă; pentru că nu pot guverna singuri, ei sunt nevoiţi să atragă membrii noii elite formatoare de opinie.Fenomenul corupţiei a devenit în România interpartinic sau/şi transpartinic, persoane din cadrul unui partid ce s-a aflat la putere, implicate în mari cazuri de corupţie, sunt protejate de alte persoane cu demnităţi aflate la putere, protejându-se în mod reciproc.Deşi se clamează independenţa organismelor chemate să lupte împotriva corupţiei ele se află sub controlul total al partidelor aflate la putere.A,utorităţile abilitate în combaterea corupţiei sunt, în realitate, dependente, şi nicidecum independente de „puterea aflată la putere”pentru că o astfel de finalitate ar lipsi-o de mari surse de venituri. [...]