În sistemul procesual penal românesc, procesul penal este guvernat, printre alte principii, de principiul oficialităţii, ceea ce presupune că sesizarea instanţei de judecată se face, cu unele excepţii expres şi limitativ prevăzute de legea procesual penală, prin rechizitoriu întocmit de procuror, care exercită atribuţiile Ministerului Public. Aşadar, titularul acţiunii penale este Ministerul Public. Conform art. 2 din Codul de procedură penală, având titlul marginal „Legalitatea şi oficialitatea procesului penal”, „Procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege”. Urmărirea penală se efectuează direct de către procuror ori de către organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, sub conducerea şi supravegherea parchetelor. Instituţia judecătorului de instrucţie nu este prevăzută de lege şi astfel instrucţia penală şi supravegherea acesteia se fac de către procuror. [...]
odul de procedură penală a fost publicat iniţial în Buletinul Oficial nr. 145 – 146 din 12 noiembrie 1968, codul de procedură penală a fost a fost republicat în Buletinul Oficial nr. 58 – 59 din 26 aprilie 1973, în temeiul art. III din Legea nr. 7/1973, publicată în Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973, republicat în temeiul art. IV din Legea nr. 141 din 5 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996. Codul a mai fost modificat prin Ordonanţă de urgenţă nr.207 din 15 noiembrie 2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României nr.594 din 22 noiembrie 2000. Aceasta a fost suspendată prin Ordonanţă de urgenţă nr. 295 din 30 decembrie 2000 pentru suspendarea aplicării sau abrogarea unor ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000. Ulterior, Legea nr. 456 din 18 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, a aprobat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000. Continue reading CONDIŢIILE ARESTĂRII PREVENTIVE

Prin Decizia nr. 1391 / 2010, Curtea Constituţională respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (31) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, excepţie ridicată de Tania Olteanu în Dosarul nr. 4.606/109/2008 al Tribunalului Vaslui – Secţia penală. Continue reading DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE. NATURA JURIDICĂ. STATUT SPECIAL FAŢĂ DE CELELALTE PARCHETE . MAGISTRATURĂ SPECIALĂ INSTITUITĂ PENTRU COMBATEREA INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE
CĂRŢI
Sesizarea organelor judiciare, (în colaborare), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986 Arestarea preventivă , Lumina lex , 2002, (în colaborare), Jurisprudenţă şi doctrină în materia corupţiei, Lumina lex, 2004 Legea nr. 92/1992 comentată şi adnotată, (în colaborare), Lumina lex, 2002 Legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină anticorupţie, vol. [...]