PUBLICITATEA INFORMAŢIILOR PRIVIND PROCEDURILE JUDICIARE , CONFIDENŢIALITATEA INSTRUCŢIEI, PROCES ECHITABIL, SCURGEREA DE INFORMAŢII DIN DOSAR

Pentru informarea opiniei publice, este indicat a se face publice numai acele activităţi care privesc activitatea de natură administrativă a parchetelor [...]

GARANŢII PROCEDURALE PREVĂZUTE DE ART. 6§3, PROCES ECHITABIL, EGALITATEA ARMELOR, PRINCIPIUL CONTRADICTORIALITĂțII, CALITATEA INFORMAŢIEI, INTEROGAREA MARTORILOR ACUZĂRII

CEDO mpune statelor să-şi organizeze sistemul judiciar în asemenea manieră încât instanţele să poată respecta fiecare dispoziţie a sa, inclusiv obligaţia de a statua într-un termen rezonabil. [...]

DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL

Exigenţa egalităţii armelor, în sensul unui echilibru just între părţi, implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza – inclusiv probele – în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net în comparaţie cu adversarul său. Procurorii au obligaţia de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informaţiile pe care le-au obţinut în această calitate. Urmărirea nu este secretă, ci confidenţial, fără publicitatea specifică judecăţii; nu poate fi secret ceea ce ştiu toţi martorii, experţii, interpreţii cauzei, toate persoanele chemate ca martori asistenţi, persoanele care asistă la cercetări locale sau la percheziţii şi în fine toţi apărătorii. În cazul în care informaţiile clasificate cuprinse în dosar sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare şi permiterea accesului la acestea de către apărătorul inculpatului. Articolul 6 § 1 CEDO prevede că organele procuraturii trebuie să prezinte apărării toate probele materiale aflate în posesia lor, atât pentru, cât și împotriva acuzatului. [...]

PUBLICITATEA INFORMAŢIILOR PRIVIND PROCEDURILE JUDICIARE ŞI ASIGURAREA UNUI PROCES ECHITABIL, PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE

Pentru informarea opiniei publice, este indicat a se face publice numai acele activităţi care privesc activitatea de natură administrativă D. N. A. În ceea ce priveşte activitatea de urmărire penală, procurorul trebuie să facă public faptul că: – a început o urmărire penală in rem, cu descrierea unei fapte penale petrecute; – a început o urmărire penală in personam cu indicarea învinuitului, ca persoană BĂNUITĂ căreia i se impută – chiar implicit, dar neechivoc – o faptă cu conotaţie penală, cu descrierea acesteia, cu indicarea încadrării juridice, mai apoi ca inculpat; – stadiul administrativ al anchetei (dispoziţii de reţinere, propunere de arestare preventivă, evoluţie, desfăşurare a urmăririi penale, ca activitate a organului de urmărire penală, reluarea urmăririi penale, actele procurorului, eventual cu probele acolo arătate etc.); – soluţiile dispuse; – faptul că a terminat urmărirea penală şi – a întocmit şi a înaintat rechizitoriu către instanţă. La acest moment rechizitoriul devine un act public, informaţiile din cuprinsul său sunt de interes public întrucât constituie o declaraţie publică asupra activităţii organului de urmărire penală. Informaţiile trebuie comunicate publicului cu toată grija întrucât inculpatul se va bucura de prezumţia de nevinovăţie până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. Informările comunicate sunt ale procurorului, şi nu ale Biroului de informare şi relaţii publice, care nu poate adăuga nimic, ca fiind afirmaţii proprii. [...]

PRELUCRAREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL ŞI PROTECŢIA VIEŢII PRIVATE ÎN SECTORUL COMUNICAŢIILOR ELECTRONICE

Un Parchet General care își televizează anchetele, care strânge dovezi exclusive din interceptări telefonice și filmări de cancan, care instrumentează cazuistica prin interpuși de presă… Apropo, am văzut vreo anchetă în curs care să sancționeze drastic acele ” interceptări” ajunse eterne ”accidental” și ”pe surse” în presă? Unde sunt anchetele penale instrumentate pe probe materiale, altele decât interceptările telefonice…Acesta este doar un exemplu, din păcate, de instrumentare politică a Ministerului Public [...]

INTERCEPTĂRI, ÎNREGISTRĂRI, ART. 911 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ, PROCES ECHITABIL, DREPTUL LA VIAŢĂ PRIVATĂ

Dispoziţiile art. 911 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societăţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţări şi de a supraveghea elementele subversive ce acţionează pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârşirii de infracţiuni (Curtea Constituțională, Deciziei nr. 410 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008). Curtea Constituţională a statuat că interceptările şi înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare. [...]

DREPTUL LA APĂRARE, PROCES ECHITABIL, ADMISIBILITATEA PROBELOR, UTILIZAREA DECLARAŢIILE OBŢINUTE ÎN FAZĂ ANCHETEI PRELIMINARE

Chiar dacă articolul 6 nu recunoaşte pârâtul un drept absolut de a obţine participarea martorilor în faţa unei instanţe, cu toate acestea, dreptul la apărare este restrâns într-o manieră incompatibilă cu garanţiile articolului 6 atunci când condamnarea se bazează exclusiv sau într-o măsură decisivă pe declaraţiile făcute de către o persoană pe care acuzatul a fost în imposibilitatea de a interoga, nici în stadiul instrucției, nici în timpul dezbaterilor. [...]

PROCES ECHITABIL, RESPINGEREA EXCEPŢIEI DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 146 ŞI ART. 215 ALIN. 5 DIN CODUL PENAL

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 146 şi art. 215 alin. 5 din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, principiul legalităţii pedepsei, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora, deoarece condiţionează [...]

PROCES ECHITABIL, ERORI DE DREPT, SOLUŢIONAREA UNEI CAUZE ÎN FAPT ŞI ÎN DREPT

din moment ce o depoziţie, indiferent că a fost făcută de un martor stricto sensu sau de un coinculpat, este susceptibilă să întemeieze, într-un mod substanţial, condamnarea învinuitului, constituie o mărturie acuzatorie, iar garanţiile prevăzute de art. 6 § 1 din Convenţie îi sunt aplicabile. [...]

ARESTARE PREVENTIVĂ, PERICOL PENTRU ORDINEA PUBLICĂ, PĂRŢI, PROCUROR, URMĂRIRE PENALĂ, PROCES ECHITABIL

Art. 5 § 3 din Convenţie nu poate fi interpretat ca şi cum ar autoriza o arestare preventivă în mod necondiţionat, cât timp nu depăşeşte o anumită durată. Orice menţinere sub arest preventiv a unui acuzat, chiar şi pentru o scurtă durată, trebuie să fie justificată într-un mod convingător de către autorităţi [vezi, printre altele, Chichkov împotriva Bulgariei, nr. 38.822/97, § 66, CEDO 2003-l (extrase), şi Musuc împotriva Moldovei, nr. 42.440/06, § 41, 6 noiembrie 2007]. În acest sens, ea reaminteşte că numai precizând motivele pe care se întemeiază o hotărâre este posibil un control public al administrării justiţiei (Suominen împotriva Finlandei, nr. 37.801/97, § 37, 1 iulie 2003); în plus, argumentele pro şi contra repunerii în libertate nu trebuie să fie “generale şi abstracte” [Smirnova împotriva Rusiei, nr. 46.133/99 şi 48.183/99, § 63, CEDO 2003-IX (extrase)]. Continue reading ARESTARE PREVENTIVĂ, PERICOL PENTRU ORDINEA PUBLICĂ, PĂRŢI, PROCUROR, URMĂRIRE PENALĂ, PROCES ECHITABIL

Pagina 1 din 212