Permalink

De la început, înainte de faza de judecată, procurorul nu are cum, nu trebuie să alcătuiască dosarul depunând/alăturând informaţii clasificate – care, prin definiție, nu sunt publice – și nici măcar nu pot fi (pomenite) deci nu au cum să fie esenţiale pentru soluţionarea cauzei. Conținând dovezi “esențiale”, de ce procurorul, prevalându-se de dispozițiile 352 C. pr. pen., au lăsat abia acum ca instanţa să solicite, (și încă) de urgenţă, declasificarea. Cum a aflat instanța de informații clasificate, și din ce dosar? Organul de urmărire penală trebuie să folosească toate tehnicile speciale de supraveghere sau cercetare permise de lege ( de exemplu, art. 138 -153 din Codul nou de procedură penală ) în scopul strângerii de probe legale în cadrul procesului penal[49], întrucât doar acestea pot fi utile procesului! [...]

INFRACȚIUNEA DE COMPROMITERE A INTERESELOR JUSTIȚIEI

Autorul acestei infracțiuni este calificat în toate variantele de incriminare. Astfel, potrivit variantei tip, subiect activ este un magistrat sau un alt funcționar public care a luat cunoștință de informațiile confidențiale în virtutea funcției, având atribuții în legătură cu soluționarea unei cauze penale și care dobândește informațiile în virtutea funcției desfășurate (judecător, procuror, organ de cercetare al poliției judiciare, organ de cercetare penală special etc.). [...]

TERMEN REZONABIL, PROCES PENAL, INTERZICEREA DE A PĂRĂSI ŢARA,PROBE

o limitare a libertăţii de a circula, dispusă pentru a asigura o bună desfăşurare a procedurii penale în curs, nu pune prin ea însăşi probleme în privinţa art. 2 din Protocolul nr. 4, atâta vreme cât această măsură rămâne proporţională cu scopul legitim urmărit, mai ales în ceea ce priveşte durata sa. Legislaţia internă conferea ministrului de interne posibilitatea de a interzice unei persoane să părăsească ţara pe perioada desfăşurării procesului penal. Totuşi, persoana în cauză avea posibilitatea de a contesta această măsură în faţa jurisdicţiilor administrative. [...]