PUBLICITATEA INFORMAŢIILOR PRIVIND PROCEDURILE JUDICIARE , CONFIDENŢIALITATEA INSTRUCŢIEI, PROCES ECHITABIL, SCURGEREA DE INFORMAŢII DIN DOSAR

Pentru informarea opiniei publice, este indicat a se face publice numai acele activităţi care privesc activitatea de natură administrativă a parchetelor […]

MARTORII ACUZĂRII, INTEROGARE, URMĂRIRE PENALĂ, CONFRUNTARE CU MARTORI, AVOCAT, PARTICIPARE LA DEZBATERI, ASIGURAREA SUBSTITUIRII

Paragraful 1 din art. 6, combinat cu paragraful 3, obligă statele contractante să ia măsuri pozitive ce constau în special în a-i permite acuzatului să interogheze sau să obţină interogarea martorilor acuzării.instanţele naţionale şi-au întemeiat soluţia de condamnare a domnului Hejja nu numai pe declaraţiile martorilor, ci şi pe declaraţia sa din cursul urmăririi penale,ASUPRA CĂREIA NU A REVENIT.. […]

EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE A DISPOZIŢIILOR ART. 289, ART. 327 ALIN. (3) ŞI (5) ŞI ALE ART. 334 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

dispoziţiile art. 327 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură penală nu sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apărare, deoarece inculpatul a putut cunoaşte declaraţiile date de martor în cursul urmăririi penale sau cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când putea cere confruntarea cu martorul. De aceea, în situaţia obiectivă excepţională în care prezenţa martorului audiat în faza urmăririi penale nu mai este posibilă în faţa instanţei de judecată, legea prevede citirea declaraţiei martorului, punerea ei în discuţie şi luarea în considerare la pronunţarea hotărârii. […]

PRINCIPIILE LEGALITĂŢII ŞI OFICIALITĂŢII PROCESULUI PENAL

Potrivit definiţiei date în art. 17 alin. (1) din Codul penal, „Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală”. Existenţa pericolului social impune măsuri adecvate de apărare a societăţii, a intereselor generale, a ordinii de drept, sens în care autorităţile statului, abilitate de lege, trebuie să acţioneze, […]

ARESTARE PREVENTIVĂ, PERICOL PENTRU ORDINEA PUBLICĂ, PĂRŢI, PROCUROR, URMĂRIRE PENALĂ, PROCES ECHITABIL

Art. 5 § 3 din Convenţie nu poate fi interpretat ca şi cum ar autoriza o arestare preventivă în mod necondiţionat, cât timp nu depăşeşte o anumită durată. Orice menţinere sub arest preventiv a unui acuzat, chiar şi pentru o scurtă durată, trebuie să fie justificată într-un mod convingător de către autorităţi [vezi, printre altele, Chichkov împotriva Bulgariei, nr. 38.822/97, § 66, CEDO 2003-l (extrase), şi Musuc împotriva Moldovei, nr. 42.440/06, § 41, 6 noiembrie 2007]. În acest sens, ea reaminteşte că numai precizând motivele pe care se întemeiază o hotărâre este posibil un control public al administrării justiţiei (Suominen împotriva Finlandei, nr. 37.801/97, § 37, 1 iulie 2003); în plus, argumentele pro şi contra repunerii în libertate nu trebuie să fie “generale şi abstracte” [Smirnova împotriva Rusiei, nr. 46.133/99 şi 48.183/99, § 63, CEDO 2003-IX (extrase)]. Continue reading ARESTARE PREVENTIVĂ, PERICOL PENTRU ORDINEA PUBLICĂ, PĂRŢI, PROCUROR, URMĂRIRE PENALĂ, PROCES ECHITABIL