Poate că nu îl iubesc pe Big Brother,  dar ei știu că,  de-acum,  face parte din familie.     

   Tim Weiner[1] 

Colaborarea dintre S.R.I.  și sistemul judiciar a fost reglementată în diverse acte legislative, care erau în vigoare înainte de aderarea României la UE și care stipulau o separare strictă a rolului organelor de urmărire penală și a sprijinului tehnic din partea serviciilor de informații. Senatul este responsabil cu supravegherea serviciilor de securitate din România, primind rapoarte anuale din partea S.R.I. . Modalitățile practice pentru aceste colaborări au fost stabilite ulterior în cadrul unor acorduri tehnice (denumite „protocoalele”) care se referă la legislația care reglementează colaborările . Cea mai simplă definire a protocolului am găsit-o la Snowden: reguli comune părților pe care le urmează pentru a comunica între ele[2] Conform autorităților judiciare, aceste protocoale au fost clasificate la cererea S.R.I. . Principalul document care a făcut obiectul unei controverse este un protocol de cooperare încheiat în 2009 între procurorul general și S.R.I.  . Protocolul a fost desecretizat în 2018 și aparține acum domeniului public. „Acesta stabilește o serie de principii și dispoziții tehnice privind cooperarea operațională dintre S.R.I.  și organele de urmărire penală, în special în ceea ce privește măsurile de supraveghere tehnică luate în cursul anchetelor penale la inițiativa procurorului, în conformitate cu Codul de procedură penală, precum și schimbul de informații privind notificările din partea S.R.I.  care cuprind indicii pentru procurori în legătură cu o posibilă infracțiune ce trebuie urmărită. Alte protocoale semnate cu instanțele au cuprins dispoziții menite să asigure confidențialitatea schimbului de informații cu privire la mandatele judiciare.”[3]

Constatarea tehnico-științifică este un mijloc de probă prin care se obține o probă în procesul penal, iar probele în cursul urmăririi penale se strâng și se administrează de organul de urmărire penală.

În cursul urmăririi penale, procurorul a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice de către specialiștii din cadrul Serviciul Român de Informații prin UM 0232 București –  Institutul de Tehnologii Avansate care să analizeze caracteristicile fizico-chimice ale substanțelor prezentate pe un document, identificarea echipamentelor de imprimare și a instrumentelor de scriere, în vederea stabilirii datei la care   documentul a fost întocmit .   

Raportul de constatare tehnico-științifica efectuat de Serviciul Roman de Informații urmează a fi înlăturat. 

Astfel cum reiese din sentința nr. 398 din 28 ianuarie 2018,   pronunțată de Secția Penală a  Înaltei Curți, D. N. A.  își  fundamentase acuzațiile și pe cinci interceptări telefonice purtate între   M. R. S.  ,   D. F. ,   respectiv  M. A.   și alții. Toate aceste interceptări „au fost realizate de S.R.I.  pe baza unor mandate de siguranță  națională dispuse în temeiul art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională.”[4]

Față de   existența Deciziei nr. 91 din 28 februarie 2018 a Curții Constituționale[5], care a stabilit ca sintagma”aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români” cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 este neconstituțională, a decis ca interceptările respective nu vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei, întrucât „au fost realizate de S.R.I.  în baza unor mandate de siguranță națională emise în temeiul unor dispoziții legale neconstituționale și privesc infracțiuni care nu reprezintă o amenințare la adresa securității naționale”[6].

În ceea ce privește situația legalității interceptărilor și înregistrărilor efectuate în cauză, potrivit art. 8 § 2 C. E. D. H. , nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora

Convorbirile telefonice sau înregistrarea audio a unei persoane fără știința sa, care sunt cuprinse în noțiunile de „viață privată” și „corespondență”, în sensul art. 8 § 1 citat anterior, interceptarea acestora, memorarea datelor astfel obținute și eventuala utilizare a acestora în cadrul urmăririi penale declanșate împotriva unei persoane se interpretează ca fiind o „ingerință a unei autorități publice” în exercitarea dreptului garantat de art. 8 Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește în mod constant că, pentru a fi conformă cu alin. (2) al art. 8 § 2 din Convenție, o astfel de ingerință trebuie să fie prevăzută de lege. Expresia „prevăzută de lege” impune nu numai respectarea dreptului intern, ci se referă, de asemenea, la calitatea legii, care trebuie să fie compatibilă cu principiul supremației dreptului. În cauze precum Dumitru Popescu contra României, Curtea a decis că legislația romană încălca rigorile unei „legi” în sensul Convenției. De aici rezultă că dreptul intern trebuie să ofere o anume protecție împotriva încălcărilor arbitrare ale drepturilor garantate de paragraful 1. În urma condamnărilor suferite de către România în cauzele Rotaru sau Dumitru Popescu, legislația în materia interceptărilor audio s-a modificat dramatic în sensul respectării jurisprudenței CEDO sub aspectul previzibilității legii, a existenței unui control a priori și a posteriori efectuat de o instanță independentă sau în ceea ce privește durata interceptărilor și necesitatea prelungirii în condiții de legalitate a acestora. În această cauză, dispozițiile Codului de procedură penală au fost urmate întocmai, fiind obținute aceste mijloace de probă atât în conformitate cu legea internă cât și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, CEDO a arătat că utilizarea unei înregistrări, chiar și ilegale și, pe deasupra, ca element unic de probă, nu este în sine incompatibilă cu principiile de echitate consacrate de art. 6 § 1 din Convenție, chiar și atunci când acest mijloc de probă a fost obținut cu încălcarea cerințelor Convenției, în special cu cele ale art. 8 din Convenție (cauza J.H c Regatului Unit).

În ceea ce privește folosirea în cadrul materialului probatoriu a declarațiilor date de către martorii cu identitate protejată, normele de procedură penală prevăd că o hotărâre de condamnare nu se poate întemeia în mod determinant pe declarațiile date de martorii cu identitate protejată. Pe de altă parte, jurisprudența CEDO prevede necesitatea de a se pune la dispoziția părților posibilitatea de a pune întrebări în mod nemijlocit și contradictoriu acestor martori. În cauza de față acești martori au fost audiați în condiții de nemijlocire și contradictorialitate de către instanță iar aceste declarații nu reprezintă fundamentul soluțiilor ce se vor pronunța. Declarațiile date de martorii cu identitate protejată au fost analizate de către instanță prin prisma întregului material probatoriu, fiind considerate utile sau veridice doar în parte și fiind înlăturate sub aspectele ce nu au fost coroborate de restul probelor administrate în cursul judecății[7].

Începând cu anul 2009, pe fondul introducerii unor noi infracțiuni prin legi speciale în Codul penal și invocând aceste fapte ca amenințări la securitatea națională, au fost adoptate o serie de hotărâri de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării. În baza acestor hotărâri au fost încheiate protocoale de cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de coordonator al activității Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, secțiilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetelor din subordine, și Serviciul Român de lnformații, în calitate de organ de stat specializat în materia culegerii informațiilor necesare cunoașterii, prevenirii și contracarării amenințărilor la adresa securității naționale a României.

Protocoalele încheiate au condus într-o oarecare măsură la extinderea limitele competenței organelor de cercetare penală speciale din cadrul Serviciului Român de Informații și crearea așa zisului câmp tactic intitulat de către generalul Dumitru Dumbravă șeful Direcției juridice a Serviciului Român de Informații.

„Acest fapt încalcă prevederile constituționale și ale Codului de procedură penală și ca atare, începând cu anul 2016, ca urmare a sesizărilor primite, Curtea Constituțională le-a considerat ca fiind neconstituționale, iar Serviciul Român de Informații a dispus măsuri privind declasificarea si publicarea acestora^[6].”

În contextul transformărilor societății românești, al evoluției legislației, a complexității problemelor cu care se confruntă organismul militar, a desfășurării campaniei de combatere a corupției declanșată la nivel național, pe fondul mediatizării excesive a abuzurilor la înfăptuirea justiției din ultimii ani de către Serviciul Român de Informații și Direcția Națională Anticorupție, apreciem că este necesară o nouă abordare și o reconsiderare a sistemului judiciar din România prin elaborarea de norme juridice clare, conforme cu directivele UE și în limitele impuse de Constituția României, lege fundamentală într-un stat democratic de drept. Apreciem că prin lucrarea de față ne-am îndeplinit obiectivele propuse și am străbătut, atât pe axa timpului cât și a valorilor juridice, dispozițiile privind cercetarea penală efectuată de către organele de cercetare penală speciale.[8]

Fenomenul corupției, ca amenințare la adresa securității naționale, a intrat relativ recent în portofoliul S.R.I. . Încercăm să ne convingem că este doar o etapă, determinată de persistența acestui fenomen social și, mai ales, de consecințele grave pe care le generează, dată fiind amploarea sa deosebită, cu forme variate și complexe manifestate la toate nivelurile societății.

„Angajarea S.R.I.  în această luptă, până la urmă, de asanare morală a societății s-a făcut ca structură de suport a autorităților judiciare cu atribuții în materie și mă bucur că, în prezent, nivelul de încredere și calitate a cooperării a atins o cotă de neimaginat într-un trecut nu prea îndepărtat. Saltul evoluției în acest demers a fost făcut odată cu adoptarea unui concept integrat în combaterea corupției, focalizând secvențial instrumentele investigative pe toată lungimea lanțului trofic judiciar. Concret, dacă în urmă cu câțiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menținem interesul/atenția până la soluționarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care suntem angrenați alături de procurori, polițiști, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare a scos la iveală punctual și aspecte care țin de corupția sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate. Important este, în opinia mea, că sistemul judiciar își dezvoltă anticorpii necesari vindecării acestei patologii”. [9]

Despre „Binom” și „câmp tactic”

Referitor la colaborarea S.R.I. -D.N.A.  vrem să precizăm foarte clar că S.R.I.  nu are atribuții pe linia monitorizării dosarelor penale. Are însă obligația legală de a informa organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea unor infracțiuni.

Nu există cazuri în care S.R.I.  a monitorizat din punct de vedere operativ dosare penale aflate pe rolul instanțelor de judecată, la orice nivel.

Pe de altă parte, ofițerii S.R.I.  pot efectua acte de cercetare penală doar în situații strict determinate prin lege, respectiv în cazul infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor la adresa securității naționale, dar numai sub supravegherea procurorului.

Ca atare, până la decizia CCR, din martie 2016, a existat o cooperare între ofițerii de informații și procurori, dar ea s-a desfășurat cu stricta respectare a legislației în vigoare, într-un cadru instituțional statuat.

În faza de judecată, Serviciul are obligația de a prezenta și preda instanței, la solicitarea acesteia, orice obiect sau înscris ce poate servi ca mijloc de probă, cu asigurarea păstrării secretului de stat.[10]

Precizăm încă o dată că a existat un singur Protocol de cooperare cu PICCJ care prevedea, ca domeniu al colaborării , activitatea de valorificare a informațiilor din domeniul prevenirii și combaterii infracțiunilor contra securității naționale și a celor de terorism, precum și a altor infracțiuni grave, așa cum erau definite în lege.

Obiectivele cooperării erau schimbul de informații relevante și utile, precum și asigurarea îndeplinirii atribuțiilor ce reveneau PICCJ în vederea punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.

Cooperarea Serviciului cu organele judiciare reprezintă o îndeplinire, de către ambele părți, a obligației legale de a-și acorda reciproc sprijinul necesar în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, și nu o imixtiune în independența justiției sau a magistraților. 

Despre rechizitoriile procurorilor

S.R.I.  nu a determinat și nu poate determina modul de finalizare a unei anchete sau a unui proces penal.

În faza de debut a urmăririi penale, conform legislației , S.R.I.  este obligat să aibă următorul aport:

–  transmiterea de informări cu privire la săvârșirea de fapte penale;

– acordarea de sprijin de specialitate la solicitarea organelor de urmărire penală, prin punerea de îndată la dispoziția acestora a datelor și informațiilor deținute în legătură cu săvârșirea de infracțiuni.

Ca atare, vă asigurăm că nu există niciun rechizitoriu scris sau elaborat de către ofițeri ai Serviciului Român de Informații.

Despre implicarea S.R.I.  în arestări:

Serviciul Român de Informații îndeamnă orice persoană care deține probe sau indicii cu privire la depășirea cadrului legal în instrumentarea unor cauze penale să le prezinte de îndată organelor de cercetare penală. Vă asigurăm că Serviciul Român de Informații este direct interesat să asigure respectarea Constituției și legilor țării, fără a tolera nici cea mai mică abatere.

Mai mult, întotdeauna ne-am arătat disponibilitatea de a sprijini orice demers care are ca scop înfăptuirea Justiției.

În sprijinul acestor afirmații vă precizăm că există multiple mecanisme interne de verificare și control a modului în care personalul S.R.I.  își desfășoară activitatea și misiunile.

Conducerea S.R.I.  a instituit principiul toleranței zero față de orice abuz sau abatere de la lege și conduita profesională.[11]

Despre acoperiți în justiție, politică și presă

Personalul operativ al Serviciului Român de Informații  își desfășoară activitatea deschis sau acoperit, în raport cu nevoile de realizare a securității naționale. Serviciul respectă, în activitatea sa, principiul constituțional conform căruia judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. (art. 124 alin 3 din Constituție).

Astfel, S.R.I.  respectă cu strictețe normele legale care stabilesc incompatibilitățile și interdicțiile funcției de magistrat cu alte funcții publice sau private, respectiv interdicția de a fi lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informații.

Consiliul Suprem de Apărare a Țării verifică, din oficiu sau la sesizarea C.S.M.  ori a ministrului Justiției, realitatea declarațiilor magistraților completate anual.

Precizăm foarte clar că nu există niciun caz de încălcare a legii de la instituirea interdicțiilor, ca atare orice altă speculație este falsă!

În privința posibilității ca oameni politici să se afle într-o relație operativă cu S.R.I.  și aici trebuie să fim foarte fermi:

S.R.I.  nu întreprinde nicio acțiune care să promoveze sau să lezeze interesele vreunui partid politic sau persoane fizice ori juridice, cu excepția acelor acțiuni ale acestora care contravin securității naționale.

Personalul Serviciului Român de Informații nu poate face parte din partide sau alte organizații cu caracter politic ori secret și nu poate fi folosit în scopuri politice (art.36 din Legea nr.14/1992).

Concluzionând, S.R.I.  a respectat legea și nu a avut acoperiți în domeniile în care cadrul legal a instituit o asemenea interdicție.

Referitor la presă, reprezentanții S.R.I.  au afirmat public în repetate rânduri că serviciul de informații se comportă după aceleași norme ale muncii de informații ca toate serviciile partenere, utilizând surse secrete umane, inclusiv acoperite, în toate domeniile de interes pentru siguranța națională, cu stricta respectare a legii.

Despre folosirea mandatelor de terorism în alte scopuri

În privința modului în care sunt executate mandatele de supraveghere pe profil de prevenire și combatere a terorismului precizăm ferm că nici o astfel de informație nu a fost valorificată de către D.N.A.

Fondul informativ strict de securitate națională pe profil antiterorism a fost valorificat doar pe două componente strategice majore, respectiv informarea organelor de urmărire penală, în special a DIICOT și a beneficiarilor legali abilitați să dispună măsuri pe linia regimului străinilor în România din categoria declarării ca persoane indezirabile, interzicerea intrării în țară, neacordarea vizei române, neacordarea/retragerea cetățeniei române, neacordarea unei forme de protecție în România..[12]

 Prin Comunicatul din   18 iunie 2018,  Biroul de informare şi relații publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este abilitat să facă publice următoarele:

Procedura de declasificare a Protocolului de cooperare încheiat în anul 2009 între Serviciul Român de Informații, Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost definitivată la data de 14 iunie 2018.[13]

Protocolul a vizat exprimarea acordului instituțiilor pentru crearea unui sistem informatic şi de comunicații (SIC), astfel încât transmiterea documentelor privind emiterea mandatelor de securitate națională, elaborate în baza Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională şi a Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, să fie realizată în format electronic. În acest context, protocolul are natura juridică a unui acord privind crearea SIC, prealabil acreditării sistemului, cerință impusă de actele normative privind acreditarea sistemelor informatice şi de comunicații care vehiculează informații secrete de stat.

Menționăm că nu au fost încheiate acte adiționale privind extinderea domeniului de cooperare sau acte de modificare a conținutului protocolului. Totodată, precizăm că acesta nu a vizat procedura și responsabilitățile instituțiilor privind autorizarea activităților specifice de culegere de informații și emitere a mandatelor de securitate națională, acestea fiind reglementate la data încheierii protocolului de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului, iar începând cu data de 1 februarie 2014 de Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională.

Protocolul și-a încetat efectele prin atingerea scopului pentru care a fost semnat, și anume la 18 septembrie 2012, dată la care Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat a aprobat documentația privind acreditarea de securitate a SIC. ORNISS a emis un certificat de acreditare de securitate pentru funcționarea sistemului informatic şi de comunicații creat între Serviciul Român de Informații – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție – Înalta Curte de Casație şi Justiție.

Subliniem faptul că, în cursul lunii aprilie, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a inițiat procedura de declasificare a tuturor protocoalelor încheiate cu Serviciul Român de Informații, respectiv cu Ministerul Afacerilor Interne.

Aceste documente și-au încetat aplicabilitatea întrucât fie au devenit caduce, ca urmare a Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale a României şi a schimbării cadrului legislativ, fie  și-au încetat efectele ca urmare a denunțării de către părțile semnatare.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a transmis acordul de declasificare instituțiilor cosemnatare, iar la momentul finalizării procedurilor vom comunica public informații cu privire la aceste protocoale, respectiv data încheierii, data declasificării și domeniul de cooperare vizat de fiecare în parte.[14]

Finalizare analiza desecretizare protocol încheiat cu S.R.I.

Având în vedere discuțiile din spațiul public referitoare la declasificarea protocolului de cooperare în domeniul securității naționale încheiat în anul 2009 între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații,Biroul de informare și relații publice este abilitat să comunice următoarele:

La nivelul Ministerului Public a fost finalizată analiza aspectelor legale privind procedura de desecretizare,  concluzia fiind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legislația în vigoare pentru declasificarea documentului menționat.

În acest moment, având în vedere concluzia analizei, Ministerul Public așteaptă  punctul de vedere al Serviciului Român de Informații, astfel cum prevede procedura de declasificare a documentelor cu acest regim juridic, punct de vedere care a fost solicitat în scris instituției cosemnatare. Reamintim faptul că protocolul în cauză a fost încheiat în cadrul normativ în vigoare la data semnării, în limita și competențele specifice prevăzute de lege.[15]

Protocol  PICAJ2440/C/8/12/2016 / SRI 9331/7/12

Art. I – Părțile cooperează potrivit competentelor și atribuțiilor prevăzute de lege pentru: a) stabilirea condițiilor concrete de acces nemijlocit și independent al Ministerului Public la sisteme tehnice ale Centrului National de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații, în scopul exercitării supravegherii tehnice prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a) din Codul de proceduri penala; b) promovarea și asigurarea cooperării permanente, prompte și eficiente între Serviciul Român de Informații, prin structurile sale,   și Ministerul Public, respectiv structurile acestuia, pentru realizarea activităților prevăzute la litera a).

Art.2 – Serviciul Român de Informații asigură Ministerului Public, structurilor sale centrale sau teritoriale, precum și organelor de cercetare penală delegate de procuror, accesul direct, nemijlocit și independent la sisteme tehnice deținute și administrate de acesta, prin Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor, pentru punerea în aplicare a actelor de autorizare emise în temeiul prevederilor Codului de procedură penală sau a legii speciale, scop în care:

a) asigura Ministerului Public sau organelor de cercetare penală delegate de acesta accesul direct, nemijlocit și independent la sistemul tehnic de interceptare, în scopul punerii în aplicare, în sistem centralizat, a mandatelor de supraveghere tehnică;

b) pune la dispoziția Ministerului Public aplicațiile informatice deținute de Centrul National de Interceptare a Comunicațiilor pentru a solicita operatorilor de comunicații electronice direct,  independent,  nemijlocit,  datele de trafic, în condițiile legii speciale; c) acorde sprijinul necesar pentru soluționarea problemelor tehnice apărute cu ocazia desfășurării activităților prevăzute la literele a) și b) potrivit competentelor prevăzute de lege.

Art. 3 – Accesul Ministerului Public la sistemele tehnice prevăzute la art. 1, litera a) se realizează direct, nemijlocit și independent prin: a) utilizarea aplicațiilor informatice de interceptare specifice; b) managementul țintelor și al mandatelor de supraveghere tehnică; c) managementul utilizatorilor din cadrul structurii conectate la sistem; d) direcționarea semnalului interceptat și/sau recepționarea acestuia către/de către structuri stabilite de Ministerul Public; e) exportul produselor interceptate prin intermediul aplicațiilor informatice specifice.

Art. 6 – (1) Premergător efectuării activităților prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a) Cod de procedură penală sau în timpul realizării acestora, procurorul poate solicita unității specializate a Serviciului Român de Informații, în situația întâmpinării unor dificultăți în folosirea sistemelor tehnice prevăzute la art. 1, litera a), efectuarea de verificări pentru identificarea unor parametri tehnici și/sau pentru stabilirea existentei condililor tehnice necesare ducerii la îndeplinire a prevederilor actului de autorizare.

(2) La solicitare, Centrul National de Interceptare a Comunicațiilor acordă sprijinul necesar pentru identificarea soluției tehnice de interceptare, în cazul operatorilor de comunicații care nu au funcția de interceptare activă. (3) Solicitările vor fi formulate prin aplicațiile informatice specifice, integrate în sistemele tehnice prevăzute la art. 1, litera a), puse la dispoziția Ministerului Public de către Serviciul Român de Informații în cazul în care acestea există sau, după caz, prin corespondente în format hârtie.

Art. 7 – Datele și informațiile de care părțile iau la cunoștință în cadrul îndeplinirii sarcinilor ce le realizează conform prezentului Protocol, nu pot fi divulgate, difuzate, prezentate sau transmise altor persoane neautorizate să le cunoască.

PÎCCJ 0947/8/12/2016/ SRI 03656/7/12/2016

Art. 1 – Cooperarea intre parți se realizează în temeiul legii și în conformitate cu prevederile prezentului Protocol, cu respectarea următoarelor principii: a) respectul pentru statutul și independența fiecăreia dintre ele;

b) imperativul menținerii încrederii între Părți, precum și a încrederii publice în acestea;

c) abordarea pragmatice a metodelor concrete de lucru, care si permite utilizarea optime a cunoștințelor, expertizei si proceselor existente;

 d) necesitatea concentrării pe rezultat și a luării unor decizii oportune;

e) prioritizarea adecvata a activităților și resurselor atât la nivel strategic, operațional cât și al culturii de securitate;

f) respectarea obligațiilor și a răspunderilor care revin Părților cu privire la protecția informalilor clasificate aparținând acestora, precum și a normelor privind accesul la informațiile clasificate puse la dispoziție de fiecare dintre părți.

Art. 2 – Activitățile desfigurate în cadrul cooperării intre părți vizează:

 a) identificarea, investigarea și documentarea faptelor ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor contra securității naționale, a infracțiunilor de terorism și a infracțiunilor săvârșite de cadrele militare ale Serviciului;

b) valorificarea informalilor referitoare la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de legislația în vigoare;

c) promovarea și asigurarea comunicării permanente, prompte și eficiente intre Serviciu, prin structurile sale (centrale și teritoriale) și Parchet, respectiv structurile acestora (centrale și teritoriale);

d) asigurarea schimbului de informații prin canale permanente de comunicare la toate nivelurile și protecția corespunzătoare a acestora,

e) realizarea atribuțiilor organelor de cercetare penale speciale;

 f) realizarea altor sarcini ce le revin potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală; g) declararea ca indezirabil și punerea în aplicarea a măsurilor ce privesc regimul străinilor în România;

h) participarea Ia programe comune de formare, specializare, pregătire sau perfecționare profesională;

i) acordarea cu titlu gratuit de către Serviciu, a asistenței în domeniul protecției informațiilor clasificate deținute și utilizate de Parchet, pentru prevenirea scurgerii de date și informații cu acest caracter, colectarea, transportul și distribuirea în țară a corespondenței oficiale.

Capitolul III Regulile cooperării

Art. 3 – (1) Activitățile prevăzute prezentul Protocol se realizează numai la solicitarea scrisă a Părților.

(2) Schimbul de informații, date, documente și materiale se efectuează de procurori și ofițeri anume desemnați, în cadrul unor echipe de lucru, cu respectarea confidențialității, respectiv principiilor de protecție a informalilor clasificate și în limitele prevederilor Codului de procedură penală;

(3) în situații excepționale, pentru valorificarea unor oportunități operative, schimbul de informații se face și la nivel de execuție, cu încunoștințarea, de îndată, a celor abilitați, potrivit legii, sa aprobe.

(4) Schimbul de informații se realizează la sediul unităților centrale sau teritoriale ale Serviciului, la sediile structurilor/unităților Parchetului sau în locuri anume stabilite de șefii acestor unități și conducătorii structurilor/unităților de Parchet, cu asigurarea condițiilor de confidențialitate.

(5) Părțile se informează reciproc,  în  prealabil, cu privire la participanții la aceste contacte, semnalând orice modificări intervenite  în  rândul acestora.

Art. 4 – (1) Informațiile de interes pentru activitatea Ministerului Public se comunică procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(2) în urma analizării acestora, procurorul general trimite materialele structurilor Ministerului Public competente și încunoștințează Serviciul cu privire la unitatea de parchet căreia i s-au transmis.

Art.5 – La cerere sau din oficiu, Părțile se informează reciproc ai oportun și cu privire la datele sau informațiile obținute din activitatea specifice și care pot prezenta interes pentru realizarea misiunilor celeilalte Părți.

. . . 27 – La data intrării în vigoare a prezentului Protocol se abrogă Protocolul de cooperare intre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de lnformații pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin în domeniul securității naționale nr. 00750 din 04.O2.2N și nr. 0030& din 04.02.2009.[16] Teoretic,  aplicarea cu bună credință,  ca principiu,  a textelor  nu poate dăuna actului de justiție; aplicarea în practică  s-a dovedit falimentară pentru instituții. Folosirea metodelor „polițienești” au făcut,  cel puțin,  să se arunce o umbră de îndoială asupra sentințelor; sunt de neiertat dramele personale produse! Am conferit o aparență de legalitate violenței (CEDO,  Gaf

---

[1] FBI O istorie secretă,  Litera,   București,   2019,   p. 737

[2] Edward Snowden, Dosar permanent, Nemira, 2019, 28

[3] Comisia Europeană ,  Raport tehnic care însoțește Raportul Comisiei privind progresele înregistrate în România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare . Raportul tehnic rezumă informațiile pe care Comisia le-a utilizat ca bază pentru evaluarea progresului României în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare (MCV) de la ultimul raport MCV din noiembrie 2017,  SWD(2018) 551 final,  COM(2018) 851 final,   13 noiembrie 2018

[4] „Scoaterea SRI din anchetele penale (prin decizie a CCR) a scăzut capacitatea parchetelor de a rezolva . . . cazuri unde e nevoie de localizări exacte și de interceptări, iar Direcția de Operațiuni Speciale e vraiște. . .” (Andreea Pora,  Crima asistată de un stat competent în cățăratul pe cadavre,  „ 22” nr. 15/ 1500,  19 august 2019,  p. 3)

[5]  Curtea Constituțională,  Dec.  91 din 20 aprilie 2018   referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 10, art. 11 alin. (1) lit. d) și art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, precum și a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale (M.Of. nr. 348 din 20 aprilie 2018).  Colaborarea dintre serviciile secrete și sistemul judiciar, organizată și desfășurată în afara legii, așa cum rezultă din clauzele protocoalelor declasificate și cum a stabilit argumentat Curtea Constituțională, nu a fost denunțată nici de aceste Rapoarte MCV, nici de cele anterioare. Comisia Europeană nu este îngrijorată de gravitatea încheierii și aplicării, în afara legii, a unor protocoale secrete între instituții de la vârful sistemului de justiție și serviciile secrete, nici de încălcarea gravă a drepturilor fundamentale pe care folosirea protocoalelor a generat-o, ci de faptul ca decizia Curții Constituționale prin care aceste protocoale au fost declarate nelegale va afecta lupta anticorupție: „Este încă devreme pentru a determina pe deplin impactul și consecințele punerii în aplicare concrete a acestei decizii, în special în ceea ce privește lupta împotriva corupției” (p. 13). Cu alte cuvinte, prin raportare la faptul că aceasta este preocuparea principală cu privire la efectele protocoalelor, Comisia pare să accepte, în mod inadmisibil, abuzuri în numele luptei anticorupție! (jud. dr. Andreea Ciucă- AMR,  jud. Florica Roman-AJADO,  proc. Elena Iordache-APR, https://www.qmagazine.ro, 25 octombrie 2019 )

[6] Elena Dumitrache,    Înalta Curte arunca in aer expertizele SRI – Judecători Simona Neunita, Daniel Grădinaru și Anca Alexandrescu pun cruce implicării S.R.I.  în dosarele DNA: “S.R.I.  nu are competența să efectueze constatări tehnico-științifice… S.R.I.  nu este specialist în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora pentru a administra probe”. I.C.C.J.  a scos din dosar   înregistrările realizate de S.R.I. : “Cele 5 interceptări nu dovedesc ce susține parchetul” (I.C.C.J. ,  S. Pen. ,  Sentințanr. 398 din 28 ianuarie 2018,  în dos nr. 1409/1/2016),  https://www.luju.ro/magistrat , 17 ianuarie 2019  .  Erau tentative de război politic (v Tim Weiner, FBI O istorie secretă,  Litera,   București,   2019,   p. 79). Mutatis mutandis,   „secretizarea și dezinformarea erau esențiale în războiul politic” (p. 85).

[7] I. C. C. J. ,  S. pen. ,  dec. nr.   235/A  din   28 iunie 2017

[8] Protocol de cooperare între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații nr. 7505 din 29.03.2018, Valerian Vlangăr – AUGUST 1, 2020,  https://www.sri.ro/assets/img/news/protocol-de-cooperare/.https://revista.universuljuridic.ro/competenta-organelor-de-cercetare-penala-speciale–

[9]Alina Matei, Dumitru Dumbravă: SRI este unul dintre anticorpii bine dezvoltați și echipați pentru însănătoșirea societății și eliminarea corupției , https://www.juridice.ro, 30 aprilie 2015

[10] Corupție,  captația statuluiși statul paralel, https://dorin.ciuncan.com/carti/coruptie-captatia-statului, 4 iulie 2023

[11] Corupție,  captația statuluiși statul paralel, https://dorin.ciuncan.com/carti/coruptie-captatia-statului, 4 iulie 2023

[12]   https://www.sri.ro/articole/comunicat-de-presa, 15 septembrie 2017. Corupție,  captația statuluiși statul paralel, https://dorin.ciuncan.com/carti/coruptie-captatia-statului, 4 iulie 2023

[13] http://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/protocol_declasificat_sri_piccj_iccj.pdf

[14] http://www.mpublic.ro/ro/content/c_18-06-2018. Posibil: Martie 2003 Protocol între PICCJ și SRI semnat procuror general Tănase Joița și Radu Timofte,  șeful SRI; Iunie 2005 Protocol între PICCJ și DIGIPI,  semnat procuror general Ilie Botoș și Virgil Ardelean,  șeful SRI; August 2005 Protocol între PICCJ și SRI semnat procuror general Ilie Botoș și Radu Timofte,  șeful SRI; Martie 2009 Protocol între PICCJ și SRI  semnat procuror general Laura Codruța Kovesi,  prim-adjunct al procurorului general Tiberiu Nițu,  pe de o parte,   și George-Cristian Maior,  șeful SRI și Florian Coldea,  adjunct al șefului SRI,  pe de altă parte; Iunie 2009 Protocol între ICCJ,  PICCJ și SRI,  semnat de președintele Nicolae Popa,  procuror general Laura Codruța Kovesi și George-Cristian Maior,  șeful SRI; Aprilie 2011 Protocol între PICCJ și MAPN semnat procuror general Laura Codruța Kovesi,  procuror general adjunct Tiberiu Mihail Nițu,  pe de o parte,  și  Gabriel Oprea,  ministru, și Gheorghe Savu,  șeful DIA,   pe de altă parte;   Septembrie 2012 Protocol între PICCJ și SRI  privind utilizarea Sistemului Informatic Integrat,  semnat procuror general Laura Codruța Kovesi și Dumitru Cocoru,  adjunctul șefului SRI;  Mai 2013 Protocol între PICCJ și ANI,   semnat procuror general Tiberiu Mihail Nițu și Horia Georgescu,  șeful ANI; Iunie 2014 Protocol între PICCJ și MAI,   semnat procuror general Tiberiu Mihail Nițu și ministrul Gabriel Oprea; August 2015 Protocol între PICCJ și DIPI semnat procuror general Tiberiu Mihail Nițu și ministrul Gabriel Oprea; Decembrie 2016 Protocol între PICCJ și SRI semnat procuror general Augustin Lazăr și Eduard Hellvig,  șeful SRI; Decembrie 2016 Protocol între PICCJ și SRI privind accesul la Centrul Național de Interceptări,   semnat de procuror general Augustin Lazăr și Eduard Hellvig,  șeful SRI .  https://www.luju.ro/magistrati/parchete/mincinosii-de-serviciu-piccj-si-sri-s-au-incurcat-in-explicatii-pe-protocolul-sri-piccj-din-2016-parchetul-general-sustine-ca-protocolul-care-transforma-procurorii-in-slugile-sri-si-a-incetat-efectele-in-13-martie-2017-in-schimb-ovidiu-marincea-de-la-sri-,https://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/hellvig-ne-ia-de-prosti-directorul-sri-eduard-hellvig-a-iesit-public-sa-explice-incheierea-protocolului-cu-piccj-incredibil-seful-sri-a-justificat-semnarea-protocolului-invocand-traditia-am-intrebat-institutia-daca-aceste-protocoale-erau-necesare-nu-putea ,https://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/binomul-hellvig-lazar-scandalos-cititi-protocolul-secret-piccj-sri-semnat-in-decembrie-2016-de-eduard-hellvig-si-augustin-lazar-in-cazul-in-care-una-dintre-parti-intentioneaza-valorificarea-informatiilor-este-obligatorie-obtinerea-acordului-prealabil-al-p, https://www.dir.org.ro/statul-paralel-un-protocol-secret-ilegal-semnat-intre-sri-si-parchetul-general-in-2016/ .https://www.luju.ro/rejudecati-dosarele-statului-mafiotb, Razvan Savaliuc, 3 June 2024

[15] COMUNICAT,  27 martie 2018,  http://www.mpublic.ro/ro/content/c 27-03-2018-19-03

[16] https://www.luju.ro/magistrati/parchete/mincinosii-de-serviciu-piccj-si-sri-s-au-incurcat-in-explicatii-pe-protocolul-sri-piccj-din-2016-parchetul-general-sustine-ca-protocolul-care-transforma-procurorii-in-slugile-sri-si-a-incetat-efectele-in-13-martie-2017-in-schimb-ovidiu-marincea-de-la-sri-. ANALIZĂ | Este protocolul secret din 2016, dintre Parchetul General şi SRI, legal așa cum spun Lazăr și Hellvig? Specialiștii în drept consultați de MEDIAFAX ne răspund că NU. Protocolul este ilegal, la fel ca şi cel din 2009, denunțat de MEDIAFAX la PG, dar paradoxul este că nimeni nu e îndreptățit să spună asta, pentru că procurorii, care ar trebui să înainteze unei instanțe cauza, sunt în conflict de interese. Corupție,  captația statuluiși statul paralel, https://dorin.ciuncan.com/carti/coruptie-captatia-statului, 4 iulie 2023