Recitesc Argetoianu, Însemnări zilnice. Vol 7: 1 iul – 22 noi 1939. În „masacrul” de după asasinarea lui Călinescu, dintre intelectualii Gărzii, arestați, n-au scăpat decât Milcoveanu, Radu Budișteanu și Nae Ionescu. Primul a scris o foarte frumoasă scrisoare Regelui, scrisoare care l-a scăpat de la moarte (p. 152, ed. Paul Editions, 2024).
După `90, pe un post TV, dl Milcoveanu a susținut că rebeliunea din 1941 a fost, în întregime, provocată de Antonescu.
Îmi amintesc de o întâmplare din anii `70. Dl doctor venise să-și consulte un prieten bolnav. Am avut sarcina să-l conduc până la tramvai – 500 m. Începuse o ploaie ușoară de vară. Pentru că nu am putut să tac, n-am avut altceva să-l întreb decât care este adevărul despre legionari. Am trecut strada spre stația Sebastian, iar doctorul tăcea. Era o provocare din partea mea, pentru acei ani! Tramvaiul 3 trecuse! Și au mai trecut! A încetat și ploaia. Urcându-se odată, dl strigă, de pe scară: citiți „Gorila” lui Rebreanu. Atât a decurs o conversație de o jumătate de oră!
Ce putea spune în anii aceia? M-a impresionat că a tăcut o jumătate de ora-în ploaie – dar nici nu se dădea plecat!
S-a întâmplat în viața mea; acum chiar nu mai interesează pe nimeni!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.