CITARE

CITARE

(PROCEDURĂ INCORECTĂ. NULITATE RELATIVĂ)

Citarea la o adresă greşită, alta decât cea la care inculpatul locuieşte, constituie o nulitate relativă, întrucât l-a pus pe inculpat în situaţia de a nu se putea apăra.

857 din 24 septembrie 1993 în „Pro lege” nr. 2/1995,115

(CITARE. LOCUINŢĂ CUNOSCUTĂ)

În conformitate cu dispoziţiile art. 85 din Codul de procedură civilă, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor.

Pentru a asigura realizarea acestei cerinţe imperative a procesului, legiuitorul a hotărât, prin art. 93 din legea citată ca, în caz de alegere de domiciliu, dacă partea nu a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea lor trebuie să se facă la domiciliul părţii, prin aceasta înţelegându-se domiciliul real şi nu cel procesual.

Cum intimatul-contestator nu desemnase o persoană în acest scop, instanţa, care deţine date certe privind domiciliul său din străinătate, era obligată, conform art. 95 din Codul de procedură civilă, fie să ceară procurorului general – care a declarat calea extraordinară de atac – să indice domiciliul real al intimatului, pentru a fi citat conform regulilor de citare a cetăţenilor români domiciliaţi în străinătate, conţinute de art. 87 pct. 8 din Codul de procedură civilă, fie, conform alin. 2 al acestui text, să dispună afişarea citaţiei la uşa instanţei şi, eventual, efectuarea procedurii prin publicitate.

Neprocedând în acest mod, instanţa care a soluţionat recursul în anulare a pronunţat o hotărâre nelegale, motiv pentru care, contestaţia în anulare se va admite şi se va dispune desfiinţarea deciziei atacate.

C.S.J., s. civ., dec. nr. 1671/1998, „Pro lege” nr. 4/1999, 111

Notă: – Potrivit alin. 2 al art. 87 pct.8 C. pr. civ., dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute, citarea de dispune a fi făcută prin publicitate.

Dar această procedură se Aplică numai dacă reclamantul învederează că deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului.

Dacă instanţa deţine date certe privind domiciliul din străinătate, va face citare la domiciliu sau reşedinţa cunoscută, prin citaţie trimisă cu scrisoare recomandată, în cazul în care acte internaţionale sau acte normative interne speciale nu prevăd o altă procedură.

(CITARE. LOC. DOMICILIU ALES)

Potrivit art. 177 alin. 1 C. pr. pen. învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal acesta indică un alt loc pentru a fi citat, el este citat, în conformitate cu alineatul 2 al aceluiaşi articol, la locul indicat.

Or, instanţa nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, întrucât, pe lângă domiciliul avut la data săvârşirii faptei, inculpatul indicase şi domiciliul la care se mutase după săvârşirea acesteia (cel al mamei sale), nu s-a dispus citarea sa la ambele domicilii pentru fiecare termen de judecată, ci a fost citat alternativ, mai întâi la domiciliul mamei sale şi apoi la domiciliul avut la data comiterii faptei, concomitent cu citarea prin afişare la uşa instanţei.

Or, în aceste condiţii, este evident că nu există certitudinea că inculpatul a luat cunoştinţă, potrivit prevederilor legii, de data judecării cauzei, încât hotărârea pronunţată este lovită de nulitate absolută, potrivit art. 197 alin. 2 C. pr. pen..

În ceea ce priveşte citarea inculpatului prin afişare la uşa instanţei, pe lângă că o atare modalitate de citare nu este prevăzută de lege, dar nici nu se impunea întrucât domiciliile unde acesta putea fi citat erau cunoscute. În cazul în care domiciliul inculpatului nu era cunoscut, citarea trebuia dispusă nu la uşa instanţei, ci la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea, aşa cum se prevede la art. 177 alin. 4 C. pr. pen..

748 din 24 martie 1998, „Pro lege” nr. 3/1999, 132

Notă: – D. Ciuncan, Citarea părţilor în apel, „R.D.P.” nr. 1/1995, p. 111.