CONTRAVENTII

Contravenții
Legea prevede care fapte constituie infracțiuni.
Titlul VI, reglementa Infracțiunea, iar Capitolul I desemna Clasificarea infracțiunilor. Art. 95 alin. 1 din Codul penal din 17 martie 1936 departaja Infracțiunile ca fiind crime, delicte și contravenții, după specia pedepsei prevăzute de lege, pentru fiecare din ele.
Ulterior, în Titlul II era reglementată Infracțiunea, Capitolul I conținea Dispoziții Generale. Art. 17 (Trăsăturile esențiale ale infracțiunii) arată că Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală. Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Codul Penal al României din 21 iunie 1968 a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 1969 (art. 363) și a înlăturat să considere contravențiile ca fiind fapte penale.
Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale .
Codul penal din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009) , în vigoare de la data de 1 februarie 2014 ( potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012), definește Infracțiunea ca fiind fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o . În forma actuală a art. 15, a dispărut condiția “pericolului social” și înlocuită cu cele privind imputabilitatea și lipsa de justificare a faptei.
Titlul II este consacrat instituției infracțiunii. Unul dintre principalele elemente de noutate ( „schimbarea majoră de optică” la Tudorel Toader ș. a., Noul Cod penal, Hamangiu ) constă în renunțarea la pericolul social ca trăsătură generală („trăsătură esențială” – la Tudorel Toader, la I. C. C. J., Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Dec. nr. 18/2016 Dosar nr. 2163/1/2016 , „elementele constitutive”- în C. Apel Brașov. S. pen., dec. pen. nr. 42 din 5 februarie 2018 ) a infracțiunii, ca fiind de inspirație sovietică, străină tradițiilor dreptului nostru interbelic și mai apropiată de reglementări europene, după cum se arată în Expunerea de motive la proiectul codului.
Corelativ, se produce eliminarea din ansamblul cauzelor generale de excludere a infracțiunii a instituției disciplinate de art. 181 C. pen. 1969, căreia i se substituie, cu privire la faptele lipsite de gravitatea care să justifice o pedeapsă concretă, două noi instituții, anume renunțarea la aplicarea pedepsei (art. 80-82 noul C. pen.), respectiv renunțarea la urmărire penală46 (art. 318-320 noul C. pr. pen. ).
15 august 2021

Leave a Reply