CURTEA CONSTITUÈšIONALÄ‚, DECIZII REFERITOARE LA CODUL DE PROCEDURÄ‚ PENALÄ‚

CUPRINS

Contents

Curtea ConstituÈ›ională ,  Decizii referitoare la Codul de procedură penală

414 cpp1968. 8

504. 13

912 16

7. 20

14. 24

16. 25

17. 29

18. 29

20. 31

25. 32

44. 39

52. 44

54. 72

56. 72

58. 78

61. 80

64. 84

65. 86

68. 86

70. 90

71. 93

72. 96

81. 97

83. 97

85. 103

88. 103

90. 108

97. 118

97. 127

102. 132

103. 134

114. 143

115. 145

117. 145

118. 152

126. 152

139. 155

141. 159

142. 160

172. 160

173. 177

204. 179

206. 181

207. 184

209. 188

215. 194

222. 196

246. 196

250. 221

255. 228

261. 228

283. 232

286. 235

275. 237

278. 239

279. 241

281. 241

282. 246

283. 251

284. 259

288. 259

290. 259

297. 265

306. 268

315. 268

327. 275

328. 277

335. 282

339. 285

340. 290

341. 303

342. 318

344. 321

345. 330

346. 334

347. 349

352. 355

353. 366

363. 366

354. 366

367. 371

374. 383

375. 390

377. 390

378. 390

386. 390

396. 390

400. 406

405. 426

406. 426

421. 426

425. 442

426. 443

428. 457

431. 457

432. 458

434. 460

438. 470

453. 471

457. 472

459. 473

475. 474

476. 477

4881 479

4886 487

493. 489

538. 490

539. 495

541. 515

5491 515

587. 520

589. 525

592. 529

598. 529

indice

bibliografie

1. Aplicarea legii de către organele judiciare – Potrivit prevederilor art. 126 din ConstituÅ£ie, justiÅ£ia se realizează prin ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ÅŸi prin celelalte instanÅ£e judecătoreÅŸti stabilite de lege. Curtea nu este competentă să se pronunÅ£e cu privire la aspectele ce Å£in de aplicarea legii de către organele judiciare (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, M. Of. nr.  823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, M. Of. nr.  406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, M. Of. nr.  79 din 3 februarie 2016, §  17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, M. Of. nr.  437 din 10 iunie 2016, §  19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, M. Of. nr.  163 din 6 martie 2017, §  23). Atât interpretarea conÅ£inutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaÅ£ia de fapt dedusă judecăţii, cât ÅŸi aprecierea legalităţii activităţii desfăşurate de către organele de urmărire penală sunt de competenÅ£a instanÅ£elor de judecată, potrivit legii.

Prin intermediul invocării unei excepÅ£ii de neconstituÅ£ionalitate se urmăreÈ™te rezolvarea problemelor ce privesc modul de interpretare ÅŸi aplicare a legii.Autorii foarte multor excepÅ£ii (unele enumerate la indice) sunt nemulÅ£umiÈ›i ÅŸi de modul de aplicare de către organele judiciare a dispoziÅ£iilor de lege, pe motiv că urmărirea penală, în cauză, a fost finalizată cu nerespectarea prevederilor,  încercând,  È™i pe această cale,  să intervină în desfășurarea unui proces. A răspunde criticilor autorilor excepÅ£iei într-o atare situaÅ£ie ar însemna o ingerinţă a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale în activitatea de judecată.  (Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, M. Of. nr.  496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, M. Of. nr.  586 din 21 iulie 2017, §  14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, M. Of. nr.  667 din 16 august 2017, §  14, Decizia nr. 421 din 15 iunie 2017, M. Of. nr.  763 din 26 septembrie 2017, §  13, Decizia nr. 466 din 27 iunie 2017, M. Of. nr.  768 din 27 septembrie 2017, §  16, Decizia nr. 735 din 23 noiembrie 2017, M. Of. nr.  282 din 29 martie 2018, §  18, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, M. Of. nr.  262 din 26 martie 2018, §  16, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, M. Of. nr.  353 din 23 aprilie 2018, §  21, ÅŸi Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, M. Of. nr.  977 din 19 noiembrie 2018, §  14,  Decizia  nr. 165 din 9 martie 2021. cu nuanÈ›ele din Decizia  nr. 766 din 18 noiembrie 2021 )

2. – Normele constituÈ›ionale dau expresie principiului preeminenÈ›ei dreptului Uniunii Europene, în temeiul căruia Tratatele constitutive ale Uniunii Europene È™i actele instituÈ›iilor direct aplicabile au ca efect, în raporturile lor cu legislaÈ›ia naÈ›ională a statelor membre, prin simplul fapt al intrării lor în vigoare, inaplicabilitatea ipso iure a oricărei dispoziÈ›ii contrare din legislaÈ›ia naÈ›ională existentă. (Hotărârea CurÈ›ii de JustiÈ›ie a Uniunii Europene din 9 martie 1978, pronunÈ›ată în Cauza C-106/77 Amministrazione delle Finanze dello Stato vs. Simmenthal SA).

Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, principiu care se aplică, în mod corespunzător, și pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene (art. 148 alin. (2) și (3) din Constituție).

Cât privește competența de asigurare a interpretării dreptului Uniunii în scopul aplicării unitare la nivelul tuturor statelor membre, aceasta aparține Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, în calitate de autoritate de jurisdicție a Uniunii, în temeiul art. 19 alin. (3) lit. b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, hotărăște, cu titlu preliminar, la solicitarea instanțelor judecătorești naționale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituții. Efectele juridice ale hotărârii preliminare a Curții de Justiție a Uniunii Europene au fost conturate pe cale jurisprudențială. Deoarece Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența de a interpreta dreptul Uniunii Europene (Decizia Curții Constituționale nr. 383 din 23 martie 2011), hotărârile sale preliminare sunt obligatorii erga omnes, la nivelul tuturor statelor membre, sub rezerva solicitării la un moment ulterior, de către instanțele judecătorești naționale, a unor lămuriri suplimentare asupra respectivei interpretări a Curții (Decizia Curții Constituționale nr. 1.039 din 5 decembrie 2012).

Curtea ConstituÈ›ională a stabilit că nu este de competenÈ›a sa să analizeze conformitatea unei dispoziÈ›ii de drept naÈ›ional cu textul Tratatului privind funcÈ›ionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din ConstituÈ›ie. CompetenÈ›a, de a stabili dacă există o contrarietate între legea naÈ›ională È™i Tratatul privind funcÈ›ionarea Uniunii Europene, aparÈ›ine instanÈ›ei de judecată ( Decizia  nr. 811 din 9 decembrie 2021 [R] referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală)

  CE SE INVOCÄ‚

În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile :

Art. 1 . – majoritar alin. (3) È™i (5) din ConstituÈ›ia României,  Decizia  nr. 772 din 18 noiembrie 2021 ,  Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021,  Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021,  Decizia  nr. 237 din 8 aprilie 2021,  Decizia  nr. 118 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 331 din 20 mai 2021,  Decizia  nr. 125 din 2 martie 2021,   Decizia  nr. 766 din 18 noiembrie 2021,   Decizia  nr. 813 din 9 decembrie 2021,  Decizia  nr. 130 din 20 martie 2018,   Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 34 din 19 ianuarie 2021,   Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 490 din 13 iulie 2021,  Decizia  nr. 655 din 19 octombrie 2021, , Decizia  nr. 694 din 28 octombrie 2021 Decizia  nr. 22 din 19 ianuarie 2021,  , Decizia  nr. 104 din 23 februarie 2021,  Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 233 din 7 aprilie 2021,  Decizia  nr. 29 din 19 ianuarie 2021,  , Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021,  Decizia  nr. 207 din 25 martie 2021,  Decizia  nr. 26 din 27 ianuarie 2022,  , Decizia  nr. 590 din 30 septembrie 2021,  Decizia  nr. 487 din 13 iulie 2021,  , Decizia  nr. 484 din 13 iulie 2021,  ,  referitoare la statul de drept È™i principiul legalității,  principiul securității juridice,  la calitatea legii,  privind obligativitatea respectării ConstituÈ›iei, a supremaÈ›iei sale È™i a legilor,  la respectarea drepturilor omului

Art. 10. – Decizia  nr. 120 din 2 martie 2021

Art. 11. – alin. (1) È™i (2) Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,   Decizia  nr. 490 din 13 iulie 2021,  Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021,  Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 29 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021,  cu privire la dreptul internaÈ›ional È™i dreptul intern, la tratatele ratificate de Parlament

Art. 15 . –Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021 ,  Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 34 din 19 ianuarie 2021, referitoare la principiul neretroactivității legii, privind principiul universalității drepturilor, libertăților È™i obligaÈ›iilor consacrate prin ConstituÈ›ie È™i prin alte legi,

 Art. 16. – Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021, Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,    Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021, Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021,  Decizia  nr. 647 din 19 octombrie 2021,  Decizia  nr. 647 din 19 octombrie 2021, Decizia  nr. 118 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 300 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 175 din 24 martie 2022. Decizia  nr. 766 din 18 noiembrie 2021,  Decizia  nr. 205 din 25 martie 2021Decizia  nr. 130 din 20 martie 2018,  Decizia  nr. 79 din 16 februarie 2021,  Decizia  nr. 524 din 15 iulie 2021,  Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 34 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 34 din 19 ianuarie 2021,   Decizia  nr. 174 din 16 martie 2021,  Decizia  nr. 119 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 120 din 2 martie 2021, Decizia  nr. 32 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021,  , Decizia  nr. 207 din 25 martie 2021,  Decizia  nr. 26 din 27 ianuarie 2022,  , Decizia  nr. 90 din 10 martie 2022,  Decizia  nr. 590 din 30 septembrie 2021,  , Decizia  nr. 696 din 28 octombrie 2021,  Decizia  nr. 696 din 28 octombrie 2021,  Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021,  Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021,  Decizia  nr. 484 din 13 iulie 2021,  privind egalitatea în drepturi, egalitatea cetățenilor în faÈ›a legii, fără privilegii È™i fără discriminări,  “Nimeni nu este mai presus de lege“,

Art. 20. – Decizia  nr. 79 din 16 februarie 2021, Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021, Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021,  0 Decizia  nr. 19 din 19 ianuarie 2021,  , Decizia  nr. 125 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 524 din 15 iulie 2021,  Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 34 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 382 din 18 iunie 2020,  Decizia  nr. 490 din 13 iulie 2021,  Decizia  nr. 292 din 6 mai 2021,  Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 231 din 6 aprilie 2021,  Decizia  nr. 120 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 590 din 30 septembrie 2021,  Decizia  nr. 696 din 28 octombrie 2021,  Decizia  nr. 696 din 28 octombrie 2021,  . Decizia  nr. 233 din 7 aprilie 2021,  Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021,   Decizia  nr. 29 din 19 ianuarie 2021 ,  Decizia  nr. 237 din 8 aprilie 2021, ale art. 20 Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021,   referitor la tratatele internaÈ›ionale în materia drepturilor omului,

Art. 21. – Decizia  nr. 696 din 28 octombrie 2021,  Decizia  nr. 696 din 28 octombrie 2021,    Decizia  nr. 590 din 30 septembrie 2021  . Decizia  nr. 207 din 25 martie 2021,    Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021,  Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 292 din 6 mai 2021,   Decizia  nr. 490 din 13 iulie 2021,  Decizia  nr. 694 din 28 octombrie 2021,    , Decizia  nr. 382 din 18 iunie 2020,  Decizia  nr. 34 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 19 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 331 din 20 mai 2021,  Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021,  , Decizia  nr. 694 din 28 octombrie 2021,  Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021,   Decizia  nr. 22 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021 Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021,  Decizia  nr. 647 din 19 octombrie 2021,    Decizia  nr. 237 din 8 aprilie Decizia  nr. 647 din 19 octombrie 2021 Decizia  nr. 300 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 118 din 2 martie 2021,  Decizia nr. 756 din 13 decembrie 2016,   Decizia  nr. 813 din 9 decembrie 2021,  , Decizia  nr. 205 din 25 martie 2021,  Decizia  nr. 79 din 16 februarie 2021,  , , Decizia  nr. 125 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021,    Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,  , Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 655 din 19 octombrie 2021,  , Decizia  nr. 174 din 16 martie 2021,  art. 21 alin. (2) È™i (3) Decizia  nr. 231 din 6 aprilie 2021,  Decizia  nr. 120 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 233 din 7 aprilie 2021,  Decizia  nr. 29 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 32 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021,  Decizia  nr. 26 din 27 ianuarie 2022,  Decizia  nr. 90 din 10 martie 2022,  Decizia  nr. 245 din 20 aprilie 2021,  Decizia  nr. 487 din 13 iulie 2021,  Decizia  nr. 591 din 30 septembrie 2021,  Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021,  Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021,  referitor la accesul liber la justiÈ›ie,  care consacră dreptul părÈ›ilor la un proces echitabil È™i la soluÈ›ionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Art. 22 . – Decizia  nr. 524 din 15 iulie 2021referitor la dreptul la viață È™i la integritate fizică È™i psihică,

Art. 23. Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021, Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021,  Decizia  nr. 772 din 18 noiembrie 2021,  Decizia  nr. 331 din 20 mai 2021, Decizia  nr. 120 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 233 din 7 aprilie 2021,  Decizia  nr. 32 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 590 din 30 septembrie 2021,  Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021, Decizia  nr. 79 din 16 februarie 2021 referitor la libertatea individuală.  privind principiul legalității stabilirii È™i aplicării pedepsei,  cu privire la legalitatea incriminării È™i a pedepsei,  referitor la prezumÈ›ia de nevinovăție

Art. 24. – . Decizia  nr. 590 din 30 septembrie 2021,  Decizia  nr. 524 din 15 iulie ,  Decizia  nr. 331 din 20 mai 2021,  Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021,  Decizia  nr. 647 din 19 octombrie 2021,  Decizia  nr. 205 din 25 martie 2021,  Decizia  nr. 34 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 641 din 11 noiembrie 2014,  Decizia  nr. 694 din 28 octombrie 2021,    Decizia nr. 756 din 13 decembrie 2016,   Decizia  nr. 813 din 9 decembrie 2021,  Decizia  nr. 32 din 19 ianuarie 2021,  . Decizia  nr. 26 din 27 ianuarie 2022,  Decizia  nr. 90 din 10 martie 2022, Decizia  nr. 245 din 20 aprilie 2021 referitor la dreptul la apărare

Art. 26 . –  Decizia  nr. 175 din 24 martie 2022,  Decizia  nr. 122 din 2 martie 2021 potrivit cărora autoritățile publice respectă È™i ocrotesc viaÈ›a intimă, familială È™i privată

Art. 41. –  Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021 referitor la muncă È™i protecÈ›ia socială a muncii

Art. 42 . –  Decizia  nr. 647 din 19 octombrie 2021

Art. 44  .   – Decizia  nr. 591 din 30 septembrie 2021 cu privire la dreptul de proprietate privată.

Art. 49. –  Decizia  nr. 484 din 13 iulie 2021 referitoare la protecÈ›ia copiilor È™i a tinerilor

 Art. 52 Decizia  nr. 524 din 15 iulie 2021,  Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021,  . Decizia  nr. 696 din 28 octombrie 2021,  Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021,  Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,  privind răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare

Art. 53. – Decizia  nr. 237 din 8 aprilie 2021. Decizia  nr. 300 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 122 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 22 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 120 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021 referitoare la restrângerea exerciÈ›iului unor drepturi È™i al unor libertăți

 Art. 124. –  Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021,  Decizia  nr. 118 din 2 martie 2021, Decizia  nr. 205 din 25 martie 2021,  Decizia  nr. 130 din 20 martie 2018,  Decizia  nr. 79 din 16 februarie 2021,    Decizia  nr. 524 din 15 iulie 2021,  ale art. 124, Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 34 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 292 din 6 mai 2021,  . Decizia  nr. 655 din 19 octombrie 2021,  Decizia  nr. 119 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 104 din 23 februarie 2021,  Decizia  nr. 120 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021 referitor la înfăptuirea justiÈ›iei în numele legii,  , privind unicitatea, imparÈ›ialitatea È™i egalitatea justiÈ›iei, respectiv independenÈ›a judecătorilor È™i supunerea lor numai legii,

Art. 126. – Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 331 din 20 mai 2021,    , Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 292 din 6 mai 2021,  Decizia  nr. 174 din 16 martie 2021,  Decizia  nr. 119 din 2 martie 2021,   Decizia  nr. 484 din 13 iulie 2021 referitor la instanÈ›ele judecătoreÈ™ti,    privind realizarea justiÈ›iei prin ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie È™i prin celelalte instanÈ›e judecătoreÈ™ti. potrivit cărora competenÈ›a È™i procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege

 Art. 127 . –  Decizia  nr. 233 din 7 aprilie 2021

 Art. 129. – Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021. Decizia  nr. 79 din 16 februarie 2021,   Decizia  nr. 125 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 29 din 19 ianuarie 2021,   Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021 referitor la exercitarea căilor de atac

Art. 131. –  Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021, Decizia  nr. 292 din 6 mai 2021,  Decizia  nr. 119 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021 relativ la rolul Ministerului Public 

Art. 132. –  Decizia  nr. 292 din 6 mai 2021 Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021 ,  Decizia  nr. 119 din 2 martie 2021referitor la statutul procurorilor

 Art. 146. – Decizia  nr. 245 din 20 aprilie 2021,  . Decizia  nr. 23 din 19 ianuarie 2021. referitor la atribuÈ›ia CurÈ›ii ConstituÈ›ionale de a hotărî asupra excepÈ›iilor de neconstituÈ›ionalitate

Art. 147. – Decizia  nr. 245 din 20 aprilie 2021,  Decizia  nr. 292 din 6 mai 2021, Decizia  nr. 174 din 16 martie 2021, privind caracterul general obligatoriu al deciziilor CurÈ›ii ConstituÈ›ionale

Art. 148. – Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 231 din 6 aprilie 2021 cu privire la integrarea în Uniunea Europeană

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, se invocă încălcarea :

Art. 4 §  2 C. E. D. H. , Decizia  nr. 647 din 19 octombrie 2021 referitoare la interzicerea muncii forÈ›ate

Art. 5 C. E. D. H.- Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021, Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021 ,  Decizia  nr. 696 din 28 octombrie 2021,  Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021

  Art. 6 C. E. D. H.. – Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021,  Decizia  nr. 23 din 19 ianuarie 2021. Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021,    Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021,  Decizia  nr. 487 din 13 iulie 2021. Decizia  nr. 647 din 19 octombrie 2021,  Decizia  nr. 207 din 25 martie 2021,  ,   Decizia  nr. 233 din 7 aprilie 2021,  Decizia  nr. 694 din 28 octombrie 2021,   Decizia  nr. 231 din 6 aprilie 2021,  Decizia nr. 756 din 13 decembrie 2016,  Decizia  nr. 813 din 9 decembrie 2021,  Decizia  nr. 641 din 11 noiembrie 2014,  Decizia  nr. 120 din 2 martie 2021, Decizia  nr. 120 din 2 martie 2021,  Decizia nr. 104 din 23 februarie 2021, Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 490 din 13 iulie 2021, Decizia  nr. 34 din 19 ianuarie 2021 ,  Decizia  nr. 382 din 18 iunie 2020,  Decizia  nr. 382 din 18 iunie 2020, Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,   Decizia  nr. 130 din 20 martie 2018,  Decizia  nr. 300 din 11 mai 2021,  Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021 Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021, Decizia  nr. 125 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 237 din 8 aprilie 2021,  Decizia  nr. 29 din 19 ianuarie 2021 Decizia  nr. 19 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 647 din 19 octombrie 2021Decizia  nr. 79 din 16 februarie 2021,   Decizia  nr. 498 din 13 iulie 2021,  Decizia  nr. 205 din 25 martie 2021, Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 231 din 6 aprilie 2021,  Decizia  nr. 524 din 15 iulie 2021, Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,  referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Art. 7 C. E. D. H.- Decizia  nr. 772 din 18 noiembrie 2021,  Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,        cu privire  la principiul legalității incriminării È™i a pedepsei,  – Nicio pedeapsă fără lege

Art. 8 C. E. D. H.. –  Decizia  nr. 122 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021

 Art. 11 C. E. D. H.. –  Decizia  nr. 237 din 8 aprilie 2021

  Art. 13 C. E. D. H.. –  Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021,   Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021. Decizia  nr. 487 din 13 iulie 2021, Decizia  nr. 231 din 6 aprilie 2021 Decizia  nr. 207 din 25 martie 2021 ,   Decizia  nr. 524 din 15 iulie 2021,  Decizia  nr. 382 din 18 iunie 2020,  , Decizia  nr. 382 din 18 iunie 2020,  Decizia  nr. 231 din 6 aprilie 2021,  Decizia  nr. 302 din 11 mai 2021, Decizia  nr. 122 din 2 martie 2021,   Decizia  nr. 79 din 16 februarie 2021, dreptul la un proces echitabil È™i dreptul la un recurs efectiv în faÈ›a unei instanÈ›e naÈ›ionale.

Art. 1 din primul Protocol adiÈ›ional la ConvenÈ›ie. Decizia  nr. 382 din 18 iunie 2020

Art. 2 din Protocolul nr. 7 la ConvenÈ›ie. Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 20 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 29 din 19 ianuarie 2021,  Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021, Decizia  nr. 490 din 13 iulie 2021,  Decizia  nr. 245 din 20 aprilie 2021 Decizia  nr. 694 din 28 octombrie 2021,  Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021,  referitoare la dreptul la două grade de jurisdicÈ›ie în materie penală.

Art. 1 din Protocolul nr. 12 la ConvenÈ›ie. Decizia  nr. 524 din 15 iulie 2021,  Decizia  nr. 231 din 6 aprilie 2021. Decizia  nr. 231 din 6 aprilie 2021,    Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021 ,  Decizia  nr. 696 din 28 octombrie 2021, Decizia  nr. 207 din 25 martie 2021 , 

  Art. 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021

 Art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene –  Decizia  nr. 129 din 2 martie 2021,  Decizia  nr. 207 din 25 martie 2021,  Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021,  Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021

Art. 1 din DeclaraÈ›ia Universală a Drepturilor Omului.- Decizia  nr. 120 din 2 martie 2021,  . Decizia  nr. 136 din 3 martie 2021,   Decizia  nr. 696 din 28 octombrie 2021

CURTEA CONSTITUÈšIONALÄ‚ ,  DECIZII REFERITOARE LA CODUL DE PROCEDURÄ‚ PENALÄ‚

 Decizia nr. 599/2014 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 38 alin. (1) lit. f) È™i art. 341 alin. (5)-(8)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 886 din 05 decembrie 2014) ;

  Decizia nr. 641/2014 [ parÈ›ial admisă ] referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1) È™i art. 347  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 887 din 5 decembrie 2014) ;

  Decizia nr. 712/2014  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 211-217  C..pr. pen.  (M. Of. nr.   Decizia nr. 663/2014 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 339-348  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 52 din 22 ianuarie 2015) ;

  Decizia nr. 76/2015  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 374 alin. (7) teza a doua  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 174 din 13 martie 2015) ;

  Decizia nr. 166/2015 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 54, art. 344 alin. (3) È™i (4), art. 346 alin. (3) È™i (7), art. 347 È™i art. 549^1  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 264 din 21aprilie 2015) ;

 Decizia nr. 235/2015  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 484 alin. (2) È™i ale art. 488  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 364 din 26 mai 2015) ;

  Decizia nr. 336/2015  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 235 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 342 din 19 mai 2015) ;

  Decizia nr. 361/2015 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 218-222 È™i art. 241 alin. (1^1) lit. a)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 419 din 12 iunie 2015) ;

 Decizia nr. 423/2015 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 488^4 alin. (5)  C..pr. pen.  È™i ale art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală È™i pentru modificarea È™i completarea unor acte normative care cuprind dispoziÈ›ii procesual penale (M. Of. nr. 538 din 20 iulie 2015) ;

 Decizia nr. 496/2015  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 335 alin. (4)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 708 din 22 septembrie 2015) ;

 Decizia nr. 506/2015  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 459 alin. (2)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 539 din 20 iulie 2015) ;

 Decizia nr. 542/2015  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 431 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 707 din 21 septembrie 2015) ;

Decizia nr. 552/2015 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 3 alin. (3) teza a doua, art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) È™i (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (1) È™i (2) È™i art. 348  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 707 din 21 septembrie 2015) ;

 Decizia nr. 553/2015  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 223 alin. (2)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 707 din 21 septembrie 2015) ;

 Decizia nr. 591/2015 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 440 alin. (1) È™i (2)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 861 din 19 noiembrie 2015) ;

Decizia nr. 631/2015 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 344 alin. (2) È™i (3), art. 345 alin. (3), art. 346 alin. (2) È™i art. 347 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 831 din 06 noiembrie 2015);

 Decizia nr. 733/2015  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 341 alin. (6) lit. c) È™i alin. (7) pct. 2 lit. d)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 59 din 27 ianuarie 2016) ;

 Decizia nr. 740/2015  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 222 alin. (10)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 927 din 15 decembrie 2015) ;

 Decizia nr. 23/2016  [admisă] referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 318  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 240 din 31 martie 2016) ;

 Decizia nr. 24/2016 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 250 alin. (6)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 276 din 12aprilie 2016) ;

 Decizia nr. 44/2016 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 399 alin. (3) lit. d)  C..pr. pen.  È™i ale art. 125 alin. (3) din Codul penal (M. Of. nr. 305 din 21aprilie 2016) ;

 Decizia nr. 51/2016  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 142 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 190 din 14 martie 2016) ;

 Decizia nr. 126/2016 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 452 alin. (1), art. 453 alin. (1) lit. f), precum È™i ale art. 459 alin. (2)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 185 din 11 martie 2016) ;

 Decizia nr. 432/2016 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 436 alin. (2), art. 439 alin. (4^1) teza întâi È™i art. 440 alin. (1) È™i (2)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 841 din 24 octombrie 2016) ;

 Decizia nr. 501/2016  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. i)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 733 din 21 septembrie 2016) ;

 Decizia nr. 540/2016 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 434 alin. (1) teza întâi  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 841 din 24 octombrie 2016) ;

 Decizia nr. 586/2016 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 25 alin. (5)  C..pr. pen.  cu referire la dispoziÈ›iile art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaÈ™i act normativ (M. Of. nr. 1001 din 13 decembrie 2016) ;

Decizia nr. 614/2016 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 215^1 alin. (2) È™i alin. (5)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 962 din 28 noiembrie 2016) ;

Decizia nr. 625/2016  [parÈ›ial admisă] referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 69 È™i art. 70  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 107 din 07 februarie 2017) ;

Decizia nr. 704/2016 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 231 alin. (7) È™i art. 238 alin. (1) teza finală  C..pr. pen. , în varianta anterioară modificării prin art. II pct. 54 din OrdonanÈ›a de urgență a Guvernului nr. 18/2016 (M. Of. nr. 158 din 02 martie 2017) ;

 Decizia nr. 2/2017 [admisă] referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 453 alin. (3) È™i (4) teza întâi È™i ale art. 457 alin. (2)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 324 din 05 mai 2017) ;

 Decizia nr. 17/2017 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 213 alin. (2) È™i art. 2151 alin. (6)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 261 din 13aprilie 2017) ;

Decizia nr. 18/2017  [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 347 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 312 din 2 mai 2017) ;

  Decizia nr. 22/2017 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 220 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 159 din 3 martie 2017);

  Decizia nr. 90/2017 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 311 alin. (3)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 291 din 25 aprilie 2017) ;

  Decizia nr. 244/2017 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 145  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 529 din 6 iulie 2017);

 Decizia nr. 257/2017 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 20 alin. (1) È™i art. 21 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 472 din 22 iunie 2017) ;

Decizia nr. 302/2017 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 281 alin. (1) lit. b)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 566 din 17 iulie 2017) ;

  Decizia nr. 437/2017 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 348 alin. (2)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 763 din 26 septembrie 2017) ;

 Decizia nr. 554/2017 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 282 alin. (2)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 1013 din 21 decembrie 2017) ;

Decizia nr. 562/2017 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 117 alin. (1) lit. a) È™i lit. b)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 837 din 23 octombrie 2017) ;

 Decizia nr. 651/2017 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 434 alin. (2) lit. f) È™i ale art. 439 alin. (41) teza a doua  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 1000 din 18 decembrie 2017) ;

 Decizia nr. 802/2017 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 342 È™i art. 345 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 116 din 6 februarie 2018) ;

Decizia nr. 21/2018 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 352 alin. (11) È™i alin. (12)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 175 din 23 februarie 2018);

 Decizia nr. 22/2018 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 102 alin. (3), art. 345 alin. (3) È™i art. 346 alin. (4)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 177 din 26 februarie 2018) ;

 Decizia nr. 79/2018 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 215^1 alin. (8)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 399 din 9 mai 2018) ;

Decizia nr. 102/2018 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 505 alin. (2)  C..pr. pen. , precum È™i a sintagmei ”care nu a împlinit 16 ani” din cuprinsul dispoziÈ›iilor art. 505 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 400 din 10 mai 2018) ;

 Decizia nr. 248/2019 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 126 alin. (4)-(6)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 494 din 19 iunie 2019) ;

 Decizia nr. 354/2018 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 252^3 alin. (3) teza finală  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 579 din  9 iulie 2018) ;

Decizia nr. 573/2018 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 434 alin. (2) lit. g)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 959 din 13 noiembrie 2018);

 Decizia nr. 651/2018 [admisa] referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 595 alin. (1)  C..pr. pen.  È™i ale art. 4 din Codul penal (M. Of. nr. 1083 din 20 decembrie 2018) ;

  Decizia nr. 87/2019 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 174 alin. (1) È™i art. 282 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 498 din 19 iunie 2019);

Decizia nr. 88/2019 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 281 alin. (4) lit. a)  C..pr. pen.  raportat la art. 281 alin. (1) lit. f) din acelaÈ™i act normativ (M. Of. nr. 499 din 20 iunie 2019);

Decizia nr. 243/2019 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 341 alin. (9)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 429 din 30 mai 2019) ;

Decizia nr. 250/2019 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 386 alin. (1)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 500 din 20 iunie 2019) ;

 Decizia nr. 535/2019 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 589 alin. (1) lit. b) fraza întâi teza a doua  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 1026 din 20 decembrie 2019) ;

 Decizia nr. 590/2019 [admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 469 alin. (3)  C..pr. pen. , în interpretarea dată prin Decizia nr. nr. 13 din 3 iulie 2017 pronunÈ›ată de ÃŽnalta Curte de CasaÈ›ie È™i JustiÈ›ie – Completul competent să judece recursul în interesul legii (M. Of. nr. 1019 din 18 decembrie 2019) ;

 Decizia nr. 55/2020 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 139 alin. (3) teza finală  C..pr. pen.  È™i ale art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naÈ›ională a României (M. Of. nr. 517 din 17 iunie 2020) ;

Decizia nr. 236/2020 [parÈ›ial admisă ] referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 246 È™i art. 248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, ale art. 114 alin. (2) È™i ale art. 118  C..pr. pen. , precum È™i ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea È™i sancÈ›ionarea faptelor de corupÈ›ie (M. Of. nr. 597 din  8 iulie 2020) ;

Decizia nr. 421/2020 [admisă] referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 1461  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 661 din 27 iulie 2020) ;

 Decizia nr. 102/2021 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 52 alin. (3) È™i ale art. 249 alin. (1)  C..pr. pen. , precum È™i ale art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea È™i sancÈ›ionarea spălării banilor, precum È™i pentru instituirea unor măsuri de prevenire È™i combatere a finanțării terorismului (M. Of. nr. 357 din 7aprilie 2021) ;

 Decizia nr. 233/2021 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (2) È™i (3) È™i ale art. 406 alin. (1) È™i (2)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 508 din 17 mai 2021) ;

Decizia nr. 248/2021    [respinsă] referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 432 alin. (1) È™i (4)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 698 din 14 iulie 2021) ;

 Decizia nr. 637/2021 [parÈ›ial admisă]  referitoare la excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate a dispoziÈ›iilor art. 88 alin. (2) lit. b) È™i ale art. 346 alin. (3) lit. b)  C..pr. pen.  (M. Of. nr. 1155 din 06 decembrie 2021) ;

Decizie nr. 20 din 27 ianuarie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 335 alin. (4) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 90 din 10 martie 2022 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 459 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală (M. Of. nr.  536 din   31 mai 2022);

Decizia nr. 92 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 94 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) şi ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 97 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală ( M. Of. nr. 546 din 3 iunie 2022);

Decizia nr. 98 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală ( M. Of. nr. 552 din 6 iunie 2022 ;

 Decizia nr. 99 din 10 martie 2022 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 341 alin. (2) ÅŸi alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală ( M. Of. nr. 564 din 9 iunie 2022);

Decizia nr. 103 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală (M. Of. nr. 570 din 10 iunie 2022);

Decizia nr. 105 din 15 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11, în redactarea anterioară şi ulterioară publicării Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, şi ale art. 14 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, ale art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, ale art. 64 alin. 2, ale art. 90 alin. 2 şi ale art. 224 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală din 1968, precum şi ale art. 97 alin. (2) lit. f), ale art. 139 alin. (3) teza finală, ale art. 143 şi ale art. 282 alin. (4) lit. a) şi c) din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 108 din 15 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 şi ale art. 83 cu referire la art. 92 din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 117 din 15 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 235 alin. (6) din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 110 din 15 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 122 din 15 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) raportat la art. 375 din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 124 din 15 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) şi (9) din Codul de procedură penală;

Decizia nr. 139 din 16 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1), ale art. 145 alin. (2) şi (3) şi ale art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 275 alin. (1) din Codul penal;

Decizia nr. 208 din 7 aprilie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală;

Articole ale Codului de procedură penală analizate de Curtea ConstituÈ›ională  

Art. 3 – Decizia nr. 552/2015

Art. 25 – Decizia nr.586/2016

Art.  52    – Decizia nr.102/2021

Art.  70  – Decizia nr.625/2016

Art.   88   – Decizia nr.637/2021

Art.  117    – Decizia nr.175/2022,  562/2017

Art.  118    – Decizia nr.236/2020

Art. 126    – Decizia nr.248/2019

Art. 139     – Decizia nr.55/2020

Art. 142     – Decizia nr.51/2016

Art.  145    – Decizia nr.244/2017

Art. 146     – Decizia nr.421/2020

Art. 174    – Decizia nr.87/2019

Art. 211     – Decizia nr.712/2014

Art.  212    – Decizia nr.712/2014

Art.  213    – Decizia nr.25/2015,  712/2014,  17/2017

Art.  214    – Decizia nr.712/2014

Art.  215    – Decizia nr.712/2014,  18/2019,  4/2015

Art. 2151     – Decizia nr.614/2016,  79/2018

Art. 216     – Decizia nr.712/2014

Art. 217     – Decizia nr.712/2014

Art. 222     – Decizia nr.316/2015,  740/2015

Art. 223     – Decizia nr.553/2015

Art. 235     – Decizia nr.20/2017,  336/2015

Art. 238     – Decizia nr.704/2016

Art.  250    – Decizia nr.24/2016

Art.  2523    – Decizia nr.354/2018

Art. 269     – Decizia nr.12/2020

Art.  270    – Decizia nr.12/2020

Art.   281   – Decizia nr.88/2019,  312/2017,  554/2017

Art. 311     – Decizia nr.90/2017

Art. 318     – Decizia nr.23/2016,  15/2019

Art. 335     – Decizia nr.27/2015,  496/2015

Art.   341   – Decizia nr.599/2014,  733/2015. 243/2019

Art. 345     – Decizia nr.641/2014,  802/2017

Art.  346    – Decizia nr.641/2014

Art. 347     – Decizia nr.18/2017,  631/2015,  641/2014

Art.  348    – Decizia nr.437/2017

Art. 352     – Decizia nr. 21/2018

Art.  374    – Decizia nr.76/2015

Art. 386     – Decizia nr.250/2019

Art. 399     – Decizia nr.44/2016

Art. 406     – Decizia nr.233/2021

Art.  428    – Decizia nr.501/2016

Art.   431   – Decizia nr.542/2015

Art.   432   – Decizia nr.248/2021,  540/2016

Art.  434    – Decizia nr.208/2022,  65/2017,  573/2018

Art. 436     – Decizia nr.432/2016

Art.  439    – Decizia nr.432/2016

Art. 440     – Decizia nr.591/2015,  432/2016

Art.   459   – Decizia nr.506/2015

Art.  469    – Decizia nr.590/2019

Art. 484     – Decizia nr.235/2015

Art.  488    – Decizia nr.235/2015

Art.  4884    – Decizia nr.423/2015

Art. 505     – Decizia nr.102/2018

Art.  5491   – Decizia nr.166/2015

Art. 589    – Decizia nr.535/2019

Art. 595    – Decizia nr.651/2018

Curtea Constituțională s-a pronunțat în cca 180 de decizii,  excepțiile de neconstituționalitate admise,  până la data de 26 iunie 2022,  fiind în număr de 86

CURTEA CONSTITUÈšIONALÄ‚  ȘI  CODUL DE PROCEDURÄ‚ PENALÄ‚ ANTERIOR

 

414 cpp1968

COOPERAREA JUDICIARÄ‚ INTERNAÅ¢IONALÄ‚ ÃŽN MATERIE PENALÄ‚

  DispoziÅ£iile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaÅ£ională în materie penală, în forma republicată în M. Of. nr.  377 din 31 mai 2011, aveau următorul cuprins: “(2) Depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripÅ£ia neîmplinită anterior.” Ulterior invocării prezentei excepÅ£ii de neconstituÅ£ionalitate, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaÅ£ională în materie penală a fost reM. Of. nr.  411 din 27 mai 2019, dându-se textelor o nouă numerotare. ÃŽn forma actuală a legii, dispoziÅ£iile legale criticate se regăsesc tot la art. 33 alin. (2) ÅŸi au acelaÅŸi conÅ£inut.

  Prin Decizia nr. 2/2012 pronunÅ£ată în recurs în interesul legii, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie- Completul competent să judece recursul în interesul legi  a hotărât că “Transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată provizoriu în vederea predării, are efect de întrerupere a prescripÅ£iei executării pedepsei.”

  Curtea a dezvoltat o analiză în două trepte, prima vizând respectarea competenÅ£ei sale prevăzute de ConstituÅ£ie, iar cea de-a doua referitoare la raportarea la dispoziÅ£iile ConstituÅ£iei a conÅ£inutului normativ astfel determinat al normei criticate. Din perspectiva celei dintâi etape a analizei, Curtea ConstituÅ£ională este competentă să controleze constituÅ£ionalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. A admite o teză contrară contravine înseÅŸi raÅ£iunii existenÅ£ei CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, care ÅŸi-ar nega rolul său constituÅ£ional acceptând ca un text legal să se aplice în limite ce ar putea intra în coliziune cu Legea fundamentală (în acest sens, v Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, M. Of. nr.  186 din 17 martie 2011, Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, M. Of. nr.  672 din 21 septembrie 2011, sau Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, M. Of. nr.  350 din 13 iunie 2013). AÅŸadar, Curtea urmează să controleze constituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaÅ£ională în materie penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 2 din 12 martie 2012 pronunÅ£ată de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie în soluÅ£ionarea unui recurs în interesul legii, raportate la cele ale art. 4142 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968.

  Referitor la competenÅ£a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie de a pronunÅ£a astfel de soluÅ£ii, Curtea ConstituÅ£ională a reÅ£inut, în jurisprudenÅ£a sa, că această competenţă este prevăzută de art. 126 alin. (3) din ConstituÅ£ie, potrivit căruia “ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie asigură interpretarea ÅŸi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanÅ£e judecătoreÅŸti, potrivit competenÅ£ei sale”, ÅŸi că, în exercitarea acestei atribuÅ£ii, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie are obligaÅ£ia de a asigura interpretarea ÅŸi aplicarea unitară a legii de către toate instanÅ£ele judecătoreÅŸti, cu respectarea principiului fundamental al separaÅ£iei ÅŸi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din ConstituÅ£ie. Potrivit aceleiaÅŸi jurisprudenÅ£e, competenÅ£a ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie privind soluÅ£ionarea recursului în interesul legii este dublu circumstanÅ£iată – numai cu privire la “interpretarea ÅŸi aplicarea unitară a legii” ÅŸi numai cu privire la “celelalte instanÅ£e judecătoreÅŸti” (v Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 838 din 27 mai 2009, M. Of. nr.  461 din 3 iulie 2009).

Prin Decizia nr. 446 din 23 iunie 2020, M. Of. nr.  957 din 19 octombrie 2020, §  13, Curtea a reÅ£inut că recursul în interesul legii este un element al mecanismului de interpretare ÅŸi aplicare unitară a legii, ce poate fi folosit în situaÅ£iile în care există o jurisprudenţă neunitară de o anumită consistenţă, ÅŸi că acesta acoperă situaÅ£iile pentru viitor, în vederea unificării jurisprudenÅ£ei.

  AÅŸadar, recursul în interesul legii este o cale extraordinară de atac, a cărei raÅ£iune izvorăşte din necesitatea asigurării interpretării ÅŸi aplicării unitare a legii, ce are ca temei juridic dispoziÅ£iile art. 126 alin. (3) din ConstituÅ£ie. ÃŽn scopul anterior menÅ£ionat, legiuitorul a prevăzut, la art. 4142-4145 din Codul de procedură penală din 1968 ÅŸi la art. 471-4741 din Codul de procedură penală, o procedură care constituie un mecanism specific ce are ca finalitate pronunÅ£area de către ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, în exercitarea rolului său constituÅ£ional, reglementat la art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, a unor decizii cu valoare de principiu în sfera interpretării ÅŸi aplicării legii. Având în vedere natura cauzelor ce au ca obiect soluÅ£ionarea recursurilor în interesul legii ÅŸi scopul pronunţării lor, conform art. 4145 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968 ÅŸi art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanÅ£e ex nunc.

  AtribuÅ£ia ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie de a soluÅ£iona recursuri în interesul legii este însă diferită de activitatea de legiferare, care, potrivit art. 61 alin. (1) din ConstituÅ£ie, aparÅ£ine exclusiv Parlamentului, acestea neputând fi confundate. Această concluzie se impune având în vedere rolul diferit al instituÅ£iilor anterior menÅ£ionate în cadrul celor două funcÅ£ii – judecătorească ÅŸi legislativă – ale statului, procedura diferită conform cărora funcÅ£ionează ÅŸi scopul diferit în care acestea îşi exercită atribuÅ£iile constituÅ£ionale.

  Scopul căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii nu este acela de creare a unor norme de drept, ci cel de interpretare ÅŸi aplicare unitară a legii pe întregul teritoriu al ţării, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie pronunţându-se, prin deciziile date cu prilejul soluÅ£ionării recursului în interesul legii, exclusiv asupra chestiunilor de drept ce au primit o soluÅ£ionare diferită din partea instanÅ£elor judecătoreÅŸti ÅŸi care au ca temei norme juridice adoptate de Parlament, conform atribuÅ£iei sale constituÅ£ionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

  ÃŽn ceea ce priveÅŸte mandatul european de arestare, acesta a fost reglementat prin Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare ÅŸi procedurile de predare între statele membre, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 190 din 18 iulie 2002. Potrivit Deciziei  anterior menÅ£ionate, mandatul european de arestare constituie o procedură de extrădare simplificată, ce se desfăşoară între statele membre ale Uniunii Europene, în scopul eficientizării activităţii de cooperare judiciară internaÅ£ională la nivelul acestora ÅŸi a reprezentat un pas înainte, prin elementele de noutate, în planul predării infractorilor între statele membre, al simplificării ÅŸi operativităţii cu care se realizează cooperarea juridică în interiorul Uniunii Europene. AÅŸa fiind, Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a înlocuit ConvenÅ£ia europeană de extrădare, care, în prezent, este aplicabilă doar în relaÅ£ia dintre un stat membru ÅŸi alte state din Europa ce nu sunt membre ale Uniunii Europene. Sfera de aplicare a mandatului european de arestare este însă similară celei a extrădării, această nouă instituÅ£ie fiind incidentă atât în etapa urmăririi penale ÅŸi a judecăţii, cât ÅŸi în etapa ulterioară pronunţării unei hotărâri judecătoreÅŸti definitive. Practic, prin mandatul european de arestare se realizează transferul unei persoane dintr-un stat membru în altul, acest mecanism înlocuind procedura tradiÅ£ională a extrădării, transfer ce poate fi realizat inclusiv în cazul recunoaÅŸterii mutuale a deciziilor în justiÅ£ie, decizii ce se impun a fi executate automat pe întregul teritoriu al Uniunii Europene.

Conform dispoziţiilor art. 65 şi 66 din Legea nr. 302/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 33 alin. (2) din acelaşi act normativ, cererea de extrădare poate fi formulată numai în condiţiile în care persoana solicitată este localizată şi statul de executare a cererii este cunoscut. În ipoteza în care persoana solicitată se sustrage de la urmărirea penală sau de la executare, iar aceasta nu poate fi localizată, instituţia aplicabilă este cea a urmăririi internaţionale în vederea extrădării. În acest scop, este emis un mandat de urmărire internaţională, ale cărui emitere şi difuzare nu au însă ca efect întreruperea prescripţiei, imposibilitatea localizării persoanei în cauză şi a determinării statului de executare dând naştere unei imposibilităţi obiective de formulare şi depunere a cererii de extrădare de către autorităţile române. Aceasta întrucât, în ipoteza anterior menţionată, autorităţile române nu au posibilitatea de a se manifesta în sensul tragerii la răspundere penală a persoanei urmărite sau al supunerii acesteia la executarea unei pedepse, manifestare ce reprezintă esenţa cauzelor ce întrerup prescripţia.

Instituţia extrădării constituie regula generală, în timp ce mandatul european de arestare constituie regula specială, care se completează cu dispoziţiile din materia extrădării, în privinţa aspectelor pe care mandatul european de arestare nu le prevede.

În privinţa mandatului european de arestare, Legea nr. 302/2004 nu prevede, în mod expres, o cauză specială de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale şi a executării pedepsei, astfel cum reglementează dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 cu privire la extrădare.

  Având în vedere însă raportul dintre cele două instituÅ£ii, incidenÅ£a regulilor generale din domeniul extrădării în cazul mandatului european de arestare nu are ca fundament analogia legii penale, ci principiul conform căruia legea specială se completează cu legea generală în privinÅ£a acelor aspecte nereglementate de cea dintâi.

  Mandatul european de arestare reprezintă o formă nouă, cu un grad de eficienţă sporit, a extrădării, motiv pentru care incidenÅ£a, în cazul acestuia, a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 – care instituie o cauză specială de întrerupere a cursului prescripÅ£iei, atât a răspunderii penale, cât ÅŸi a executării pedepsei, prin formularea sau depunerea cererii de extrădare – constituie consecinÅ£a logică a aplicării principiului de drept mai sus menÅ£ionat.

  La fel ca în cazul extrădării, se impune însă a fi făcută distincÅ£ia între procedura transmiterii mandatului european de arestare în situaÅ£ia în care persoana solicitată este localizată ÅŸi procedura aplicabilă în situaÅ£ia în care persoana în cauză nu este localizată. ÃŽn cea dintâi ipoteză anterior menÅ£ionată, transmiterea mandatului european de arestare se face potrivit dispoziÅ£iilor art. 88 alin. (3) lit. a) ÅŸi ale art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, în mod direct, de către autorităţile judiciare române autorităţilor judiciare ale statului membru pe teritoriul căruia a fost localizată persoana solicitată. ÃŽn ipoteza în care persoana solicitată nu este, însă, localizată, transmiterea mandatului european de arestare se realizează prin difuzarea acestuia de către Centrul de Cooperare PoliÅ£ienească InternaÅ£ională din cadrul Inspectoratului General al PoliÅ£iei Române, pe canale specifice.

  Transmiterea directă a mandatului european de arestare emis de autorităţile române către autorităţile judiciare ale statului solicitat este similară cererii de extrădare, întrunind toate elementele acesteia, astfel că, în această ipoteză, sunt aplicabile dispoziÅ£iile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, ce reglementează o cauză specială de întrerupere a prescripÅ£iei. Aceasta întrucât transmiterea mandatului european de arestare de către autorităţile române autorităţilor statului membru al Uniunii Europene semnifică o manifestare a autorităţilor române în sensul solicitării ca persoana care a săvârÅŸit fapta prevăzută de legea penală să fie predată acestora în vederea urmăririi penale, a judecării sau a executării unei pedepse. AÅŸa fiind, această manifestare constituie o cauză care justifică întreruperea prescripÅ£iei răspunderii penale sau a executării pedepsei. Cu atât mai mult, efectul întreruptiv de prescripÅ£ie, conform art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, se va produce în situaÅ£ia în care faţă de persoana solicitată este luată măsura arestării provizorii în vederea predării în baza mandatului european de arestare emis de autorităţile române, momentul arestării reprezentând momentul executării obligaÅ£iei persoanei la respectarea dreptului statului român.

  ÃŽn cea de-a doua ipoteză mai sus enunÅ£ată, aceea în care persoana solicitată nu este localizată, iar mandatul european de arestare este transmis prin difuzarea acestuia prin intermediul Centrului de Cooperare PoliÅ£ienească InternaÅ£ională, cauza specială de întrerupere a cursului prescripÅ£iei reglementată la art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu este incidentă, deoarece, în acest caz, transmiterea mandatului european de arestare nu prezintă elementele specifice cererii de extrădare ÅŸi nu poate fi asimilată acesteia, atât timp cât nu există o solicitare expresă de predare adresată autorităţilor statului de executare care să vizeze persoana căutată ÅŸi care să fi fost efectiv localizată pe teritoriul acelui stat.

Similitudinea soluţiei pronunţate de instanţa supremă prin Decizia nr. 2 din 12 martie 2012 nu constituie o aplicare prin analogie a legii penale, ci consecinţa raţionamentului juridic arătat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul aceleiaşi decizii. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat raţiunea şi natura juridică a instituţiei prescripţiei executării pedepsei, raportând aplicarea acesteia atât la prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cât şi la cele ale art. 127 din Codul penal din 1969. Raţiunea prescripţiei executării pedepsei este aceeaşi cu cea a prescripţiei răspunderii penale, eficienţa executării pedepsei diminuându-se până la dispariţie prin trecerea unui interval de timp suficient de mare în care sancţiunea nu a fost executată. Prin natura sa juridică, prescripţia, fie că este a executării pedepsei, fie că vizează însăşi răspunderea penală, apare ca o renunţare anticipată a autorităţilor de a cere sau a impune sancţiuni penale executabile, dacă acestea nu s-au produs într-o perioadă apreciată ca fiind rezonabilă de legiuitor. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 127 din Codul penal din 1969 statuau cu privire la întreruperea cursului prescripţiei executării, în sensul că termenul de prescripţie a executării pedepsei prevăzut în art. 126 din Codul penal din 1969, pentru persoana fizică, se întrerupe prin începerea executării pedepsei sau prin săvârşirea din nou a unei infracţiuni, iar sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei, face să curgă un nou termen de prescripţie de la data sustragerii.

  ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în dispozitivul Deciziei  nr. 2 din 12 martie 2012, a arătat că doar transmiterea directă a mandatului european de arestare are efect de întrerupere a prescripÅ£iei executării pedepsei, nu ÅŸi transmiterea mandatului european de arestare prin difuzare.

  Decizia nr. 2 din 12 martie 2012 a fost pronunÅ£ată de către ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – Completul competent să judece recursul în interesul legii potrivit mecanismului prevăzut la art. 4142 È™i urm.  din Codul de procedură penală din 1968 ÅŸi la art. 471 È™i urm.  din Codul de procedură penală, cu respectarea dispoziÅ£iilor art. 1 alin. (4) ÅŸi ale art. 61 alin. (1) din ConstituÅ£ie, aceasta fiind sesizată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, în vederea interpretării ÅŸi aplicării unitare a dispoziÅ£iilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, ÅŸi ale art. 127 din Codul penal din 1969 ce reglementa întreruperea cursului prescripÅ£iei executării pedepsei, cu întrebarea “dacă transmiterea, potrivit dispoziÅ£iilor legale în materie, a unui mandat european de arestare emis de către autorităţile judiciare române constituie sau nu o cauză specială de întrerupere a prescripÅ£iei executării pedepsei”.

  DispoziÅ£iile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 2 din 12 martie 2012, pronunÅ£ată de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin raportare la cele ale art. 4142 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, nu contravin prevederilor art. 1 alin. (4) ÅŸi ale art. 61 alin. (1) din ConstituÅ£ie.Decizia  nr. 780 din 23 noiembrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaÅ£ională în materie penală, în interpretarea dată prin Decizia nr. 2 din 12 martie 2012 pronunÅ£ată de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie în soluÅ£ionarea unui recurs în interesul legii raportate la cele ale art. 4142 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968

Art. 504

IMPOSIBILITATEA TRAGERII LA RĂSPUNDERE A PROCURORULUI

ÃŽn ceea ce priveÅŸte dispoziÅ£iile art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor ÅŸi procurorilor, Curtea observă că instanÅ£a de contencios constituÅ£ional a fost sesizată cu neconstituÅ£ionalitatea acestora înainte de modificările aduse prin Legea nr. 242/2018, M. Of. nr.  868 din 15 octombrie 2018.

ÃŽn ceea ce priveÅŸte imposibilitatea tragerii la răspundere a procurorului pentru întocmirea greÅŸită a actului de inculpare ÅŸi de trimitere în judecată, din perspectiva reparării prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, legiuitorul a distins după cum acestea sunt o consecinţă a existenÅ£ei erorii în procese penale sau în alte procese; în ce priveÅŸte eroarea judiciară din procesele penale, dispoziÅ£iile legale criticate – art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 – au făcut trimitere la dispoziÅ£iile  C..pr. pen. , iar în ce priveÅŸte eroarea judiciară ce a izvorât din alte procese, aceleaÅŸi norme – art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 – au instituit dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciului după ce în prealabil a fost pronunÅ£ată o hotărâre definitivă (penală sau disciplinară) împotriva judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârÅŸită în cursul judecării procesului cu condiÅ£ia ca aceasta să fi fost de natură să determine eroarea. Este firesc să fie aÅŸa, deoarece numai în procesele penale eroarea judiciară reprezintă o evidenţă în măsura în care, după condamnarea definitivă prin hotărâre, s-a pronunÅ£at o nouă hotărâre definitivă de achitare (Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2015, M. Of. nr.  415 din 11 iunie 2015, ÅŸi Decizia nr. 284 din 9 iunie 2020, M. Of. nr.  584 din 3 iulie 2020).

NemulÅ£umirea autorului excepÅ£iei izvorăşte dintr-o cauză în care un procuror a emis un rechizitoriu care nu s-a fundamentat pe fapte care să întrunească elementele constitutive ale vreunor infracÅ£iuni. Pentru a fi pusă în discuÅ£ie o eventuală reparare de prejudicii ar trebui să existe o eroare judiciară în materie penală. Or, eroarea judiciară constă, potrivit dispoziÅ£iilor art. 536  C..pr. pen. , într-o condamnare definitivă ÅŸi pentru care, în urma rejudecării, s-a pronunÅ£at o hotărâre definitivă de achitare. Prin urmare, nu poate fi pus semnul egalităţii între un rechizitoriu care doar dispune trimiterea în judecată ÅŸi o hotărâre definitivă de condamnare, deoarece, potrivit dispoziÅ£iilor art. 23 alin. (11) din ConstituÅ£ie, “Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreÅŸti de condamnare, persoana este considerată nevinovată”, prezumÅ£ie care nu poate fi înlăturată de existenÅ£a unui act de trimitere în judecată, care, de altfel, poate fi supus cenzurii, partea interesată având posibilitatea “de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă” (v Decizia nr. 412 din 7 aprilie 2011, M. Of. nr.  393 din 3 iunie 2011).

“Poate exista o eroare judiciară, dar nu fundamentată pe tipul de eroare din procesele penale, ci pe tipul de eroare ce izvorăşte din alte procese. Astfel, în măsura în care un procuror îşi exercită atribuÅ£iile specifice cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, acesta poate fi răspunzător disciplinar în condiÅ£iile art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004“, putând fi sesizată InspecÅ£ia Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât, potrivit art. 991 din aceeaÅŸi lege, “există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ÅŸtiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane”, ÅŸi “există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteÅŸte din culpă, în mod grav, neîndoielnic ÅŸi nescuzabil, normele de drept material ori procesual”. “ÃŽn măsura în care, în exercitarea atribuÅ£iilor specifice, un magistrat săvârÅŸeÅŸte o infracÅ£iune, atunci hotărârea penală de condamnare a acestuia poate constitui temei al acÅ£iunii directe împotriva statului pentru prejudiciile cauzate unei persoane prin acea faptă dacă s-a stabilit că fapta comisă a fost de natură să determine o eroare judiciară. Prin urmare, ÅŸi acest tip de fapte generatoare de prejudicii poate intra sub incidenÅ£a erorii judiciare, fiind vorba aÅŸadar de răspunderea statului în condiÅ£iile instituite de art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, iar identificarea erorii judiciare în astfel de situaÅ£ii reprezintă atributul exclusiv al instanÅ£elor de drept comun, Å£inând de specificitatea fiecărui caz în parte”.

Curtea a respins, ca neîntemeiată, critica referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) din ConstituÅ£ie, “deoarece, pe de o parte, situaÅ£ia juridică a cetăţenilor care au fost vătămaÅ£i printr-o eroare judiciară nu este identică cu cea a celor care au fost vătămaÅ£i de conduita magistraÅ£ilor în alte cazuri decât cele la care se referă art. 96 din Legea nr. 303/2004 ÅŸi, pe de altă parte, spre deosebire de faptele ilicite cauzatoare de prejudicii săvârÅŸite de alÅ£i cetăţeni (de exemplu, răspunderea medicului pentru culpa medicală) care pot fi chemaÅ£i direct în judecată, pentru magistraÅ£i, ConstituÅ£ia, ÅŸi nu legea, consacrând principiul răspunderii directe a statului, a instituit cu titlu de excepÅ£ie răspunderea subsidiară a acestora”.

Potrivit art. 132 din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei, sens în care toate actele întocmite de aceştia, în funcţie de faza procesuală în care au fost emise, sunt supuse cenzurii procurorului ierarhic superior ori instanţelor judecătoreşti stabilite de lege care, în acord cu art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, alături de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înfăptuiesc justiţia.

Curtea a făcut trimitere la jurisprudenÅ£a CEDO  dezvoltată pe marginea noÅ£iunii de eroare judiciară consacrată de art. 3 din Protocolul nr. 7 la ConvenÅ£ie, care “relevă faptul că aceasta este, ca regulă generală, asociată materiei penale ÅŸi decurge din ideea de eroare de fapt săvârÅŸită de instanÅ£a care, fiind chemată să se pronunÅ£e asupra temeiului unei acuzaÅ£ii penale, pronunţă condamnarea unei persoane nevinovate. Referindu-se la noÅ£iunea de «eroare judiciară», instanÅ£a europeană a statuat că simpla considerare a faptului că investigaÅ£ia în cazul reclamantului era «incompletă ÅŸi părtinitoare» nu poate prin ea însăşi, în absenÅ£a erorilor judiciare sau a unor încălcări serioase a procedurilor judecătoreÅŸti, a unor abuzuri de putere ori a unor erori evidente în aplicarea dreptului material sau a oricărui alt motiv important ce rezultă din interesul justiÅ£iei, să indice prezenÅ£a unei erori judiciare în procedura anterioară. Ceea ce prevalează cu privire la eroarea judiciară comisă de către instanÅ£ele inferioare, adică greÅŸelile din administrarea justiÅ£iei, constă în imposibilitatea neutralizării sau corectării sale în alt fel (v Hotărârea din 21 iunie 2011, pronunÅ£ată în Cauza Giuran împotriva României, §§  32, 40)”.   Referindu-se la principiul răspunderii statului cu privire la încălcarea normelor Uniunii Europene prin hotărâri judecătoreÅŸti, Curtea de JustiÅ£ie a Uniunii Europene a statuat că persoanele particulare trebuie să aibă posibilitatea de a obÅ£ine în faÅ£a unei instanÅ£e naÅ£ionale repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor lor în urma unei hotărâri, cu condiÅ£ia ca aceasta să fie pronunÅ£ată în faÅ£a unei instanÅ£e de ultim grad de jurisdicÅ£ie, iar încălcarea să fie suficient de gravă. Această din urmă condiÅ£ie se apreciază în funcÅ£ie de nivelul de claritate ÅŸi precizie al normei, de caracterul intenÅ£ionat al încălcării ÅŸi de împrejurarea că eroarea nu poate fi scuzabilă (v Hotărârea din 30 septembrie 2003, Cauza C-224/01 – Kobler împotriva Austriei, §§  36, 51, 53 ÅŸi 55). ÃŽn condiÅ£iile în care întocmirea nelegală a unui rechizitoriu putea fi neutralizată de către instanÅ£ele de judecată competente să se pronunÅ£e asupra dezlegării pricinii, fapt care, de altfel, s-a întâmplat, “nu poate fi pusă în discuÅ£ie existenÅ£a unei hotărâri judecătoreÅŸti vătămătoare”.

Potrivit art. 52 alin. (3) din ConstituÅ£ie, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, iar răspunderea acestuia este stabilită “în condiÅ£iile legii”. DispoziÅ£iile legale criticate stabilesc cine are calitatea de a beneficia de reparaÅ£ie, ÅŸi anume persoana care a fost condamnată definitiv, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunÅ£at o hotărâre definitivă de achitare, precum ÅŸi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.( Decizia nr. 619 din 3 octombrie 2006, M. Of. nr.  929 din 16 noiembrie 2006).  Faptul că legiuitorul a reglementat în mod expres ÅŸi limitativ doar aceste situaÅ£ii nu are semnificaÅ£ia unei încălcări a dreptăţii ca valoare supremă în statul de drept ÅŸi nici a unei limitări a accesului liber la justiÅ£ie, garantat de art. 21 din ConstituÅ£ie, sau a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 §  1 din C.E.D.H. , întrucât este la latitudinea legiuitorului să stabilească aceste condiÅ£ii ÅŸi limite.

  Prin Decizia nr. 1.393 din 26 octombrie 2010, M. Of. nr.  843 din 16 decembrie 2010, s-a constatat că persoanele îndreptăţite la repararea pagubei în cazul condamnării pe nedrept vizează o condamnare dispusă printr-o soluÅ£ie definitivă, nefiind de conceput să se acorde despăgubiri în cazul condamnărilor nedefinitive ÅŸi care sunt susceptibile de a fi cenzurate în cadrul căilor ordinare de atac. ÃŽn acest sens este ÅŸi jurisprudenÅ£a CEDO  care, prin Hotărârea din 3 iulie 2008, pronunÅ£ată în Cauza Matveyev împotriva Rusiei, a făcut trimitere la Raportul explicativ privitor la art. 3 din Protocolul nr. 7 din C.E.D.H. , statuând că dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară vizează o hotărâre definitivă, care, potrivit expresiei tradiÅ£ionale, a dobândit autoritate de lucru judecat. Este cazul hotărârilor irevocabile pentru care căile ordinare de atac nu mai sunt disponibile, fie că au fost utilizate de părÅ£i, fie că a expirat termenul înăuntrul căruia puteau fi formulate. Rezultă, aÅŸadar, că o hotărâre nu este considerată definitivă atâta vreme cât legea internă permite ca lucrările să fie reluate. Decizia  nr. 430 din 17 iunie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor ÅŸi procurorilor, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 242/2018, ÅŸi ale art. 504 din Codul de procedură penală din 1968

 

Art. 912

NULITATEA ÃŽNREGISTRÄ‚RILOR CONVORBIRILOR  TELEFONICE

Obiectul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate îl constituie dispoziÅ£iile art. 912 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968. DeÅŸi – prin prevederile art. 108 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală ÅŸi pentru modificarea ÅŸi completarea unor acte normative care cuprind dispoziÅ£ii procesual penale, M. Of. nr.  515 din 14 august 2013 – Codul de procedură penală din 1968 a fost abrogat la 1 februarie 2014, dispoziÅ£iile de lege criticate produc efecte juridice în cauza în care a fost ridicată prezenta excepÅ£ie de neconstituÅ£ionalitate, deoarece, în temeiul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, “Actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispoziÅ£iilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepÅ£iile prevăzute de prezenta lege”. Sunt supuse controlului de constituÅ£ionalitate ÅŸi legile sau ordonanÅ£ele ori dispoziÅ£iile din legi sau din ordonanÅ£e ale căror efecte juridice continuă să se producă ÅŸi după ieÅŸirea lor din vigoare (Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 766 din 15 iunie 2011, M. Of. nr.  549 din 3 august 2011).  ExcepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate priveÅŸte numai dispoziÅ£iile art. 912 alin. 1 fraza a doua din Codul de procedură penală din 1968, modificate prin prevederile art. I pct. 47 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea ÅŸi completarea Codului de procedură penală ÅŸi a unor legi speciale, M. Of. nr.  468 din 1 iulie 2003. Curtea se va pronunÅ£a numai asupra dispoziÅ£iilor art. 912 alin. 1 fraza a doua din Codul de procedură penală din 1968, care au următorul cuprins: “Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la interceptări ÅŸi înregistrări sunt obligate să păstreze secretul operaÅ£iunii efectuate, încălcarea acestei obligaÅ£ii fiind pedepsită potrivit Codului penal.”

Prin Decizia nr. 140 din 27 martie 2018, M. Of. nr.  524 din 26 iunie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 911 ÅŸi ale art. 912 alin. 1 fraza a doua din Codul de procedură penală din 1968, reÅ£inând (în §§  14-20 ÅŸi 22-24) că dispoziÅ£iile din Codul de procedură penală din 1968 referitoare la interceptările ÅŸi înregistrările audio sau video prevedeau suficiente garanÅ£ii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaÅ£iei, a condiÅ£iilor ÅŸi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării ÅŸi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituÅ£ionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenÅ£ei CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, aceasta “se pronunţă numai asupra constituÅ£ionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată […]”.

  Nu poate fi primită susÅ£inerea potrivit căreia dispoziÅ£iile de lege criticate contravin prevederilor constituÅ£ionale ale art. 28, secretul corespondenÅ£ei nefiind un drept absolut. Astfel, societăţile democratice sunt ameninÅ£ate de un fenomen infracÅ£ional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile să combată în mod eficace asemenea ameninţări ÅŸi să supravegheze elementele subversive ce acÅ£ionează pe teritoriul lor. Asemenea dispoziÅ£ii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securităţii naÅ£ionale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârÅŸirii de infracÅ£iuni. Legiuitorul ordinar a reglementat în secÅ£iunea V1 din Codul de procedură penală din 1968, procedura referitoare la interceptările ÅŸi înregistrările audio sau video, Legea nr. 281/2003, Legea nr. 356/2006 pentru modificarea ÅŸi completarea Codului de procedură penală, precum ÅŸi pentru modificarea altor legi, OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea ÅŸi completarea Codului de procedură penală, precum ÅŸi pentru modificarea altor legi ÅŸi Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluÅ£ionării proceselor, contribuind, rând pe rând, la instituirea unor proceduri de natură să confere un plus de garanÅ£ii împotriva arbitrarului organelor de anchetă. Astfel, dacă în varianta codului existentă anterior apariÅ£iei Legii nr. 281/2003 procedura era sumar prevăzută, înregistrările audio sau video putând fi efectuate cu autorizarea prealabilă a procurorului desemnat, cu condiÅ£ia existenÅ£ei unor indicii temeinice privind pregătirea ori săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, ulterior adoptării actelor normative mai sus menÅ£ionate, o astfel de interceptare sau înregistrare a convorbirilor ori comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se putea realiza numai cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectua sau supraveghea urmărirea penală, în condiÅ£iile prevăzute de lege.

Prin Hotărârea din 26 aprilie 2007, pronunÅ£ată în Cauza Dumitru Popescu împotriva României,   după ce a reÅ£inut existenÅ£a unei încălcări a art. 8 din C.E.D.H. , având în vedere că, la data comiterii faptelor, legislaÅ£ia în materie era alta – CEDO a afirmat că, în noul cadru legislativ, prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 ÅŸi Legea nr. 356/2006, au fost introduse numeroase garanÅ£ii în materie de interceptare ÅŸi de transcriere a comunicaÅ£iilor, de arhivare a datelor pertinente ÅŸi de distrugere a celor nepertinente. AÅŸa fiind, Curtea ConstituÅ£ională a statuat că dispoziÅ£iile de lege criticate oferă protecÅ£ie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţă privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înÅ£eles univoc.

ÃŽn Hotărârea CEDO  din 6 mai 2003, pronunÅ£ată în Cauza Coban (Asim Babuscum) împotriva Spaniei, reclamantul invoca nulitatea înregistrărilor convorbirilor sale telefonice, întrucât nu îndeplineau condiÅ£iile de legalitate ÅŸi proporÅ£ionalitate. După ce a reamintit faptul că admisibilitatea probelor este o problemă ce Å£ine de reglementările naÅ£ionale ÅŸi că revine jurisdicÅ£iilor naÅ£ionale să aprecieze elementele care le sunt prezentate, Curtea de la Strasbourg a stabilit că respectiva condamnare penală a intervenit în urma unei proceduri contradictorii, pe baza probelor discutate de părÅ£i. Reclamantul a avut posibilitatea de a interoga martorii audiaÅ£i ÅŸi de a contracara depoziÅ£iile care îi erau defavorabile. De asemenea, în privinÅ£a înregistrărilor convorbirilor telefonice s-a constatat că instanÅ£ele naÅ£ionale au confirmat legalitatea strângerii acestor probe, iar reclamantul ar fi putut face observaÅ£ii în faÅ£a judecătorului cu privire la aceste înregistrări, care nu au constituit, de altfel, singurul mijloc de probă invocat de acuzare. Totodată, ÅŸi în Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunÅ£ată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, CEDO a statuat că, pentru a asigura dreptul la un proces echitabil, este esenÅ£ial ca toate probele să fie prezentate de faţă cu acuzatul, în cadrul unei audieri publice, pentru a se putea oferi contraargumente. Acest lucru nu înseamnă totuÅŸi că declaraÅ£iile martorilor trebuie făcute în faÅ£a tribunalului pentru a fi admise ca mijloace de probă. Utilizarea declaraÅ£iilor din faza de instrucÅ£ie penală a cazului nu încalcă, în principiu, prevederile art. 6 §  3 din C.E.D.H. , atât timp cât se respectă dreptul la apărare. De regulă, acest drept impune ca acuzatul să aibă ocazia de a pune întrebări martorului care depune mărturie împotriva sa, fie atunci când face aceste declaraÅ£ii, fie într-un stadiu ulterior al procedurilor.

  Referindu-se la reglementarea din Codul de procedură penală din 1968 – tot prin Decizia nr. 140 din 27 martie 2018-, Curtea ConstituÅ£ională a reÅ£inut că, potrivit dispoziÅ£iilor art. 916 alin. 1 din vechiul cod, mijloacele de probă referitoare la interceptările ÅŸi înregistrările audio sau video puteau fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părÅ£ilor interesate sau, din oficiu, de către instanţă, judecătorul având datoria să examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalităţii ÅŸi temeiniciei autorizării ÅŸi efectuării înregistrărilor. Interceptarea ÅŸi înregistrarea convorbirilor puteau fi dispuse, potrivit prevederilor art. 911 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, la cererea procurorului care efectuează ori supraveghează urmărirea penală. Administrarea unor astfel de mijloace de probă era plasată în cadrul primei faze a procesului penal, urmărirea penală putând fi începută, în temeiul dispoziÅ£iilor art. 221 ÅŸi 228 din Codul de procedură penală din 1968, atât in personam, cât ÅŸi in rem. ÃŽn plus, textul stabilea în termeni fără echivoc că înregistrarea audio sau video se dispune dacă sunt date privind pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, prin această a doua alternativă înÅ£elegându-se evident ÅŸi situaÅ£iile ce intră în sfera actelor de punere în executare a hotărârii de a săvârÅŸi infracÅ£iunea, în acord cu prevederile art. 20 din Codul penal din 1969 referitor la tentativă, iar nu în sfera unor simple acte de pregătire. ÃŽn plus, măsurile de supraveghere tehnică nu puteau fi dispuse în mod discreÅ£ionar de către procuror, întrucât, potrivit dispoziÅ£iilor art. 911 din Codul de procedură penală din 1968, interceptarea ÅŸi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se puteau realiza numai dacă erau date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu ÅŸi dacă erau necesare în vederea stabilirii situaÅ£iei de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanÅ£ilor nu putea fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi fost mult întârziată. De asemenea, astfel de măsuri puteau fi dispuse în cazul infracÅ£iunilor contra siguranÅ£ei naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de alte legi speciale, precum ÅŸi în cazul infracÅ£iunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracÅ£iunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea ÅŸi sancÅ£ionarea faptelor de corupÅ£ie, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, în cazul unor alte infracÅ£iuni grave ori al infracÅ£iunilor care se săvârÅŸesc prin mijloace de comunicare electronică. ÃŽn sfârÅŸit, procurorul putea dispune, prin ordonanţă motivată, interceptarea ÅŸi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor pe o durată de cel mult 48 de ore în caz de urgenţă, când întârzierea obÅ£inerii autorizării de către judecător ar fi adus grave prejudicii activităţii de urmărire penală, iar măsura dispusă era supusă confirmării judecătorului.

Sunt invocate argumentele avute în vedere cu ocazia pronunţării Deciziei  nr. 51 din 16 februarie 2016, M. Of. nr.  190 din 14 martie 2016. Sintagma “ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 142 alin. (1) din noul Cod de procedură penală a fost constatată ca fiind neconstituÅ£ională, deoarece încalcă prevederile constituÅ£ionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept în componenta sa privind garantarea drepturilor cetăţenilor ÅŸi în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii.

  Prin Decizia nr. 140 din 27 martie 2018,   s-a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituÅ£ionalitate cu privire la sintagma “persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la interceptări ÅŸi înregistrări” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 912 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968, statuând că sintagma “alte organe specializate ale statului” din dispoziÅ£iile art. 142 alin. (1) din noul Cod de procedură penală nu vizează persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere. ÃŽn Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016  s-a fundamentat soluÅ£ia din perspectiva persoanelor care pun în executare mandatul de supraveghere tehnică, iar nu din perspectiva persoanelor care asigură suportul tehnic pentru realizarea activităţii de supraveghere tehnică. Sub imperiul vechiului cod de procedură penală – ca, de altfel, ÅŸi sub cel al noului Cod -, acesta era asigurat de persoane fără atribuÅ£ii de cercetare penală, în limitele competenÅ£elor lor, motiv pentru care dispoziÅ£iile art. 912 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală din 1968 impuneau persoanelor chemate să dea concurs tehnic la interceptări ÅŸi înregistrări obligaÅ£ia de a păstra secretul operaÅ£iunii efectuate, încălcarea acestei obligaÅ£ii fiind pedepsită penal ( Decizia  nr. 140 din 27 martie 2018, ,   Decizia nr. 410 din 10 aprilie 2008, M. Of. nr.  338 din 1 mai 2008, Decizia nr. 709 din 17 iunie 2008, M. Of. nr.  570 din 29 iulie 2008, ÅŸi Decizia nr. 348 din 17 martie 2009, M. Of. nr.  262 din 22 aprilie 2009,  Decizia nr. 734 din 23 noiembrie 2017, M. Of. nr.  352 din 23 aprilie 2018, Decizia nr. 779 din 28 noiembrie 2017, M. Of. nr.  439 din 24 mai 2018, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, M. Of. nr.  353 din 23 aprilie 2018, ÅŸi Decizia nr. 155 din 27 martie 2018, M. Of. nr.  522 din 26 iunie 2018). Decizia  nr. 651 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 912 alin. 1 fraza a doua din Codul de procedură penală din 1968

CURTEA CONSTITUÈšIONALÄ‚  ȘI  CODUL DE PROCEDURÄ‚ PENALÄ‚

Art. 7

Art. 7. – Obligativitatea punerii în miscare si a exercitării acÈ›iunii penale

(1) Procurorul este obligat să pună în miscare si să exercite acțiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârsirea unei infracțiuni si nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) si (3).

(2) În cazurile si în condițiile prevăzute expres de lege, procurorul poate renunța la exercitarea acțiunii penale dacă, în raport cu elementele concrete ale cauzei, nu există un interes public în realizarea obiectului acesteia.

(3) În cazurile prevăzute expres de lege, procurorul pune în miscare si exercită acțiunea penală după introducerea plângerii prealabile a persoanei vătămate sau după obținerea autorizării ori sesizării organului competent sau după îndeplinirea unei alte condiții prevăzută de lege.

  INSTITUÅ¢IA RENUNŢĂRII LA URMÄ‚RIREA PENALÄ‚

RenunÅ£area la urmărirea penală reprezintă o cauză de stingere a acÅ£iunii penale ÅŸi, totodată, o soluÅ£ie de neurmărire penală introdusă de legiuitor în arhitectura dreptului procesual penal român, care are la bază principiul oportunităţii, aÅŸa cum este prevăzut în art. 7 alin. (2) C. pr. pen..  Oportunitatea continuării cercetărilor ÅŸi aprecierea interesului public în urmărirea infracÅ£iunii presupun, dincolo de criteriile prevăzute de dispoziÅ£iile art. 318 alin. (1)-(3) C. pr. pen. , ÅŸi o evaluare a cheltuielilor ÅŸi resurselor investite în cercetarea unei infracÅ£iuni, urmărindu-se ca acestea să fie proporÅ£ionale cu valoarea socială ocrotită de legea penală, o evaluare a eficienÅ£ei aplicării unei eventuale pedepse, luarea în considerare a unei sancÅ£iuni alternative pedepsei, care ar fi aptă să corecteze comportamentul infractorului, dacă acesta este cunoscut, sau o evaluare a gradului de afectare a interesului particular manifestat de persoana vătămată în urmărirea infracÅ£iunii.

 Pentru constatarea existenÅ£ei/inexistenÅ£ei unui interes public în urmărirea unei infracÅ£iuni este necesar, pe de o parte, ca aceasta să fie, in abstracto, de o gravitate redusă, obiectivată printr-un anumit regim sancÅ£ionator, iar, pe de altă parte, in concreto, fapta săvârÅŸită să nu prezinte un pericol social major, luându-se în considerare conÅ£inutul faptei, modul ÅŸi mijloacele de săvârÅŸire, scopul urmărit, împrejurările concrete de săvârÅŸire sau urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

  InstituÅ£ia renunţării la urmărirea penală reprezintă o excepÅ£ie de la principiul legalităţii procesului penal, specific dreptului continental, instituită în favoarea principiului oportunităţii urmăririi penale, specific dreptului anglo-saxon. Reglementarea acesteia a fost motivată de supraîncărcarea organelor judiciare cu cauze penale ÅŸi de necesitatea unei soluÅ£ii intermediare între soluÅ£ia de clasare ÅŸi cea de trimitere în judecată. Aceasta are ca fundament interesul public de a proceda la punerea sub acuzare a persoanei care a săvârÅŸit o anumită faptă prevăzută de legea penală, motiv pentru care nu a fost prevăzută pentru a susÅ£ine interesele procesuale ale inculpatului, ci pentru a satisface interesul statului de a realiza un just echilibru între nevoia de tragere la răspundere penală a persoanelor care săvârÅŸesc infracÅ£iuni ÅŸi nevoia de a degreva organele de urmărire penală de soluÅ£ionarea anumitor cauze care nu prezintă un interes semnificativ pentru ordinea publică (v Decizia nr. 517 din 24 septembrie 2019, M. Of. nr.  65 din 30 ianuarie 2020, §  18, ÅŸi Decizia nr. 118 din 10 martie 2020, M. Of. nr.  439 din 26 mai 2020, §§  13 ÅŸi 14).

Prevederile art. 318 din Codul de procedură penală sunt o reflectare a Deciziei nr. 23 din 20 ianuarie 2016, M. Of. nr.  240 din 31 martie 2016, prin care instanÅ£a de control constituÅ£ional a statuat că sintagma “interes public” nu este determinată de legiuitor prin prevederile art. 318 alin. (1) ÅŸi (2) C. pr. pen. – în redactarea anterioară OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 -, iar elementele enumerate în cuprinsul acestora drept criterii de determinare a “interesului public” nu sunt de natură a defini noÅ£iunea, acestea constituind criterii de individualizare a pedepselor, în cazul constatării de către o instanţă de judecată a săvârÅŸirii unor infracÅ£iuni (§  15). De aceea, legiuitorul a pus în acord prevederile legale constatate neconstituÅ£ionale cu decizia precitată ÅŸi a stabilit, potrivit art. 318 alin. (4) C. pr. pen., că, atunci când autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renunÅ£area la urmărirea penală prin raportare doar la criteriile prevăzute la alin. (2) lit. a), b), e) ÅŸi g), respectiv conÅ£inutul faptei ÅŸi împrejurările concrete de săvârÅŸire a faptei, modul ÅŸi mijloacele de săvârÅŸire a faptei, eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei ÅŸi la timpul scurs de la data săvârÅŸirii acesteia ÅŸi existenÅ£a unei disproporÅ£ii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal ÅŸi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârÅŸirea infracÅ£iunii.

Potrivit competenÅ£ei sale, reglementată la art. 56 C. pr. pen., procurorul conduce ÅŸi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliÅ£iei judiciare ÅŸi a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege, ÅŸi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziÅ£iilor legale. AÅŸa fiind, procurorul reprezintă interesele statului în realizarea urmăririi penale. Mai mult, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) ÅŸi (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor ÅŸi procurorilor, republicat în M. Of. nr.  826 din 13 septembrie 2005, procurorii, la fel ca judecătorii, sunt obligaÅ£i ca prin întreaga lor activitate să asigure supremaÅ£ia legii, să respecte drepturile ÅŸi libertăţile persoanelor, precum ÅŸi egalitatea lor în faÅ£a legii, să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanÅ£ilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, ÅŸi să se asigure, în toate stadiile unui proces, că drepturile ÅŸi libertăţile individuale sunt garantate ÅŸi că ordinea publică este protejată. Prin urmare, esenÅ£a atribuÅ£iilor specifice funcÅ£iei de procuror este ca acestea să vizeze realizarea unui interes public, acela al aflării adevărului în cauzele penale. Prin urmare, “interesul public”, astfel cum acesta este prevăzut la art. 318 C. pr. pen., trebuie interpretat în corelaÅ£ie cu dispoziÅ£iile legale ce reglementează funcÅ£ia de procuror, prin sintagma analizată înÅ£elegându-se, de fapt, un interes al societăţii, în ansamblul său, în urmărirea ÅŸi judecarea faptelor prevăzute de legea penală, care îndeplinesc condiÅ£iile prevăzute în ipoteza normei juridice criticate.

Procurorul, ca titular al dreptului de a exercita acÅ£iunea penală, este cel care decide cu privire la rezultatul urmăririi penale, fie prin trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin adoptarea unei alte soluÅ£ii. Terminarea urmăririi are însă un caracter relativ, întrucât există posibilitatea ca urmărirea penală să fie reluată, actele emise de procuror nebucurându-se de autoritate de lucru judecat. ÃŽn acest sens, ordonanÅ£a prin care se dispune renunÅ£area la urmărirea penală este verificată sub aspectul legalităţii ÅŸi temeiniciei de procurorul ierarhic superior, în condiÅ£iile art. 318 alin. (10) C. pr. pen., ÅŸi, potrivit alin. (12) al aceluiaÅŸi articol, este comunicată, în copie, judecătorului de cameră preliminară de la instanÅ£a căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă. Acesta din urmă hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea persoanei care a făcut sesizarea, a părÅ£ilor, a suspectului, a persoanei vătămate ÅŸi a altor persoane interesate, precum ÅŸi cu participarea procurorului, asupra legalităţii ÅŸi temeiniciei soluÅ£iei de renunÅ£are la urmărirea penală. Toate aceste aspecte procedurale reprezintă garanÅ£ii ale realizării interesului public, în condiÅ£iile renunţării la urmărirea penală de către procuror. ÃŽn aceste condiÅ£ii, procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a renunţării la urmărirea penală, astfel reglementată, constituie o garanÅ£ie procesuală a caracterului echitabil al actului, acordată participanÅ£ilor la procesul penal, conform dispoziÅ£iilor art. 21 alin. (3) din ConstituÅ£ie ÅŸi celor ale art. 6 §  1 din C.E.D.H. . Ca urmare a instituirii acestor garanÅ£ii, atât persoana în privinÅ£a căreia este formulată o acuzaÅ£ie în materie penală, cât ÅŸi ceilalÅ£i participanÅ£i la procesul penal au dreptul de a-ÅŸi apăra interesele procesuale, în mod echitabil, în faÅ£a unei instanÅ£e independente ÅŸi imparÅ£iale, instituite prin lege. ( deciziile CurÅ£ii nr. 679 din 6 noiembrie 2018, M. Of. nr.  1.117 din 29 decembrie 2018, ÅŸi nr. 517 din 24 septembrie 2019, M. Of. nr.  65 din 30 ianuarie 2020).

  Dispunerea renunţării la urmărirea penală are ca efect, conform art. 17 alin. (1) C. pr. pen., stingerea acÅ£iunii penale, dispoziÅ£iile art. 318 È™i urm.  C. pr. pen. nefăcând referire la modalitatea de soluÅ£ionare a acÅ£iunii civile în cadrul procesului penal, în cazul dispunerii acestei soluÅ£ii. Cu toate acestea, art. 318 alin. (2) lit. f) C. pr. pen. prevede că “interesul public” se analizează, printre altele, în raport cu atitudinea procesuală a persoanei vătămate, iar alin. (3) al art. 318 C. pr. pen. prevede că, în ipoteza în care autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere mai multe aspecte referitoare la persoana suspectului sau a inculpatului ÅŸi la conduita acestuia, printre care urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârÅŸirea infracÅ£iunii ÅŸi eforturile depuse de suspect sau de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecinÅ£elor infracÅ£iunii. De asemenea, alin. (6) al aceluiaÅŸi articol prevede că procurorul poate dispune, după consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta să îndeplinească una sau mai multe obligaÅ£ii, expres enumerate în cuprinsul acestei dispoziÅ£ii legale, printre care obligaÅ£ia de a înlătura consecinÅ£ele faptei penale sau de a repara paguba produsă ori de a conveni cu partea civilă o modalitate de reparare a acesteia [art. 318 alin. (6) lit. a) C. pr. pen.] ÅŸi obligaÅ£ia de a cere public scuze persoanei vătămate [art. 318 alin. (6) lit. b) C. pr. pen.]. Totodată, art. 318 alin. (7) C. pr. pen. prevede că, în cazul în care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul să îndeplinească una sau mai multe obligaÅ£ii dintre cele prevăzute la alin. (6) al aceluiaÅŸi articol, stabileÅŸte prin ordonanţă termenul până la care acestea urmează a fi îndeplinite, termen care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligaÅ£ii asumate prin acord de mediere încheiat cu partea civilă ÅŸi care curge de la comunicarea ordonanÅ£ei, iar, conform art. 318 alin. (9) C. pr. pen., în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaÅ£iilor în termenul prevăzut la alin. (7) al art. 318 C. pr. pen., procurorul revocă ordonanÅ£a, sarcina de a face dovada îndeplinirii obligaÅ£iilor sau prezentarea motivelor de neîndeplinire a acestora revenind suspectului ori inculpatului (Decizia nr. 308 din 9 iunie 2020, M. Of. nr.  1.124 din 23 noiembrie 2020, §§  16-21)

Chiar dacă modalitatea de soluţionare a acţiunii civile exercitate în procesul penal nu este reglementată în mod expres în cuprinsul art. 318 C. pr. pen., legiuitorul a prevăzut, în cadrul instituţiei renunţării la urmărirea penală, garanţii specifice reparării prejudiciului civil produs prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, prin reglementarea posibilităţii condiţionării dispunerii soluţiei de renunţare la urmărirea penală de realizarea acestei reparaţii civile.

Având în vedere că dispunerea obligaÅ£iei prevăzute la art. 318 alin. (6) lit. a) ÅŸi b) C. pr. pen. este lăsată la aprecierea procurorului, dacă prejudiciul civil creat prin săvârÅŸirea faptelor cercetate penal nu este acoperit sau nu este acoperit integral prin mijloacele procesuale prevăzute la art. 318 alin. (2) lit. f), alin. (3), (6), (7) ÅŸi (9) C. pr. pen., persoana vătămată, respectiv partea civilă, se poate adresa instanÅ£ei civile, conform art. 27 alin. (1) ÅŸi, respectiv, alin. (2) C. pr. pen.. ÃŽn acest sens, art. 27 alin. (1) C. pr. pen. prevede că, dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanÅ£a civilă acÅ£iune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracÅ£iune, iar, conform art. 27 alin. (2) C. pr. pen., persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acÅ£iune la instanÅ£a civilă, dacă, prin hotărâre definitivă, instanÅ£a penală a lăsat nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă. Probele administrate în cursul procesului penal pot fi folosite în faÅ£a instanÅ£ei civile. Decizia  nr. 125 din 2 martie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 7 alin. (2), ale art. 17 alin. (1), ale art. 286 alin. (2) lit. c), d) ÅŸi f) ÅŸi ale art. 318 din Codul de procedură penală

14

Art. 14. – Obiectul si exercitarea acÈ›iunii penale

(1)Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârsit infracțiuni.

(2)Acțiunea penală se pune în miscare prin actul de inculpare prevăzut de lege.

(3)Acțiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condițiile legii.

PRINCIPIUL APLICABILITĂŢII GENERALE A LEGILOR

Faptul că în cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 14 alin. (2) C. pr. pen. nu se specifică, expres, care este “actul de inculpare prevăzut de lege” nu este de natură a conferi, în sine, acestui text un caracter neclar ÅŸi impredictibil.

Nu poate fi reÅ£inută însă interpretarea avansată de autorul excepÅ£iei, potrivit căreia ar exista un singur act de inculpare în legislaÅ£ia penală, respectiv ordonanÅ£a de punere în miÅŸcare a acÅ£iunii penale emisă în baza noului Cod de procedură penală, întrucât  există dispoziÅ£ii care prevăd alte modalităţi, precum art. 360. Faptul că, potrivit noului Cod de procedură penală, nu se mai dă posibilitatea procurorului de a pune în miÅŸcare acÅ£iunea penală ÅŸi prin rechizitoriu, odată cu sesizarea instanÅ£ei, ci în mod obligatoriu acesta trebuie să pună în miÅŸcare acÅ£iunea penală în cursul cercetării penale, printr-un act separat, nu este de natură să susÅ£ină teza interpretării restrictive a art. 14 alin. (2) din Codul de procedură penală susÅ£inută de autorul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate.

Legea penală cuprinde norme exprese ÅŸi clare referitoare la actele prin care se poate pune în miÅŸcare acÅ£iunea penală, astfel încât nu se poate susÅ£ine că exprimarea generală din redactarea art. 14 alin. (2) C. pr. pen. ar crea dificultăţi de înÅ£elegere/interpretare/aplicare. Aceasta cu atât mai mult cu cât norma în cauză se adresează unei audienÅ£e specializate, ÅŸi anume autorităţilor competente să pună în miÅŸcare acÅ£iunea penală, respectiv să aprecieze asupra legalităţii punerii în miÅŸcare a acÅ£iunii penale. CEDO a reÅ£inut că semnificaÅ£ia noÅ£iunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conÅ£inutul textului despre care este vorba ÅŸi de domeniul pe care îl acoperă, precum ÅŸi de numărul ÅŸi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanÅ£ele cauzei, consecinÅ£ele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniÅŸtilor, care sunt obligaÅ£i să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aÅŸteaptă din partea acestora să acorde o atenÅ£ie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (cauzele Cantoni, §  35, Dragotoniu ÅŸi Militaru-Pidhorni împotriva României, §  35, Sud Fondi – S.R.L. ÅŸi alÅ£ii împotriva Italiei, §  109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, CEDO a constatat că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forÅ£a lucrurilor, formule mai mult sau mai puÅ£in vagi, a căror interpretare ÅŸi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare ÅŸi de adaptare la circumstanÅ£ele schimbătoare va exista întotdeauna. DeÅŸi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaÅ£ie. Rolul decizional conferit instanÅ£elor urmăreÅŸte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenÅ£ei ca izvor de drept fiind o componentă necesară ÅŸi bine înrădăcinată în tradiÅ£ia legală a statelor membre (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunÅ£ată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, §  36, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunÅ£ată în Cauza Dragotoniu ÅŸi Militaru-Pidhorni împotriva României, §§  36 ÅŸi 37, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunÅ£ată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, §  141, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunÅ£ată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, §§  92 ÅŸi 93).Decizia  nr. 165 din 9 martie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 14 alin. (2) din Codul de procedură penală

16

Art. 16: Cazurile care împiedică punerea în miscare si exercitarea acțiunii penale

(1)Acțiunea penală nu poate fi pusă în miscare, iar când a fost pusă în miscare nu mai poate fi exercitată dacă:

a)fapta nu există;

b)fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârsită cu vinovăția prevăzută de lege;

c)nu există probe că o persoană a săvârsit infracțiunea;

d)există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e)lipseste plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miscare a acțiunii penale;

f)a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g)a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;

h)există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i)există autoritate de lucru judecat;

j)a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

(2)În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) si j), acțiunea penală poate fi pusă în miscare ulterior, în condițiile prevăzute de lege.

INTERPRETAREA ŞI APLICAR A LEGII DE CĂTRE INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI

Potrivit art. 148 alin. (2) şi (3) din Constituţie, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, principiu care se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

Aceste norme dau expresie principiului preeminenţei dreptului Uniunii Europene, în temeiul căruia Tratatele constitutive ale Uniunii Europene şi actele instituţiilor direct aplicabile au ca efect, în raporturile lor cu legislaţia naţională a statelor membre, prin simplul fapt al intrării lor în vigoare, inaplicabilitatea ipso iure a oricărei dispoziţii contrare din legislaţia naţională existentă. Conform aceluiaşi principiu, în măsura în care dispoziţiile şi actele de drept european fac parte integrantă, cu rang superior normelor interne, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecărui stat membru, acestea împiedică adoptarea valabilă a unor noi acte normative naţionale, în măsura în care acestea ar fi incompatibile cu normele dreptului european. În jurisprudenţa sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărât că instanţa naţională care trebuie să aplice, în cadrul competenţei sale, dispoziţiile de drept comunitar are obligaţia de a asigura efectul deplin al acestor norme, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu, aplicarea oricărei dispoziţii contrare legislaţiei naţionale, chiar ulterioare, fără a fi necesar să solicite sau să aştepte înlăturarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional (v Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 9 martie 1978, pronunţată în Cauza C-106/77 Amministrazione delle Finanze dello Stato vs. Simmenthal SA).

Reglementarea unui mijloc procedural care să permită reformarea unei hotărâri judecătoreÅŸti definitive ÅŸi irevocabile pronunÅ£ate de o instanţă judecătorească, cu încălcarea dreptului Uniunii Europene, astfel cum a constatat Curtea de JustiÅ£ie a Uniunii Europene, nu este de natură să încalce nici dreptul la un proces echitabil ÅŸi nici principiul securităţii raporturilor juridice. O hotărâre judecătorească, deÅŸi definitivă ÅŸi irevocabilă, nu poate fi considerată legală atât timp cât se întemeiază pe un act normativ contrar prevederilor dreptului Uniunii Europene, acestea din urmă beneficiind, în virtutea art. 148 alin. (2) din ConstituÅ£ie, de aplicare prioritară faţă de dispoziÅ£iile contrare din legile interne. Principiul stabilităţii raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalităţi (v în acest sens Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, M. Of. nr.  347 din 6 mai 2008). Posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătoreÅŸti pronunÅ£ate cu încălcarea dreptului Uniunii Europene constituie singura modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Dreptul la un proces echitabil presupune eo ipso prezumÅ£ia de conformitate a actelor normative interpretate ÅŸi aplicate de instanÅ£a judecătorească în actul de înfăptuire a justiÅ£iei cu legislaÅ£ia prioritară a Uniunii Europene (v Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, M. Of. nr.  61 din 29 ianuarie 2013).

Principiul aplicării cu prioritate a dreptului Uniunii Europene este consacrat de art. 148 alin. (2) din ConstituÅ£ie, iar garantarea ducerii la îndeplinire a obligaÅ£iilor rezultate din actul aderării la Uniunea Europeană ÅŸi din aplicarea acestui principiu revine, în ordine, potrivit alin. (4) al aceluiaÅŸi articol, Parlamentului, PreÅŸedintelui României, Guvernului ÅŸi autorităţii judecătoreÅŸti. Cât priveÅŸte competenÅ£a de asigurare a interpretării dreptului Uniunii în scopul aplicării unitare la nivelul tuturor statelor membre, aceasta aparÅ£ine CurÅ£ii de JustiÅ£ie a Uniunii Europene, care, în calitate de autoritate de jurisdicÅ£ie a Uniunii, în temeiul art. 19 alin. (3) lit. b) din Tratatul privind funcÅ£ionarea Uniunii Europene, hotărăşte, cu titlu preliminar, la solicitarea instanÅ£elor judecătoreÅŸti naÅ£ionale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituÅ£ii. Efectele juridice ale hotărârii preliminare a CurÅ£ii de JustiÅ£ie a Uniunii Europene au fost conturate pe cale jurisprudenÅ£ială. Astfel, Curtea de la Luxemburg a statuat că o asemenea hotărâre, purtând asupra interpretării sau a validităţii unui act al Uniunii Europene, este obligatorie pentru organul de jurisdicÅ£ie care a formulat acÅ£iunea în pronunÅ£area unei hotărâri preliminare, iar interpretarea, făcând corp comun cu dispoziÅ£iile europene pe care le interpretează, este învestită cu autoritate ÅŸi faţă de celelalte instanÅ£e judecătoreÅŸti naÅ£ionale, care nu pot da o interpretare proprie acelor dispoziÅ£ii. Efectul hotărârilor preliminare este unul direct, în sensul că resortisanÅ£ii statelor membre au dreptul să invoce în mod direct normele europene în faÅ£a instanÅ£elor naÅ£ionale ÅŸi europene ÅŸi retroactiv, respectiv că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămureÅŸte ÅŸi precizează semnificaÅ£ia ÅŸi câmpul de aplicare al acesteia, de la intrarea sa în vigoare (în acest sens, v pct. 1 al dispozitivului Hotărârii din 5 februarie 1963, pronunÅ£ată în Cauza 26/62, Van Gend en Loos împotriva Nederlandse AdministraÅ£ie der Belastingen, preluat în cuprinsul Hotărârii din 27 martie 1963, pronunÅ£ată în cauzele reunite 28, 29 ÅŸi 30/62, Da Costa ÅŸi alÅ£ii împotriva Nederlandse Belastingadministratie, sau Hotărârea din 24 iunie 1969, pronunÅ£ată în Cauza 29/68, Milch-, Fett- und Eierkontor GmbH împotriva Hauptzollamt Saarbrucken, pct. 3). Deoarece Curtea de JustiÅ£ie a Uniunii Europene are competenÅ£a de a interpreta dreptul Uniunii Europene (v în acest sens Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 383 din 23 martie 2011, M. Of. nr.  281 din 21 aprilie 2011), hotărârile sale preliminare sunt obligatorii erga omnes, la nivelul tuturor statelor membre, sub rezerva solicitării la un moment ulterior, de către instanÅ£ele judecătoreÅŸti naÅ£ionale, a unor lămuriri suplimentare asupra respectivei interpretări a CurÅ£ii (v Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 ).

Nu este de competenÅ£a sa să analizeze conformitatea unei dispoziÅ£ii de drept naÅ£ional cu textul Tratatului privind funcÅ£ionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din ConstituÅ£ie. O atare competenţă, ÅŸi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naÅ£ională ÅŸi Tratatul privind funcÅ£ionarea Uniunii Europene, aparÅ£ine instanÅ£ei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă ÅŸi legală, din oficiu sau la cererea părÅ£ii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratatul privind funcÅ£ionarea Uniunii Europene la Curtea de JustiÅ£ie a Uniunii Europene. ÃŽn situaÅ£ia în care Curtea ConstituÅ£ională s-ar considera competentă să se pronunÅ£e asupra conformităţii legislaÅ£iei naÅ£ionale cu cea europeană s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicÅ£ii între cele două instanÅ£e, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil (v ÅŸi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, M. Of. nr.  37 din 18 ianuarie 2010). Toate aceste aspecte converg spre a demonstra faptul că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare obligatorii în raport cu prevederile legislaÅ£iei naÅ£ionale revine instanÅ£ei de judecată. Este o chestiune de aplicare a legii, ÅŸi nu de constituÅ£ionalitate. ÃŽn raporturile dintre legislaÅ£ia Uniunii Europene ÅŸi cea naÅ£ională (cu excepÅ£ia ConstituÅ£iei) se poate vorbi numai de prioritate de aplicare a celei dintâi faţă de cealaltă, chestiune ale cărei constatare ÅŸi aplicare intră în competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti. ÃŽn cazul în care s-ar accepta punctul de vedere contrar, în sensul că instanÅ£a constituÅ£ională se poate pronunÅ£a asupra constituÅ£ionalităţii unui text de lege prin raportare la prevederile unui act european, s-ar încălca în mod evident competenÅ£ele CurÅ£ii de JustiÅ£ie a Uniunii Europene, din moment ce interpretarea tratatelor de bază este de competenÅ£a acesteia din urmă (art. 267 din Tratat). ÃŽn consecinţă, Curtea a stabilit că o atare excepÅ£ie de neconstituÅ£ionalitate este inadmisibilă (v Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, M. Of. nr.  764 din 16 noiembrie 2010).

Eventuala neconformitate a unei dispoziţii procesual penale cu prevederile dreptului european nu constituie o problemă de constituţionalitate, care să atragă competenţa Curţii Constituţionale de a constata contrarietatea normei juridice în cauză cu prevederile Legii fundamentale, ci o problemă de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti, care, conform celor statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, au obligaţia ca, din oficiu sau la cererea părţilor, să aplice cu prioritate prevederile dreptului european atunci când există neconcordanţă între acesta din urmă şi dispoziţiile dreptului intern.

Autorul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate solicită completarea dispoziÅ£iilor art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală cu un nou caz care împiedică punerea în miÅŸcare ÅŸi exercitarea acÅ£iunii penale, respectiv acela referitor la neconcordanÅ£a dintre legea penală naÅ£ională ÅŸi dreptul Uniunii Europene. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, “Curtea ConstituÅ£ională se pronunţă numai asupra constituÅ£ionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Legiuitorul a prevăzut o nouă definiÅ£ie a noÅ£iunii de “infracÅ£iune”, reglementând, la art. 15 alin. (1) din codul anterior menÅ£ionat, vinovăţia ca element al acesteia distinct de trăsătura tipicităţii. Pentru acest motiv, dispoziÅ£iile art. 16 alin. (1) lit. b) C. pr. pen. prevăd drept caz care împiedică punerea în miÅŸcare ÅŸi exercitarea acÅ£iunii penale elementul vinovăţiei alături de trăsătura tipicităţii. Astfel, se va reÅ£ine că fapta nu este prevăzută de legea penală în toate situaÅ£iile în care lipseÅŸte unul dintre elementele de conÅ£inut ale infracÅ£iunii, altul decât vinovăţia. AÅŸa fiind, toate situaÅ£iile care, potrivit vechii legislaÅ£ii procesual penale, erau prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. b), b1) ÅŸi d) din Codul de procedură penală din 1968 se încadrează în prezent la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi C. pr. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), în timp ce lipsa vinovăţiei este încadrată la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a doua din acelaÅŸi cod (nu a fost săvârÅŸită cu vinovăţia prevăzută de lege).

O eventuală contrarietate a dispoziÅ£iilor dreptului Uniunii Europene cu prevederile de drept penal substanÅ£ial în vigoare la nivel intern va fi soluÅ£ionată de către instanÅ£ele naÅ£ionale prin aplicarea cu prioritate a celor dintâi – potrivit principiului preeminenÅ£ei dreptului european, mai sus analizat – ÅŸi încadrarea acestor norme în una dintre tezele reglementate la art. 16 alin. (1) lit. b) C. pr. pen.. ÃŽn aceste condiÅ£ii, dispoziÅ£iile art. 396 alin. (5) C. pr. pen., care prevăd că achitarea inculpatului se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d) C. pr. pen., vor fi aplicate în mod corespunzător.  Decizia  nr. 811 din 9 decembrie 2021 [R] referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală

V Decizia  nr. 496 din 13 iulie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală cu referire la dispoziÅ£iile art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaÅŸi act normativ

17

Decizia  nr. 125 din 2 martie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 7 alin. (2), ale art. 17 alin. (1), ale art. 286 alin. (2) lit. c), d) ÅŸi f) ÅŸi ale art. 318 din Codul de procedură penală

18

Art. 18. –Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului

În caz de amnistie, de prescripție, de retragere a plângerii prealabile, de existență a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunțării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

DREPTUL DE A CERE CONTINUAREA PROCESULUI PENAL

Prevederile art. 29 C. pr. pen. enumeră “participanÅ£ii în procesul penal“, respectiv organele judiciare, avocatul, părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali, precum ÅŸi alÅ£i subiecÅ£i procesuali. (Decizia nr. 212 din 2 iunie 2020,M. Of. nr.  589 din 6 iulie 2020) Cu privire la “părÅ£i”, dispoziÅ£iile art. 32 alin. (1) C. pr. pen. prevăd că acestea sunt subiecÅ£ii procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acÅ£iune judiciară, iar alin. (2) al aceluiaÅŸi articol identifică părÅ£ile din procesul penal ca fiind inculpatul, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente. Totodată, dispoziÅ£iile art. 33 din acelaÅŸi Cod stabilesc în alin. (1) că “subiecÅ£ii procesuali principali” sunt suspectul ÅŸi persoana vătămată, iar la alin. (2) prevăd, cu valoare de principiu, că aceÅŸtia au aceleaÅŸi drepturi ÅŸi obligaÅ£ii ca ÅŸi părÅ£ile, cu excepÅ£ia celor pe care legea le acordă numai acestora din urmă. Dreptul de a cere continuarea procesului penal – în caz de amnistie, de prescripÅ£ie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală – este recunoscut, prin norma procesual penală criticată, inculpatului ÅŸi suspectului, deÅŸi acesta din urmă nu este parte, ci subiect procesual principal.

Procesul penal parcurge mai multe etape, caracterizate prin nivele diferite ale probării vinovăţiei persoanelor acuzate de săvârÅŸirea unor fapte de natură penală, de la bănuiala rezonabilă la dovedirea vinovăţiei dincolo de orice îndoială rezonabilă. Acest parcurs debutează cu existenÅ£a unor suspiciuni rezonabile că persoana în cauză a săvârÅŸit o infracÅ£iune – suspiciuni a căror constatare îi conferă respectivei persoane calitatea de suspect – ÅŸi continuă cu formarea, pe baza probelor administrate, a unei presupuneri rezonabile că persoana avută în vedere a săvârÅŸit o infracÅ£iune, etapă ce determină punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale, conform prevederilor art. 15 C. pr. pen., ÅŸi dobândirea calităţii de inculpat. ÃŽn fine, calitatea de condamnat poate fi stabilită pe baza unor probe din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârÅŸit infracÅ£iunea de care este acuzat.

DispoziÅ£iile art. 18 coroborate cu cele ale art. 319 alin. (1) C. pr. pen. prevăd dreptul de a cere continuarea urmăririi penale, în cazul constatării, printre altele, a intervenirii prescripÅ£iei răspunderii penale, doar în privinÅ£a suspectului ÅŸi a inculpatului, drept ce poate fi exercitat într-un termen de decădere de 20 de zile de la data primirii ordonanÅ£ei procurorului de clasare, emisă potrivit dispoziÅ£iilor art. 315 coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaÅŸi Cod. Din prevederile art. 319 alin. (2) ÅŸi (3) C. pr. pen. reiese faptul că, drept consecinţă a continuării urmăririi penale, cauza va fi soluÅ£ionată prin adoptarea, din nou, a unei soluÅ£ii de netrimitere în judecată – fie aceeaÅŸi soluÅ£ie, fie o soluÅ£ie diferită. Astfel, procurorul va putea administra probatoriul necesar lămuririi cauzei sub toate aspectele, ignorând impedimentul legal care a survenit, iar, în situaÅ£ia în care constată incidenÅ£a unui alt caz de împiedicare a exercitării acÅ£iunii penale din cele prevăzute de dispoziÅ£iile art. 16 alin. (1) C. pr. pen. decât cel ce a condus la clasarea iniÅ£ială, va dispune clasarea cauzei în raport cu acesta. Dacă în urma administrării probatoriului nu constată această ipoteză mai favorabilă suspectului sau inculpatului, procurorul va adopta prima soluÅ£ie de netrimitere în judecată. AÅŸadar, similar principiului non reformatio in peius, aplicabil căilor de atac, nici în această situaÅ£ie, întrucât se continuă urmărirea penală la cererea suspectului sau a inculpatului, la finalul urmăririi nu se va putea adopta o soluÅ£ie care să îi creeze acestuia o situaÅ£ie mai grea decât cea care a fost desfiinÅ£ată prin cererea de continuare a urmăririi penale. Prin urmare, nu se va putea dispune o soluÅ£ie de trimitere în judecată ÅŸi nici o soluÅ£ie de renunÅ£are la urmărirea penală.

Prin Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, M. Of. nr.  780 din 3 octombrie 2017, ÅŸi Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, M. Of. nr.  977 din 19 noiembrie 2018, s- a respins critica potrivit căreia textul de lege menÅ£ionat încalcă accesul liber la justiÅ£ie ÅŸi dreptul la un proces echitabil, pe motiv că nu prevede ÅŸi dreptul persoanei vătămate de a cere continuarea procesului penal în cazul în care procurorul dispune clasarea ca urmare a constatării intervenirii prescripÅ£iei răspunderii penale. SoluÅ£ia legislativă criticată se justifică atât din punct de vedere formal, cât ÅŸi din punct de vedere substanÅ£ial, întrucât, având în vedere procesul etapizat de stabilire a vinovăţiei,  doar suspectul ÅŸi inculpatul pot avea interesul procesual de a cere continuarea procesului penal, după momentul constatării intervenirii prescripÅ£iei răspunderii penale, în condiÅ£iile în care în privinÅ£a acestora există suspiciuni rezonabile că ar fi săvârÅŸit fapte prevăzute de legea penală. Or, procedura reglementată de dispoziÅ£iile art. 18 ÅŸi ale art. 319 C. pr. pen.    are ca finalitate tocmai asigurarea posibilităţii demonstrării nevinovăţiei acestor persoane, în privinÅ£a cărora a intervenit prescripÅ£ia răspunderii penale. Prin urmare, legiuitorul a dat posibilitatea persoanelor care au fost urmărite pentru săvârÅŸirea unor infracÅ£iuni – ÅŸi care se consideră nevinovate – să-ÅŸi dovedească nevinovăţia, prevăzând obligaÅ£ia organelor judiciare ca, în urma formulării unei cereri în baza dispoziÅ£iilor art. 319 alin. (1) C. pr. pen., să procedeze la continuarea urmăririi penale. DeÅŸi aflarea adevărului constituie un principiu de bază al procesului penal, el se aplică în coordonatele prevăzute de lege, principiul legalităţii impunându-se organelor judiciare ca un imperativ tot atât de puternic. Având în vedere existenÅ£a, în privinÅ£a suspectului ÅŸi a inculpatului, cel puÅ£in a unor suspiciuni rezonabile referitoare la săvârÅŸirea de către aceÅŸtia a unor fapte prevăzute de legea penală – rezultate din probele administrate în cauză -, se justifică acordarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit în privinÅ£a dreptului procesual conferit acestora de dispoziÅ£iile de lege criticate, fără ca în acest mod să fie încălcate prevederile constituÅ£ionale ale art. 21 privind accesul liber la justiÅ£ie ÅŸi dreptul la un proces echitabil.

Jurisprudenţa anterior menţionată este aplicabilă mutatis mutandis şi în ceea ce îi priveşte pe moştenitorii legali ai inculpatului decedat, având în vedere şi principiul răspunderii penale personale, potrivit căruia atât obligaţia ce decurge dintr-o normă penală de a avea o anumită conduită, cât şi răspunderea ce decurge din nesocotirea acelei obligaţii revin persoanei care nu şi-a respectat obligaţia, săvârşind fapta interzisă, iar nu altei persoane sau unui grup de persoane, astfel încât nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate dintre dispoziţiile art. 18 C. pr. pen. şi principiul constituţional al liberului acces la justiţie.( Decizia nr. 212 din 2 iunie 2020)

  Moştenitorii legali ai inculpatului decedat, pe de o parte, şi suspectul şi inculpatul, pe de altă parte, se află în situaţii juridice diferite, sub aspectul interesului procesual de a solicita continuarea procesului penal în temeiul dispoziţiilor art. 18 C. pr. pen. Această diferenţă este generată atât de existenţa, în privinţa celor din urmă, cel puţin a unor suspiciuni rezonabile referitoare la săvârşirea de către aceştia a unor fapte prevăzute de legea penală, rezultate din probele administrate în cauză, cât şi de caracterul personal al răspunderii penale, potrivit căruia poate fi angajată doar răspunderea penală a persoanei care a participat la săvârşirea unei infracţiuni în calitate de autor, instigator sau complice. Or, această diferenţă este de natură să justifice acordarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit în privinţa dreptului prevăzut de textul de lege criticat, fără ca prin aceasta să fie încălcate exigenţele constituţionale ale art. 16 alin. (1). Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, M. Of. nr.  69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, M. Of. nr.  473 din 6 iulie 2011).Decizia  nr. 249 din 20 aprilie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Codul de procedură penală

0

Art. 20: Constituirea ca parte civilă

(1)Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. Organele judiciare au obligația de a aduce la cunoștința persoanei vătămate acest drept.

(2)Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază.

(3)În cazul în care constituirea ca parte civilă se face oral, organele judiciare au obligația de a consemna aceasta într-un proces-verbal sau, după caz, în încheiere.

(4)În cazul nerespectării vreuneia dintre condițiile prevăzute la alin. (1) și (2), persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acțiunea la instanța civilă.

(5)Până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă poate:

a)îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire ca parte civilă;

b)mări sau micșora întinderea pretențiilor;

c)solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despăgubiri bănești, dacă repararea în natură nu mai este posibilă.

 (6)ÃŽn cazul în care un număr mare de persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. ÃŽn cazul în care părÈ›ile civile nu È™i-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanÈ›a de judecată poate desemna, prin ordonanță, respectiv prin încheiere motivată, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele. ÃŽncheierea sau ordonanÈ›a va fi comunicată părÈ›ilor civile, care trebuie să încunoÈ™tinÈ›eze procurorul sau instanÈ›a în cazul în care refuză să fie reprezentaÈ›i prin avocatul desemnat din oficiu. Toate actele de procedură comunicate reprezentantului sau de care reprezentantul a luat cunoÈ™tință sunt prezumate a fi cunoscute de către persoanele reprezentate.

 (7)Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convenÈ›ională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acÈ›iunea civilă în cadrul procesului penal. Dacă transmiterea acestui drept are loc după constituirea ca parte civilă, acÈ›iunea civilă poate fi disjunsă.

(8)Acțiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și părții responsabile civilmente, exercitată la instanța penală sau la instanța civilă, este scutită de taxă de timbru.

CONSTITUIREA CA PARTE CIVILĂ A PERSOANEI VĂTĂMATE

Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, M. Of. nr.  472 din 22 iunie 2017, a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a constatat că sintagma “în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1) “din cuprinsul art. 21 alin. (1) C. pr. pen. este neconstituÅ£ională.

DispoziÅ£iile art. 20 alin. (1) C. pr. pen. sunt constituÅ£ionale în raport cu criticile formulate. ÃŽn procesul penal, acÅ£iunea civilă se declanÅŸează prin “constituirea” ca parte civilă a persoanei vătămate, în condiÅ£iile art. 20 C. pr. pen. Persoana vătămată hotărăşte cu privire la cadrul procesual de realizare a pretenÅ£iilor sale, fie sesizând instanÅ£a civilă, fie alăturând acÅ£iunea civilă acÅ£iunii penale, în această din urmă ipoteză tot ea fiind în măsură să aleagă momentul exercitării dreptului de a reclama reparaÅ£ii prin mijlocirea organelor judiciare, cu respectarea însă a termenului-limită prevăzut de art. 20 alin. (1) teza întâi C. pr. pen., respectiv “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”. Formularea cererii de constituire ca parte civilă declanÅŸează acÅ£iunea civilă, în acelaÅŸi timp luând naÅŸtere ÅŸi contraacÅ£iunea (de apărare) a celui sau celor împotriva cărora este îndreptată acÅ£iunea civilă, subiect pasiv al acÅ£iunii civile putând fi inculpatul sau partea responsabilă civilmentePosibilitatea persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă, de a solicita introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, este de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiÅ£ie al părÅ£ii responsabile civilmente, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală. Manifestarea de voinţă a persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, asigură respectarea dreptului la apărare al acestei părÅ£i, însă este de natură a aduce atingere dreptului fundamental la apărare al părÅ£ii responsabile civilmente.

Prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017  instanÅ£a de control constituÅ£ional a confirmat posibilitatea persoanei vătămate de a se constitui parte civilă “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”, formularea cererii de introducere în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente fiind necesar a fi realizată însă până la închiderea procedurii de cameră preliminară, în acord cu normele constituÅ£ionale privind dreptul la apărare ÅŸi dreptul la un proces echitabil.

Curtea nu poate reÅ£ine pretinsa discriminare în beneficiul persoanei vătămate citate în cauză de către organul judiciar, în raport cu persoana vătămată care nu a fost citată, întrucât nu a fost identificată de organul judiciar. ÃŽn acest sens, discriminarea poate fi constatată doar în situaÅ£ia reglementării unor soluÅ£ii juridice diferite pentru persoane aflate în situaÅ£ii similare, aspect ce nu poate fi reÅ£inut în prezenta cauză. Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaÅ£ii care, în funcÅ£ie de scopul urmărit, nu sunt diferite, dar că acesta nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferenÅ£e de situaÅ£ii (v Decizia Plenului CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 1 din 8 februarie 1994, M. Of. nr.  69 din 16 martie 1994, ÅŸi Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, M. Of. nr.  85 din 26 aprilie 1996). Decizia  nr. 698 din 28 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală

21

Art. 21: Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente

 (1)Introducerea în procesul penal a părÈ›ii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părÈ›ii îndreptățite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1).

            (2)Atunci când exercită acÈ›iunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părÈ›ii responsabile civilmente, în condiÈ›iile alin. (1).

 (3)Partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoresti la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenÈ›iei.

(4)Partea responsabilă civilmente are, în ceea ce priveste acțiunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.

FXERCIÅ¢IUL ACÅ¢IUNII CIVILE ÃŽN CADRUL PROCESULUI PENAL

Prin Decizia 257/2017, Curtea ConstituÈ›ională admite excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate si constată că sintagma “în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)” din cuprinsul art. 21 alin. (1) este neconstituÈ›ională.

             SăvârÅŸirea unei fapte prevăzute de legea penală poate avea, în afară de urmarea cu caracter penal, ÅŸi consecinÅ£e de ordin extrapenal – civil, administrativ, disciplinar – aÅŸa încât, alături de conflictul de drept penal (raportul juridic penal), se poate ivi ÅŸi un conflict de drept extrapenal (un raport juridic extrapenal). Când acest raport extrapenal are caracter civil, el poate fi adus în faÅ£a organelor judiciare în vederea obÅ£inerii unei reparaÅ£ii pentru vătămarea suferită, mijlocul juridic care serveÅŸte la aducerea raportului de conflict civil în faÅ£a organelor judiciare fiind acÅ£iunea în justiÅ£ie având denumirea de “acÅ£iune civilă”. Din punct de vedere substanÅ£ial, obiectul acÅ£iunii civile îl formează exercitarea dreptului de a reclama reparaÅ£ii prin mijlocirea organelor judiciare, iar, sub aspect procesual, acÅ£iunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acÅ£iunii penale [art. 19 alin. (1) din Codul de procedură penală]. FxerciÅ£iul acÅ£iunii civile în cadrul procesului penal constituie un beneficiu procesual acordat victimei infracÅ£iunii, de a valorifica toate elementele strânse de procuror în acuzare, precum ÅŸi întreg cadrul procesual al procesului penal, pentru a-ÅŸi satisface interesele de ordin civil – morale sau patrimoniale – afectate de comiterea infracÅ£iunii. AcÅ£iunea civilă alăturată acÅ£iunii penale în cadrul procesului penal constituie latura civilă a acestui proces ÅŸi are ca temei fapta ilicită, întrucât temeiul acÅ£iunii penale este un fapt ilicit, iar acest temei limitează ÅŸi temeiul acÅ£iunii civile.

         Pentru ca acÅ£iunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal se cer a fi îndeplinite câteva condiÅ£ii, respectiv să existe o faptă ilicită de natură să producă prejudicii materiale sau morale, prejudiciul să fie cert, atât sub aspectul existenÅ£ei, cât ÅŸi sub aspectul întinderii sale ÅŸi să nu fi fost reparat, între infracÅ£iunea comisă ÅŸi prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate, să existe o manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal. Având în vedere ultima condiÅ£ie enunÅ£ată, ÃŽn procesul penal, acÅ£iunea civilă se declanÅŸează prin constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate, în condiÅ£iile art. 20 C. pr. pen., cererea de constituire fiind necesar a fi formulată în scris sau oral, cu indicarea naturii ÅŸi a întinderii pretenÅ£iilor, a motivelor ÅŸi a probelor pe care acestea se întemeiază. ÃŽn cazul nerespectării vreuneia dintre condiÅ£iile menÅ£ionate, persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, aceÅŸtia având însă posibilitatea de a introduce acÅ£iunea la instanÅ£a civilă. AcÅ£iunea civilă poate fi exercitată de către persoana vătămată sau, după caz, de reprezentantul său legal (când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciÅ£iu sau aceasta îi este restrânsă) ori succesorii acesteia. ÃŽn mod excepÅ£ional, acÅ£iunea civilă poate fi exercitată ÅŸi de către procuror, pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciÅ£iu sau cu capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, exerciÅ£iul acÅ£iunii de către procuror fiind subsidiar, condiÅ£ionat de pasivitatea reprezentantului legal al persoanei vătămate ori de inexistenÅ£a acestuia.

Persoana vătămată este liberă să decidă dacă declanÅŸează acÅ£iunea civilă separat de procesul penal, după cum tot ea este cea care poate să dispună de acest instrument juridic în cursul procesului penal, acÅ£iunea civilă alăturată acÅ£iunii penale fiind guvernată de principiul disponibilităţii. Principiul disponibilităţii este caracteristic procesului civil, iar, în lumina lui, persoana vătămată poate determina nu numai existenÅ£a acÅ£iunii civile în cadrul procesului penal – prin declanÅŸarea procedurii judiciare prin formularea cererii de constituire de parte civilă -, ci ÅŸi conÅ£inutul acestei acÅ£iuni prin stabilirea cadrului procesual în privinÅ£a părÅ£ilor ÅŸi obiectului, precum ÅŸi din perspectiva apărărilor formulate. Legea procesual penală în vigoare preia dispoziÅ£ii specifice procedurii civile, art. 20 alin. (2) reglementând condiÅ£iile în care persoana vătămată se poate constitui parte civilă, prin indicarea naturii pretenÅ£iilor (caracterul moral sau material al prejudiciului ÅŸi opÅ£iunea reparării lui în natură sau prin echivalent bănesc), a întinderii pretenÅ£iilor (evaluarea în concret a pagubei), a motivelor pe care se întemeiază cererea (situaÅ£ia de fapt) ÅŸi a probelor care pot fi, pe de o parte, cele administrate în cursul urmăririi penale ÅŸi care nu au fost excluse în camera preliminară ÅŸi, pe de altă parte, probe noi, pe care partea civilă le propune spre administrare, iar instanÅ£a le va pune în discuÅ£ia participanÅ£ilor, în condiÅ£iile art. 374 alin. (5) ÅŸi (6) C. pr. pen.         Persoana vătămată hotărăşte cu privire la cadrul procesual de realizare a pretenÅ£iilor sale, fie sesizând instanÅ£a civilă, fie alăturând acÅ£iunea civilă acÅ£iunii penale, în această din urmă ipoteză tot ea fiind în măsură să aleagă momentul exercitării dreptului de a reclama reparaÅ£ii prin mijlocirea organelor judiciare, cu respectarea însă a termenului limită prevăzut de art. 20 alin. (1) teza întâi C. pr. pen., respectiv “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”. Codul de procedură penală din 1968 făcea referire la momentul “citirii actului de sesizare”, până la care se putea face constituirea de parte civilă, potrivit legii procesual penale în vigoare, însă începerea cercetării judecătoreÅŸti nu mai este determinată de citirea actului de sesizare, în prezent “începerea cercetării judecătoreÅŸti” fiind legată de momentul administrării efective a probelor în faÅ£a instanÅ£ei de fond.

    De lege lata, constituirea de parte civilă poate avea loc “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”. Nici procurorul ÅŸi nici instanÅ£a nu pot limita disponibilitatea acÅ£iunii civile, după cum niciunul dintre aceste organe judiciare nu se poate subroga în drepturile persoanei vătămate. Organele judiciare anterior menÅ£ionate au însă, potrivit art. 20 alin. (1) teza a doua C. pr. pen., obligaÅ£ia să informeze persoana vătămată că se poate constitui parte civilă în procesul penal, în condiÅ£iile art. 111 C. pr. pen. – la începutul primei audieri, când persoanei vătămate i se aduc la cunoÅŸtinţă drepturile ÅŸi obligaÅ£iile sale, ale art. 353 C. pr. pen. – prin citarea persoanei vătămate pentru primul termen de judecată, cu menÅ£iunea că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreÅŸti ÅŸi ale art. 374 alin. (3) C. pr. pen. – care dispune că, la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită ÅŸi cauza se află în stare de judecată, preÅŸedintele pune în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreÅŸti. Această obligaÅ£ie are în continuare o justificare din perspectiva rolului activ pe care trebuie să îl aibă organele judiciare, chiar dacă actuala lege procesual penală, nereglementând acest principiu, a atribuit judecătorului un rol pasiv mai accentuat, similar celui din sistemele adversiale, procurorul păstrând în continuare rol activ în procesul penal.

   Formularea cererii de constituire ca parte civilă declanÅŸează acÅ£iunea civilă, în acelaÅŸi timp luând naÅŸtere ÅŸi contraacÅ£iunea (de apărare) a celui sau celor împotriva cărora este îndreptată acÅ£iunea civilă, subiect pasiv al acÅ£iunii civile putând fi inculpatul sau partea responsabilă civilmente. Cât priveÅŸte partea responsabilă civilmente, potrivit art. 86 C. pr. pen. “persoana care, potrivit legii civile, are obligaÅ£ia legală sau convenÅ£ională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracÅ£iune ÅŸi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte responsabilă civilmente”, calitatea de parte responsabilă civilmente fiind stabilită în condiÅ£iile art. 1.372-1.374 din Codul civil, pentru atragerea răspunderii civile a persoanei care ÅŸi-a asumat responsabilitatea unei activităţi fiind necesară ÅŸi stabilirea existenÅ£ei unei vinovăţii.

        “Introducerea” în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente poate avea loc, în condiÅ£iile art. 21 C. pr. pen. “la cererea părÅ£ii îndreptăţite potrivit legii civile”, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1) din aceiaÅŸi cod, aÅŸadar “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”. De asemenea, potrivit legii procesual penale în vigoare, atunci când exercită acÅ£iunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente, în condiÅ£iile alin. (1) ale art. 21, cu respectarea termenului menÅ£ionat anterior.

 Totodată, “persoana” responsabilă civilmente, expusă unei acÅ£iuni civile separate, are interesul de a “interveni”, în calitate de parte responsabilă civilmente, în procesul penal în care se judecă acÅ£iunea civilă ÅŸi în care se va pronunÅ£a o hotărâre judecătorească, hotărâre care, potrivit art. 28 alin. (1) C. pr. pen., va avea autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei civile, cu privire la existenÅ£a faptei ÅŸi a persoanei care a săvârÅŸit-o, aÅŸa încât în temeiul art. 21 alin. (3) C. pr. pen., partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreÅŸti la prima instanţă de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenÅ£iei. IntervenÅ£ia părÅ£ii responsabile civilmente în latura civilă a procesului penal evocă într-o oarecare măsură intervenÅ£ia voluntară accesorie reglementată în art. 61 alin. (3) ÅŸi art. 63 din Codul de procedură civilă, cu precizarea că partea responsabilă civilmente nu intervine doar ca să sprijine apărarea inculpatului, ci pentru a formula propriile apărări în soluÅ£ionarea acÅ£iunii civile alăturate celei penale aflate pe rol.

    Prin introducerea sa în cauză sau datorită intervenÅ£iei sale în proces, “persoana” responsabilă civilmente devine “parte” în acÅ£iunea civilă din cadrul procesului penal ÅŸi, în această calitate, dobândeÅŸte, implicit, drepturile procesuale inerente contraacÅ£iunii pe care o are inculpatul cu privire la acÅ£iunea civilă din cadrul procesului penal, aÅŸadar ea poate invoca orice probe existente în dosarul cauzei penale sau poate propune administrarea de probe noi care ar demonstra că pretenÅ£iile părÅ£ii civile sunt neîntemeiate. Legiuitorul a reglementat, expres, faptul că partea responsabilă civilmente are, în ceea ce priveÅŸte acÅ£iunea civilă, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat [art. 21 alin. (4) C. pr. pen.]. Pe lângă condiÅ£iile impuse “persoanei” responsabile civilmente pentru a putea interveni în procesul penal ÅŸi pentru a dobândi, în acest fel, calitatea de “parte” în proces – ÅŸi care sunt: capacitatea procesuală de exerciÅ£iu ÅŸi de folosinţă, calitatea procesuală, afirmarea unui interes în faÅ£a organelor judiciare, legătura de conexitate între cererea principală ÅŸi cea de participare a părÅ£ii responsabile civilmente la activitatea judiciară – trebuie să existe ÅŸi un proces civil pendinte, aÅŸadar trebuie să fi fost declanÅŸată acÅ£iunea civilă în procesul penal, iar aceasta depinde, astfel cum s-a arătat în precedent, de manifestarea de voinţă a persoanei vătămate, care poate fi exprimată în orice fază a procesului penal, “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti” în cauză.

Prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, M. Of.  nr. 887 din 5 decembrie 2014, s-a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a constatat că dispoziÅ£iile art. 344 alin. (4) C. pr. pen. ÅŸi soluÅ£ia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) ÅŸi în art. 346 alin. (1) C. pr. pen., potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă “fără participarea procurorului ÅŸi a inculpatului”, sunt neconstituÅ£ionale, întrucât nu permit participarea procurorului, a inculpatului, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente în procedura desfăşurată în camera de consiliu, în faÅ£a judecătorului de cameră preliminară, soluÅ£ia ÅŸi considerentele reÅ£inute, aplicându-se mutatis mutandis ÅŸi în ceea ce priveÅŸte procedura contestaÅ£iei împotriva soluÅ£iei pronunÅ£ate de judecătorul de cameră preliminară. ÃŽn considerentele deciziei precitate, cu privire la o nouă fază procesuală, corespunzătoare funcÅ£iei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată – faza camerei preliminare – distinctă de toate celelalte faze procesuale, inclusiv de faza de judecată, astfel încât s-a reÅ£inut o nouă structură a procesului penal. Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenÅ£ei ÅŸi a legalităţii sesizării instanÅ£ei, precum ÅŸi verificarea legalităţii administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Probele care au fost excluse de judecător în această fază nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, în condiÅ£iile în care, în concepÅ£ia iniÅ£iatorului, proiectul Codului de procedură penală “instituie competenÅ£a judecătorului de cameră preliminară în verificarea conformităţii probelor administrate în cursul urmăririi penale cu garanÅ£iile de echitate a procedurii. Sub acest aspect, legalitatea administrării probelor este strâns ÅŸi exclusiv legată de asigurarea caracterului echitabil al procesului penal. (…) AÅŸadar, prin conÅ£inutul dispoziÅ£iilor care reglementează camera preliminară, prin soluÅ£iile care pot fi dispuse, sunt prevăzute criteriile în baza cărora se stabileÅŸte dacă procedura în cursul urmăririi penale a avut caracter echitabil pentru a se putea proceda la judecata pe fond.” Având în vedere aceste aspecte ÅŸi faptul că probele reprezintă elementul central al oricărui proces penal, Procedura desfăşurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influenţă directă asupra desfăşurării ÅŸi echităţii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis.

  Cu privire la partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente, reÅ£inând, în aceeaÅŸi decizie, că acestea sunt excluse ab initio din procedura de cameră preliminară, instanÅ£a constituÅ£ională a apreciat că – din perspectiva contradictorialităţii, ca element definitoriu al egalităţii de arme ÅŸi al dreptului la un proces echitabil – norma legală trebuie să permită comunicarea către toate părÅ£ile din procesul penal – inculpat, parte civilă, parte responsabilă civilmente – a documentelor care sunt de natură să influenÅ£eze decizia judecătorului ÅŸi să prevadă posibilitatea tuturor acestor părÅ£i de a discuta în mod efectiv observaÅ£iile depuse instanÅ£ei. Potrivit art. 32 C. pr. pen., pe lângă inculpat, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente sunt părÅ£i în procesul penal. Potrivit art. 84 C. pr. pen., persoana vătămată care exercită acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte civilă. ÃŽn context au fost reiterate considerentele Deciziei nr. 482 din 9 noiembrie 2004,  M. Of.  nr. 1.200 din 15 decembrie 2004, potrivit cărora, “în cazul în care persoana vătămată formulează, în cadrul procesului penal, pretenÅ£ii pentru repararea prejudiciului material suferit ca urmare a săvârÅŸirii infracÅ£iunii, aceasta cumulează două calităţi procesuale – calitatea de parte vătămată ÅŸi calitatea de parte civilă. Aceste două părÅ£i ale procesului penal se află însă într-o situaÅ£ie identică, ÅŸi anume în situaÅ£ia de persoană lezată în drepturile sale prin săvârÅŸirea infracÅ£iunii, ceea ce justifică existenÅ£a «interesului legitim», la care se referă art. 21 din ConstituÅ£ie.”

Partea responsabilă civilmente împreună cu inculpatul formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracÅ£iune. Partea responsabilă civilmente are interesul înlăturării condiÅ£iilor care ar atrage răspunderea sa civilă. Potrivit art. 85 alin. (1) ÅŸi art. 87 alin. (1) C. pr. pen., atât partea civilă, cât ÅŸi partea responsabilă civilmente se bucură de drepturile prevăzute la art. 81 din acelaÅŸi cod, dintre care s-a reÅ£inut dreptul acestora de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce Å£in de soluÅ£ionarea laturii penale a cauzei ÅŸi de a consulta dosarul, în condiÅ£iile legii. PărÅ£ii civile ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente nu le este străin interesul pentru soluÅ£ionarea laturii penale a procesului, în condiÅ£iile în care de stabilirea existenÅ£ei faptei penale ÅŸi a vinovăţiei inculpatului judecat în cauză depinde ÅŸi soluÅ£ionarea laturii civile a procesului. Partea civilă, partea civilmente responsabilă ÅŸi inculpatul au aceeaÅŸi calitate, de “părÅ£i” ÅŸi, prin urmare, se află în aceeaÅŸi situaÅ£ie.

  Statuând că prevederile art. 6 din ConvenÅ£ie trebuie respectate de legiuitor ÅŸi atunci când reglementează în domeniul procedurilor penale care nu Å£in de rezolvarea cauzei pe fond, inclusiv ÅŸi în ceea ce priveÅŸte procedura camerei preliminare, Din perspectiva principiului contradictorialităţii, ca element definitoriu al egalităţii de arme ÅŸi al dreptului la un proces echitabil, atât părÅ£ii civile, cât ÅŸi părÅ£ii civilmente responsabile trebuie să li se ofere aceleaÅŸi drepturi ca ÅŸi inculpatului, aÅŸa încât, odată citate, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente iau cunoÅŸtinţă despre desfăşurarea procedurii în faÅ£a judecătorului de cameră preliminară ÅŸi au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, inclusiv rechizitoriul, fiindu-le asigurate, în acest fel, toate drepturile ÅŸi garanÅ£iile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată. Din perspectiva dreptului la o procedură orală, numai în cadrul unor dezbateri desfăşurate oral procesul poate fi urmărit efectiv, în succesiunea fazelor sale, de către părÅ£i, aÅŸa încât dreptul la o procedură orală conÅ£ine ÅŸi dreptul inculpatului, al părÅ£ii civile ÅŸi al părÅ£ii responsabile civilmente de a fi prezente în faÅ£a instanÅ£ei, în camera preliminară, acest principiu asigurând contactul nemijlocit între judecător ÅŸi părÅ£i, făcând ca expunerea susÅ£inerilor formulate de părÅ£i să respecte o anumită ordine ÅŸi facilitând astfel stabilirea corectă a faptelor.

SoluÅ£ia legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) C. pr. pen. potrivit căreia numai “procurorul ÅŸi inculpatul” pot face contestaÅ£ie cu privire la modul de soluÅ£ionare a cererilor ÅŸi a excepÅ£iilor, precum ÅŸi împotriva soluÅ£iilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală este neconstituÅ£ională. (Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015, M. Of. nr. 831 din 6 noiembrie 2015). Făcând referire la dispoziÅ£iile art. 21 alin. (1) ÅŸi (2) din Legea fundamentală ÅŸi ale art. 6 C.E. D. H. a statuat că restrângerea sferei titularilor contestaÅ£iei în camera preliminară doar la procuror ÅŸi inculpat determină încălcarea dreptului de acces la justiÅ£ie – consacrat de normele constituÅ£ionale ÅŸi convenÅ£ionale precitate – al părÅ£ii civile ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente, având în vedere faptul că rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului. (Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014). Partea civilă, precum ÅŸi partea responsabilă civilmente trebuie să aibă posibilitatea, ca ÅŸi inculpatul ÅŸi procurorul, de a contesta cele statuate de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierea pronunÅ£ată în condiÅ£iile art. 346 alin. (1) C. pr. pen. referitor la modul de soluÅ£ionare a cererilor ÅŸi excepÅ£iilor, precum ÅŸi împotriva soluÅ£iilor de restituire a cauzei la parchet – în caz de constatare a unor neregularităţi ale actului de sesizare; excluderea totală a probelor administrate în cursul urmăririi penale; neremedierea, în termen, de către parchet a neregularităţilor actului de sesizare – ori cu privire la cazurile în care judecătorul a exclus una sau mai multe probe administrate sau a constatat nulitatea actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, în condiÅ£iile în care probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

  Judecătorul de cameră preliminară este suveran asupra stabilirii legalităţii administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor de urmărire, fiind singurul care poate aprecia asupra acestor elemente, actele pe care acesta le îndeplineÅŸte având o influenţă directă asupra desfăşurării ÅŸi echităţii procesului.( deciziile nr. 641 din 11 noiembrie 2014 ÅŸi nr. 631 din 8 octombrie 2015) Odată începută judecata, judecătorul fondului nu mai poate aprecia asupra probelor excluse în camera preliminară, dar nici asupra legalităţii administrării probelor ce au rămas câştigate procesului.

După rămânerea definitivă a soluţiei dispuse de judecătorul de cameră preliminară, nu mai există niciun temei legal în baza căruia partea responsabilă civilmente, care nu a fost prezentă în camera preliminară, să poată formula cereri ori excepţii referitoare la aspecte deja analizate în această fază procesuală, în special cu privire la legalitatea mijloacelor de probă care servesc la stabilirea existenţei, respectiv a întinderii prejudiciului (rapoarte de expertiză sau constatare). Rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăţiei/nevinovăţiei inculpatului, aspect de care depinde, în mod esenţial, şi soluţionarea laturii civile a procesului penal.

ÃŽn condiÅ£iile în care constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate se poate face în orice fază procesuală “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti” – introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente, ca ÅŸi posibilitatea părÅ£ii responsabile civilmente de a interveni în procesul penal, fiind corelate cu declaraÅ£ia de constituire de parte civilă în procesul penal – exercitarea efectivă de către partea responsabilă civilmente a drepturilor procesuale – recunoscute de lege ÅŸi statuate în jurisprudenÅ£a instanÅ£ei de control constituÅ£ional – în faza camerei preliminare, aÅŸadar, liberul acces al acestei părÅ£i, depinde exclusiv de manifestarea de voinţă a persoanei vătămate. Persoana vătămată, constituită ca parte civilă în procesul penal, are interese contrare părÅ£ii responsabile civilmente, aÅŸa încât există posibilitatea ca aceasta să îşi exercite dreptul de a reclama reparaÅ£ii prin mijlocirea organelor judiciare în mod abuziv, cu scopul de a limita/exclude accesul părÅ£ii responsabile civilmente în faza camerei preliminare care, astfel cum s-a arătat în precedent, are o importanţă deosebită asupra fazelor de judecată ulterioare prin prisma obiectului ei.

Posibilitatea persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă, de a solicita introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, este de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiÅ£ie al părÅ£ii responsabile civilmente, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală.

  Potrivit art. 21 alin. (1) din ConstituÅ£ie, “orice persoană se poate adresa justiÅ£iei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor ÅŸi a intereselor sale legitime”, alin. (2) al aceluiaÅŸi articol stabilind că “nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”. Conform jurisprudenÅ£ei instanÅ£ei de control constituÅ£ional, în reglementarea exercitării acestui drept fundamental, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiÅ£ii de formă, Å£inând de natura ÅŸi de exigenÅ£ele administrării justiÅ£iei, fără însă ca aceste condiÅ£ionări să aducă atingere substanÅ£ei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. Or, condiÅ£ionarea dreptului de acces liber la justiÅ£ie al părÅ£ii responsabile civilmente de introducerea acesteia în procesul penal în termenul reglementat de art. 21 alin. (1) C. pr. pen., respectiv “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”, are drept consecinţă lipsirea de efectivitate a dreptului acestei părÅ£i. Cu alte cuvinte, protecÅ£ia oferită dreptului de acces la justiÅ£ie al persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă ÅŸi care poate solicita introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti” determină limitarea dreptului de acces liber la justiÅ£ie al părÅ£ii responsabile civilmente, în aceste condiÅ£ii fiind necesar ca legiuitorul să facă apel la mijloace adecvate pentru ca această limitare să fie proporÅ£ională cu scopul urmărit, întrucât absolutizarea unuia dintre cele două drepturi – în condiÅ£iile în care sfera de manifestare a acestora este concomitentă – ar putea duce la afectarea substanÅ£ei celuilalt drept.

Dreptul la apărare este de natură constituÅ£ională, fiind consacrat în art. 24 din Legea fundamentală care prevede că “dreptul la apărare este garantat” ÅŸi că “în tot cursul procesului, părÅ£ile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”. Dreptul la apărare conferă oricărei părÅ£i implicate într-un proces, potrivit intereselor sale ÅŸi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ÅŸedinÅ£ele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepÅ£iilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale ÅŸi posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător. De asemenea, art. 10 C. pr. pen. reglementează dreptul la apărare ca principiu al procedurilor penale ÅŸi al procesului penal în ansamblul său, în concordanţă cu prevederile constituÅ£ionale ce consacră acest drept, stabilind atât drepturi procesuale ale părÅ£ilor ÅŸi subiecÅ£ilor procesuali principali [art. 10 alin. (2) ÅŸi (3)], cât ÅŸi garanÅ£ii procesuale ale acestora [art. 10 alin. (4) ÅŸi (5)]. Manifestarea de voinţă a persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, asigură respectarea dreptului la apărare a acestei părÅ£i, însă este de natură a aduce atingere dreptului fundamental la apărare al părÅ£ii responsabile civilmente.

Normele procesual penale ale art. 21 alin. (1), reglementând posibilitatea persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente “până la începerea cercetării judecătoreÅŸti”, nu sunt în măsură să menÅ£ină echilibrul între drepturi fundamentale aflate în concurs§ 15 al Deciziei nr. 741 din 13 decembrie 2016,  M. Of.  nr. 127 din 17 februarie 2017, că “dreptul procesual român aparÅ£ine categoriei de sisteme de drept protective pentru persoana vătămată prin săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, care permite exercitarea acÅ£iunii civile în procesul penal, singura condiÅ£ie ce se cere a fi îndeplinită, în acest sens, fiind cea a manifestării voinÅ£ei persoanei vătămate în termenul ÅŸi în forma prevăzute de dispoziÅ£iile Codului de procedură penală.” AcÅ£iunea civilă în procesul penal este guvernată de principiul disponibilităţii, care este de sorginte civilă, fiind reglementat de norme imperative, de ordine privată, asigurând protejarea intereselor particulare ale părÅ£ilor. Dreptul de dispoziÅ£ie al persoanei vătămate, cât priveÅŸte acÅ£iunea civilă în procesul penal, este reglementat prin norme imperative, însă de ordine privată, regulile care dau conÅ£inut principiului disponibilităţii în această materie asigurând, în principal, protejarea intereselor private ale persoanei vătămate. Este necesar ca, prin normele procesual penale în materie, să se asigure dreptul părÅ£ii responsabile civilmente de a formula cereri ÅŸi excepÅ£ii cu privire la legalitatea sesizării instanÅ£ei, legalitatea administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în procedura camerei preliminare, tocmai în vederea realizării unui echilibru între drepturi fundamentale relative aflate în concurs, ÅŸi anume, dreptul de acces liber la justiÅ£ie ÅŸi dreptul la apărare ale persoanei vătămate ce se constituie parte civilă, pe de o parte, ÅŸi dreptul de acces liber la justiÅ£ie ÅŸi dreptul la apărare ale părÅ£ii responsabile civilmente, pe de altă parte.

În mod similar, cele constatate anterior de Curte sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ipoteza în care procurorul exercită acţiunea civilă, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, şi este obligat, potrivit art. 21 alin. (2) C. pr. pen., să ceară introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente, în condiţiile alin. (1) al aceluiaşi articol.

Prin Decizia nr. 84 din 23 februarie 2016,  M. Of.  nr. 371 din 13 mai 2016, a mai examinat excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 21 C. pr. pen.respingând-o ca neîntemeiată. SoluÅ£ia legislativă a dispoziÅ£iilor art. 21 alin. (1) C. pr. pen.ar fi fost justificată în vechea reglementare procesual penală, în condiÅ£iile în care, în procesul penal, nu era reglementată faza camerei preliminare, iar verificarea competenÅ£ei ÅŸi a legalităţi sesizării instanÅ£ei, verificarea legalităţii administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală se realizau în faza a doua a procesului penal – faza judecăţii. SoluÅ£ia legislativă criticată în prezenta cauză nu are nicio fundamentare în cadrul normativ procesual penal în vigoare, în care a fost introdusă procedura camerei preliminare, ÅŸi, având în vedere, în mod special, modul în care această nouă fază a procesului penal a fost configurată prin deciziile CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 ÅŸi nr. 631 din 8 octombrie 2015, în care a fost subliniată importanÅ£a acestei noi faze în procesul penal ÅŸi faptul că părÅ£ii responsabile civilmente trebuie să i se ofere aceleaÅŸi drepturi ca ÅŸi inculpatului, din perspectiva faptului că aceasta împreună cu inculpatul formează un grup procesual obligat la repararea prejudiciului cauzat prin infracÅ£iune, în acelaÅŸi timp acestei părÅ£i nefiindu-i străin interesul pentru soluÅ£ionarea laturii penale a procesului penal de care depinde ÅŸi soluÅ£ionarea laturii civile a acestuia. Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 20 alin. (1) ÅŸi art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală

25

Art. 25: Rezolvarea acțiunii civile în procesul penal

 (1)InstanÈ›a se pronunță prin aceeasi hotărâre atât asupra acÈ›iunii penale, cât si asupra acÈ›iunii civile.

 (2)Când acÈ›iunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanÈ›a dispune ca lucrul să fie restituit părÈ›ii civile.

(3)Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârsirii infracțiunii.

(4)Când prin desființarea înscrisului sau prin restabilirea situației anterioare pot fi afectate drepturile terților, instanța disjunge acțiunea si o trimite la instanța civilă.[textul din

 (5)ÃŽn caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) – cu excepÈ›ia prescripÈ›iei, i) si j), în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum si în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2), instanÈ›a lasă nesoluÈ›ionată acÈ›iunea civilă.

 (6)InstanÈ›a lasă nesoluÈ›ionată acÈ›iunea civilă si în cazul în care mostenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÈ›ii civile nu îsi exprimă opÈ›iunea de a continua exercitarea acÈ›iunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică mostenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÈ›ii responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) si (2).

Articolul  25 a fost modificat prin Legea nr. 255/2013OrdonanÈ›a de urgență nr.  18/2016OrdonanÈ›a de  urgență nr.  13/2017,    OrdonanÈ›a de  urgență nr.  14/2017Legea nr. 9/2017

REGIMUL JURIDIC AL ACÅ¢IUNII CIVILE

 Prin Decizia nr. 586/2016,  Curtea ConstituÈ›ională admite excepÈ›ia de neconstituÈ›ionalitate si constată că dispoziÈ›iile art. 25 alin. (5), cu referire la dispoziÈ›iile art. 16 alin. (1) lit. f), sunt neconstituÈ›ionale în ceea ce priveste lăsarea ca nesoluÈ›ionată a acÈ›iunii civile de către instanÈ›a penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripÈ›iei răspunderii penale.

SăvârÅŸirea unei fapte prevăzute de legea penală poate avea, în afară de urmarea cu caracter penal, ÅŸi consecinÅ£e de ordin extrapenal – civil, administrativ, disciplinar -, aÅŸa încât, alături de conflictul de drept penal (raportul juridic penal), se poate ivi ÅŸi un conflict de drept extrapenal (un raport juridic extrapenal). Când acest raport extrapenal are caracter civil, el poate fi adus în faÅ£a organelor judiciare în vederea obÅ£inerii unei reparaÅ£ii pentru vătămarea suferită, mijlocul juridic care serveÅŸte la aducerea raportului de conflict civil în faÅ£a organelor judiciare fiind acÅ£iunea în justiÅ£ie având denumirea de “acÅ£iune civilă”. Din punct de vedere substanÅ£ial, obiectul acÅ£iunii civile îl formează exercitarea dreptului de a reclama reparaÅ£ii prin mijlocirea organelor judiciare, iar, sub aspect procesual, acÅ£iunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acÅ£iunii penale [art. 19 alin. (1) C. pr. pen.]. ExerciÅ£iul acÅ£iunii civile în cadrul procesului penal constituie un beneficiu procesual acordat victimei infracÅ£iunii, de a valorifica toate elementele strânse de procuror în acuzare, precum ÅŸi întreg cadrul procesual al procesului penal, pentru a-ÅŸi satisface interesele de ordin civil – morale sau patrimoniale – afectate de comiterea infracÅ£iunii. AcÅ£iunea civilă alăturată acÅ£iunii penale în cadrul procesului penal constituie latura civilă a acestui proces ÅŸi are ca temei fapta ilicită, întrucât temeiul acÅ£iunii penale este un fapt ilicit, iar acest temei limitează ÅŸi temeiul acÅ£iunii civile.( Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, M. Of. nr.  472 din 22 iunie 2017)

Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer a fi îndeplinite câteva condiţii, respectiv să existe o faptă ilicită de natură să producă prejudicii materiale sau morale, prejudiciul să fie cert, atât sub aspectul existenţei, cât şi sub aspectul întinderii sale, şi să nu fi fost reparat, între infracţiunea comisă şi prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate, să existe o manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal. În procesul penal, acţiunea civilă se declanşează prin constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate, în condiţiile art. 20 C. pr. pen., cererea de constituire fiind necesar a fi formulată în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază. În cazul nerespectării vreuneia dintre condiţiile menţionate, persoana vătămată sau succesorii acesteia nu se mai pot constitui parte civilă în cadrul procesului penal, aceştia având însă posibilitatea de a introduce acţiunea la instanţa civilă. Acţiunea civilă poate fi exercitată de către persoana vătămată sau, după caz, de reprezentantul său legal (când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau aceasta îi este restrânsă) ori de succesorii acesteia. În mod excepţional, acţiunea civilă poate fi exercitată şi de către procuror, pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, exerciţiul acţiunii de către procuror fiind subsidiar, condiţionat de pasivitatea reprezentantului legal al persoanei vătămate ori de inexistenţa acestuia.

Persoana vătămată este liberă să decidă dacă declanÅŸează acÅ£iunea civilă separat de procesul penal, după cum tot ea este cea care poate să dispună de acest instrument juridic în cursul procesului penal, acÅ£iunea civilă alăturată acÅ£iunii penale fiind guvernată de principiul disponibilităţii. Principiul disponibilităţii este caracteristic procesului civil, iar, în lumina lui, persoana vătămată poate determina nu numai existenÅ£a acÅ£iunii civile în cadrul procesului penal – prin declanÅŸarea procedurii judiciare prin formularea cererii de constituire de parte civilă -, ci ÅŸi conÅ£inutul acestei acÅ£iuni prin stabilirea cadrului procesual în privinÅ£a părÅ£ilor ÅŸi obiectului, precum ÅŸi din perspectiva apărărilor formulate. Legea procesual penală în vigoare preia dispoziÅ£ii specifice procedurii civile, art. 20 alin. (2) reglementând condiÅ£iile în care persoana vătămată se poate constitui parte civilă, prin indicarea naturii pretenÅ£iilor (caracterul moral sau material al prejudiciului ÅŸi opÅ£iunea reparării lui în natură sau prin echivalent bănesc), a întinderii pretenÅ£iilor (evaluarea în concret a pagubei), a motivelor pe care se întemeiază cererea (situaÅ£ia de fapt) ÅŸi a probelor care pot fi, pe de o parte, cele administrate în cursul urmăririi penale ÅŸi care nu au fost excluse în camera preliminară ÅŸi, pe de altă parte, probe noi, pe care partea civilă le propune spre administrare, iar instanÅ£a le va pune în discuÅ£ia participanÅ£ilor, în condiÅ£iile art. 374 alin. (5) ÅŸi (6) C. pr. pen. Persoana vătămată hotărăşte cu privire la cadrul procesual de realizare a pretenÅ£iilor sale, fie sesizând instanÅ£a civilă, fie alăturând acÅ£iunea civilă acÅ£iunii penale. Nici procurorul ÅŸi nici instanÅ£a nu pot limita disponibilitatea acÅ£iunii civile, după cum niciunul dintre aceste organe judiciare nu se poate subroga în drepturile persoanei vătămate. Formularea cererii de constituire ca parte civilă declanÅŸează acÅ£iunea civilă, în acelaÅŸi timp luând naÅŸtere ÅŸi contraacÅ£iunea (de apărare) a celui sau a celor împotriva cărora este îndreptată acÅ£iunea civilă, subiect pasiv al acÅ£iunii civile putând fi inculpatul sau partea responsabilă civilmente. Cât priveÅŸte partea responsabilă civilmente, potrivit art. 86 C. pr. pen., “persoana care, potrivit legii civile, are obligaÅ£ia legală sau convenÅ£ională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracÅ£iune ÅŸi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal ÅŸi se numeÅŸte parte responsabilă civilmente”, calitatea de parte responsabilă civilmente fiind stabilită în condiÅ£iile art. 1.372-1.374 din Codul civil, pentru atragerea răspunderii civile a persoanei care ÅŸi-a asumat responsabilitatea unei activităţi fiind necesară ÅŸi stabilirea existenÅ£ei unei vinovăţii.

Acţiunea penală este caracteristică procesului penal, acesteia putându-i-se alătura, prin voinţa persoanei vătămate sau a procurorului (în cazurile expres prevăzute de lege), acţiunea civilă. Cu alte cuvinte, posibilitatea exercitării acţiunii civile în procesul penal este indisolubil legată de exercitarea acţiunii penale, acestea putând fi exercitate concomitent. Deşi ne aflăm în prezenţa soluţionării laturii civile, aceasta se realizează tot în cadrul procesului penal.

ÃŽn art. 131 alin. (1) se precizează că “în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii ÅŸi apără ordinea de drept, precum ÅŸi drepturile ÅŸi libertăţile cetăţenilor”. Legiuitorul constituant a înÅ£eles să facă din Ministerul Public un reprezentant al interesului social, general ÅŸi public, care să vegheze la aplicarea legii ÅŸi la apărarea drepturilor ÅŸi libertăţilor cetăţenilor, fără a face distincÅ£ie între procesele penale ÅŸi civile. Una dintre formele concrete prin care Ministerul Public îşi poate realiza acest rol este aceea de a participa la judecata proceselor, în oricare fază a acestora, de a exercita căile de atac ÅŸi de a pune concluzii în acord cu obiectivele stabilite de ConstituÅ£ie. DispoziÅ£ia art. 131 alin. (1) din ConstituÅ£ie se poate concretiza, după caz, prin legi organice sau ordinare, dar această concretizare nu poate să ducă la restrângerea conÅ£inutului dispoziÅ£iei constituÅ£ionale.( Decizia nr. 190 din 26 februarie 2008, M. Of. nr.  213 din 20 martie 2008)

  Legiuitorul constituant a înÅ£eles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societăţii, din moment ce a aÅŸezat dispoziÅ£iile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la “Autoritatea judecătorească”, ÅŸi nicio lege organică sau ordinară nu poate să deroge de la textele constituÅ£ionale. Procurorul nu este adversarul vreuneia din părÅ£i, ci el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Textul constituÅ£ional, referindu-se la apărarea drepturilor ÅŸi libertăţilor cetăţenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre părÅ£i, ci de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuÅ£ie astfel de drepturi ÅŸi libertăţi. DeÅŸi este vorba de latura civilă din cadrul unui proces penal, este de netăgăduit că ÅŸi în acest domeniu există interese generale care trebuie apărate, iar în activitatea judiciară ConstituÅ£ia a stabilit acest rol de apărător pentru procuror. Pe de altă parte, “principiul disponibilităţii, care guvernează procesul civil, funcÅ£ionează în continuare, deoarece […] părÅ£ile nu sunt împiedicate să-ÅŸi manifeste dreptul de dispoziÅ£ie, întrucât, în condiÅ£iile legii, ele pot renunÅ£a la dreptul subiectiv, pot achiesa la pretenÅ£iile adversarului sau pot încheia o tranzacÅ£ie, potrivit normelor civile ÅŸi procesual civile” (v , în acelaÅŸi sens, ÅŸi Decizia nr. 820 din 10 noiembrie 2020, M. Of. nr.  113 din 2 februarie 2021). Decizia  nr. 765 din 18 noiembrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 25 alin. (5), ale art. 353 alin. (9) ÅŸi ale art. 363 din Codul de procedură penală

PRESCRIPŢIA RĂSPUNDERII PENALE

  DispoziÅ£iile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituÅ£ionalitate, prin Decizia nr. 301 din 9 iunie 2020, M. Of. nr.  1.211 din 11 decembrie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate invocată.

Prin Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016   dispoziÅ£iile art. 25 alin. (5) C. pr. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaÅŸi cod, sunt neconstituÅ£ionale în ceea ce priveÅŸte lăsarea nesoluÅ£ionată a acÅ£iunii civile de către instanÅ£a penală, în cazul încetării procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripÅ£iei răspunderii penale. Pentru a pronunÅ£a această decizie , DispoziÅ£iile art. 25 alin. (5) C.  pr.  pen. , cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaÅŸi cod, în situaÅ£ia încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripÅ£iei răspunderii penale, încalcă per se dreptul fundamental la un proces echitabil, fiind, astfel, contrare prevederilor art. 21 alin. (3) din ConstituÅ£ie ÅŸi art. 6 din ConvenÅ£ie. OpÅ£iunea persoanei prejudiciate prin săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru valorificarea pretenÅ£iilor sale pe calea acÅ£iunii civile promovate în cadrul procesului penal este justificată de celeritatea soluÅ£ionării cauzelor penale, iar diferitele incidente procedurale ce se ivesc pe parcursul acestei proceduri, independent de voinÅ£a persoanei vătămate ÅŸi pe care ea nu le poate anticipa în momentul alegerii între instanÅ£a penală ÅŸi cea civilă, nu trebuie să afecteze caracterul echitabil al soluÅ£ionării acÅ£iunii sale, prin prelungirea acesteia dincolo de limitele unui termen rezonabil.

ÃŽntre ipoteza intervenirii prescripÅ£iei răspunderii penale, avută în vedere de instanÅ£a de contencios constituÅ£ional cu ocazia pronunţării Deciziei  nr. 586 din 13 septembrie 2016, ÅŸi cea a decesului inculpatului, care este invocată în prezenta cauză, există diferenÅ£e esenÅ£iale, care justifică pronunÅ£area de către Curtea ConstituÅ£ională a unei soluÅ£ii diferite, respectiv lăsarea nesoluÅ£ionată a acÅ£iunii civile exercitate în procesul penal de către instanÅ£a penală ÅŸi soluÅ£ionarea acesteia de către instanÅ£a civilă, conform art. 25 alin. (5) C.  pr.  pen. DispoziÅ£iile art. 14-18 C.  pr.  pen.  reglementează acÅ£iunea penală, iar cele ale art. 19-28 din acelaÅŸi cod reglementează acÅ£iunea civilă. Potrivit art. 14 alin. (1) C. pr. pen., acÅ£iunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârÅŸit infracÅ£iuni, iar, conform art. 19 C.  pr.  pen., acÅ£iunea civilă poate fi exercitată în cadrul procesului penal ÅŸi are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acÅ£iunii penale. Astfel, acÅ£iunea penală derivă din dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârÅŸesc infracÅ£iuni ÅŸi presupune soluÅ£ionarea de către organele judiciare a unui raport juridic penal de conflict. Pe lângă acestea, dispoziÅ£iile Codului de procedură penală prevăd posibilitatea existenÅ£ei în cadrul procesului penal a unui conflict de drept extrapenal ÅŸi, prin urmare, a unui raport juridic extrapenal, de natură civilă, care constituie obiectul acÅ£iunii civile exercitate în cadrul procesului penal. Aceasta reprezintă un mijloc juridic prin care raportul de conflict civil este adus în faÅ£a organelor judiciare penale, în scopul soluÅ£ionării lui de către acestea din urmă.

Articolul   29 C.  pr.  pen.  prevede că participanÅ£ii în procesul penal sunt organele judiciare, avocatul, părÅ£ile, subiecÅ£ii procesuali principali, precum ÅŸi alÅ£i subiecÅ£i procesuali, iar conform art. 32 C.  pr.  pen., părÅ£ile sunt subiecÅ£ii procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acÅ£iune judiciară, acestea fiind inculpatul, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente. Dintre acestea, potrivit art. 82 C.  pr.  pen., inculpatul este persoana împotriva căreia s-a pus în miÅŸcare acÅ£iunea penală, conform art. 84 C.  pr.  pen., partea civilă este persoana vătămată sau succesorii săi, care exercită acÅ£iunea civilă în cadrul procesului penal, iar, conform art. 86 C. pr. pen., persoana responsabilă civilmente este persoana care, potrivit legii civile, are obligaÅ£ia legală sau convenÅ£ională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracÅ£iune ÅŸi care este chemată să răspundă în proces.

Subiecţii pasivi ai acţiunii civile sunt inculpatul, precum şi partea responsabilă civilmente, atunci când este cazul. Inculpatul este subiectul pasiv principal, deoarece, fiind cel care a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, în mod normal, lui îi revine obligaţia de a suporta reparaţia civilă. Partea responsabilă civilmente este subiect pasiv secundar în raport cu inculpatul, deoarece, ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal împotriva părţii responsabile civilmente, este necesar ca acţiunea penală să fie exercitată împotriva unui inculpat.

  Spre deosebire de inculpat, care este întotdeauna parte a raportului juridic penal de conflict, putând avea ÅŸi calitatea de parte a raportului juridic civil ce face obiectul acÅ£iunii civile exercitate în cadrul procesului penal, partea civilă ÅŸi partea responsabilă civilmente au doar calitatea de părÅ£i ale raportului juridic civil.

  Astfel, prescripÅ£ia răspunderii penale, reglementată la art. 153 ÅŸi urm.  din Codul penal, este o cauză care înlătură răspunderea penală, iar intervenirea acesteia în cursul procesului penal are ca efect imposibilitatea tragerii la răspundere penală a inculpatului, în condiÅ£iile în care acesta a săvârÅŸit o faptă prevăzută de legea penală ce constituie infracÅ£iune. Intervenirea prescripÅ£iei răspunderii penale nu înlătură însă posibilitatea tragerii la răspundere civilă a respectivului făptuitor pentru prejudiciile de natură civilă provocate prin comiterea faptei. Prin urmare, intervenirea prescripÅ£iei răspunderii penale a inculpatului lasă neschimbat cadrul procesual al acÅ£iunii civile promovate în cadrul procesului penal, prin lăsarea neschimbată atât a obiectului acÅ£iunii civile, cât ÅŸi a părÅ£ilor acesteia. ÃŽn aceste condiÅ£ii, soluÅ£ionarea acÅ£iunii civile de către instanÅ£a penală, conform prevederilor art. 25 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. f) C.  pr.  pen., astfel cum acestea au fost amendate prin Decizia nr. 586 din 13 septembrie 2016, poate fi făcută în condiÅ£ii de celeritate, titularul obligaÅ£iilor civile ce rezultă din raportul civil ce stă la baza acÅ£iunii civile fiind cunoscut. ÃŽn acest fel este asigurat dreptul la un proces echitabil al părÅ£ii civile, în componenta sa referitoare la durata rezonabilă de soluÅ£ionare a cauzelor.

  Decesul inculpatului este, conform art. 396 alin. (6) C.  pr.  pen., o cauză de încetare a procesului penal, care, prin natura sa, determină inexistenÅ£a cadrului procesual anterior al exercitării acÅ£iunii penale, prin dispariÅ£ia atât a uneia dintre părÅ£i, cât ÅŸi a obiectului raportului juridic penal de conflict. ÃŽn acelaÅŸi timp, decesul inculpatului, în lipsa persoanei responsabile civilmente, implică ÅŸi dispariÅ£ia uneia dintre părÅ£ile acÅ£iunii civile exercitate în cadrul procesului penal, respectiv a subiectului pasiv principal, atât al acÅ£iunii penale, cât ÅŸi al acÅ£iunii civile. Astfel, spre deosebire de ipoteza intervenirii prescripÅ£iei răspunderii penale, în cazul decesului inculpatului, instanÅ£a chemată să soluÅ£ioneze acÅ£iunea civilă exercitată în procesul penal, teoretic, ar trebui să fie obligată să determine ÅŸi să introducă în cauză moÅŸtenitorii acestuia, în vederea determinării tuturor elementelor raportului juridic civil ce se impune a fi soluÅ£ionat, pentru recuperarea de către partea civilă a prejudiciilor provocate prin comiterea faptelor de natură penală.

  Ipoteza juridică analizată nu este enumerată, însă, printre cazurile de exercitare din oficiu a acÅ£iunii civile în procesul penal prevăzute la art. 19 alin. (3) C.  pr.  pen.  Totodată, prevederile art. 24 alin. (2)  C.  pr.  pen. nu reglementează, în mod expres, ipoteza decesului inculpatului, ci doar pe cea a decesului părÅ£ii responsabile civilmente, arătând că, în acest din urmă caz, acÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale dacă partea civilă indică moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÅ£ii responsabile civilmente, în termen de cel mult două luni de la data la care a luat cunoÅŸtinţă de împrejurarea respectivă.

Determinarea moştenitorilor inculpatului care pot răspunde civil pentru prejudiciile provocate prin comiterea infracţiunii, în condiţiile inexistenţei în cauză a părţii responsabile civilmente, nu poate fi făcută de către instanţa penală, în lipsa unei prevederi legale exprese, nici chiar în situaţia în care partea civilă i-ar indica pe acei moştenitori.

Pentru asigurarea celerităţii soluÅ£ionării cauzelor penale, au fost reglementate noi reguli referitoare la soluÅ£ionarea acÅ£iunii civile exercitate în procesul penal, fiind prevăzute, faţă de vechea reglementare, noi situaÅ£ii în care acÅ£iunea civilă este lăsată nesoluÅ£ionată de către instanÅ£a penală, precum ÅŸi ipoteze în care acÅ£iunea civilă fie este disjunsă de acÅ£iunea penală, fie este de competenÅ£a instanÅ£ei civile. ÃŽn această privinţă, în expunerea de motive a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, se arată că, “referitor la acÅ£iunea civilă, a fost limitată obligativitatea exercitării acesteia din oficiu ÅŸi au fost regândite dispoziÅ£iile procedurale referitoare la aceasta, în scopul de a evita întârzierile în soluÅ£ionarea conflictului de drept penal”.

  Codul de procedură penală din 1968 prevedea, la art. 346, obligativitatea soluÅ£ionării acÅ£iunii civile de către instanÅ£a penală ÅŸi pronunÅ£area instanÅ£ei penale, prin sentinÅ£a referitoare la soluÅ£ionarea acÅ£iunii penale ÅŸi asupra acÅ£iunii civile, excepÅ£ie făcând cazurile prevăzute la art. 10 alin. 1 lit. b), f) ÅŸi j) din acelaÅŸi cod, respectiv când fapta nu este prevăzută de legea penală, când lipseÅŸte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiÅ£ie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale, precum ÅŸi atunci când există autoritate de lucru judecat. ÃŽn acest context, dispoziÅ£iile art. 21 din Codul de procedură penală din 1968 prevedeau, în mod expres, o soluÅ£ie juridică în situaÅ£ia decesului oricăreia dintre părÅ£ile procesului penal (prin urmare ÅŸi al inculpatului), arătând că acÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale, introducându-se în cauză moÅŸtenitorii părÅ£ii decedate.

SoluÅ£ia legislativă nu a fost preluată însă în cuprinsul Codului de procedură penală în vigoare, care prevede la art. 19 soluÅ£ionarea acÅ£iunii civile de către instanÅ£a penală, doar dacă prin aceasta nu se depăşeÅŸte durata rezonabilă a procesului penal, în timp ce prevederile art. 25 alin. (5) ÅŸi (6) ÅŸi ale art. 27 din acelaÅŸi cod prevăd cazurile în care instanÅ£a penală lasă nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă ÅŸi, respectiv, cazurile de soluÅ£ionare a acÅ£iunii civile la instanÅ£a civilă. Potrivit art. 25 alin. (5) ÅŸi (6) C.  pr.  pen., instanÅ£a penală lasă nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi, lit. e), f) – cu excepÅ£ia prescripÅ£iei, i) ÅŸi j) C.  pr.  pen.; în caz de încetare a procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile, precum ÅŸi în cazul prevăzut de art. 486 alin. (2) din acelaÅŸi cod; în cazul în care moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÅ£ii civile nu îşi exprimă opÅ£iunea de a continua exercitarea acÅ£iunii civile sau, după caz, partea civilă nu indică moÅŸtenitorii, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÅ£ii responsabile civilmente în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) ÅŸi (2) C.  pr.  pen.. De asemenea, conform art. 27 C.  pr.  pen., soluÅ£ionarea acÅ£iunii civile se face la instanÅ£a civilă în următoarele cazuri: dacă persoana vătămată sau succesorii acesteia nu s-au constituit parte civilă în procesul penal; dacă prin hotărâre definitivă, instanÅ£a penală a lăsat nesoluÅ£ionată acÅ£iunea civilă; dacă procesul penal a fost suspendat; dacă punerea în miÅŸcare a acÅ£iunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare; în cazul în care acÅ£iunea civilă a fost exercitată de procuror, dacă se constată din probe noi că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea definitivă a instanÅ£ei penale; pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă.

Articolul    24 C.  pr.  pen., face referire la soluÅ£ionarea acÅ£iunii civile de către instanÅ£a penală, doar în situaÅ£ia decesului părÅ£ii civile ÅŸi al părÅ£ii responsabile civilmente, nu ÅŸi în situaÅ£ia decesului inculpatului, arătând că acÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinÅ£are sau dizolvare a părÅ£ii civile, dacă moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opÅ£iunea de a continua exercitarea acÅ£iunii civile, în termen de cel mult două luni de la data decesului sau a reorganizării, desfiinţării ori dizolvării [art. 24 alin. (1) C.  pr.  pen.]. Totodată, în caz de deces, reorganizare, desfiinÅ£are sau dizolvare a părÅ£ii responsabile civilmente, acÅ£iunea civilă rămâne în competenÅ£a instanÅ£ei penale dacă partea civilă indică moÅŸtenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii părÅ£ii responsabile civilmente, în termen de cel mult două luni de la data la care a luat cunoÅŸtinţă de împrejurarea respectivă [art. 24 alin. (2) C.  pr.  pen.].

Dacă în Codul de procedură penală din 1968 era reglementată, în mod distinct, la art. 21, soluţionarea acţiunii civile exercitate în procesul penal de către instanţa penală, în ipoteza decesului părţilor, prin urmare şi a inculpatului, Codul de procedură penală în vigoare prevede, la art. 24, soluţionarea acţiunii civile de către instanţa penală, doar în ipoteza decesului părţii civile [art. 24 alin. (1)] şi a părţii responsabile civilmente [art. 24 alin. (2)].

Nepreluarea în Codul de procedură penală în vigoare a soluţiei juridice prevăzute la art. 21 din Codul de procedură penală din 1968, în integralitatea sa, denotă intenţia legiuitorului de a lăsa soluţionarea acţiunii civile exercitate în procesul penal în sarcina instanţei penale, doar într-un cadru procesual caracterizat prin existenţa subiectului pasiv principal al acţiunii penale şi civile (cazul prescripţiei). Dimpotrivă, dispariţia subiectului pasiv principal al acţiunii penale, respectiv decesul suspectului sau al inculpatului, determină şi dispariţia subiectului pasiv principal al acţiunii civile. Potrivit acestei noi viziuni legislative, aceasta determină dezînvestirea instanţei penale de soluţionarea cauzei, lăsând soluţionarea acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal în sarcina instanţei civile.

Ipoteza intervenirii prescripÅ£iei răspunderii penale a inculpatului este diferită de cea a decesului acestuia, sub aspectul lăsării nesoluÅ£ionate a acÅ£iunii civile de către instanÅ£a penală, diferenţă dată de dispariÅ£ia în cel de-al doilea caz a uneia dintre părÅ£ile acÅ£iunii penale, respectiv a subiectului pasiv principal – inculpatul.

Lăsarea nesoluÅ£ionată a acÅ£iunii civile de către instanÅ£a penală în cazul decesului inculpatului nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al părÅ£ii civile, prin neasigurarea duratei rezonabile de soluÅ£ionare a cauzei. Dimpotrivă, sub acest din urmă aspect, prevederile legale criticate asigură aplicarea noii politici penale a legiuitorului, conform căreia lăsarea nesoluÅ£ionată a acÅ£iunii civile exercitate în procesul penal, în cazurile prevăzute de legea procesual penală, are ca efect degrevarea instanÅ£elor penale, în scopul asigurării duratei rezonabile de soluÅ£ionare a cauzelor penale. Prin Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019, M. Of. nr.  499 din 20 iunie 2019, §§  46 ÅŸi 47, soluÅ£ionarea cauzei într-un termen rezonabil se circumscrie unui scop legitim, iar reglementarea unei noi structuri a procesului penal poate determina ÅŸi justifica anumite opÅ£iuni legislative.Decizia  nr. 496 din 13 iulie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 25 alin. (5) din Codul de procedură penală cu referire la dispoziÅ£iile art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaÅŸi act normativ

 

39

Art. 39. – CompetenÈ›a curÈ›ii militare de apel

(1)Curtea militară de apel judecă în primă instanță:

a)infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 și 438-445, săvârșite de militari;

b)infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi speciale, săvârșite de militari;

c)infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și de procurorii militari de la parchetele militare care funcționează pe lângă aceste instanțe.

d)infracțiunile săvârșite de generali, mareșali și amirali;

e)cererile de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.

           (2)Curtea militară de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunÈ›ate de tribunalele militare.

(3)Curtea militară de apel soluționează conflictele de competență ivite între tribunalele militare din circumscripția sa, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de acestea în cazurile prevăzute de lege.

(4)Curtea militară de apel soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.

INTERPRETAREA LEGILOR

Examinarea constituÅ£ionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziÅ£iile constituÅ£ionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele ÅŸi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaÅ£ie la dispoziÅ£ii ori principii ale ConstituÅ£iei. AÅŸa încât, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, conform cărora “Curtea ConstituÅ£ională se pronunţă numai asupra constituÅ£ionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, […]”, examinarea constituÅ£ionalităţii unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispoziÅ£iile ÅŸi principiile constituÅ£ionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, astfel cum susÅ£ine autorul excepÅ£iei. ExcepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a art. 39 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Motivele de neconstituÅ£ionalitate formulate de autor cu privire la dispoziÅ£iile art. 39 alin. (1) lit. d) C. pr. pen. relevă o problemă de interpretare ÅŸi aplicare a acestora. Interpretarea legilor este operaÅ£iunea raÅ£ională, indispensabilă în procesul aplicării ÅŸi respectării acestora, având ca scop clarificarea înÅ£elesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (v , în acest sens, Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010,  M. Of.  nr. 139 din 24 februarie 2011), iar, în procesul de soluÅ£ionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaÅ£iune este realizată de instanÅ£ele judecătoreÅŸti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. Decizia nr. 93 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. d) şi ale art. 345 alin. (2) din Codul de procedură penală

 

44

Art. 44. – CompetenÈ›a în caz de reunire a cauzelor

(1)În caz de reunire, dacă, în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele si pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.

(2)Competența judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competența unei anumite instanțe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunțat achitarea.

(3)Tăinuirea, favorizarea infractorului si nedenunțarea unor infracțiuni sunt de competența instanței care judecă infracțiunea la care acestea se referă, iar în cazul în care competența după calitatea persoanelor aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad.

(4)Dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile.

(5)Dacă instanța militară este superioară în grad, competența revine instanței civile echivalente în grad competente potrivit art. 41 si 42.

CONSTATĂRI TEHNICO-ŞTIINŢIFICE

DispoziÅ£iile art. 13 alin. (5) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 reglementează situaÅ£ia în care, dispunându-se disjungerea în cursul urmăririi penale, procurorul din cadrul DirecÅ£iei NaÅ£ionale AnticorupÅ£ie poate continua efectuarea urmăririi penale ÅŸi în cauza disjunsă. Pe de altă parte, dispoziÅ£iile art. 44 din Codul de procedură penală reglementează competenÅ£a în caz de reunire a cauzelor, referitor la alin. (3) al acestui articol reÅ£inându-se, în practică (ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – SecÅ£ia penală – Judecătorul de cameră preliminară, ÃŽncheierea nr. 1.531 din 12 decembrie 2016), faptul că “admiţând că dispoziÅ£iile art. 44 alin. (3) din noul Cod de procedură penală instituie o regulă specială în materie de competenţă a instanÅ£elor judecătoreÅŸti, textul nu reglementează o nouă situaÅ£ie de reunire obligatorie a cauzelor care au făcut obiectul unor acte de sesizare distincte ÅŸi succesive, cum este cazul în speţă. Purtând denumirea marginală «CompetenÅ£a în caz de reunire a cauzelor», norma de procedură analizată disciplinează nu ipotezele în care se impune reunirea a două cauze penale, ci aspectul subsecvent al competenÅ£ei instanÅ£elor ca urmare a reunirii cauzelor. SituaÅ£iile propriu-zise în care două sau mai multe cauze penale pot fi reunite sunt, aÅŸadar, limitativ prevăzute de art. 43 noul Cod de procedură penală, normă care reglementează atât ipoteze de reunire obligatorie, în circumstanÅ£ele de la alin. (1), cât ÅŸi de reunire facultativă, în cazurile de la alin. (2). ÃŽn această ultimă situaÅ£ie, căreia i s-ar subsuma ÅŸi cea invocată în speţă de contestator, reunirea este subsumată întrunirii cumulative ÅŸi a cerinÅ£ei «de a nu se întârzia judecata». Prin urmare, aplicarea regulii de competenţă de la art. 44 alin. (3) noul Cod de procedură penală operează doar subsecvent dispunerii prealabile a reunirii cauzelor, în condiÅ£iile prevăzute de art. 43 ÅŸi art. 45 noul Cod de procedură penală, la acest moment procesual”.

 DispoziÅ£iile art. 63 alin. (2) C. pr. pen. prevăd că normele art. 44 alin. (2) care dispune în sensul că “competenÅ£a judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competenÅ£a unei anumite instanÅ£e s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunÅ£at achitarea” nu se aplică în faza de urmărire penală.

  „Legătura cu soluÅ£ionarea cauzei”, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât ÅŸi necesitatea invocării excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiÅ£ii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenÅ£ele pe care le impun aceste dispoziÅ£ii legale în privinÅ£a pertinenÅ£ei excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate în desfăşurarea procesului (v Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, M. Of. nr.  600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiÅ£ia relevanÅ£ei excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate, respectiv a incidenÅ£ei textului de lege criticat în soluÅ£ionarea cauzei aflate pe rolul instanÅ£ei judecătoreÅŸti, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituÅ£ionalităţii textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate trebuie să fie realmente utilă pentru soluÅ£ionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Practic, decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinÅ£a relevanÅ£ei fiind expresia utilităţii pe care soluÅ£ionarea excepÅ£iei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părÅ£i.

  Or, cauza penală referitoare la autoarea excepÅ£iei s-a format în baza unei sesizări din oficiu a organului de urmărire penală, iar nu în baza vreunei disjungeri dintr-un alt dosar penal, în cauză nefiind reunit niciun alt dosar penal. Cu alte cuvinte, organul de urmărire penală nu a aplicat, în cursul urmăririi penale, dispoziÅ£iile de lege criticate de autoarea excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate.

 O eventuală decizia  de admitere nu poate produce un efect concret asupra desfăşurării procesului în acest caz, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 13 alin. (5) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie ÅŸi ale art. 44 alin. (3) ÅŸi art. 63 alin. (2) C. pr. pen. neavând legătură cu soluÅ£ionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

  Examinând excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 3 alin. (3) ÅŸi (4), ale art. 4 alin. (9), (11) ÅŸi (13) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 ÅŸi ale art. 172 alin. (7) ÅŸi (10) C. pr. pen., Curtea s-a mai pronunÅ£at asupra constituÅ£ionalităţii dispoziÅ£iilor de lege criticate, dintr-o perspectivă similară, de exemplu, prin Decizia nr. 623 din 22 septembrie 2020, M. Of. nr.  46 din 15 ianuarie 2021, Decizia nr. 772 din 28 noiembrie 2019, M. Of. nr.  276 din 2 aprilie 2020, Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, M. Of. nr.  140 din 23 februarie 2017, Decizia nr. 787 din 15 decembrie 2016, M. Of. nr.  192 din 17 martie 2017, ÅŸi Decizia nr. 835 din 14 decembrie 2017, M. Of. nr.  510 din 21 iunie 2018.

SecÅ£iunea IX din Codul de procedură penală din 1968 reglementa materia constatărilor tehnico-ÅŸtiinÅ£ifice ÅŸi a celor medico-legale, art. 112 referindu-se la folosirea unor specialiÅŸti, iar art. 115 la raportul de constatare tehnico-ÅŸtiinÅ£ifică. Potrivit dispoziÅ£iilor art. 172 alin. (10) din noul Cod de procedură penală, “constatarea este efectuată de către un specialist care funcÅ£ionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora”. Curtea a făcut referire la Decizia nr. 39 din 13 ianuarie 2009, M. Of. nr.  100 din 19 februarie 2009, prin care a constatat că dispoziÅ£iile cuprinse în Codul de procedură penală din 1968 ce legiferează posibilitatea organului de urmărire penală de a cere concursul unor specialiÅŸti – atunci când există pericol de dispariÅ£ie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaÅ£ii de fapt ÅŸi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei – nu sunt de natură să aducă atingere dreptului la apărare al părÅ£ilor, care au posibilitatea de a formula cereri în faÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti, de a administra orice probe în apărarea lor ÅŸi de a exercita căile de atac prevăzute de lege. Aceste constatări tehnico-ÅŸtiinÅ£ifice efectuate de către aceÅŸti specialiÅŸti constituie mijloc de probă, în sensul dispoziÅ£iilor art. 172 È™i urm.  din Codul de procedură penală, iar acest mijloc de probă poate fi contestat de către părÅ£ile interesate, atât în cadrul procedurii în camera preliminară, prin invocarea de excepÅ£ii referitoare la legalitatea ÅŸi temeinicia actelor de urmărire penală, cât ÅŸi în etapa judecăţii, conform dispoziÅ£iilor procesual penale referitoare la administrarea probelor (Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016,   Â§Â§  25 ÅŸi 26).

 ÃŽn varianta iniÅ£ială a Codului de procedură penală, art. 172 se referea exclusiv la dispunerea efectuării expertizei, efectuarea constatării tehnico-ÅŸtiinÅ£ifice fiind introdusă ulterior prin art. 102 pct. 116 din Legea nr. 255/2013. Art. 172 C. pr. pen. reglementează atât condiÅ£iile dispunerii efectuării expertizei, cât ÅŸi pe cele ale dispunerii efectuării constatării. Potrivit art. 172 alin. (1) C. pr. pen., efectuarea unei expertize se dispune când, pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, este necesară ÅŸi opinia unui expert. Spre deosebire de expertiză, constatarea se dispune de către organul de urmărire penală, potrivit art. 172 alin. (9) din acelaÅŸi act normativ, când există pericol de dispariÅ£ie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaÅ£ii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Expertiza poate fi efectuată de experÅ£i oficiali din laboratoare sau instituÅ£ii de specialitate ori de experÅ£i independenÅ£i autorizaÅ£i din Å£ară sau din străinătate, în condiÅ£iile legii, pe când constatarea este efectuată de către un specialist care funcÅ£ionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora. Spre deosebire de efectuarea constatării, în cazul efectuării expertizei, părÅ£ile ÅŸi subiecÅ£ii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea acesteia să participe un expert recomandat de acestea. De asemenea, dispoziÅ£iile Codului de procedură penală reglementează, de exemplu, incompatibilitatea expertului (art. 174), drepturile ÅŸi obligaÅ£iile expertului (art. 175), înlocuirea expertului (art. 176), procedura efectuării expertizei (art. 177), dispoziÅ£ii care nu sunt aplicabile în materia constatărilor. ÃŽn ceea ce priveÅŸte efectuarea constatării, dispoziÅ£iile procesual penale reglementează, la art. 1811, doar obiectul constatării ÅŸi conÅ£inutul raportului de constatare.

DeÅŸi după introducerea în Codul de procedură penală a instituÅ£iei constatării legiuitorul reglementase obligaÅ£ia dispunerii efectuării unei expertize când concluziile raportului de constatare erau contestate, acest aspect a fost modificat prin OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea ÅŸi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum ÅŸi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, M. Of. nr.  389 din 23 mai 2016. Astfel, în prezent nu mai subzistă obligaÅ£ia organului judiciar de a dispune efectuarea unei expertize când concluziile raportului de constatare sunt contestate, ci dispunerea efectuării expertizei, în acest caz, rămâne la aprecierea organului judiciar.

Efectuarea unei constatări se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, prin ordonanţă, de organul de urmărire penală, constatarea având caracter facultativ. Potrivit art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală, constatările tehnico-ÅŸtiinÅ£ifice se dispun când există pericol de dispariÅ£ie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaÅ£ii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. AÅŸadar, ceea ce este specific în cazul constatării, ca mijloc de probă, este urgenÅ£a, consemnarea anumitor elemente – care constituie probe în procesul penal – înainte ca acestea să dispară sau să fie distruse sub acÅ£iunea timpului sau prin acÅ£iunea persoanelor implicate. Prin constatare se stabileÅŸte dacă elementele de la locul faptei constituie indicii sau pot conduce la suspiciunea rezonabilă că a fost săvârÅŸită o faptă penală.

  Regula este aceea că – atunci când organele judiciare, în cursul urmăririi penale, au nevoie de opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză – se dispune efectuarea unei expertize, iar nu a unei constatări. Astfel, dispunerea efectuării constatării va fi întotdeauna excepÅ£ia, aceasta putând fi realizată doar dacă sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de art. 172 alin. (9) C. pr. pen..

  DispoziÅ£iile art. 3 alin. (3) ÅŸi alin. (4) lit. a) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 trebuie interpretate ÅŸi aplicate prin coroborare cu dispoziÅ£iile Codului de procedură penală aplicabile în această materie, astfel încât constatările tehnico-ÅŸtiinÅ£ifice efectuate de către inspectorii antifraudă din cadrul DirecÅ£iei de combatere a fraudelor pot fi dispuse doar în cazuri de excepÅ£ie, când există pericol de dispariÅ£ie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaÅ£ii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.( Decizia nr. 835 din 14 decembrie 2017,)

  De asemenea, dispoziÅ£iile art. 172 alin. (10) C. pr. pen. au fost, la rândul lor, supuse controlului de constituÅ£ionalitate prin raportare la prevederile art. 21 ÅŸi 24 din ConstituÅ£ie, precum ÅŸi ale art. 6 din C.E.D.H.  – invocate ÅŸi în prezenta cauză – ÅŸi faţă de critici similare.   Astfel, prin Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016,   Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 172 alin. (10) C. pr. pen. Considerentele Deciziei nr. 190 din 3 aprilie 2014, M. Of. nr.  385 din 23 mai 2014, prin care a realizat un control de constituÅ£ionalitate cu privire la prevederile art. 11 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie (M. Of. nr.  244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, M. Of. nr.  523 din 18 iulie 2002, cu modificările ÅŸi completările ulterioare), respingând, ca neîntemeiată, respectiva excepÅ£ie. ÃŽn procesul deliberării, judecătorul verifică ÅŸi evaluează materialul probator ÅŸi îşi fundamentează soluÅ£ia pe întregul probatoriu administrat în cauză prin coroborarea ÅŸi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-ÅŸtiinÅ£ifice întocmite de specialiÅŸtii prevăzuÅ£i de textele de lege criticate, astfel că informaÅ£iile conÅ£inute în constatările tehnico-ÅŸtiinÅ£ifice nu pot crea, în mod concret, riscul unui abuz de procedură.

Prin Decizia nr. 190 din 3 aprilie 2014, – că desfăşurarea activităţii acestor specialiÅŸti sub directa conducere, supraveghere ÅŸi sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparÅ£ialitate a acestora. Pe de altă parte, soluÅ£ia legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală (Decizia nr. 133 din 7 martie 2013, M. Of. nr.  209 din 12 aprilie 2013, ÅŸi Decizia nr. 242 din 21 mai 2013, M. Of. nr.  415 din 9 iulie 2013).

Constatările tehnico-ÅŸtiinÅ£ifice efectuate de către specialiÅŸtii care funcÅ£ionează în cadrul organelor judiciare constituie mijloc de probă, în sensul dispoziÅ£iilor art. 172 È™i urm.  C. pr. pen., iar acest mijloc de probă poate fi contestat de către părÅ£ile interesate, atât în cadrul procedurii în camera preliminară, prin invocarea de excepÅ£ii referitoare la legalitatea ÅŸi temeinicia actelor de urmărire penală, cât ÅŸi în etapa judecăţii, conform dispoziÅ£iilor procesual penale referitoare la administrarea probelor(    Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016 §  26). Decizia  nr. 376 din 8 iunie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 44 alin. (3), ale art. 63 alin. (2) ÅŸi ale art. 172 alin. (7) ÅŸi (10) din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (5) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie, ale art. 3 alin. (3) ÅŸi (4) ÅŸi ale art. 4 alin. (9), (11) ÅŸi (13) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea ÅŸi reorganizarea activităţii AgenÅ£iei NaÅ£ionale de Administrare Fiscală, precum ÅŸi pentru modificarea ÅŸi completarea unor acte normative

52

Art. 52. – Chestiunile prealabile

(1)Instanța penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluționării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competența altei instanțe, cu excepția situațiilor în care competența de soluționare nu aparține organelor judiciare.

(2)Chestiunea prealabilă se judecă de către instanța penală, potrivit regulilor si mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparține acea chestiune.

 (3)Hotărârile definitive ale altor instanÈ›e decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faÈ›a instanÈ›ei penale.

JUDECĂTORUL ACŢIUNII ESTE ŞI JUDECĂTORUL EXCEPŢIEI

  Din punct de vedere istoric, instituÅ£ia chestiunilor prealabile a fost reglementată atât în Codul de procedură penală din 1936, cât ÅŸi în Codul de procedură penală din 1968. Codul de procedură penală din 1936 cuprindea, în cartea I – DispoziÅ£ii generale, titlul I – AcÅ£iunile ce se nasc din infracÅ£iuni ÅŸi condiÅ£iile cerute pentru exerciÅ£iul lor, un capitol – capitolul II – referitor la “chestiuni prejudiciale”. Conform art. 11 din codul anterior menÅ£ionat, instanÅ£a învestită cu judecarea acÅ£iunii penale avea competenÅ£a să judece ÅŸi să se pronunÅ£e ÅŸi asupra excepÅ£iilor sau incidentelor de care depinde soluÅ£ia cauzei, chiar dacă ele nu erau de competenÅ£a instanÅ£ei penale. Cu toate acestea, în materia delictelor, când rezolvarea excepÅ£iei civile prejudiciale necesita un timp îndelungat ÅŸi administrarea a numeroase probe, instanÅ£a penală putea amâna judecata ÅŸi putea obliga partea să introducă acÅ£iune la instanÅ£a competentă, stabilind un termen adecvat în care instanÅ£a civilă să se poată pronunÅ£a. Dacă însă până la acest termen partea nu promova respectiva acÅ£iune la instanÅ£a competentă sau dacă se constata că după promovarea acesteia nu a stăruit în judecarea ei, instanÅ£a penală proceda la soluÅ£ionarea cauzei. Hotărârea definitivă a instanÅ£ei civile asupra chestiunilor prejudiciale avea putere de lucru judecat în procesul penal. Judecarea incidentelor sau chestiunilor prejudiciale de către instanÅ£a penală se făcea conform regulilor ÅŸi mijloacelor de probaÅ£iune prevăzute de legea civilă. Art. 12 al aceluiaÅŸi cod prevedea că în ipoteza în care excepÅ£ia civilă prejudicială forma obiectul unei acÅ£iuni pendinte în faÅ£a instanÅ£elor civile, intentată mai înaintea acÅ£iunii penale, instanÅ£a penală era obligată să amâne judecata până la terminarea procesului civil. Codul de procedură penală din 1968 reglementa, în cuprinsul titlului II – CompetenÅ£a, capitolul I – Felurile competenÅ£ei, secÅ£iunea a IV-a – DispoziÅ£ii comune, la art. 44, chestiunile prealabile. Conform alin. (1) ÅŸi (2) ale art. 44 anterior menÅ£ionat, instanÅ£a penală era competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depindea soluÅ£ionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune era de competenÅ£a altei instanÅ£e, potrivit regulilor ÅŸi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparÅ£inea acea chestiune. ÃŽnsă, drept excepÅ£ie de la regula astfel reglementată, alin. (3) al art. 44 prevedea că hotărârea definitivă a instanÅ£ei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale. Codul de procedură penală în vigoare prevede, la art. 52 alin. (1), că “instanÅ£a penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluÅ£ionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenÅ£a altei instanÅ£e, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care competenÅ£a de soluÅ£ionare nu aparÅ£ine organelor judiciare.”, iar, la art. 52 alin. (3), că hotărârile definitive ale altor instanÅ£e decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale, regulă de la care este reglementată însă o excepÅ£ie, cea a împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii. ÃŽn acest fel, legea dă eficienţă unui principiu tradiÅ£ional din dreptul procesual penal francez, conform căruia “judecătorul acÅ£iunii este ÅŸi judecătorul excepÅ£iei” (“le juge de l’action est juge de l’exception”). Expunerea de motive a Legii nr. 135/2010 nu arată care au fost motivele care au stat la baza acestei reglementări, însă Curtea apreciază că a fost determinată de nevoia de asigurare a celerităţii soluÅ£ionării cauzelor penale, subliniind nevoia instanÅ£ei penale de a putea aprecia ea însăşi asupra tuturor elementelor cauzei ÅŸi, în mod special, asupra excepÅ£iilor, care constituie mijloace de apărare.

  Chestiunile prealabile constituie aspecte ale cauzei de natură extrapenală, trebuie rezolvate anterior soluÅ£ionării problemelor care privesc fondul cauzei penale ÅŸi privesc existenÅ£a unei cerinÅ£e esenÅ£iale din structura infracÅ£iunii, cum ar fi situaÅ£ia premisă a unei infracÅ£iuni ori un element esenÅ£ial al conÅ£inutului infracÅ£iunii.

Prin obiectul lor, chestiunile prealabile au caracterul unor condiţii de fapt sau de drept a căror existenţă este necesar a fi verificată pentru justa soluţionare a cauzei penale sau, altfel spus, probleme de natură extrapenală care trebuie soluţionate înainte de rezolvarea fondului cauzei penale şi de a căror rezolvare prealabilă depinde soluţia în cauza respectivă. S-a apreciat, în acest sens, că, sub aspectul naturii juridice, chestiunile prealabile pot fi de natură civilă, de dreptul muncii, de dreptul familiei, de drept internaţional public, de drept constituţional, de drept administrativ etc., arătându-se că o asemenea chestiune o constituie, de exemplu, prejudiciul cauzat, în cazul infracţiunilor de evaziune fiscală; existenţa împrejurării că fapta priveşte atribuţiile de serviciu ale inculpatului, în ipoteza comiterii infracţiunii de abuz în serviciu; stabilirea calităţii de cetăţean sau de persoană fără cetăţenie, în cazul infracţiunilor comise în străinătate; constatarea raportului juridic patrimonial în baza căruia o persoană deţinea cu orice titlu un bun mobil al altuia, pe care şi l-a însuşit, de care a dispus pe nedrept sau pe care a refuzat să îl restituie, în cazul infracţiunii de abuz de încredere etc. Referitor la aceeaşi instituţie de drept procesual penal, a chestiunilor prealabile, Acestea sunt situaţii cu caracter excepţional, care apar pe parcursul soluţionării cauzelor penale, iar de rezolvarea lor depinde modul de soluţionare a respectivelor cauze; astfel de situaţii pot fi calificate drept chestiuni prealabile dacă au caracter de condiţie de fapt sau de drept pentru soluţionarea cauzei penale şi dacă acestea sunt de competenţa organelor judiciare.

Se impune a fi acordată atenţie nu doar identificării chestiunilor prealabile, ci şi stabilirii limitelor generale ale competenţei organelor judiciare. Din modul de reglementare a dispoziţiilor art. 52 C. pr. pen., de regulă, chestiunile prealabile soluţionării cauzei penale sunt de competenţa instanţei penale, cu excepţia acelor situaţii în care, potrivit legii, competenţa de soluţionare nu aparţine organelor judiciare [alin. (1) al art. 52], şi, totodată, că judecarea chestiunilor prealabile de către instanţa penală se face potrivit regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune [alin. (2) al art. 52].

Alineatul (2) al art. 52 C. pr. pen. obligă instanÅ£a penală să judece chestiunile prealabile conform regulilor ÅŸi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparÅ£ine acea chestiune. Referitor la acest aspect a fost invocată problema înÅ£elesului sintagmei “regulilor ÅŸi mijloacelor de probă”, respectiv dacă aceasta are în vedere normele de drept material ÅŸi procedural din materia căreia îi aparÅ£ine chestiunea prealabilă sau doar dreptul material ÅŸi regimul probator specifice respectivei materii. această sintagmă vizează ansamblul normelor procesuale ce guvernează materia de origine a chestiunii prealabile. ÃŽn aceste condiÅ£ii, având în vedere dispoziÅ£iile art. 2 din Codul de procedură civilă, dispoziÅ£iile acestui cod reprezintă procedura comună în materie civilă, aceasta aplicându-se ÅŸi în alte materii, în măsura în care legile ce reglementează aceste materii nu cuprind dispoziÅ£ii contrare. Or, aceste prevederi legale trebuie coroborate cu cele ale art. 1 C. pr. pen., conform cărora Codul de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal ÅŸi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală, fără să excludă incidenÅ£a altor norme de procedură, cu care se completează în cazul lipsei contrarietăţii. Această teză este confirmată de jurisprudenÅ£a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, conform căreia dispoziÅ£iile Codului de procedură penală se completează cu cele ale Codului de procedură civilă în materia măsurilor asigurătorii (v, în acest sens, Decizia nr. 20 din 19 ianuarie 2016, M. Of. nr.  269 din 8 aprilie 2016, Decizia nr. 28 din 20 ianuarie 2016, M. Of. nr.  155 din 1 martie 2016, Decizia nr. 324 din 17 mai 2016, M. Of. nr.  507 din 6 iulie 2016, §§  20-24, ÅŸi Decizia nr. 761 din 13 decembrie 2016, M. Of. nr.  140 din 23 februarie 2017, §§  18-20). AcelaÅŸi raÅ£ionament juridic este valabil, în mod corespunzător, în ceea ce priveÅŸte administrarea probelor, care se face conform regulilor specifice materiei juridice corespunzătoare naturii faptelor ce trebuie dovedite, adică potrivit regulilor din domeniul juridic de origine. Prin urmare, dovada chestiunilor prealabile se face potrivit unor norme procesuale extrapenale, care pot aparÅ£ine diverselor ramuri de drept ÅŸi, prin urmare, pot să prevadă reguli diferite referitoare la admisibilitatea probelor, sisteme de probă diferite, soluÅ£ii juridice diferite referitoare la sarcina probei ÅŸi la valoarea acestora etc.

  DiferenÅ£ele dintre chestiunile prealabile ÅŸi chestiunile prejudiciale, acestea din urmă fiind aspecte asupra cărora se pronunţă, în mod obligatoriu, alte organe judiciare decât instanÅ£a penală. Din această categorie fac parte excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate, cererile de trimitere preliminară având ca obiect interpretarea actelor Uniunii Europene ÅŸi dezlegarea unor chestiuni de drept de către ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, dar ÅŸi situaÅ£iile în care instanÅ£ele civile sunt chemate să tranÅŸeze chestiuni, precum cea referitoare la proprietatea imobiliară, care intervin în cadrul procesului penal. Prin raportare la procedura de soluÅ£ionare a chestiunilor prejudiciale, instanÅ£a penală poate avea doar obligaÅ£ii referitoare la suspendarea soluÅ£ionării cauzei, astfel cum se prevede la art. 476 C. pr. pen., în ipoteza sesizării ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

  Codul de procedură penală din 1968 a exclus distincÅ£ia dintre chestiunile prealabile ÅŸi chestiunile prejudiciale, conform acestuia toate situaÅ£iile de acest fel având natura juridică a unor chestiuni prealabile. Spre deosebire de această manieră de reglementare, legislaÅ£ia în vigoare prevede, în mod expres, cazuri ce constituie chestiuni prejudiciale ÅŸi care au autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale; spre exemplu, art. 440 din Codul civil prevede că, “în cazul infracÅ£iunilor a căror calificare presupune existenÅ£a unui raport de filiaÅ£ie care nu este legal stabilit, hotărârea penală nu poate fi pronunÅ£ată înainte de rămânerea definitivă a hotărârii civile privitoare la raportul de filiaÅ£ie.”

  Totodată, se impune a se face distincÅ£ie între dispoziÅ£iile art. 52 alin. (3) C. pr. pen. ÅŸi cele ale art. 28 alin. (2) din acelaÅŸi cod, care prevăd că hotărârea definitivă a instanÅ£ei civile prin care a fost soluÅ£ionată acÅ£iunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faÅ£a organelor judiciare penale cu privire la existenÅ£a faptei penale, a persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi a vinovăţiei acesteia. Astfel, în timp ce dispoziÅ£iile legale criticate au în vedere aspecte prealabile soluÅ£ionării cauzei penale, a căror stabilire de către instanÅ£a civilă poate produce efecte asupra soluÅ£ionării de către instanÅ£a penală a raportului juridic penal de conflict, prevederile art. 28 alin. (2) C. pr. pen. se referă la hotărârea judecătorească prin care este soluÅ£ionată acÅ£iunea civilă derivată în cadrul aceluiaÅŸi proces penal în care se soluÅ£ionează acÅ£iunea penală vizată. Acest aspect rezultă, în mod evident, din faptul că art. 28 face parte din capitolul II – AcÅ£iunea civilă al titlului II – AcÅ£iunea penală ÅŸi acÅ£iunea civilă în procesul penal al părÅ£ii generale a Codului de procedură penală, alături de normele procesual penale referitoare la obiectul ÅŸi exercitarea acÅ£iunii civile (art. 19), constituirea ca parte civilă (art. 20), introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente (art. 21), renunÅ£area la pretenÅ£iile civile (art. 22), tranzacÅ£ia, medierea ÅŸi recunoaÅŸterea pretenÅ£iilor civile (art. 23), exercitarea acÅ£iunii civile de către sau faţă de succesori (art. 24), rezolvarea acÅ£iunii civile în procesul penal (art. 25), disjungerea acÅ£iunii civile (art. 26) ÅŸi la cazurile de soluÅ£ionare a acÅ£iunii civile la instanÅ£a civilă (art. 27).

  Cu privire la modalitatea în care instanÅ£ele penale au făcut aplicarea dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) C. pr. pen., de la intrarea acestuia în vigoare ÅŸi până în prezent, în practica judiciară există două orientări jurisprudenÅ£iale, în privinÅ£a interpretării ÅŸi aplicării prevederilor art. 52 alin. (3) C. pr. pen.. Astfel, o parte dintre instanÅ£e acordă prioritate în aplicare dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) teza a doua C. pr. pen., conferindu-le acestora o sferă foarte largă de aplicare, în timp ce alte instanÅ£e interpretează gramatical dispoziÅ£iile legale criticate, recunoscând, fără rezerve, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive ale instanÅ£elor civile prin care sunt soluÅ£ionate chestiuni prealabile, conform art. 52 alin. (3) teza întâi C. pr. pen..

În ipoteza în care, până la data soluţionării cauzei penale, chestiunile prealabile au fost definitiv soluţionate de către o altă instanţă, regula aplicabilă este că instanţa penală este ţinută de soluţia respectivei instanţe. În acest sens, dispoziţiile art. 52 alin. (3) C. pr. pen. prevăd că hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, regulă de la care aceleaşi dispoziţii legale prevăd excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii. Aşadar, legiuitorul face distincţia între chestiunile prealabile referitoare la împrejurări care privesc existenţa infracţiunii şi chestiunile prealabile referitoare la împrejurări care nu sunt legate de existenţa infracţiunii.

  NoÅ£iunea de “împrejurare” a fost analizată de Curtea ConstituÅ£ională prin Decizia nr. 53 din 22 ianuarie 2019, M. Of. nr.  347 din 6 mai 2019, §  24, prin care s-a reÅ£inut că aceasta vizează atât faptele principale ale cauzei, cât ÅŸi circumstanÅ£ele în care au avut loc acestea, precum ÅŸi orice alte date de natură a servi la soluÅ£ionarea cauzei (de exemplu, identificarea autorului, un alibi). Prin urmare, sintagma “împrejurări care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” desemnează totalitatea aspectelor pertinente care trebuie analizate de către instanÅ£ele penale pentru a putea pronunÅ£a soluÅ£iile în cauzele cu care au fost învestite. ÃŽn mod necesar, toate aceste elemente privesc existenÅ£a infracÅ£iunii, motiv pentru care folosirea sintagmei criticate în cuprinsul art. 52 alin. (3) C. pr. pen. nu reduce sfera de aplicare a normei anterior menÅ£ionate, generând însă confuzie în privinÅ£a conÅ£inutului acesteia.

  ÃŽn categoria chestiunilor prealabile care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii se încadrează aspecte care privesc soluÅ£ionarea fondului cauzei penale, precum cele referitoare la conÅ£inutul constitutiv al infracÅ£iunii, la existenÅ£a unor cauze justificative sau de neimputabilitate, la cauze care înlătură caracterul penal al faptei, la stabilirea încadrării juridice etc. Pot constitui chestiuni prealabile aspecte referitoare la natura atribuÅ£iilor de serviciu ale autorului infracÅ£iunii sau la calitatea sa, aspectele referitoare la gradul de rudenie, la calitatea de soÅ£, la situaÅ£iile juridice care intervin în materie electorală, la cele referitoare la expropriere, la proprietatea intelectuală, la achiziÅ£iile publice, la fondul funciar, la fiscalitate, la procedurile notariale, la procedurile arbitrare, la jurisdicÅ£iile speciale administrative. Totodată, în cazul angajării răspunderii penale a persoanelor juridice, ar putea constitui chestiuni prealabile aspectele ce Å£in de îndeplinirea condiÅ£iilor prevăzute de legea civilă privind constituirea, statutul acestora ori obiectul de activitate. Diversitatea considerabilă a unor astfel de aspecte, proporÅ£ională cu numărul nedeterminat al domeniilor ÅŸi al cazurilor concrete în care pot fi săvârÅŸite infracÅ£iuni, fac ca, în practică, încadrarea chestiunilor prealabile în una dintre cele două categorii să fie extrem de greu de realizat.

  Multitudinea aspectelor ce pot constitui chestiuni prealabile impune stabilirea unor criterii teoretice (chiar legale), general valabile, pentru a se putea determina care dintre aspectele privitoare la cauza penală, în ansamblul său, constituie “împrejurări care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii”. ÃŽn acest sens, înÅ£elesul sintagmei “cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” din cuprinsul textului criticat nu poate fi unul foarte larg, care să vizeze orice aspect al cauzei penale. Aceasta întrucât toate chestiunile prealabile au legătură cu soluÅ£ionarea cauzei penale, condiÅ£ii în care o astfel de interpretare ar face ca niciodată o hotărâre civilă definitivă să nu aibă autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale în privinÅ£a chestiunilor prealabile ÅŸi, prin urmare, norma procesual penală de la art. 52 alin. (3) teza întâi C. pr. pen. să fie redundantă ÅŸi să releve o tensiune infralegală. ÃŽnÅ£elesul sintagmei nu poate avea în vedere decât acele aspecte de fapt sau de drept care condiÅ£ionează aplicabilitatea normei de incriminare. Prin urmare, art. 52 alin. (3) teza a doua C. pr. pen. se referă fie la situaÅ£ia premisă, prevăzută în ipoteza normei de incriminare, fie la elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă ale infracÅ£iunii sau, altfel spus, la elementele esenÅ£iale care alcătuiesc conÅ£inutul constitutiv al infracÅ£iunii, prevăzute în dispoziÅ£ia normei de incriminare. SituaÅ£ia premisă a infracÅ£iunii constă în existenÅ£a unor realităţi anterioare săvârÅŸirii faptei incriminate, pe fondul cărora se desfăşoară acÅ£iunea ilicită (cum sunt existenÅ£a stării de graviditate a victimei, în cazul infracÅ£iunii de întrerupere a cursului sarcinii, existenÅ£a unei naÅŸteri recente, în cazul infracÅ£iunii de pruncucidere, existenÅ£a unui domiciliu, în cazul infracÅ£iunii de violare a domiciliului, existenÅ£a unei corespondenÅ£e, convorbiri sau comunicări, în cazul infracÅ£iunii de violare a secretului corespondenÅ£ei). La rândul său, conÅ£inutul constitutiv al infracÅ£iunii desemnează, astfel cum a reÅ£inut Curtea ConstituÅ£ională prin Decizia nr. 757 din 13 decembrie 2016, M. Of. nr.  322 din 4 mai 2017, totalitatea condiÅ£iilor prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis (sub aspect obiectiv ÅŸi subiectiv) pe care trebuie să îl realizeze subiectul pentru a înfrânge legea penală ÅŸi a da naÅŸtere raportului penal de conflict.

  ÃŽn aceste condiÅ£ii în care, conform art. 52 alin. (3) teza a doua C. pr. pen., instanÅ£a penală este îndreptăţită să reia judecata asupra unor chestiuni referitoare la existenÅ£a aspectelor care condiÅ£ionează aplicabilitatea normei de incriminare, se pune problema potenÅ£ialei încălcări a principiului autorităţii de lucru judecat a hotărârilor civile definitive de către instanÅ£a penală ÅŸi, drept urmare, problema încălcării principiului securităţii raporturilor juridice.

Autoritatea de lucru judecat constituie un efect important al hotărârilor judecătoreşti, ca acte jurisdicţionale ce emană de la o putere publică a statului, trăsătură ce deosebeşte hotărârea judecătorească de alte acte juridice. Funcţia jurisdicţională a statului, având ca finalitate stabilitatea raporturilor juridice şi ordinea socială, face ca litigiului să i se pună capăt de o manieră care să nu mai permită readucerea lui în faţa instanţei, indiferent că aceasta s-ar realiza pe calea principală sau în mod incidental, într-un proces ulterior care ar avea legătură cu ceea ce s-a tranşat jurisdicţional anterior. Din acest punct de vedere, este unanim acceptat faptul că hotărârea judecătorească nu este infailibilă, dar corectarea unor vicii ale hotărârii judecătoreşti definitive reprezintă o justă preocupare care se poate realiza numai prin exercitarea căilor de atac, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, articol ce reprezintă, de altfel, o aplicaţie a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie.

Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea astfel pronunţată este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, această regulă având ca scop administrarea uniformă a justiţiei. Prin urmare, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces. Aşa fiind, instituţia autorităţii de lucru judecat are o dublă valenţă: una materială (prezumţie legală irefragabilă de adevăr judiciar în sensul judecăţii irevocabile) şi una procesuală (excepţie procesuală de fond, care împiedică desfăşurarea unui nou proces cu privire la acelaşi drept), respectarea sa impunând a se da eficienţă ambelor componente anterior menţionate.

Articolul   art. 430 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că “hotărârea judecătorească ce soluÅ£ionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepÅ£ii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunÅ£are, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranÅŸată”, dispoziÅ£ie care se completează cu alin. (2) al aceluiaÅŸi articol, conform căruia “autoritatea de lucru judecat priveÅŸte dispozitivul, precum ÅŸi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”. Efectele autorităţii de lucru judecat sunt cele prevăzute la art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiind exprimate în faptul că “Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaÅŸi calitate, în temeiul aceleiaÅŸi cauze ÅŸi pentru acelaÅŸi obiect”, ÅŸi că, potrivit art. 435 alin. (1) din Codul de procedură civilă, “Hotărârea judecătorească este obligatorie ÅŸi produce efecte numai între părÅ£i ÅŸi succesorii acestora” (v în acest sens Decizia nr. 481 din 18 iunie 2015, M. Of. nr.  607 din 11 august 2015, §  14, ÅŸi Decizia nr. 419 din 23 iunie 2020, M. Of. nr.  998 din 28 octombrie 2020, §  14).

Prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, M. Of. nr.  185 din 11 martie 2016, Curtea a statuat că principiul autorităţii de lucru judecat este de o importanţă fundamentală atât în ordinea juridică naÅ£ională, cât ÅŸi în ordinea juridică europeană, precum ÅŸi la nivelul CEDO , iar atingerea adusă acestuia prin legislaÅ£ia naÅ£ională trebuie să fie limitată, fiind necesar a se deroga de la acest principiu doar dacă derogarea este impusă de motive substanÅ£iale ÅŸi imperioase. ( CEDO  din 7 iulie 2009 ÅŸi ,  respectiv,  24 iulie 2003, pronunÅ£ate în cauzele Stanca Popescu împotriva României, §  99, ÅŸi ,  respectiv,  Ryabykh împotriva Rusiei, §  52.

  Respectarea principiului autorităţii de lucru judecat are ca finalitate asigurarea securităţii raporturilor juridice, componentă a principiului securităţii juridice, ca standard al dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 6 din ConvenÅ£ie. Acest principiu exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaÅ£i “contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze”. Principiul securităţii raporturilor juridice a apărut ÅŸi s-a dezvoltat pe cale pretoriană, mai exact în practica instanÅ£elor internaÅ£ionale, dobândind rang de principiu al ordinii juridice europene.

Prin Hotărârea din 8 iulie 2019, pronunÅ£ată în Cauza Mihalache împotriva României, §  22, CEDO a constatat existenÅ£a a trei criterii care trebuie îndeplinite pentru a putea considera că o Decizia  este definitivă: decizia trebuie să blocheze definitiv urmărirea penală, trebuie să fi fost precedată de o investigaÅ£ie amănunÅ£ită ÅŸi trebuie să se bazeze pe o evaluare a fondului cauzei. Totodată, prin Hotărârea din 21 octombrie 2014, pronunÅ£ată în Cauza Lungu împotriva României, §  47, CEDO a statuat că, revenind asupra unei chestiuni în litigiu care fusese deja soluÅ£ionată ÅŸi care făcuse obiectul unei hotărâri definitive ÅŸi în absenÅ£a oricărui motiv valabil, instanÅ£a naÅ£ională a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, motiv pentru care a fost încălcat dreptul reclamanÅ£ilor la un proces echitabil, în sensul art. 6 §  1 din ConvenÅ£ie. De asemenea, prin Hotărârea din 31 mai 2012, pronunÅ£ată în Cauza Esertas împotriva Lituaniei, §  21, instanÅ£a de la Strasbourg a reÅ£inut că “principiul autorităţii de lucru judecat impune ca nicio parte să nu aibă dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive ÅŸi obligatorii numai în scopul obÅ£inerii unei rejudecări ÅŸi a unei noi decizii a cauzei”. Prin aceeaÅŸi hotărâre s-a reÅ£inut că “orice revizuire ar trebui tratată ca un recurs deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere cu privire la acest subiect nu este un motiv pentru reexaminare”. ÃŽn acelaÅŸi sens, prin Hotărârea din 12 ianuarie 2006, pronunÅ£ată în Cauza Kehaya ÅŸi alÅ£ii împotriva Bulgariei, §  69, CEDO a reÅ£inut încălcarea art. 6 §  1 din ConvenÅ£ie în situaÅ£ia în care “abordarea CurÅ£ii Supreme de CasaÅ£ie în hotărârea sa din 10 octombrie 2000 a avut, în plus, efectul de a oferi statului o a doua ÅŸansă de a obÅ£ine o reexaminare a unui litigiu deja stabilit prin hotărâri definitive în proceduri contencioase la care o altă emanaÅ£ie a statului, o autoritate administrativă specializată însărcinată cu restituirea – comisia funciară – a fost parte ÅŸi i s-au oferit toate mijloacele procedurale pentru apărarea interesului statului.

O astfel de reexaminare era aparent posibilă fără nicio limitare în timp ÅŸi putea fi interzisă numai după expirarea perioadei relevante de prescripÅ£ie achizitivă. Această abordare a fost dezechilibrată ÅŸi a creat incertitudine juridică”. Totodată, în Hotărârea din 29 noiembrie 2016, pronunÅ£ată în Cauza Parohia Greco-Catolică Lupeni ÅŸi alÅ£ii împotriva României, §  116, aceeaÅŸi instanţă europeană a statuat că “principiul securităţii juridice este implicit în toate articolele din ConvenÅ£ie ÅŸi constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept”. S-a reÅ£inut prin aceeaÅŸi hotărâre că “Scopul acestui principiu este în special acela de a garanta stabilitatea situaÅ£iilor juridice ÅŸi de a promova încrederea publicului în justiÅ£ie. Orice persistenţă a divergenÅ£elor de jurisprudenţă riscă să ducă la o stare de incertitudine juridică de natură să reducă încrederea publicului în sistemul judiciar, chiar dacă această încredere este una dintre componentele fundamentale ale statului de drept”. Cu privire la acelaÅŸi principiu, prin hotărârile din 28 iulie 2009 ÅŸi 31 mai 2012, pronunÅ£ate în cauzele Gok ÅŸi alÅ£ii împotriva Turciei, §§  57-62, ÅŸi Esertas împotriva Lituaniei, §§  23-32, CEDO a reÅ£inut că, fie ÅŸi în absenÅ£a casării unei hotărâri, repunerea în cauză a soluÅ£iei adoptate într-un litigiu printr-o hotărâre judecătorească definitivă în cadrul unei alte proceduri judiciare poate aduce atingere art. 6 din ConvenÅ£ie, în măsura în care poate să facă iluzoriu dreptul de acces la o instanţă ÅŸi să încalce principiul securităţii juridice. ÃŽn fine, prin Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunÅ£ată în Cauza Brumărescu împotriva României, §  61, Curtea de la Strasbourg a constatat că dreptul la un proces echitabil în faÅ£a unei instanÅ£e, garantat de art. 6 §  1 din ConvenÅ£ie, trebuie să fie interpretat în lumina preambulului la ConvenÅ£ie, care enunţă supremaÅ£ia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. S-a reÅ£inut, totodată, că unul dintre elementele fundamentale ale supremaÅ£iei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluÅ£ia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanÅ£e să nu mai poată fi supusă rejudecării.

Curtea ConstituÅ£ională a plasat principiul securităţii raporturilor juridice în rândul exigenÅ£elor statului de drept, raportând, aÅŸadar, principiul analizat la dispoziÅ£iile art. 1 alin. (3) ÅŸi (5) din ConstituÅ£ie. Astfel, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, M. Of. nr.  347 din 6 mai 2008, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, M. Of. nr.  116 din 15 februarie 2012, Decizia nr. 570 din 29 mai 2012, M. Of. nr.  404 din 18 iunie 2012, ÅŸi Decizia nr. 615 din 12 iunie 2012, M. Of. nr.  454 din 6 iulie 2012, Curtea ConstituÅ£ională a statuat că, deÅŸi nu este în mod expres consacrat în ConstituÅ£ie, principiul securităţii raporturilor juridice se deduce din prevederile constituÅ£ionale ale art. 1 alin. (3), conform cărora România este stat de drept, democratic ÅŸi social, ÅŸi că existenÅ£a unor soluÅ£ii legislative contradictorii ÅŸi anularea unor dispoziÅ£ii legale prin intermediul altor prevederi cuprinse în acelaÅŸi act normativ conduc la încălcarea securităţii raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate ÅŸi previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat prin art. 1 alin. (3) din ConstituÅ£ie. ÃŽn acelaÅŸi sens, este ÅŸi jurisprudenÅ£a CEDO , conform căreia principiul securităţii raporturilor juridice decurge implicit din C.E.D.H.  ÅŸi constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept (v hotărârile din 2 octombrie 2009, 10 octombrie 2011 ÅŸi 16 iulie 2013, pronunÅ£ate în cauzele Iordanov ÅŸi alÅ£ii împotriva Bulgariei, §  47, Nejdet Åžahin ÅŸi Perihan Åžahin împotriva Turciei, §  56, ÅŸi Remuszko împotriva Poloniei, §  92). De asemenea, prin Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012,   Decizia nr. 681 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, M. Of. nr.  674 din 1 noiembrie 2013, ÅŸi Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014, M. Of. nr.  790 din 30 octombrie 2014, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional a reÅ£inut că situaÅ£iile de incoerenţă ÅŸi instabilitate legislativă sunt contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea ÅŸi previzibilitatea legii.

DeÅŸi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituÅ£ională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea ÅŸi coordonarea legislaÅ£iei, precum ÅŸi conÅ£inutul ÅŸi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ (  Decizia nr. 242 din 3 iunie 2020, M. Of. nr.  503 din 12 iunie 2020, §  78, ÅŸi Decizia nr. 420 din 3 iulie 2019, M. Of. nr.  883 din 1 noiembrie 2019, §  59 ) . S-a reÅ£inut, totodată, că respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaÅ£ii ce respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea ÅŸi previzibilitatea necesare. De asemenea, Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, M. Of. nr.  853 din 2 decembrie 2011, ÅŸi Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, M. Of. nr.  587 din 6 august 2014, §  38, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional a reÅ£inut că “rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreÅŸti produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii ÅŸi poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunţării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că se împiedică o nouă urmărire ÅŸi judecată pentru faptele ÅŸi pretenÅ£iile astfel soluÅ£ionate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat”. InstanÅ£ele superioare nu trebuie să îşi folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept ÅŸi erorile judiciare, ÅŸi nu pentru a proceda la o nouă analiză a cauzei (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016). Principiul securităţii juridice reprezintă un concept ce defineÅŸte un complex de garanÅ£ii de natură sau cu valenÅ£e constituÅ£ionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaÅ£ia constituÅ£ională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât ÅŸi valorificarea în condiÅ£ii optime a drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale ( Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, M. Of. nr.  97 din 7 februarie 2019, ÅŸi Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, M. Of. nr.  836 din 1 octombrie 2018, §  68 ).

Articolul   52 C. pr. pen. creează o legătură între deciziile pronunÅ£ate de instanÅ£ele civile (în sens larg) ÅŸi cele pronunÅ£ate de instanÅ£ele penale, atunci când cele dintâi prezintă relevanţă pentru soluÅ£ionarea cauzelor penale. ÃŽn scopul realizării acestei legături între soluÅ£iile pronunÅ£ate de instanÅ£ele judecătoreÅŸti în materie penală ÅŸi cele pronunÅ£ate în materie civilă (lato senso) au fost reglementate competenÅ£a instanÅ£ei penale de a judeca orice chestiune prealabilă soluÅ£ionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenÅ£a altei instanÅ£e, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care competenÅ£a de soluÅ£ionare nu aparÅ£ine organelor judiciare, precum ÅŸi regula conform căreia hotărârile definitive ale altor instanÅ£e decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale. De la această din urmă regulă a fost prevăzută excepÅ£ia lipsei autorităţii de lucru judecat a hotărârilor altor instanÅ£e în faÅ£a instanÅ£ei penale, în ipoteza în care chestiunile prealabile constituie împrejurări care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii. ÃŽn mod evident, scopul reglementării acestei excepÅ£ii a fost acela de a conferi instanÅ£ei penale plenitudinea jurisdicÅ£iei asupra aspectelor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii ÅŸi, totodată, de a garanta ÅŸi prin această dispoziÅ£ie legală celeritatea soluÅ£ionării cauzelor penale.   Cu toate acestea, legea nu cuprinde o definiÅ£ie a noÅ£iunii de “împrejurări care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” ÅŸi nici criterii care să permită distincÅ£ia între împrejurările care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii ÅŸi restul chestiunilor prealabile ale cauzei penale. Prin urmare, sensul expresiei analizate este extrem de larg, oferind organelor judiciare posibilitatea de a-i da acesteia înÅ£elesuri diferite, din care decurg sfere diferite de aplicare a dispoziÅ£iei procesual penale analizate. Astfel, în funcÅ£ie de aprecierea judecătorului chemat să aplice prevederile art. 52 alin. (3) C. pr. pen., expresia anterior menÅ£ionată poate avea un sens foarte larg, care să includă orice aspect de care depinde aplicarea normei penale de incriminare sau poate dobândi sensul de aspecte ce reprezintă elemente constitutive ale infracÅ£iunii.

Norma procesual penală analizată determină prezenÅ£a în practica instanÅ£elor penale a mai multor variante de soluÅ£ii, substanÅ£ial diferite, în privinÅ£a recunoaÅŸterii autorităţii de lucru judecat a hotărârilor civile definitive în faÅ£a organelor judiciare penale, atunci când acestea vizează chestiuni prealabile ale cauzei penale. Aceste soluÅ£ii variază, de la aplicarea directă de către instanÅ£ele penale a principiului autorităţii de lucru judecat a hotărârilor altor instanÅ£e, aplicare ce se realizează prin prisma jurisprudenÅ£ei CEDO  Ã®n materia analizată, coroborată cu art. 20 din ConstituÅ£ie – rezolvare mai nouă, venită pe filiera imperativului respectării principiilor ce decurg din jurisprudenÅ£a instanÅ£elor internaÅ£ionale – până la soluÅ£ia procesual penală clasică în dreptul românesc, aceea a cercetării de către instanÅ£a penală a tuturor aspectelor ce vizează, direct sau indirect, raportul juridic penal de conflict.

Această din urmă soluÅ£ie presupune, per se, încălcarea de către instanÅ£ele penale a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreÅŸti definitive pronunÅ£ate de către instanÅ£ele civile, atunci când acestea se referă la chestiuni prealabile ale cauzei penale care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii, cu consecinÅ£a încălcării principiului securităţii raporturilor juridice. ÃŽn acest sens, având în vedere exigenÅ£ele ce rezultă din soluÅ£iile de principiu pronunÅ£ate de CEDO, exigenÅ£e însuÅŸite de instanÅ£a de contencios constituÅ£ional în jurisprudenÅ£a sa, sintagma “cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) C.pr.pen. dă posibilitatea instanÅ£ei penale să reia judecata asupra unor aspecte ale cauzei penale soluÅ£ionate, în mod definitiv, de către alte instanÅ£e ÅŸi, astfel, să se transforme într-o instanţă de revizuire a hotărârilor definitive ale altor instanÅ£e referitoare la aspecte care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii. Pe această cale, instanÅ£a penală poate pronunÅ£a soluÅ£ii opuse celor rămase definitive, cu afectarea gravă a principiului autorităţii de lucru judecat, care constituie o garanÅ£ie a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 6 din ConvenÅ£ie.

Întrucât încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat derivă din nerespectarea unor hotărâri judecătoreşti definitive, aceasta contravine şi prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, autoritatea de lucru judecat fiind un element intrinsec al dreptului la un proces echitabil.

Nerespectarea de către instanţele penale a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti ale instanţelor civile (lato senso) încalcă principiul securităţii juridice, care constituie un aspect fundamental al statului de drept, astfel cum acesta este prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituţie.

  Reglementarea unei excepÅ£ii de la principiul autorităţii de lucru judecat este justificată doar atunci când este impusă de circumstanÅ£e substanÅ£iale ÅŸi convingătoare (v Hotărârea CEDO  din 24 iulie 2003, pronunÅ£ată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, §  52), o eroare judiciară putând constitui un motiv pentru justificarea redeschiderii unei proceduri, dar numai cu asigurarea unui echilibru echitabil între interesele unui individ ÅŸi nevoia de a asigura eficienÅ£a sistemului judiciar (v Hotărârea CEDO  din 20 iulie 2004, pronunÅ£ată în Cauza Nikitin împotriva Rusiei, §  57). ÃŽnsă, cu referire la noÅ£iunea de “eroare judiciară”, CEDO a statuat că simpla considerare a faptului că investigaÅ£ia în cazul reclamantului era “incompletă ÅŸi părtinitoare” sau a dus la achitarea “eronată” nu poate prin ea însăşi, în absenÅ£a erorilor judiciare sau a unor încălcări serioase ale procedurilor judecătoreÅŸti, a unor abuzuri de putere, a unor erori evidente în aplicarea dreptului material sau a oricărui alt motiv important ce rezultă din interesul justiÅ£iei, să indice prezenÅ£a unei erori fundamentale în procedura anterioară (v Hotărârea CEDO  din 24 mai 2007, pronunÅ£ată în Cauza Radchikov împotriva Rusiei, § 48).

Nu există niciun argument obiectiv şi rezonabil care să justifice reexaminarea de către instanţa penală a unor aspecte ale cauzei ce constituie chestiuni prealabile şi care au fost soluţionate, printr-o hotărâre definitivă, de către o instanţă competentă să judece într-o altă materie, chiar dacă aceste chestiuni privesc existenţa infracţiunii. Totodată, noţiunea de infracţiune este definită prin referire la elemente de tipicitate ale acesteia, motiv pentru care chestiunile prealabile nu pot avea în vedere decât aceleaşi elemente. Prin urmare, teza întâi şi teza a doua din cuprinsul prevederilor art. 52 alin. (3) C.pr.pen. devin antagonice. Această concluzie se impune şi pentru faptul că mijloacele de soluţionare a chestiunilor prealabile puse la dispoziţia instanţei penale sunt identice cu cele oferite, prin legislaţia în vigoare, instanţei civile (lato senso), aspect ce rezultă din prevederile art. 52 alin. (2) C.pr.pen., potrivit cărora judecarea unei chestiuni prealabile de către instanţa penală se face conform regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune. Prin urmare, instanţa penală nu se poate prevala de motive de ordin procedural, pentru a justifica reexaminarea unei soluţii definitive pronunţate de o altă instanţă cu privire la o chestiune prealabilă, legislaţia procesuală în vigoare neoferind premisele necesare ca cele două categorii de instanţe să ajungă, pe baza unor mijloace procesuale distincte, la pronunţarea unor soluţii diferite şi, cu atât mai puţin, argumente care să justifice prevalenţa soluţiei pronunţate de către instanţa penală în privinţa chestiunilor prealabile asupra celei pronunţate de instanţa civilă (lato senso).

Sintagma “cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) C.pr.pen. contravine prevederilor art. 1 alin. (3) ÅŸi (5) din ConstituÅ£ie, prevederilor art. 6 din ConvenÅ£ie, precum ÅŸi dispoziÅ£iilor art. 21 alin. (3) din ConstituÅ£ie ce reglementează dreptul la un proces echitabil.

Având în vedere caracterul echivoc al sintagmei “cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) C.pr.pen., aceasta contravine normei constituÅ£ionale de la art. 1 alin. (5) ÅŸi sub aspectul nerespectării exigenÅ£elor referitoare la calitatea legii (v, în acest sens, Decizia nr. 599 din 21 septembrie 2006, M. Of. nr.  839 din 11 octombrie 2006, Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009, M. Of. nr.  49 din 21 ianuarie 2010, Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, M. Of. nr.  761 din 15 noiembrie 2010, ÅŸi Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, M. Of. nr.  363 din 25 mai 2011), prin raportare la jurisprudenÅ£a CEDO . ÃŽn materia clarităţii ÅŸi previzibilităţii unui text de lege, CEDO s-a pronunÅ£at în repetate rânduri, statuând că o normă este “previzibilă” numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aÅŸa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunÅ£ată în Cauza Rotaru împotriva României, §  55). Totodată, instanÅ£a de contencios al drepturilor omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunÅ£ată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, §  34, că previzibilitatea consecinÅ£elor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naÅŸtere la o rigiditate excesivă a reglementării. De asemenea, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunÅ£ată în Cauza Dragotoniu ÅŸi Militaru-Pidhorni împotriva României, §  35, CEDO a reÅ£inut că însemnătatea noÅ£iunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum ÅŸi de numărul ÅŸi calitatea destinatarilor săi (v ÅŸi Hotărârea din 28 martie 1990, pronunÅ£ată în Cauza Groppera Radio AG ÅŸi alÅ£ii împotriva ElveÅ£iei, §  68). Sa arătat, astfel, că previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanÅ£ele cauzei, consecinÅ£ele ce ar putea decurge dintr-o anumită acÅ£iune. Totodată, s-a reÅ£inut prin aceeaÅŸi jurisprudenţă că, având în vedere principiul generalităţii legilor, conÅ£inutul acestora nu poate avea o precizie absolută. Una din tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puÅ£in vagi pentru a evita o rigiditate excesivă ÅŸi a se putea adapta la schimbările de situaÅ£ie. FuncÅ£ia decizională acordată instanÅ£elor serveÅŸte tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privinÅ£a interpretării normelor, Å£inând cont de evoluÅ£iile practicii cotidiene, cu condiÅ£ia ca rezultatul să fie coerent (Hotărârea din 11 noiembrie 1996, pronunÅ£ată în Cauza Cantoni împotriva FranÅ£ei, §  31).

Prin raportare la standardele de calitate a legii mai sus menţionate, sintagma analizată este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, sfera incidenţei acesteia neputând fi determinată, în mod corect şi uniform, de către instanţele de judecată, cu prilejul soluţionării cauzelor penale, şi, cu atât mai puţin, de ceilalţi destinatari ai legii, chiar şi în condiţiile în care aceştia ar beneficia de consultanţă de specialitate.

    Prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2019, §§  16-28, Curtea a reÅ£inut că dreptul de proprietate, drept fundamental, garantat prin ConstituÅ£ie, al cărui conÅ£inut ÅŸi ale cărui limite sunt stabilite prin lege, nu este un drept absolut, prin natura lui, putând fi supus unor limitări rezonabile.(v È™i Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015, M. Of. nr.  168 din 4 martie 2016, Decizia nr. 463 din 27 iunie 2017, M. Of. nr.  764 din 26 septembrie 2017, Decizia nr. 146 din 27 martie 2018, M. Of. nr.  455 din 31 mai 2018,)

Prin instituirea sechestrului, proprietarul bunurilor pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând, aşadar, atributul dispoziţiei juridice şi materiale, pe întreaga durată a procesului penal, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

  ÃŽn ceea ce priveÅŸte obiectul măsurilor asigurătorii, acesta este delimitat de dispoziÅ£iile art. 249 alin. (8) C.pr.pen., printr-o normă de trimitere la legea civilă.

Dispunerea unei măsuri asigurătorii se face pe baza analizei valorilor implicate în cauză: valoarea prejudiciului, a sumelor probabile ce ar trebui confiscate, bonitatea suspectului/inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune.

  Cu privire la condiÅ£ia necesităţii dispunerii măsurii asigurătorii, trebuie avute în vedere, pe de o parte, cazurile în care instituirea măsurilor asigurătorii, aÅŸadar, ÅŸi a sechestrului, este obligatorie, respectiv ipoteza reglementată de art. 249 alin. (7) C.pr.pen., dar ÅŸi situaÅ£iile în care nu poate fi dispus sechestrul, având în vedere titularul bunurilor sau categoria bunurilor ce urmează a fi sechestrate.

DispoziÅ£iile art. 729 din Codul de procedură civilă reglementează limitele urmăririi veniturilor băneÅŸti, acestea fiind aplicabile, în materie penală, atât în ipoteza sechestrului propriu-zis instituit asupra sumelor de bani în materialitatea lor (cash) – bunuri mobile corporale, la care face referire art. 252 alin. (2) ÅŸi (8) C.pr.pen., cât ÅŸi în ceea ce priveÅŸte urmărirea silită a creanÅ£elor, în ipoteza instituirii popririi asigurătorii, potrivit art. 254 C.pr.pen.Normele procesual penale ale art. 249 alin. (8) coroborate cu cele procesual civile precitate stabilesc, cu caracter general, limitele urmăririi bunurilor mobile sau imobile ca urmare a instituirii sechestrului, în vederea asigurării mijloacelor de existenţă ale suspectului/inculpatului.

 Având în vedere   finalitatea măsurilor asigurătorii, caracterul provizoriu al acestora ÅŸi interesele protejate prin dispoziÅ£iile art. 249 C.pr.pen., Curtea nu a putut reÅ£ine susÅ£inerea autorului excepÅ£iei, în sensul că textul de lege criticat ar trebui să prevadă existenÅ£a unor indicii temeinice sau bănuiala rezonabilă de săvârÅŸire a faptei pentru a se dispune măsura sechestrului. Măsurile asigurătorii au, prin natura lor, un caracter provizoriu, temporar, producându-ÅŸi efectele până la momentul pronunţării hotărârii definitive, când instanÅ£a decide situaÅ£ia juridică a bunurilor indisponibilizate, dispunând fie confiscarea acestora, fie ridicarea sechestrului. Pentru a avea eficienţă – în sensul împiedicării suspectului/inculpatului să zădărnicească recuperarea prejudiciului ÅŸi restabilirea situaÅ£iei anterioare săvârÅŸirii faptei penale -, măsurile asigurătorii trebuie dispuse cât mai devreme în cursul urmăririi penale, cu mult înainte de a fi stabilită valoarea finală a prejudiciului. Pentru acest motiv, organele judiciare au posibilitatea de a institui sechestrul asigurător pe bunurile suspectului sau inculpatului ÅŸi ale persoanei responsabile civilmente până la concurenÅ£a valorii probabile a prejudiciului ÅŸi a cheltuielilor judiciare, astfel cum este aceasta apreciată la momentul luării măsurii asigurătorii, însă, dacă în urma administrării întregului probatoriu se constată că această valoare – devenită între timp certă – este mai mică decât cea avută în vedere iniÅ£ial, sechestrul poate fi restrâns de organul judiciar, din oficiu sau la cererea persoanei interesate.

Etapa urmăririi penale de la care se poate dispune măsura sechestrului este cea a urmăririi penale in personam şi că, de altfel, în cazul infracţiunilor grave, este de dorit ca sechestrul să fie instituit cât mai devreme în cursul urmăririi penale, pentru a împiedica suspectul să înstrăineze bunurile sau beneficiul infracţiunii, cu mult înainte de a fi evaluată întinderea activităţii infracţionale şi a prejudiciului, organele judiciare având posibilitatea să instituie sechestrul asigurător pe toate bunurile suspectului sau inculpatului, precum şi pe bunurile altor persoane, despre care se cunoaşte că provin din infracţiune.

DispoziÅ£iile art. 249 alin. (1) C.pr.pen. nu aduc atingere prevederilor art. 44 din ConstituÅ£ie, întrucât, deÅŸi reglementează o limitare a dreptului de proprietate privată, afectând atributul dispoziÅ£iei juridice ÅŸi materiale asupra bunurilor indisponibilizate – pe întreaga durată a procesului penal, până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei -, această limitare este una permisă, având în vedere că se aplică în mod nediscriminatoriu, este justificată de un interes general, este necesară obiectivului urmărit de legiuitor ÅŸi este proporÅ£ională cu scopul propus (în acelaÅŸi sens, Decizia nr. 463 din 27 iunie 2017,   Â§  26). Prevederile legale criticate sunt în acord cu dispoziÅ£iile constituÅ£ionale ale art. 53.

  DispoziÅ£iile art. 32 din Legea nr. 656/2002 au mai fost supuse controlului de constituÅ£ionalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunÅ£ate, în acest sens, Decizia nr. 320 din 17 mai 2016, M. Of. nr.  636 din 18 august 2016, ÅŸi Decizia nr. 445 din 22 iunie 2017, M. Of. nr.  909 din 21 noiembrie 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate invocată.

Măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile ÅŸi imobile ce aparÅ£in suspectului, inculpatului, părÅ£ii responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile.( Decizia nr. 445 din 22 iunie 2017, §§ 15-26).  Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracÅ£iune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Potrivit art. 249 alin. (3)-(5) C.pr.pen., măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului; în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate; în vederea reparării pagubei produse prin infracÅ£iune ÅŸi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ÅŸi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenÅ£a valorii probabile a acestora. Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, din oficiu sau la cererea părÅ£ii civile, prin ordonanţă motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanÅ£a de judecată în timpul procesului penal, la sesizarea procurorului, a părÅ£ii civile sau din oficiu, prin încheiere motivată, producându-ÅŸi efectele de la momentul dispunerii până la momentul pronunţării hotărârii definitive în dosarul penal (v, în acest sens, ÅŸi Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, M. Of. nr.  868 din 20 noiembrie 2015, §  14). Măsura asiguratorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, în cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanţă sau încheiere), îndeplinirea condiÅ£iilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii ÅŸi, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul ÅŸi valoarea care urmează a fi garantată în acest fel. De asemenea, pentru instituirea sechestrului asigurător nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să realizeze manopere sau activităţi din care să rezulte că ar intenÅ£iona ascunderea bunurilor sale, măsura putând fi dispusă în toate cazurile în care s-a produs un prejudiciu sau legea impune confiscarea specială sau extinsă (v, în acest sens, ÅŸi Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015,   Â§  15).

Dispunerea măsurilor asigurătorii ÅŸi instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate în cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) ÅŸi sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. De la această regulă, Codul de procedură penală ÅŸi legile speciale prevăd excepÅ£ii referitoare atât la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, cât ÅŸi la imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii, acestea din urmă având drept criterii calitatea titularilor ÅŸi tipul bunurilor. Cu privire la cea dintâi categorie de excepÅ£ii, dispoziÅ£iile art. 249 alin. (7) C.pr.pen. instituie obligativitatea instituirii sechestrului în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, indiferent dacă aceasta are sau nu desemnat un reprezentant legal ÅŸi indiferent dacă acesta înÅ£elege să formuleze o cerere de sechestru. Curtea a mai constatat următoarele cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător: la art. 32 din Legea nr. 656/2002, conform căruia luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârÅŸirii oricărei infracÅ£iuni de spălare a banilor sau de finanÅ£are a actelor de terorism; la art. 11 din Legea nr. 241/2005, care prevede obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în situaÅ£ia săvârÅŸirii unei infracÅ£iuni prevăzute de această lege; ÅŸi la art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea ÅŸi sancÅ£ionarea faptelor de corupÅ£ie, M. Of. nr.  219 din 18 mai 2000.

Reglementarea acestor excepţii a fost determinată, în mod special, de importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracţiuni şi de pericolul social crescut al faptelor incriminate.

  Norma juridică, a cărei neconstituÅ£ionalitate este invocată, obligă organele judiciare la luarea măsurilor asigurătorii în cazul unor infracÅ£iuni ce au un obiect material care poate atinge valori foarte mari ÅŸi al căror pericol social este, de asemenea, foarte ridicat. AÅŸa fiind, ÅŸi prejudiciile provocate prin săvârÅŸirea infracÅ£iunilor constau în sume însemnate de bani. ÃŽn aceste condiÅ£ii, textul criticat are rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parÅ£iale sau totale a pagubelor provocate, caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor. Prin prisma particularităţilor infracÅ£iunilor reglementate prin Legea nr. 241/2005, obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii apare ca fiind justificată.

  Indisponibilizarea bunurilor prin luarea măsurilor asigurătorii nu are în vedere drepturi în materie penală în sensul art. 6 din ConvenÅ£ie, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanţă independentă ÅŸi imparÅ£ială.( Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, §  30)

 Prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, M. Of. nr.  248 din 4 aprilie 2016, a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate referitoare la dispoziÅ£iile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea ÅŸi sancÅ£ionarea faptelor de corupÅ£ie ÅŸi a stabilit, cu privire la respectarea, prin textul criticat, a dispoziÅ£iilor art. 23 alin. (11) din ConstituÅ£ie, că instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu ÅŸi preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni nu este de natură a încălca prezumÅ£ia de nevinovăţie a proprietarului sau a posesorului acestora, prezumÅ£ie care subzistă până la constatarea vinovăţiei acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Tot prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a dispoziÅ£iilor constituÅ£ionale referitoare la proprietatea privată, a statuat că, până la dovedirea vinovăţiei în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanÅ£a dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, neputând fi, astfel, reÅ£inută încălcarea, prin textul criticat, a dispoziÅ£iilor art. 44 alin. (1) ÅŸi (8) din ConstituÅ£ie ÅŸi nici a celor ale art. 1 din Primul Protocol adiÅ£ional la ConvenÅ£ie.

Persoanele care săvârşesc infracţiuni dintre cele reglementate prin Legea nr. 241/2005 şi cele care săvârşesc alte categorii de infracţiuni, pentru care legea nu prevede obligativitatea dispunerii măsurilor asigurătorii, se află în situaţii juridice diferite, motiv pentru care nu poate fi reţinută existenţa unei discriminări sub aspectul regimului juridic diferit al luării acestor măsuri. Aşa fiind, nu poate fi reţinută încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenţie.

  Referitor la pretinsa încălcare prin dispoziÅ£iile art. 11 din Legea nr. 241/2005 a prevederilor art. 13 din ConvenÅ£ie, acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât nu vizează dreptul persoanei ale cărei drepturi ÅŸi libertăţi recunoscute de ConvenÅ£ie au fost încălcate de a se adresa efectiv unei instanÅ£e naÅ£ionale.

  Având în vedere că prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005 sunt similare dispoziÅ£iilor art. 32 din Legea nr. 656/2002, cele statuate prin deciziile mai sus invocate sunt valabile, în mod corespunzător, ÅŸi în privinÅ£a prevederilor art. 32 din Legea nr. 656/2002.Decizia  nr. 102 din 17 februarie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) ÅŸi ale art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum ÅŸi ale art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea ÅŸi sancÅ£ionarea spălării banilor, precum ÅŸi pentru instituirea unor măsuri de prevenire ÅŸi combatere a finanţării terorismului

Obiectul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate îl constituie dispoziÅ£iile art. 52 alin. (3) ÅŸi ale art. 249 alin. (1) C.pr.pen., precum ÅŸi cele ale art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea ÅŸi sancÅ£ionarea spălării banilor, precum ÅŸi pentru instituirea unor măsuri de prevenire ÅŸi combatere a finanţării terorismului, republicată,  M. Of. nr.  702 din 12 octombrie 2012

  Art. 32 din Legea nr. 656/2002: “ÃŽn cazul în care s-a săvârÅŸit o infracÅ£iune de spălare a banilor sau de finanÅ£are a actelor de terorism, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.”

  Din punct de vedere istoric, instituÅ£ia chestiunilor prealabile a fost reglementată atât în Codul de procedură penală din 1936, cât ÅŸi în Codul de procedură penală din 1968. Codul de procedură penală din 1936 cuprindea, în cartea I – DispoziÅ£ii generale, titlul I – AcÅ£iunile ce se nasc din infracÅ£iuni ÅŸi condiÅ£iile cerute pentru exerciÅ£iul lor, un capitol – capitolul II – referitor la “chestiuni prejudiciale”. Conform art. 11 din codul anterior menÅ£ionat, instanÅ£a învestită cu judecarea acÅ£iunii penale avea competenÅ£a să judece ÅŸi să se pronunÅ£e ÅŸi asupra excepÅ£iilor sau incidentelor de care depinde soluÅ£ia cauzei, chiar dacă ele nu erau de competenÅ£a instanÅ£ei penale. Cu toate acestea, în materia delictelor, când rezolvarea excepÅ£iei civile prejudiciale necesita un timp îndelungat ÅŸi administrarea a numeroase probe, instanÅ£a penală putea amâna judecata ÅŸi putea obliga partea să introducă acÅ£iune la instanÅ£a competentă, stabilind un termen adecvat în care instanÅ£a civilă să se poată pronunÅ£a. Dacă însă până la acest termen partea nu promova respectiva acÅ£iune la instanÅ£a competentă sau dacă se constata că după promovarea acesteia nu a stăruit în judecarea ei, instanÅ£a penală proceda la soluÅ£ionarea cauzei. Hotărârea definitivă a instanÅ£ei civile asupra chestiunilor prejudiciale avea putere de lucru judecat în procesul penal. Judecarea incidentelor sau chestiunilor prejudiciale de către instanÅ£a penală se făcea conform regulilor ÅŸi mijloacelor de probaÅ£iune prevăzute de legea civilă. Art. 12 al aceluiaÅŸi cod prevedea că în ipoteza în care excepÅ£ia civilă prejudicială forma obiectul unei acÅ£iuni pendinte în faÅ£a instanÅ£elor civile, intentată mai înaintea acÅ£iunii penale, instanÅ£a penală era obligată să amâne judecata până la terminarea procesului civil. Codul de procedură penală din 1968 reglementa, în cuprinsul titlului II – CompetenÅ£a, capitolul I – Felurile competenÅ£ei, secÅ£iunea a IV-a – DispoziÅ£ii comune, la art. 44, chestiunile prealabile. Conform alin. (1) ÅŸi (2) ale art. 44 anterior menÅ£ionat, instanÅ£a penală era competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depindea soluÅ£ionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune era de competenÅ£a altei instanÅ£e, potrivit regulilor ÅŸi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparÅ£inea acea chestiune. ÃŽnsă, drept excepÅ£ie de la regula astfel reglementată, alin. (3) al art. 44 prevedea că hotărârea definitivă a instanÅ£ei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale. Codul de procedură penală în vigoare prevede, la art. 52 alin. (1), că “instanÅ£a penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluÅ£ionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenÅ£a altei instanÅ£e, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care competenÅ£a de soluÅ£ionare nu aparÅ£ine organelor judiciare.”, iar, la art. 52 alin. (3), că hotărârile definitive ale altor instanÅ£e decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale, regulă de la care este reglementată însă o excepÅ£ie, cea a împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii. ÃŽn acest fel, legea dă eficienţă unui principiu tradiÅ£ional din dreptul procesual penal francez, conform căruia “judecătorul acÅ£iunii este ÅŸi judecătorul excepÅ£iei” (“le juge de l’action est juge de l’exception”). Expunerea de motive a Legii nr. 135/2010 nu arată care au fost motivele care au stat la baza acestei reglementări, însă Curtea apreciază că a fost determinată de nevoia de asigurare a celerităţii soluÅ£ionării cauzelor penale, subliniind nevoia instanÅ£ei penale de a putea aprecia ea însăşi asupra tuturor elementelor cauzei ÅŸi, în mod special, asupra excepÅ£iilor, care constituie mijloace de apărare.

  Chestiunile prealabile constituie aspecte ale cauzei de natură extrapenală, trebuie rezolvate anterior soluÅ£ionării problemelor care privesc fondul cauzei penale ÅŸi privesc existenÅ£a unei cerinÅ£e esenÅ£iale din structura infracÅ£iunii, cum ar fi situaÅ£ia premisă a unei infracÅ£iuni ori un element esenÅ£ial al conÅ£inutului infracÅ£iunii.

 Prin obiectul lor, chestiunile prealabile au caracterul unor condiÅ£ii de fapt sau de drept a căror existenţă este necesar a fi verificată pentru justa soluÅ£ionare a cauzei penale sau, altfel spus, probleme de natură extrapenală care trebuie soluÅ£ionate înainte de rezolvarea fondului cauzei penale ÅŸi de a căror rezolvare prealabilă depinde soluÅ£ia în cauza respectivă. S-a apreciat, în acest sens, că, sub aspectul naturii juridice, chestiunile prealabile pot fi de natură civilă, de dreptul muncii, de dreptul familiei, de drept internaÅ£ional public, de drept constituÅ£ional, de drept administrativ etc., arătându-se că o asemenea chestiune o constituie, de exemplu, prejudiciul cauzat, în cazul infracÅ£iunilor de evaziune fiscală; existenÅ£a împrejurării că fapta priveÅŸte atribuÅ£iile de serviciu ale inculpatului, în ipoteza comiterii infracÅ£iunii de abuz în serviciu; stabilirea calităţii de cetăţean sau de persoană fără cetăţenie, în cazul infracÅ£iunilor comise în străinătate; constatarea raportului juridic patrimonial în baza căruia o persoană deÅ£inea cu orice titlu un bun mobil al altuia, pe care ÅŸi l-a însuÅŸit, de care a dispus pe nedrept sau pe care a refuzat să îl restituie, în cazul infracÅ£iunii de abuz de încredere etc. Referitor la aceeaÅŸi instituÅ£ie de drept procesual penal, a chestiunilor prealabile, Curtea reÅ£ine că acestea sunt situaÅ£ii cu caracter excepÅ£ional, care apar pe parcursul soluÅ£ionării cauzelor penale, iar de rezolvarea lor depinde modul de soluÅ£ionare a respectivelor cauze; astfel de situaÅ£ii pot fi calificate drept chestiuni prealabile dacă au caracter de condiÅ£ie de fapt sau de drept pentru soluÅ£ionarea cauzei penale ÅŸi dacă acestea sunt de competenÅ£a organelor judiciare.

Se impune a fi acordată atenţie nu doar identificării chestiunilor prealabile, ci şi stabilirii limitelor generale ale competenţei organelor judiciare. De regulă, chestiunile prealabile soluţionării cauzei penale sunt de competenţa instanţei penale, cu excepţia acelor situaţii în care, potrivit legii, competenţa de soluţionare nu aparţine organelor judiciare [alin. (1) al art. 52], şi, totodată, că judecarea chestiunilor prealabile de către instanţa penală se face potrivit regulilor şi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparţine acea chestiune [alin. (2) al art. 52].

 Alineatul (2) al art. 52 C.pr.pen. obligă instanÅ£a penală să judece chestiunile prealabile conform regulilor ÅŸi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparÅ£ine acea chestiune. Referitor la acest aspect a fost invocată problema înÅ£elesului sintagmei “regulilor ÅŸi mijloacelor de probă”, respectiv dacă aceasta are în vedere normele de drept material ÅŸi procedural din materia căreia îi aparÅ£ine chestiunea prealabilă sau doar dreptul material ÅŸi regimul probator specifice respectivei materii. această sintagmă vizează ansamblul normelor procesuale ce guvernează materia de origine a chestiunii prealabile. ÃŽn aceste condiÅ£ii, având în vedere dispoziÅ£iile art. 2 din Codul de procedură civilă, dispoziÅ£iile acestui cod reprezintă procedura comună în materie civilă, aceasta aplicându-se ÅŸi în alte materii, în măsura în care legile ce reglementează aceste materii nu cuprind dispoziÅ£ii contrare. Or, aceste prevederi legale trebuie coroborate cu cele ale art. 1 C.pr.pen., conform cărora Codul de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal ÅŸi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală, fără să excludă incidenÅ£a altor norme de procedură, cu care se completează în cazul lipsei contrarietăţii. DispoziÅ£iile Codului de procedură penală se completează cu cele ale Codului de procedură civilă în materia măsurilor asigurătorii (v, în acest sens, Decizia nr. 20 din 19 ianuarie 2016, M. Of. nr.  269 din 8 aprilie 2016, Decizia nr. 28 din 20 ianuarie 2016, M. Of. nr.  155 din 1 martie 2016, Decizia nr. 324 din 17 mai 2016, M. Of. nr.  507 din 6 iulie 2016, §§  20-24, ÅŸi Decizia nr. 761 din 13 decembrie 2016, M. Of. nr.  140 din 23 februarie 2017, §§  18-20). AcelaÅŸi raÅ£ionament juridic este valabil, în mod corespunzător, în ceea ce priveÅŸte administrarea probelor, care se face conform regulilor specifice materiei juridice corespunzătoare naturii faptelor ce trebuie dovedite, adică potrivit regulilor din domeniul juridic de origine. Prin urmare, dovada chestiunilor prealabile se face potrivit unor norme procesuale extrapenale, care pot aparÅ£ine diverselor ramuri de drept ÅŸi, prin urmare, pot să prevadă reguli diferite referitoare la admisibilitatea probelor, sisteme de probă diferite, soluÅ£ii juridice diferite referitoare la sarcina probei ÅŸi la valoarea acestora etc.

Diferenţele dintre chestiunile prealabile şi chestiunile prejudiciale, acestea din urmă fiind aspecte asupra cărora se pronunţă, în mod obligatoriu, alte organe judiciare decât instanţa penală. Din această categorie fac parte excepţia de neconstituţionalitate, cererile de trimitere preliminară având ca obiect interpretarea actelor Uniunii Europene şi dezlegarea unor chestiuni de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi situaţiile în care instanţele civile sunt chemate să tranşeze chestiuni, precum cea referitoare la proprietatea imobiliară, care intervin în cadrul procesului penal. Prin raportare la procedura de soluţionare a chestiunilor prejudiciale, instanţa penală poate avea doar obligaţii referitoare la suspendarea soluţionării cauzei, astfel cum se prevede la art. 476 C.pr.pen., în ipoteza sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

  Codul de procedură penală din 1968 a exclus distincÅ£ia dintre chestiunile prealabile ÅŸi chestiunile prejudiciale, conform acestuia toate situaÅ£iile de acest fel având natura juridică a unor chestiuni prealabile. Spre deosebire de această manieră de reglementare, legislaÅ£ia în vigoare prevede, în mod expres, cazuri ce constituie chestiuni prejudiciale ÅŸi care au autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale; spre exemplu, art. 440 din Codul civil prevede că, “în cazul infracÅ£iunilor a căror calificare presupune existenÅ£a unui raport de filiaÅ£ie care nu este legal stabilit, hotărârea penală nu poate fi pronunÅ£ată înainte de rămânerea definitivă a hotărârii civile privitoare la raportul de filiaÅ£ie.”

Se impune a se face distincÅ£ie între dispoziÅ£iile art. 52 alin. (3) C.pr.pen. ÅŸi cele ale art. 28 alin. (2) din acelaÅŸi cod, care prevăd că hotărârea definitivă a instanÅ£ei civile prin care a fost soluÅ£ionată acÅ£iunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faÅ£a organelor judiciare penale cu privire la existenÅ£a faptei penale, a persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi a vinovăţiei acesteia. Astfel, în timp ce dispoziÅ£iile legale criticate au în vedere aspecte prealabile soluÅ£ionării cauzei penale, a căror stabilire de către instanÅ£a civilă poate produce efecte asupra soluÅ£ionării de către instanÅ£a penală a raportului juridic penal de conflict, prevederile art. 28 alin. (2) C.pr.pen. se referă la hotărârea judecătorească prin care este soluÅ£ionată acÅ£iunea civilă derivată în cadrul aceluiaÅŸi proces penal în care se soluÅ£ionează acÅ£iunea penală vizată. Acest aspect rezultă, în mod evident, din faptul că art. 28 face parte din capitolul II – AcÅ£iunea civilă al titlului II – AcÅ£iunea penală ÅŸi acÅ£iunea civilă în procesul penal al părÅ£ii generale a Codului de procedură penală, alături de normele procesual penale referitoare la obiectul ÅŸi exercitarea acÅ£iunii civile (art. 19), constituirea ca parte civilă (art. 20), introducerea în procesul penal a părÅ£ii responsabile civilmente (art. 21), renunÅ£area la pretenÅ£iile civile (art. 22), tranzacÅ£ia, medierea ÅŸi recunoaÅŸterea pretenÅ£iilor civile (art. 23), exercitarea acÅ£iunii civile de către sau faţă de succesori (art. 24), rezolvarea acÅ£iunii civile în procesul penal (art. 25), disjungerea acÅ£iunii civile (art. 26) ÅŸi la cazurile de soluÅ£ionare a acÅ£iunii civile la instanÅ£a civilă (art. 27).

  Cu privire la modalitatea în care instanÅ£ele penale au făcut aplicarea dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) C.pr.pen., de la intrarea acestuia în vigoare ÅŸi până în prezent, în practica judiciară există două orientări jurisprudenÅ£iale, în privinÅ£a interpretării ÅŸi aplicării prevederilor art. 52 alin. (3) C.pr.pen.. Astfel, o parte dintre instanÅ£e acordă prioritate în aplicare dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) teza a doua C.pr.pen., conferindu-le acestora o sferă foarte largă de aplicare, în timp ce alte instanÅ£e interpretează gramatical dispoziÅ£iile legale criticate, recunoscând, fără rezerve, autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive ale instanÅ£elor civile prin care sunt soluÅ£ionate chestiuni prealabile, conform art. 52 alin. (3) teza întâi C.pr.pen..

În ipoteza în care, până la data soluţionării cauzei penale, chestiunile prealabile au fost definitiv soluţionate de către o altă instanţă, regula aplicabilă este că instanţa penală este ţinută de soluţia respectivei instanţe. În acest sens, dispoziţiile art. 52 alin. (3) C.pr.pen. prevăd că hotărârile definitive ale altor instanţe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, regulă de la care aceleaşi dispoziţii legale prevăd excepţia împrejurărilor care privesc existenţa infracţiunii. Aşadar, legiuitorul face distincţia între chestiunile prealabile referitoare la împrejurări care privesc existenţa infracţiunii şi chestiunile prealabile referitoare la împrejurări care nu sunt legate de existenţa infracţiunii.

ÃŽn lipsa unei definiÅ£ii legale, noÅ£iunea de “împrejurare” a fost analizată de Curtea ConstituÅ£ională prin Decizia nr. 53 din 22 ianuarie 2019, M. Of. nr.  347 din 6 mai 2019, §  24, prin care s-a reÅ£inut că aceasta vizează atât faptele principale ale cauzei, cât ÅŸi circumstanÅ£ele în care au avut loc acestea, precum ÅŸi orice alte date de natură a servi la soluÅ£ionarea cauzei (de exemplu, identificarea autorului, un alibi). Prin urmare, sintagma “împrejurări care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” desemnează totalitatea aspectelor pertinente care trebuie analizate de către instanÅ£ele penale pentru a putea pronunÅ£a soluÅ£iile în cauzele cu care au fost învestite. ÃŽn mod necesar, toate aceste elemente privesc existenÅ£a infracÅ£iunii, motiv pentru care folosirea sintagmei criticate în cuprinsul art. 52 alin. (3) C.pr.pen.nu reduce sfera de aplicare a normei anterior menÅ£ionate, generând însă confuzie în privinÅ£a conÅ£inutului acesteia.

În categoria chestiunilor prealabile care privesc existenţa infracţiunii se încadrează aspecte care privesc soluţionarea fondului cauzei penale, precum cele referitoare la conţinutul constitutiv al infracţiunii, la existenţa unor cauze justificative sau de neimputabilitate, la cauze care înlătură caracterul penal al faptei, la stabilirea încadrării juridice etc. Pot constitui chestiuni prealabile aspecte referitoare la natura atribuţiilor de serviciu ale autorului infracţiunii sau la calitatea sa, aspectele referitoare la gradul de rudenie, la calitatea de soţ, la situaţiile juridice care intervin în materie electorală, la cele referitoare la expropriere, la proprietatea intelectuală, la achiziţiile publice, la fondul funciar, la fiscalitate, la procedurile notariale, la procedurile arbitrare, la jurisdicţiile speciale administrative. Totodată, în cazul angajării răspunderii penale a persoanelor juridice, ar putea constitui chestiuni prealabile aspectele ce ţin de îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea civilă privind constituirea, statutul acestora ori obiectul de activitate. Diversitatea considerabilă a unor astfel de aspecte, proporţională cu numărul nedeterminat al domeniilor şi al cazurilor concrete în care pot fi săvârşite infracţiuni, fac ca, în practică, încadrarea chestiunilor prealabile în una dintre cele două categorii să fie extrem de greu de realizat.

  Multitudinea aspectelor ce pot constitui chestiuni prealabile impune stabilirea unor criterii teoretice (chiar legale), general valabile, pentru a se putea determina care dintre aspectele privitoare la cauza penală, în ansamblul său, constituie “împrejurări care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii”. ÃŽn acest sens, înÅ£elesul sintagmei “cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” din cuprinsul textului criticat nu poate fi unul foarte larg, care să vizeze orice aspect al cauzei penale. Aceasta întrucât toate chestiunile prealabile au legătură cu soluÅ£ionarea cauzei penale, condiÅ£ii în care o astfel de interpretare ar face ca niciodată o hotărâre civilă definitivă să nu aibă autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale în privinÅ£a chestiunilor prealabile ÅŸi, prin urmare, norma procesual penală de la art. 52 alin. (3) teza întâi C.pr.pen. să fie redundantă ÅŸi să releve o tensiune infralegală.

ÃŽnÅ£elesul sintagmei nu poate avea în vedere decât acele aspecte de fapt sau de drept care condiÅ£ionează aplicabilitatea normei de incriminare. Prin urmare, art. 52 alin. (3) teza a doua C.pr.pen. se referă fie la situaÅ£ia premisă, prevăzută în ipoteza normei de incriminare, fie la elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă ale infracÅ£iunii sau, altfel spus, la elementele esenÅ£iale care alcătuiesc conÅ£inutul constitutiv al infracÅ£iunii, prevăzute în dispoziÅ£ia normei de incriminare. SituaÅ£ia premisă a infracÅ£iunii constă în existenÅ£a unor realităţi anterioare săvârÅŸirii faptei incriminate, pe fondul cărora se desfăşoară acÅ£iunea ilicită (cum sunt existenÅ£a stării de graviditate a victimei, în cazul infracÅ£iunii de întrerupere a cursului sarcinii, existenÅ£a unei naÅŸteri recente, în cazul infracÅ£iunii de pruncucidere, existenÅ£a unui domiciliu, în cazul infracÅ£iunii de violare a domiciliului, existenÅ£a unei corespondenÅ£e, convorbiri sau comunicări, în cazul infracÅ£iunii de violare a secretului corespondenÅ£ei). La rândul său, conÅ£inutul constitutiv al infracÅ£iunii desemnează, astfel cum a reÅ£inut Curtea ConstituÅ£ională prin Decizia nr. 757 din 13 decembrie 2016, M. Of. nr.  322 din 4 mai 2017, totalitatea condiÅ£iilor prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis (sub aspect obiectiv ÅŸi subiectiv) pe care trebuie să îl realizeze subiectul pentru a înfrânge legea penală ÅŸi a da naÅŸtere raportului penal de conflict.

  ÃŽn aceste condiÅ£ii în care, conform art. 52 alin. (3) teza a doua C.pr.pen., instanÅ£a penală este îndreptăţită să reia judecata asupra unor chestiuni referitoare la existenÅ£a aspectelor care condiÅ£ionează aplicabilitatea normei de incriminare, se pune problema potenÅ£ialei încălcări a principiului autorităţii de lucru judecat a hotărârilor civile definitive de către instanÅ£a penală ÅŸi, drept urmare, problema încălcării principiului securităţii raporturilor juridice.

Autoritatea de lucru judecat constituie un efect important al hotărârilor judecătoreşti, ca acte jurisdicţionale ce emană de la o putere publică a statului, trăsătură ce deosebeşte hotărârea judecătorească de alte acte juridice. Funcţia jurisdicţională a statului, având ca finalitate stabilitatea raporturilor juridice şi ordinea socială, face ca litigiului să i se pună capăt de o manieră care să nu mai permită readucerea lui în faţa instanţei, indiferent că aceasta s-ar realiza pe calea principală sau în mod incidental, într-un proces ulterior care ar avea legătură cu ceea ce s-a tranşat jurisdicţional anterior. Din acest punct de vedere, este unanim acceptat faptul că hotărârea judecătorească nu este infailibilă, dar corectarea unor vicii ale hotărârii judecătoreşti definitive reprezintă o justă preocupare care se poate realiza numai prin exercitarea căilor de atac, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, articol ce reprezintă, de altfel, o aplicaţie a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie.

  Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreÅŸti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea astfel pronunÅ£ată este prezumată a exprima adevărul ÅŸi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, această regulă având ca scop administrarea uniformă a justiÅ£iei. Prin urmare, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaÅŸi obiect, aceeaÅŸi cauză ÅŸi purtat între aceleaÅŸi părÅ£i, ci ÅŸi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreÅŸti, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces. AÅŸa fiind, instituÅ£ia autorităţii de lucru judecat are o dublă valenţă: una materială (prezumÅ£ie legală irefragabilă de adevăr judiciar în sensul judecăţii irevocabile) ÅŸi una procesuală (excepÅ£ie procesuală de fond, care împiedică desfăşurarea unui nou proces cu privire la acelaÅŸi drept), respectarea sa impunând a se da eficienţă ambelor componente anterior menÅ£ionate.

  Principiul autorităţii de lucru judecat al hotărârilor civile definitive este reglementat la art. 430 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede că “hotărârea judecătorească ce soluÅ£ionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepÅ£ii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunÅ£are, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranÅŸată”, dispoziÅ£ie care se completează cu alin. (2) al aceluiaÅŸi articol, conform căruia “autoritatea de lucru judecat priveÅŸte dispozitivul, precum ÅŸi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”. Efectele autorităţii de lucru judecat sunt cele prevăzute la art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiind exprimate în faptul că “Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaÅŸi calitate, în temeiul aceleiaÅŸi cauze ÅŸi pentru acelaÅŸi obiect”, ÅŸi că, potrivit art. 435 alin. (1) din Codul de procedură civilă, “Hotărârea judecătorească este obligatorie ÅŸi produce efecte numai între părÅ£i ÅŸi succesorii acestora” (v în acest sens Decizia nr. 481 din 18 iunie 2015, M. Of. nr.  607 din 11 august 2015, §  14, ÅŸi Decizia nr. 419 din 23 iunie 2020, M. Of. nr.  998 din 28 octombrie 2020, §  14).

  De asemenea, prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, M. Of. nr.  185 din 11 martie 2016, Curtea a statuat că principiul autorităţii de lucru judecat este de o importanţă fundamentală atât în ordinea juridică naÅ£ională, cât ÅŸi în ordinea juridică europeană, precum ÅŸi la nivelul CEDO , iar atingerea adusă acestuia prin legislaÅ£ia naÅ£ională trebuie să fie limitată, fiind necesar a se deroga de la acest principiu doar dacă derogarea este impusă de motive substanÅ£iale ÅŸi imperioase. ÃŽn acest sens, Curtea a făcut trimitere la hotărârile CEDO  din 7 iulie 2009 ÅŸi 24 iulie 2003, pronunÅ£ate în cauzele Stanca Popescu împotriva României, §  99, ÅŸi Ryabykh împotriva Rusiei, §  52.

  Respectarea principiului autorităţii de lucru judecat are ca finalitate asigurarea securităţii raporturilor juridice, componentă a principiului securităţii juridice, ca standard al dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 6 din ConvenÅ£ie. Acest principiu exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaÅ£i “contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze”. Principiul securităţii raporturilor juridice a apărut ÅŸi s-a dezvoltat pe cale pretoriană, mai exact în practica instanÅ£elor internaÅ£ionale, dobândind rang de principiu al ordinii juridice europene.

Prin Hotărârea din 8 iulie 2019, pronunÅ£ată în Cauza Mihalache împotriva României, §  22, CEDO a constatat existenÅ£a a trei criterii care trebuie îndeplinite pentru a putea considera că o Decizia  este definitivă: decizia trebuie să blocheze definitiv urmărirea penală, trebuie să fi fost precedată de o investigaÅ£ie amănunÅ£ită ÅŸi trebuie să se bazeze pe o evaluare a fondului cauzei. Totodată, prin Hotărârea din 21 octombrie 2014, pronunÅ£ată în Cauza Lungu împotriva României, §  47, CEDO a statuat că, revenind asupra unei chestiuni în litigiu care fusese deja soluÅ£ionată ÅŸi care făcuse obiectul unei hotărâri definitive ÅŸi în absenÅ£a oricărui motiv valabil, instanÅ£a naÅ£ională a încălcat principiul securităţii raporturilor juridice, motiv pentru care a fost încălcat dreptul reclamanÅ£ilor la un proces echitabil, în sensul art. 6 §  1 din ConvenÅ£ie. De asemenea, prin Hotărârea din 31 mai 2012, pronunÅ£ată în Cauza Esertas împotriva Lituaniei, §  21, instanÅ£a de la Strasbourg a reÅ£inut că “principiul autorităţii de lucru judecat impune ca nicio parte să nu aibă dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive ÅŸi obligatorii numai în scopul obÅ£inerii unei rejudecări ÅŸi a unei noi decizii a cauzei”. Prin aceeaÅŸi hotărâre s-a reÅ£inut că “orice revizuire ar trebui tratată ca un recurs deghizat, iar simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere cu privire la acest subiect nu este un motiv pentru reexaminare”. ÃŽn acelaÅŸi sens, prin Hotărârea din 12 ianuarie 2006, pronunÅ£ată în Cauza Kehaya ÅŸi alÅ£ii împotriva Bulgariei, §  69, CEDO a reÅ£inut încălcarea art. 6 §  1 din ConvenÅ£ie în situaÅ£ia în care “abordarea CurÅ£ii Supreme de CasaÅ£ie în hotărârea sa din 10 octombrie 2000 a avut, în plus, efectul de a oferi statului o a doua ÅŸansă de a obÅ£ine o reexaminare a unui litigiu deja stabilit prin hotărâri definitive în proceduri contencioase la care o altă emanaÅ£ie a statului, o autoritate administrativă specializată însărcinată cu restituirea – comisia funciară – a fost parte ÅŸi i s-au oferit toate mijloacele procedurale pentru apărarea interesului statului.

O astfel de reexaminare era aparent posibilă fără nicio limitare în timp ÅŸi putea fi interzisă numai după expirarea perioadei relevante de prescripÅ£ie achizitivă. Această abordare a fost dezechilibrată ÅŸi a creat incertitudine juridică”. Totodată, în Hotărârea din 29 noiembrie 2016, pronunÅ£ată în Cauza Parohia Greco-Catolică Lupeni ÅŸi alÅ£ii împotriva României, §  116, aceeaÅŸi instanţă europeană a statuat că “principiul securităţii juridice este implicit în toate articolele din ConvenÅ£ie ÅŸi constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept”. S-a reÅ£inut prin aceeaÅŸi hotărâre că “Scopul acestui principiu este în special acela de a garanta stabilitatea situaÅ£iilor juridice ÅŸi de a promova încrederea publicului în justiÅ£ie. Orice persistenţă a divergenÅ£elor de jurisprudenţă riscă să ducă la o stare de incertitudine juridică de natură să reducă încrederea publicului în sistemul judiciar, chiar dacă această încredere este una dintre componentele fundamentale ale statului de drept”. Cu privire la acelaÅŸi principiu, prin hotărârile din 28 iulie 2009 ÅŸi 31 mai 2012, pronunÅ£ate în cauzele Gok ÅŸi alÅ£ii împotriva Turciei, §§  57-62, ÅŸi Esertas împotriva Lituaniei, §§  23-32, CEDO a reÅ£inut că, fie ÅŸi în absenÅ£a casării unei hotărâri, repunerea în cauză a soluÅ£iei adoptate într-un litigiu printr-o hotărâre judecătorească definitivă în cadrul unei alte proceduri judiciare poate aduce atingere art. 6 din ConvenÅ£ie, în măsura în care poate să facă iluzoriu dreptul de acces la o instanţă ÅŸi să încalce principiul securităţii juridice. ÃŽn fine, prin Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunÅ£ată în Cauza Brumărescu împotriva României, §  61, Curtea de la Strasbourg a constatat că dreptul la un proces echitabil în faÅ£a unei instanÅ£e, garantat de art. 6 §  1 din ConvenÅ£ie, trebuie să fie interpretat în lumina preambulului la ConvenÅ£ie, care enunţă supremaÅ£ia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. S-a reÅ£inut, totodată, că unul dintre elementele fundamentale ale supremaÅ£iei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluÅ£ia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanÅ£e să nu mai poată fi supusă rejudecării.

Curtea ConstituÅ£ională a plasat principiul securităţii raporturilor juridice în rândul exigenÅ£elor statului de drept, raportând, aÅŸadar, principiul analizat la dispoziÅ£iile art. 1 alin. (3) ÅŸi (5) din ConstituÅ£ie. Astfel, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, M. Of. nr.  347 din 6 mai 2008, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, M. Of. nr.  116 din 15 februarie 2012, Decizia nr. 570 din 29 mai 2012, M. Of. nr.  404 din 18 iunie 2012, ÅŸi Decizia nr. 615 din 12 iunie 2012, M. Of. nr.  454 din 6 iulie 2012, Curtea ConstituÅ£ională a statuat că, deÅŸi nu este în mod expres consacrat în ConstituÅ£ie, principiul securităţii raporturilor juridice se deduce din prevederile constituÅ£ionale ale art. 1 alin. (3), conform cărora România este stat de drept, democratic ÅŸi social, ÅŸi că existenÅ£a unor soluÅ£ii legislative contradictorii ÅŸi anularea unor dispoziÅ£ii legale prin intermediul altor prevederi cuprinse în acelaÅŸi act normativ conduc la încălcarea securităţii raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate ÅŸi previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat prin art. 1 alin. (3) din ConstituÅ£ie. ÃŽn acelaÅŸi sens, este ÅŸi jurisprudenÅ£a CEDO , conform căreia principiul securităţii raporturilor juridice decurge implicit din C.E.D.H.  ÅŸi constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept (v hotărârile din 2 octombrie 2009, 10 octombrie 2011 ÅŸi 16 iulie 2013, pronunÅ£ate în cauzele Iordanov ÅŸi alÅ£ii împotriva Bulgariei, §  47, Nejdet Åžahin ÅŸi Perihan Åžahin împotriva Turciei, §  56, ÅŸi Remuszko împotriva Poloniei, §  92). De asemenea, prin Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012,   Decizia nr. 681 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, M. Of. nr.  674 din 1 noiembrie 2013, ÅŸi Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014, M. Of. nr.  790 din 30 octombrie 2014, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional a reÅ£inut că situaÅ£iile de incoerenţă ÅŸi instabilitate legislativă sunt contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea ÅŸi previzibilitatea legii. Totodată, prin Decizia nr. 242 din 3 iunie 2020, M. Of. nr.  503 din 12 iunie 2020, §  78, ÅŸi Decizia nr. 420 din 3 iulie 2019, M. Of. nr.  883 din 1 noiembrie 2019, §  59, Curtea ConstituÅ£ională a statuat că, deÅŸi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituÅ£ională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea ÅŸi coordonarea legislaÅ£iei, precum ÅŸi conÅ£inutul ÅŸi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. S-a reÅ£inut, totodată, că respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaÅ£ii ce respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea ÅŸi previzibilitatea necesare. Rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreÅŸti produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii ÅŸi poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, tot ca urmare a pronunţării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că se împiedică o nouă urmărire ÅŸi judecată pentru faptele ÅŸi pretenÅ£iile astfel soluÅ£ionate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat. (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, M. Of. nr.  853 din 2 decembrie 2011, ÅŸi Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, M. Of. nr.  587 din 6 august 2014, §  38). Pentru acest motiv, prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016,  Curtea a statuat că instanÅ£ele superioare nu trebuie să îşi folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept ÅŸi erorile judiciare, ÅŸi nu pentru a proceda la o nouă analiză a cauzei. Nu în ultimul rând, prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, M. Of. nr.  97 din 7 februarie 2019, ÅŸi Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, M. Of. nr.  836 din 1 octombrie 2018, §  68, Curtea a reÅ£inut că principiul securităţii juridice reprezintă un concept ce defineÅŸte un complex de garanÅ£ii de natură sau cu valenÅ£e constituÅ£ionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaÅ£ia constituÅ£ională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât ÅŸi valorificarea în condiÅ£ii optime a drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale.

 Articolul 52 C.pr.pen. creează o legătură între deciziile pronunÅ£ate de instanÅ£ele civile (în sens larg) ÅŸi cele pronunÅ£ate de instanÅ£ele penale, atunci când cele dintâi prezintă relevanţă pentru soluÅ£ionarea cauzelor penale. ÃŽn scopul realizării acestei legături între soluÅ£iile pronunÅ£ate de instanÅ£ele judecătoreÅŸti în materie penală ÅŸi cele pronunÅ£ate în materie civilă (lato senso) au fost reglementate competenÅ£a instanÅ£ei penale de a judeca orice chestiune prealabilă soluÅ£ionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenÅ£a altei instanÅ£e, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care competenÅ£a de soluÅ£ionare nu aparÅ£ine organelor judiciare, precum ÅŸi regula conform căreia hotărârile definitive ale altor instanÅ£e decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în faÅ£a instanÅ£ei penale. De la această din urmă regulă a fost prevăzută excepÅ£ia lipsei autorităţii de lucru judecat a hotărârilor altor instanÅ£e în faÅ£a instanÅ£ei penale, în ipoteza în care chestiunile prealabile constituie împrejurări care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii. ÃŽn mod evident, scopul reglementării acestei excepÅ£ii a fost acela de a conferi instanÅ£ei penale plenitudinea jurisdicÅ£iei asupra aspectelor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii ÅŸi, totodată, de a garanta ÅŸi prin această dispoziÅ£ie legală celeritatea soluÅ£ionării cauzelor penale.

Legea nu cuprinde o definiÅ£ie a noÅ£iunii de “împrejurări care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” ÅŸi nici criterii care să permită distincÅ£ia între împrejurările care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii ÅŸi restul chestiunilor prealabile ale cauzei penale. Prin urmare, sensul expresiei analizate este extrem de larg, oferind organelor judiciare posibilitatea de a-i da acesteia înÅ£elesuri diferite, din care decurg sfere diferite de aplicare a dispoziÅ£iei procesual penale analizate. Astfel, în funcÅ£ie de aprecierea judecătorului chemat să aplice prevederile art. 52 alin. (3) C.pr.pen., expresia anterior menÅ£ionată poate avea un sens foarte larg, care să includă orice aspect de care depinde aplicarea normei penale de incriminare sau poate dobândi sensul de aspecte ce reprezintă elemente constitutive ale infracÅ£iunii.

Norma procesual penală analizată determină prezenÅ£a în practica instanÅ£elor penale a mai multor variante de soluÅ£ii, substanÅ£ial diferite, în privinÅ£a recunoaÅŸterii autorităţii de lucru judecat a hotărârilor civile definitive în faÅ£a organelor judiciare penale, atunci când acestea vizează chestiuni prealabile ale cauzei penale. Aceste soluÅ£ii variază, de la aplicarea directă de către instanÅ£ele penale a principiului autorităţii de lucru judecat a hotărârilor altor instanÅ£e, aplicare ce se realizează prin prisma jurisprudenÅ£ei CEDO  Ã®n materia analizată, coroborată cu art. 20 din ConstituÅ£ie – rezolvare mai nouă, venită pe filiera imperativului respectării principiilor ce decurg din jurisprudenÅ£a instanÅ£elor internaÅ£ionale – până la soluÅ£ia procesual penală clasică în dreptul românesc, aceea a cercetării de către instanÅ£a penală a tuturor aspectelor ce vizează, direct sau indirect, raportul juridic penal de conflict.

  ÃŽnsă această din urmă soluÅ£ie presupune, per se, încălcarea de către instanÅ£ele penale a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreÅŸti definitive pronunÅ£ate de către instanÅ£ele civile, atunci când acestea se referă la chestiuni prealabile ale cauzei penale care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii, cu consecinÅ£a încălcării principiului securităţii raporturilor juridice. ÃŽn acest sens, având în vedere exigenÅ£ele ce rezultă din soluÅ£iile de principiu pronunÅ£ate de CEDO, exigenÅ£e însuÅŸite de instanÅ£a de contencios constituÅ£ional în jurisprudenÅ£a sa, sintagma “cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) C.pr.pen. dă posibilitatea instanÅ£ei penale să reia judecata asupra unor aspecte ale cauzei penale soluÅ£ionate, în mod definitiv, de către alte instanÅ£e ÅŸi, astfel, să se transforme într-o instanţă de revizuire a hotărârilor definitive ale altor instanÅ£e referitoare la aspecte care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii. Pe această cale, instanÅ£a penală poate pronunÅ£a soluÅ£ii opuse celor rămase definitive, cu afectarea gravă a principiului autorităţii de lucru judecat, care constituie o garanÅ£ie a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 6 din ConvenÅ£ie.

Întrucât încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat derivă din nerespectarea unor hotărâri judecătoreşti definitive, aceasta contravine şi prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, autoritatea de lucru judecat fiind un element intrinsec al dreptului la un proces echitabil.

Nerespectarea de către instanţele penale a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti ale instanţelor civile (lato senso) încalcă principiul securităţii juridice, care constituie un aspect fundamental al statului de drept, astfel cum acesta este prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituţie.

  Potrivit jurisprudenÅ£ei CEDO , reglementarea unei excepÅ£ii de la principiul autorităţii de lucru judecat este justificată doar atunci când este impusă de circumstanÅ£e substanÅ£iale ÅŸi convingătoare (v Hotărârea CEDO  din 24 iulie 2003, pronunÅ£ată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, §  52), o eroare judiciară putând constitui un motiv pentru justificarea redeschiderii unei proceduri, dar numai cu asigurarea unui echilibru echitabil între interesele unui individ ÅŸi nevoia de a asigura eficienÅ£a sistemului judiciar (v Hotărârea CEDO  din 20 iulie 2004, pronunÅ£ată în Cauza Nikitin împotriva Rusiei, §  57). ÃŽnsă, cu referire la noÅ£iunea de “eroare judiciară”, CEDO a statuat că simpla considerare a faptului că investigaÅ£ia în cazul reclamantului era “incompletă ÅŸi părtinitoare” sau a dus la achitarea “eronată” nu poate prin ea însăşi, în absenÅ£a erorilor judiciare sau a unor încălcări serioase ale procedurilor judecătoreÅŸti, a unor abuzuri de putere, a unor erori evidente în aplicarea dreptului material sau a oricărui alt motiv important ce rezultă din interesul justiÅ£iei, să indice prezenÅ£a unei erori fundamentale în procedura anterioară (v Hotărârea CEDO  din 24 mai 2007, pronunÅ£ată în Cauza Radchikov împotriva Rusiei, §  48).

  Or, prin raportare la standardele convenÅ£ionale anterior menÅ£ionate, nu există niciun argument obiectiv ÅŸi rezonabil care să justifice reexaminarea de către instanÅ£a penală a unor aspecte ale cauzei ce constituie chestiuni prealabile ÅŸi care au fost soluÅ£ionate, printr-o hotărâre definitivă, de către o instanţă competentă să judece într-o altă materie, chiar dacă aceste chestiuni privesc existenÅ£a infracÅ£iunii. Totodată, noÅ£iunea de infracÅ£iune este definită prin referire la elemente de tipicitate ale acesteia, motiv pentru care chestiunile prealabile nu pot avea în vedere decât aceleaÅŸi elemente. Prin urmare, teza întâi ÅŸi teza a doua din cuprinsul prevederilor art. 52 alin. (3) C.pr.pen. devin antagonice. De asemenea, această concluzie se impune ÅŸi pentru faptul că mijloacele de soluÅ£ionare a chestiunilor prealabile puse la dispoziÅ£ia instanÅ£ei penale sunt identice cu cele oferite, prin legislaÅ£ia în vigoare, instanÅ£ei civile (lato senso), aspect ce rezultă din prevederile art. 52 alin. (2) C.pr.pen., potrivit cărora judecarea unei chestiuni prealabile de către instanÅ£a penală se face conform regulilor ÅŸi mijloacelor de probă privitoare la materia căreia îi aparÅ£ine acea chestiune. Prin urmare, instanÅ£a penală nu se poate prevala de motive de ordin procedural, pentru a justifica reexaminarea unei soluÅ£ii definitive pronunÅ£ate de o altă instanţă cu privire la o chestiune prealabilă, legislaÅ£ia procesuală în vigoare neoferind premisele necesare ca cele două categorii de instanÅ£e să ajungă, pe baza unor mijloace procesuale distincte, la pronunÅ£area unor soluÅ£ii diferite ÅŸi, cu atât mai puÅ£in, argumente care să justifice prevalenÅ£a soluÅ£iei pronunÅ£ate de către instanÅ£a penală în privinÅ£a chestiunilor prealabile asupra celei pronunÅ£ate de instanÅ£a civilă (lato senso).

Sintagma “cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) C.pr.pen. contravine prevederilor art. 1 alin. (3) ÅŸi (5) din ConstituÅ£ie, prevederilor art. 6 din ConvenÅ£ie, precum ÅŸi dispoziÅ£iilor art. 21 alin. (3) din ConstituÅ£ie ce reglementează dreptul la un proces echitabil.

 Nu în ultimul rând, având în vedere caracterul echivoc al sintagmei “cu excepÅ£ia împrejurărilor care privesc existenÅ£a infracÅ£iunii” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 52 alin. (3) C.pr.pen., aceasta contravine normei constituÅ£ionale de la art. 1 alin. (5) ÅŸi sub aspectul nerespectării exigenÅ£elor referitoare la calitatea legii. Aceste exigenÅ£e au fost analizate de către Curtea ConstituÅ£ională într-o jurisprudenţă constantă (v, în acest sens, Decizia nr. 599 din 21 septembrie 2006, M. Of. nr.  839 din 11 octombrie 2006, Decizia nr. 1.646 din 15 decembrie 2009, M. Of. nr.  49 din 21 ianuarie 2010, Decizia nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, M. Of. nr.  761 din 15 noiembrie 2010, ÅŸi Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, M. Of. nr.  363 din 25 mai 2011), prin raportare la jurisprudenÅ£a CEDO . Astfel, Curtea ConstituÅ£ională a reÅ£inut faptul că, în materia clarităţii ÅŸi previzibilităţii unui text de lege, CEDO s-a pronunÅ£at în repetate rânduri, statuând că o normă este “previzibilă” numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aÅŸa fel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunÅ£ată în Cauza Rotaru împotriva României, §  55). Totodată, instanÅ£a de contencios al drepturilor omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunÅ£ată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, §  34, că previzibilitatea consecinÅ£elor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naÅŸtere la o rigiditate excesivă a reglementării. De asemenea, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunÅ£ată în Cauza Dragotoniu ÅŸi Militaru-Pidhorni împotriva României, §  35, CEDO a reÅ£inut că însemnătatea noÅ£iunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum ÅŸi de numărul ÅŸi calitatea destinatarilor săi (v ÅŸi Hotărârea din 28 martie 1990, pronunÅ£ată în Cauza Groppera Radio AG ÅŸi alÅ£ii împotriva ElveÅ£iei, §  68). Sa arătat, astfel, că previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanÅ£ele cauzei, consecinÅ£ele ce ar putea decurge dintr-o anumită acÅ£iune. Totodată, s-a reÅ£inut prin aceeaÅŸi jurisprudenţă că, având în vedere principiul generalităţii legilor, conÅ£inutul acestora nu poate avea o precizie absolută. Una din tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puÅ£in vagi pentru a evita o rigiditate excesivă ÅŸi a se putea adapta la schimbările de situaÅ£ie. FuncÅ£ia decizională acordată instanÅ£elor serveÅŸte tocmai la îndepărtarea îndoielilor ce ar putea exista în privinÅ£a interpretării normelor, Å£inând cont de evoluÅ£iile practicii cotidiene, cu condiÅ£ia ca rezultatul să fie coerent (Hotărârea din 11 noiembrie 1996, pronunÅ£ată în Cauza Cantoni împotriva FranÅ£ei, §  31).

  Or, prin raportare la standardele de calitate a legii mai sus menÅ£ionate, sintagma analizată este lipsită de claritate, precizie ÅŸi previzibilitate, sfera incidenÅ£ei acesteia neputând fi determinată, în mod corect ÅŸi uniform, de către instanÅ£ele de judecată, cu prilejul soluÅ£ionării cauzelor penale, ÅŸi, cu atât mai puÅ£in, de ceilalÅ£i destinatari ai legii, chiar ÅŸi în condiÅ£iile în care aceÅŸtia ar beneficia de consultanţă de specialitate.

  Referitor la prevederile art. 249 alin. (1) C.pr.pen., acestea au mai făcut obiectul controlului de constituÅ£ionalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunÅ£ate, în acest sens, Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015, M. Of. nr.  168 din 4 martie 2016, Decizia nr. 463 din 27 iunie 2017, M. Of. nr.  764 din 26 septembrie 2017, Decizia nr. 146 din 27 martie 2018, M. Of. nr.  455 din 31 mai 2018, ÅŸi Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2019, M. Of. nr.  42 din 21 ianuarie 2020, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate invocată.

  Prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2019, §§  16-28, Curtea a reÅ£inut că dreptul de proprietate, drept fundamental, garantat prin ConstituÅ£ie, al cărui conÅ£inut ÅŸi ale cărui limite sunt stabilite prin lege, nu este un drept absolut, prin natura lui, putând fi supus unor limitări rezonabile.

 Prin instituirea sechestrului, proprietarul bunurilor pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini, măsura afectând, aÅŸadar, atributul dispoziÅ£iei juridice ÅŸi materiale, pe întreaga durată a procesului penal, până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei.

Obiectul măsurilor asigurătorii este delimitat de dispoziţiile art. 249 alin. (8) din Codul de procedură penală, printr-o normă de trimitere la legea civilă.

Dispunerea unei măsuri asigurătorii se face pe baza analizei valorilor implicate în cauză: valoarea prejudiciului, a sumelor probabile ce ar trebui confiscate, bonitatea suspectului/inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune.

  Cu privire la condiÅ£ia necesităţii dispunerii măsurii asigurătorii, trebuie avute în vedere, pe de o parte, cazurile în care instituirea măsurilor asigurătorii, aÅŸadar, ÅŸi a sechestrului, este obligatorie, respectiv ipoteza reglementată de art. 249 alin. (7) C.pr.pen., dar ÅŸi situaÅ£iile în care nu poate fi dispus sechestrul, având în vedere titularul bunurilor sau categoria bunurilor ce urmează a fi sechestrate.

DispoziÅ£iile art. 729 din Codul de procedură civilă reglementează limitele urmăririi veniturilor băneÅŸti, acestea fiind aplicabile, în materie penală, atât în ipoteza sechestrului propriu-zis instituit asupra sumelor de bani în materialitatea lor (cash) – bunuri mobile corporale, la care face referire art. 252 alin. (2) ÅŸi (8) din Codul de procedură penală, cât ÅŸi în ceea ce priveÅŸte urmărirea silită a creanÅ£elor, în ipoteza instituirii popririi asigurătorii, potrivit art. 254 din Codul de procedură penală.

Normele procesual penale ale art. 249 alin. (8) coroborate cu cele procesual civile precitate stabilesc, cu caracter general, limitele urmăririi bunurilor mobile sau imobile ca urmare a instituirii sechestrului, în vederea asigurării mijloacelor de existenţă ale suspectului/inculpatului.

  Având în vedere  finalitatea măsurilor asigurătorii, caracterul provizoriu al acestora ÅŸi interesele protejate prin dispoziÅ£iile art. 249 C.pr.pen., Curtea nu a putut reÅ£ine susÅ£inerea autorului excepÅ£iei, în sensul că textul de lege criticat ar trebui să prevadă existenÅ£a unor indicii temeinice sau bănuiala rezonabilă de săvârÅŸire a faptei pentru a se dispune măsura sechestrului. Curtea a subliniat, în acest sens, că măsurile asigurătorii au, prin natura lor, un caracter provizoriu, temporar, producându-ÅŸi efectele până la momentul pronunţării hotărârii definitive, când instanÅ£a decide situaÅ£ia juridică a bunurilor indisponibilizate, dispunând fie confiscarea acestora, fie ridicarea sechestrului. Pentru a avea eficienţă – în sensul împiedicării suspectului/inculpatului să zădărnicească recuperarea prejudiciului ÅŸi restabilirea situaÅ£iei anterioare săvârÅŸirii faptei penale -, măsurile asigurătorii trebuie dispuse cât mai devreme în cursul urmăririi penale, cu mult înainte de a fi stabilită valoarea finală a prejudiciului. Pentru acest motiv, organele judiciare au posibilitatea de a institui sechestrul asigurător pe bunurile suspectului sau inculpatului ÅŸi ale persoanei responsabile civilmente până la concurenÅ£a valorii probabile a prejudiciului ÅŸi a cheltuielilor judiciare, astfel cum este aceasta apreciată la momentul luării măsurii asigurătorii, însă, dacă în urma administrării întregului probatoriu se constată că această valoare – devenită între timp certă – este mai mică decât cea avută în vedere iniÅ£ial, sechestrul poate fi restrâns de organul judiciar, din oficiu sau la cererea persoanei interesate.

  Etapa urmăririi penale de la care se poate dispune măsura sechestrului este cea a urmăririi penale in personam ÅŸi că, de altfel, în cazul infracÅ£iunilor grave, este de dorit ca sechestrul să fie instituit cât mai devreme în cursul urmăririi penale, pentru a împiedica suspectul să înstrăineze bunurile sau beneficiul infracÅ£iunii, cu mult înainte de a fi evaluată întinderea activităţii infracÅ£ionale ÅŸi a prejudiciului, organele judiciare având posibilitatea să instituie sechestrul asigurător pe toate bunurile suspectului sau inculpatului, precum ÅŸi pe bunurile altor persoane, despre care se cunoaÅŸte că provin din infracÅ£iune.

DispoziÅ£iile art. 249 alin. (1) C.pr.pen. nu aduc atingere prevederilor art. 44 din ConstituÅ£ie, întrucât, deÅŸi reglementează o limitare a dreptului de proprietate privată, afectând atributul dispoziÅ£iei juridice ÅŸi materiale asupra bunurilor indisponibilizate – pe întreaga durată a procesului penal, până la soluÅ£ionarea definitivă a cauzei -, această limitare este una permisă, având în vedere că se aplică în mod nediscriminatoriu, este justificată de un interes general, este necesară obiectivului urmărit de legiuitor ÅŸi este proporÅ£ională cu scopul propus (în acelaÅŸi sens, Decizia nr. 463 din 27 iunie 2017,   Â§  26). Curtea a conchis că prevederile legale criticate sunt în acord cu dispoziÅ£iile constituÅ£ionale ale art. 53.

 DispoziÅ£iile art. 32 din Legea nr. 656/2002 au mai fost supuse controlului de constituÅ£ionalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunÅ£ate, în acest sens, Decizia nr. 320 din 17 mai 2016, M. Of. nr.  636 din 18 august 2016, ÅŸi Decizia nr. 445 din 22 iunie 2017, M. Of. nr.  909 din 21 noiembrie 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate invocată.

  Măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile ÅŸi imobile ce aparÅ£in suspectului, inculpatului, părÅ£ii responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile.( Decizia nr. 445 din 22 iunie 2017,   §§  15-26) Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracÅ£iune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Potrivit art. 249 alin. (3)-(5) C.pr.pen., măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului; în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate; în vederea reparării pagubei produse prin infracÅ£iune ÅŸi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ÅŸi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenÅ£a valorii probabile a acestora. Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, din oficiu sau la cererea părÅ£ii civile, prin ordonanţă motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanÅ£a de judecată în timpul procesului penal, la sesizarea procurorului, a părÅ£ii civile sau din oficiu, prin încheiere motivată, producându-ÅŸi efectele de la momentul dispunerii până la momentul pronunţării hotărârii definitive în dosarul penal (v, în acest sens, ÅŸi Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, M. Of. nr.  868 din 20 noiembrie 2015, §  14). Măsura asiguratorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, în cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanţă sau încheiere), îndeplinirea condiÅ£iilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii ÅŸi, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul ÅŸi valoarea care urmează a fi garantată în acest fel. De asemenea, pentru instituirea sechestrului asigurător nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să realizeze manopere sau activităţi din care să rezulte că ar intenÅ£iona ascunderea bunurilor sale, măsura putând fi dispusă în toate cazurile în care s-a produs un prejudiciu sau legea impune confiscarea specială sau extinsă (v, în acest sens, ÅŸi Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015,   Â§  15).

  Dispunerea măsurilor asigurătorii ÅŸi instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate în cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) ÅŸi sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. De la această regulă, Codul de procedură penală ÅŸi legile speciale prevăd excepÅ£ii referitoare atât la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, cât ÅŸi la imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii, acestea din urmă având drept criterii calitatea titularilor ÅŸi tipul bunurilor. Cu privire la cea dintâi categorie de excepÅ£ii, dispoziÅ£iile art. 249 alin. (7) C.pr.pen. instituie obligativitatea instituirii sechestrului în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, indiferent dacă aceasta are sau nu desemnat un reprezentant legal ÅŸi indiferent dacă acesta înÅ£elege să formuleze o cerere de sechestru. Curtea a mai constatat următoarele cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător: la art. 32 din Legea nr. 656/2002, conform căruia luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârÅŸirii oricărei infracÅ£iuni de spălare a banilor sau de finanÅ£are a actelor de terorism; la art. 11 din Legea nr. 241/2005, care prevede obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în situaÅ£ia săvârÅŸirii unei infracÅ£iuni prevăzute de această lege; ÅŸi la art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea ÅŸi sancÅ£ionarea faptelor de corupÅ£ie, M. Of. nr.  219 din 18 mai 2000.

  Analizând obiectul legilor anterior enumerate, precum ÅŸi particularităţile infracÅ£iunilor în cazul cărora este prevăzută excepÅ£ia luării obligatorii a măsurilor asigurătorii, reglementarea acestor excepÅ£ii a fost determinată, în mod special, de importanÅ£a relaÅ£iilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracÅ£iuni ÅŸi de pericolul social crescut al faptelor incriminate.

Norma juridică obligă organele judiciare la luarea măsurilor asigurătorii în cazul unor infracţiuni ce au un obiect material care poate atinge valori foarte mari şi al căror pericol social este, de asemenea, foarte ridicat. Aşa fiind, şi prejudiciile provocate prin săvârşirea infracţiunilor constau în sume însemnate de bani. În aceste condiţii, textul criticat are rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parţiale sau totale a pagubelor provocate, caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor. Aşa fiind, prin prisma particularităţilor infracţiunilor reglementate prin Legea nr. 241/2005, obligativitatea instituirii măsurilor asigurătorii apare ca fiind justificată.

Curtea, făcând trimitere la Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, §  30, a observat că indisponibilizarea bunurilor prin luarea măsurilor asigurătorii nu are în vedere drepturi în materie penală în sensul art. 6 din ConvenÅ£ie, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanţă independentă ÅŸi imparÅ£ială.

  Prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, M. Of. nr.  248 din 4 aprilie 2016, a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate referitoare la dispoziÅ£iile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea ÅŸi sancÅ£ionarea faptelor de corupÅ£ie ÅŸi a stabilit, cu privire la respectarea, prin textul criticat, a dispoziÅ£iilor art. 23 alin. (11) din ConstituÅ£ie, că instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu ÅŸi preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni nu este de natură a încălca prezumÅ£ia de nevinovăţie a proprietarului sau a posesorului acestora, prezumÅ£ie care subzistă până la constatarea vinovăţiei acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Tot prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016, anterior citată, referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a dispoziÅ£iilor constituÅ£ionale referitoare la proprietatea privată, a statuat că, până la dovedirea vinovăţiei în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanÅ£a dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, neputând fi, astfel, reÅ£inută încălcarea, prin textul criticat, a dispoziÅ£iilor art. 44 alin. (1) ÅŸi (8) din ConstituÅ£ie ÅŸi nici a celor ale art. 1 din Primul Protocol adiÅ£ional la ConvenÅ£ie.

  Persoanele care săvârÅŸesc infracÅ£iuni dintre cele reglementate prin Legea nr. 241/2005 ÅŸi cele care săvârÅŸesc alte categorii de infracÅ£iuni, pentru care legea nu prevede obligativitatea dispunerii măsurilor asigurătorii, se află în situaÅ£ii juridice diferite, motiv pentru care nu poate fi reÅ£inută existenÅ£a unei discriminări sub aspectul regimului juridic diferit al luării acestor măsuri. AÅŸa fiind, nu poate fi reÅ£inută încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din ConstituÅ£ie ÅŸi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 din ConvenÅ£ie.

  Referitor la pretinsa încălcare prin dispoziÅ£iile art. 11 din Legea nr. 241/2005 a prevederilor art. 13 din ConvenÅ£ie, acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât nu vizează dreptul persoanei ale cărei drepturi ÅŸi libertăţi recunoscute de ConvenÅ£ie au fost încălcate de a se adresa efectiv unei instanÅ£e naÅ£ionale.

  Având în vedere că prevederile art. 11 din Legea nr. 241/2005 sunt similare dispoziţiilor art. 32 din Legea nr. 656/2002, cele statuate prin deciziile mai sus invocate sunt valabile, în mod corespunzător, şi în privinţa prevederilor art. 32 din Legea nr. 656/2002.Decizia  nr. 102 din 17 februarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) şi ale art. 249 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului

54

V Decizia  nr. 128 din 2 martie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 5491 alin. (1) ÅŸi (5) lit. b) teza finală raportat la art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală, ale art. 21 ÅŸi art. 23 din Legea administraÅ£iei publice locale nr. 215/2001 ÅŸi ale art. 5491 alin. (3) teza întâi raportat la art. 353 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală

56

Art. 56: Competența procurorului

 (1)Procurorul conduce si controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliÈ›iei judiciare si a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege. De asemenea, procurorul supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziÈ›iilor legale.

 (2)Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce si le supraveghează.

(3)Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror:

a)în cazul infracțiunilor pentru care competența de judecată în primă instanță aparține Înaltei Curți de Casație si Justiție sau curții de apel;

b)în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 188-191 din Codul penal;

c)în cazul infracțiunilor săvârsite cu intenție depăsită, care au avut ca urmare moartea unei persoane;

d)în alte cazuri prevăzute de lege.

(3)Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror:

a)în cazul infracțiunilor pentru care competența de judecată în primă instanță aparține Înaltei Curți de Casație si Justiție sau curții de apel;

b)în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 188-191, art. 257, 277, art. 279-283 si art. 289-294 din Codul penal;

c)în cazul infracțiunilor săvârsite cu intenție depăsită, care au avut ca urmare moartea unei persoane;

d)în cazul infracțiunilor pentru care competența de a efectua urmărirea penală aparține Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism sau Direcției Naționale Anticorupție;

e)în alte cazuri prevăzute de lege.

(4)Urmărirea penală în cazul infracțiunilor săvârsite de militari se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar.

(5)Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secțiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenței parchetului din care fac parte, față de toți participanții la săvârsirea infracțiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanța competentă potrivit art. 44.

(6)Este competent să efectueze ori, după caz, să conducă si să supravegheze urmărirea penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

Art. 56 a fost modificat prin Legea nr. 255/2013OrdonanÈ›a de urgenta nr. 3/2014OrdonanÈ›a  de urgență nr.  18/2016 

Potrivit dispoziÅ£iilor art. 55 ÅŸi 56 coroborate cu cele ale art. 29 C.pr.pen., procurorul este participantul la procesul penal care are rolul de a conduce ÅŸi de a supraveghea urmărirea penală. Totodată, potrivit art. 55 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală, referitor la atribuÅ£iile procurorului, acesta supraveghează sau efectuează urmărirea penală. AÅŸa fiind, dispoziÅ£iile legale cu caracter general din cuprinsul Codului de procedură penală prevăd, deopotrivă, obligaÅ£ia procurorului de a supraveghea activitatea de urmărire penală ÅŸi obligaÅ£ia acestuia de a efectua, în mod nemijlocit, activitatea de urmărire penală.( Decizia nr. 884 din 15 decembrie 2020, M. Of. nr.  147 din 12 februarie 2021)

Dispoziţiile art. 56 alin. (1) C.pr.pen. prevăd că procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliţiei judiciare şi a organelor de cercetare penală speciale, acestea fiind organele de urmărire penală, conform art. 55 alin. (1) lit. b) şi c) C.pr.pen., iar art. 56 alin. (3) din acelaşi cod prevede situaţiile în care urmărirea penală este efectuată, în mod obligatoriu, de către procuror. Acestea din urmă au în vedere: infracţiunile pentru care competenţa de judecată în primă instanţă aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel; infracţiunile prevăzute la art. 188-191, art. 257, art. 277, art. 279-283 şi art. 289-294 din Codul penal; infracţiunile săvârşite cu intenţie depăşită, care au avut ca urmare moartea unei persoane; infracţiunile pentru care competenţa de a efectua urmărirea penală aparţine Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi alte infracţiuni prevăzute de lege.

ÃŽn acelaÅŸi sens – al dispoziÅ£iilor art. 55 alin. (3) lit. a) C.pr.pen. -, capitolul IV, intitulat “Efectuarea urmăririi penale”, al titlului I al părÅ£ii speciale a Codului de procedură penală, titlu ce reglementează etapa urmăririi penale, conÅ£ine o ultimă secÅ£iune, secÅ£iunea a 5-a, referitoare la efectuarea urmăririi penale de către procuror. Conform art. 324 alin. (1) din cadrul secÅ£iunii anterior menÅ£ionate, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror în cazurile prevăzute de lege.

În aplicarea prevederilor art. 55 alin. (3) lit. a) C.pr.pen., legiuitorul a reglementat, în mod expres, cazurile în care procurorul este obligat să efectueze urmărirea penală, în mod direct şi nemijlocit, prin realizarea actelor necesare în vederea soluţionării acestei etape procesuale. Din interpretarea per a contrario a prevederilor legale ce reglementează aceste ipoteze rezultă că, în toate celelalte situaţii, actele de urmărire penală sunt efectuate de către poliţia judiciară şi de către organele de cercetare penală speciale, prevăzute de lege. De altfel, referitor la ipoteza obligativităţii efectuării urmăririi penale de către procuror, dispoziţiile art. 324 alin. (3) C.pr.pen. prevăd că, în astfel de cazuri, acesta poate să delege, prin ordonanţă, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală, din interpretarea gramaticală a normei procesual penale antereferite înţelegându-se că delegarea poate privi efectuarea anumitor acte de urmărire penală, dar nu efectuarea întregii urmăriri penale. Totodată, art. 324 alin. (2) C.pr.pen. prevede dreptul procurorului de a prelua, în vederea efectuării nemijlocite a urmăririi penale, orice cauză în care exercită supravegherea, indiferent de stadiul acesteia.

  InfracÅ£iunile enumerate la art. 56 alin. (3) C.pr.pen. prezintă o gravitate însemnată, determinată de importanÅ£a valorilor sociale încălcate prin comiterea faptelor, de consecinÅ£ele produse sau de calitatea făptuitorilor, motiv pentru care, în cazul lor, legiuitorul a prevăzut obligativitatea efectuării urmăririi penale, în mod direct, de către procuror, conform art. 56 alin. (3) C.pr.pen., în considerarea calificării ÅŸi a competenÅ£ei sale sporite, în raport cu competenÅ£a celorlalte organe de urmărire penală prevăzute la art. 55 alin. (1) C.pr.pen.. De altfel, ConstituÅ£ia nu prevede, nici în mod expres, nici implicit, o reglementare referitoare la efectuarea urmăririi penale de către procuror, această soluÅ£ie legislativă constituind opÅ£iunea legiuitorului justificată de rezonanÅ£a socială deosebită a încălcării valorilor protejate prin infracÅ£iunile în privinÅ£a cărora se aplică. Această soluÅ£ie legislativă reprezintă o garanÅ£ie suplimentară a principiului aflării adevărului, nefiind de natură să încalce prevederile constituÅ£ionale invocate în susÅ£inerea excepÅ£iei. Totodată, dispoziÅ£ia legală criticată se încadrează în marja de apreciere a legiuitorului, prevăzută la art. 61 alin. (1) din ConstituÅ£ie.

DispoziÅ£iile art. 131 alin. (3) din ConstituÅ£ie prevăd că parchetele funcÅ£ionează pe lângă instanÅ£ele de judecată ÅŸi că acestea conduc ÅŸi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliÅ£iei judiciare, “în condiÅ£iile legii”. Astfel, legiuitorul constituant a prevăzut, cu titlu generic, reglementarea prin lege a desfăşurării activităţii de urmărire penală. ÃŽn aplicarea acestor dispoziÅ£ii constituÅ£ionale au fost elaborate prevederile Codului de procedură penală referitoare la desfăşurarea urmăririi penale, precum ÅŸi dispoziÅ£iile procesual penale cuprinse în legi speciale, cum sunt cele din cuprinsul OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea DirecÅ£iei de Investigare a InfracÅ£iunilor de Criminalitate Organizată ÅŸi Terorism, precum ÅŸi pentru modificarea ÅŸi completarea unor acte normative ÅŸi al OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie.

Dispoziţiile art. 56 alin. (3) C.pr.pen. au fost reglementate în aplicarea prevederilor constituţionale ale art. 131 alin. (3), neconstituind o încălcare a acestora. Pentru aceleaşi motive, nu a putut fi reţinută nici încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie privind statul de drept.

  De asemenea, referitor la pretinsa încălcare, prin prevederile art. 56 alin. (3) C.pr.pen., a dispoziÅ£iilor art. 1 alin. (5) din ConstituÅ£ie, textul criticat reglementează cu claritate, precizie ÅŸi previzibilitate ipotezele în care urmărirea penală este realizată de către procuror, fiind în acord cu dispoziÅ£iile art. 1 alin. (5) din ConstituÅ£ie.

Autorii excepÅ£iei susÅ£in, în esenţă, că dispoziÅ£iile art. 61 C.pr.pen. sunt neconstituÅ£ionale deoarece prevăd doar cerinÅ£a “suspiciunii rezonabile” a organelor de constatare, fără a o condiÅ£iona de existenÅ£a unor date sau informaÅ£ii care să justifice o asemenea suspiciune. Această sintagmă creează posibilitatea ca aprecierea pur subiectivă a organelor de constatare să conducă la declanÅŸarea unui proces penal.

Potrivit art. 61 alin. (1) C.pr.pen., ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: organele inspecÅ£iilor de stat, ale altor organe de stat, precum ÅŸi ale autorităţilor publice, instituÅ£iilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracÅ£iunile care constituie încălcări ale dispoziÅ£iilor ÅŸi obligaÅ£iilor a căror respectare o controlează, potrivit legii; organele de control ÅŸi cele de conducere ale autorităţilor administraÅ£iei publice, ale altor autorităţi publice, instituÅ£ii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracÅ£iunile săvârÅŸite în legătură cu serviciul de către cei aflaÅ£i în subordinea ori sub controlul lor; organele de ordine publică ÅŸi siguranţă naÅ£ională, pentru infracÅ£iunile constatate în timpul exercitării atribuÅ£iilor prevăzute de lege. Astfel, dispoziÅ£iile art. 61 C.pr.pen. stabilesc în sarcina mai multor organe obligaÅ£ia de a întocmi procese-verbale de constatare ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni.( Decizia nr. 725 din 5 noiembrie 2019, M. Of. nr.  236 din 23 martie 2020, §§  18 ÅŸi 27).   ObligaÅ£ia instituită în sarcina acestor organe reprezintă, în fapt, o reglementare particulară a obligaÅ£iei de a încunoÅŸtinÅ£a organele judiciare competente atunci când se constată săvârÅŸirea unor infracÅ£iuni, obligaÅ£ie ce incumbă unui număr mare de persoane/organe. Spre exemplu, art. 291 C.pr.pen. reglementează obligaÅ£ia oricărei persoane cu funcÅ£ie de conducere în cadrul unei autorităţi a administraÅ£iei publice sau în cadrul altor autorităţi publice, instituÅ£ii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum ÅŸi a oricărei persoane cu atribuÅ£ii de control, care, în exercitarea atribuÅ£iilor lor, au luat cunoÅŸtinţă de săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru care acÅ£iunea penală se pune în miÅŸcare din oficiu, de a sesiza de îndată organul de urmărire penală ÅŸi de a lua măsuri pentru ca urmele infracÅ£iunii, corpurile delicte ÅŸi orice alte mijloace de probă să nu dispară.

  Referitor la susÅ£inerea potrivit căreia textul criticat este neconstituÅ£ional deoarece prevede doar cerinÅ£a existenÅ£ei “suspiciunii rezonabile” cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni pentru ca organele de constatare să sesizeze organele de urmărire penală, InstanÅ£a de contencios constituÅ£ional a constatat posibilitatea existenÅ£ei unui nivel de probaÅ£iune diferit în funcÅ£ie de etapa procesuală în cauză.  Din perspectiva stabilirii vinovăţiei pentru săvârÅŸirea faptelor prevăzute de legea penală ÅŸi, implicit, pentru răsturnarea prezumÅ£iei de nevinovăţie, procesul penal parcurge mai multe etape caracterizate prin diferite niveluri de probaÅ£iune, de la bănuiala rezonabilă la dovedirea vinovăţiei dincolo de orice îndoială rezonabilă, ÅŸi că, pe tot acest parcurs, anterior ultimului moment procesual menÅ£ionat, prezumÅ£ia de nevinovăţie subzistă, fiind aplicabile prevederile art. 23 alin. (11) din ConstituÅ£ie.( Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, M. Of. nr.  780 din 3 octombrie 2017, §  29)

Dobândirea calităţii de suspect presupune administrarea unui probatoriu din care să rezulte bănuiala rezonabilă că a fost săvârÅŸită o faptă prevăzută de legea penală. La rândul său, calitatea de inculpat este dobândită în urma administrării unui probatoriu din care să rezulte posibilitatea ca o persoană să fi săvârÅŸit o anumită infracÅ£iune. Calitatea de condamnat poate fi stabilită pe baza unor probe din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul a săvârÅŸit infracÅ£iunea pentru care este cercetat.( Decizia nr. 198 din 23 martie 2017, M. Of. nr.  515 din 4 iulie 2017, §  28)

  Având în vedere acest parcurs al procesului penal, ce are drept criteriu formarea treptată a certitudinii vinovăţiei inculpatului, în condiÅ£iile aplicării prezumÅ£iei de nevinovăţie, sintagma “există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni”, folosită de legiuitor în cuprinsul textului criticat, nu are în vedere niciuna dintre etapele procesului penal anterior menÅ£ionate, ci se referă la analiza pe care organele prevăzute de textul de lege criticat trebuie să o realizeze raportat la împrejurările pe care le constată, potrivit art. 61 C.pr.pen..

Termenul “suspiciune rezonabilă” reprezintă un temei obiectiv, rezultat din anumite fapte sau împrejurări, pentru a suspecta o persoană de săvârÅŸirea unei fapte prevăzute de legea penală. De asemenea, a reÅ£inut că prin “suspiciune rezonabilă” trebuie înÅ£eles suspiciunea bazată pe motive verosimile (plauzibile). InstanÅ£a europeană a analizat această sintagmă pe tărâmul art. 5 din C.E.D.H. . Prin existenÅ£a unei suspiciuni rezonabile se înÅ£elege existenÅ£a unor date sau informaÅ£ii de natură să convingă un observator obiectiv ÅŸi imparÅ£ial că este posibil ca o persoană să fi săvârÅŸit o infracÅ£iune (Hotărârea din 30 august 1990, pronunÅ£ată în Cauza Fox, Campbell ÅŸi Hartley împotriva Regatului Unit, §  32). Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciază în funcÅ£ie de circumstanÅ£ele fiecărei cauze, fiind atribuÅ£ia judecătorului speÅ£ei stabilirea gradului de rezonabilitate al acesteia. Nu se poate pune în discuÅ£ie o simplă suspiciune sau o suspiciune bazată exclusiv pe buna-credinţă, ci o suspiciune rezonabilă ce presupune un test obiectiv (Hotărârea din 19 mai 2004, pronunÅ£ată în Cauza Gusinskiy împotriva Rusiei, §  53).( prin Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, M. Of. nr.  857 din 27 octombrie 2016, §§  18 ÅŸi 19)

  Atât destinatarii legii procesual penale, cât ÅŸi organele chemate să o aplice pot determina sensul noÅ£iunii de “suspiciune rezonabilă”, sintagmă al cărei conÅ£inut concret va fi stabilit, conform celor reÅ£inute de CEDO ÅŸi de Curtea ConstituÅ£ională, în funcÅ£ie de circumstanÅ£ele fiecărei cauze. Pentru acest motiv, textul criticat îndeplineÅŸte cerinÅ£ele de claritate, precizie ÅŸi previzibilitate specifice standardului calităţii legii, impus de dispoziÅ£iile art. 1 alin. (5) din ConstituÅ£ie. O lege îndeplineÅŸte condiÅ£iile calitative impuse atât de ConstituÅ£ie, cât ÅŸi de C.E.D.H.  numai dacă este enunÅ£ată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcÅ£ie de aceasta, astfel încât, apelând, la nevoie, la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanÅ£ele speÅ£ei, consecinÅ£ele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă ÅŸi să îşi corecteze conduita (v, în acest sens, Decizia nr. 259 din 5 mai 2016, M. Of. nr.  629 din 17 august 2016, §§  17 ÅŸi 18). Curtea apreciază că, pentru aceleaÅŸi considerente, nu poate fi reÅ£inută nici pretinsa încălcare a dispoziÅ£iilor constituÅ£ionale ÅŸi convenÅ£ionale invocate, determinată de o posibilă aplicare arbitrară ÅŸi, în consecinţă, diferită a textelor criticate.

Autorii excepÈ›iei susÅ£in, în esenţă, că în toate cazurile urmărirea penală ar trebui declanÅŸată ca urmare a sesizării organelor de urmărire penală de către organele prevăzute de art. 61 alin. (1) C.pr.pen.. DispoziÅ£iile art. 288 alin. (1) C.pr.pen. reglementează modurile de sesizare a organelor de urmărire penală, acestea fiind plângerea, denunÅ£ul, actele încheiate de alte organe de constatare, sesizarea din oficiu. AÅŸa fiind, se poate observa că dispoziÅ£iile de lege criticate reglementează modalitatea de încunoÅŸtinÅ£are a organelor de urmărire penală cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, acestea reprezentând norme de procedură, adoptate de legiuitor în cadrul competenÅ£ei sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituÅ£ionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora “CompetenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti ÅŸi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

ObligaÅ£ia instituită în sarcina organelor prevăzute de dispoziÅ£iile art. 61 C.pr.pen. reprezintă, în fapt, o reglementare particulară a obligaÅ£iei de a încunoÅŸtinÅ£a organele judiciare competente atunci când se constată săvârÅŸirea unor infracÅ£iuni, obligaÅ£ie ce incumbă unui număr mare de persoane/organe.   Or, reglementarea expresă a acestei obligaÅ£ii în sarcina organelor anterior menÅ£ionate nu exclude obligaÅ£ia altor persoane fizice/juridice de a sesiza organul de urmărire penală în cazul în care au cunoÅŸtinţă de săvârÅŸirea aceleiaÅŸi infracÅ£iuni. Reglementarea expresă a obligaÅ£iei organelor prevăzute de art. 61 din Codul de procedură penală de a sesiza organul de urmărire penală în condiÅ£iile prevăzute de textul anterior menÅ£ionat nu se poate converti într-o exigenţă constituÅ£ională ce incumbă legiuitorului de a reglementa, în toate cazurile, necesitatea sesizării organului de urmărire penală de către aceste organe.( Decizia nr. 725 din 5 noiembrie 2019)

Din analiza dispoziÅ£iilor art. 61 alin. (1) C.pr.pen. rezultă că obligaÅ£ia organelor prevăzute de acest text de lege de a sesiza organul de urmărire penală cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni este corelativă competenÅ£elor ÅŸi naturii atribuÅ£iilor pe care acestea le au potrivit legislaÅ£iei aplicabile. ÃŽn acest sens, legiuitorul utilizează expresiile “infracÅ£iunile care constituie încălcări ale dispoziÅ£iilor ÅŸi obligaÅ£iilor a căror respectare o controlează, potrivit legii”, “infracÅ£iunile săvârÅŸite în legătură cu serviciul de către cei aflaÅ£i în subordinea ori sub controlul lor” ÅŸi “infracÅ£iunile constatate în timpul exercitării atribuÅ£iilor prevăzute de lege”.

  Mai mult, este de domeniul evidenÅ£ei că în anumite cazuri este imposibil ca organele prevăzute de dispoziÅ£iile art. 61 din Codul de procedură penală să aibă cunoÅŸtinţă despre săvârÅŸirea anumitor infracÅ£iuni, spre exemplu, săvârÅŸirea de infracÅ£iuni în spaÅ£ii private sau săvârÅŸirea de infracÅ£iuni pe nave ÅŸi aeronave.

  Reglementarea unei obligaÅ£ii generale în sarcina organelor prevăzute de art. 61 C.pr.pen. de a sesiza organul de urmărire penală, în toate cazurile, se transformă într-o sarcină imposibil de realizat. O atare limitare ar însemna, în realitate, pe de o parte, imposibilitatea acestor organe de a-ÅŸi îndeplini obligaÅ£iile prevăzute de dispoziÅ£iile procesual penale, iar, pe de altă parte, crearea unui impediment în ceea ce priveÅŸte tragerea la răspundere penală a celor care săvârÅŸesc infracÅ£iuni. Decizia  nr. 772 din 18 noiembrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 56 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) ÅŸi ale art. 288 alin. (1) din Codul de procedură penală

Art. 58

Art. 58: Verificarea competenţei

(1)Organul de urmărire penală este dator să îşi verifice competenţa imediat după sesizare.

(2)Dacă procurorul constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, dispune de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă şi trimite cauza procurorului competent.

 (3)Dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze urmărirea penală, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent.

Potrivit art. 288 alin. (1) C.pr.pen., organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu. Indiferent de modul de sesizare, potrivit art. 58 alin. (1) C.pr.pen. organul de urmărire penală are obligaţia de a-şi verifica competenţa imediat după sesizare, iar, potrivit art. 301 alin. (1) din acelaşi act normativ, când procurorul constată că urmărirea penală nu se efectuează de organul de cercetare penală prevăzut de lege, ia măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent. Acest fapt presupune că procurorul va verifica, pe de o parte, dacă este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, iar, pe de altă parte, dacă organul de cercetare penală este cel prevăzut de lege să efectueze urmărirea penală, în cazul în care aceasta nu trebuie realizată de către procuror. De asemenea, organul de cercetare penală care constată că nu este competent să efectueze urmărirea penală va informa procurorul care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent. Aşa fiind, Curtea constată că, potrivit Codului de procedură penală, regula în cursul urmăririi penale este aceea a verificării competenţei din oficiu, iar decizia este a procurorului.

  “DeÅŸi art. 63 NCPP, care conÅ£ine regulile după care se determină care texte, detaliate pentru procedura care se desfăşoară în cursul judecăţii, sunt aplicabile ÅŸi în cursul urmăririi penale, nu prevede ÅŸi art. 47, care are denumirea marginală «ExcepÅ£iile de necompetenţă», aceasta nu înseamnă că organele de cercetare penală sau procurorul nu pot să îşi verifice competenÅ£a în cazul invocării unei astfel de excepÅ£ii de către părÅ£i sau, după caz, de către subiecÅ£ii procesuali”. Cu alte cuvinte, o eventuală lipsă de competenţă a organului de cercetare penală sau a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate fi supusă atenÅ£iei procurorului ÅŸi de către părÅ£i sau de către subiecÅ£ii procesuali, acesta din urmă trebuind să analizeze aspectele învederate.

  Potrivit art. 311 alin. (1) C.pr.pen., în cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice. Chiar ÅŸi în acest caz, dispoziÅ£iile art. 58 alin. (1) ÅŸi ale art. 301 alin. (1) C.pr.pen. sunt pe deplin aplicabile, subzistând obligaÅ£ia procurorului de a-ÅŸi verifica competenÅ£a raportat la faptele ÅŸi/sau persoanele noi, precum ÅŸi obligaÅ£ia de a verifica competenÅ£a organului de cercetare penală raportat la aceleaÅŸi elemente.

“Reglementarea competenÅ£elor organelor judiciare reprezintă un element esenÅ£ial ce decurge din principiul legalităţii, principiu ce se constituie într-o componentă a statului de drept. Aceasta deoarece o regulă esenÅ£ială a statului de drept este aceea că atribuÅ£iile/competenÅ£ele autorităţilor sunt definite prin lege. Principiul legalităţii presupune, în principal, că organele judiciare acÅ£ionează în baza competenÅ£ei pe care legiuitorul le-a conferit-o, iar, subsecvent, presupune că acestea trebuie să respecte atât dispoziÅ£iile de drept substanÅ£ial, cât ÅŸi pe cele de drept procedural incidente, inclusiv a normelor de competenţă. ÃŽn acest sens, dispoziÅ£iile art. 58 C.pr.pen. reglementează instituÅ£ia verificării competenÅ£ei de către organul de urmărire penală, care este dator să îşi verifice competenÅ£a imediat după sesizare, iar dacă constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, fie să dispună de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă, fie să trimită de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în vederea sesizării organului competent”.(    Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, M. Of. nr.  566 din 17 iulie 2017, §  55)

  Dacă, în urma verificării, procurorul constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, dispune de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă ÅŸi trimite cauza procurorului competent, iar dacă organul de cercetare penală constată că nu este competent să efectueze urmărirea penală, procurorul care exercită supravegherea va sesiza organul competent.

  DispoziÅ£iile art. 58 alin. (2) C.pr.pen. precizează că “procurorul […] dispune de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă”. Astfel, procurorul este obligat ca, în momentul în care constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală (aspect ce rezultă fie din modalitatea de reglementare, fie din apariÅ£ia unui eveniment ulterior care determină o modificare a competenÅ£ei), să dispună declinarea de competenţă. Aceasta rezultă din folosirea de către legiuitor, pe de o parte, a verbului “dispune”, iar nu “poate dispune”, iar, pe de altă parte, din utilizarea locuÅ£iunii adverbiale “de îndată”, cu sensul de imediat, numaidecât. ÃŽn ipoteza în care organul de urmărire penală nu se conformează obligaÅ£iei stabilite de dispoziÅ£iile art. 58 alin. (2) C.pr.pen. de a dispune de îndată declinarea competenÅ£ei (atunci când acest lucru se impune), în condiÅ£iile în care Codul de procedură penală nu mai prevede expres soluÅ£ia legislativă referitoare la posibilitatea menÅ£inerii motivat a actelor, probelor ÅŸi măsurilor dispuse anterior declinării, actele întocmite anterior declinării sunt supuse regimului nulităţilor, astfel cum acesta este reglementat de dispoziÅ£iile procesual penale.

  ÃŽn acest context, din perspectiva criticilor de neconstituÅ£ionalitate formulate, Curtea observă că nerespectarea dispoziÅ£iilor referitoare la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală este sancÅ£ionată cu nulitatea absolută, potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) C.pr.pen. (v Decizia nr. 302 din 4 mai 2017 ). Or, potrivit art. 281 alin. (2) ÅŸi (3) C.pr.pen., nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere, putând fi invocată în orice stare a procesului. Nulitatea absolută poate fi invocată din oficiu, ceea ce presupune, chiar ÅŸi în lipsa unei reglementări exprese, astfel cum susÅ£in autorii excepÅ£iei, o analiză a procurorului competent referitoare la respectarea de către procurorul care ÅŸi-a declinat competenÅ£a a dispoziÅ£iilor relative la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală. Totodată, în lipsa acestei analize din oficiu, oricare dintre părÅ£i sau subiecÅ£ii procesuali pot supune atenÅ£iei procurorului aceste aspecte.

  Mai mult, invocarea nulităţii absolute pentru nerespectarea dispoziÅ£iilor relative la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală se poate realiza atât din oficiu, cât ÅŸi de către părÅ£i sau subiecÅ£ii procesuali atât în faza camerei preliminare, cât ÅŸi în faza judecăţii cauzei. Or, constatarea nulităţii absolute determină nulitatea actului realizat cu nerespectarea dispoziÅ£iilor relative la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală. Totodată, potrivit art. 280 alin. (2) C.pr.pen., actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la rândul lor lovite de nulitate, atunci când există o legătură directă între acestea ÅŸi actul declarat nul.

  Potrivit art. 280 alin. (3) C.pr.pen., atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar ÅŸi dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispoziÅ£iilor legale. Referitor la acest aspect, în doctrină s-a precizat că această normă “are în vedere îndreptăţirea organului judiciar de a examina posibilitatea refacerii actului nul ÅŸi de a proceda la acesta, fără ca persoana vătămată prin actul nelegal iniÅ£ial, ce fusese înlăturat, să poată pretinde că această înlăturare ar împiedica efectuarea unui nou act care, valabil, să fie împotriva sa”. Cu alte cuvinte, procurorul în favoarea căruia s-a declinat competenÅ£a, constatând nulitatea actului realizat cu nerespectarea dispoziÅ£iilor relative la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, poate dispune refacerea acestuia, în condiÅ£iile legii.

Deşi nu există o reglementare expresă referitoare exclusiv la obligaţiile legale ce îi incumbă organului de urmărire penală competent, în favoarea căruia s-a declinat cauza penală, din coroborarea dispoziţiilor procesual penale rezultă cu claritate şi precizie competenţele acestui organ judiciar. De altfel, însăşi reglementarea instituţiei declinării de competenţă este menită să asigure garanţiile procesuale necesare respectării normelor referitoare la competenţa organelor de urmărire penală, astfel încât să nu se ajungă în situaţia în care organul judiciar necompetent să efectueze acte procedurale care să fie anulate ulterior.

Situaţia declinării de competenţă în cazul urmăririi penale nu poate fi confundată cu situaţia extinderii competenţei materiale a procurorului sau a organului de cercetare penală, în cazuri urgente, potrivit art. 60 C.pr.pen.. În acest ultim caz, însuşi legiuitorul a reglementat în sarcina procurorului sau a organului de cercetare penală obligaţia de a efectua acte de urmărire penală care nu pot fi amânate, chiar dacă ele privesc o cauză care nu este de competenţa acestora.

Normele procesual penale oferă un ansamblu legislativ clar ÅŸi previzibil, apt să determine respectarea prevederilor constituÅ£ionale ale art. 1 alin. (3) ÅŸi (5), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1) ÅŸi ale art. 132 alin. (1). Totodată, Curtea constată că cele reÅ£inute în jurisprudenÅ£a sa, în sensul că faţă de procurori funcÅ£ionează prezumÅ£ia îndeplinirii cu bună-credinţă a activităţii lor, astfel încât să nu se ajungă la încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanelor supuse unor proceduri penale, sunt aplicabile ÅŸi în prezenta cauză (în acest sens, Decizia nr. 99 din 1 martie 2018, M. Of. nr.  531 din 27 iunie 2018, §  47). Decizia  nr. 665 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 58 alin. (2) ÅŸi ale art. 63 alin. (1) din Codul de procedură penală

60

Art. 60: Cazurile urgente

Procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competența acestuia. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent.

    “Prin eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziÅ£iilor referitoare la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu ÅŸi-a îndeplinit obligaÅ£ia ce decurge din respectarea principiului legalităţii, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) ÅŸi (5) ÅŸi art. 21 alin. (3) din ConstituÅ£ie“. ÃŽn consecinţă, s-a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a constatat că soluÅ£ia legislativă cuprinsă în dispoziÅ£iile art. 281 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziÅ£iilor referitoare la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituÅ£ională.

  Or, în prezenta cauză, este criticată chiar o normă de competenţă instituită de legiuitor, care trebuie protejată tocmai pentru a nu produce “o vătămare care constă în dereglarea mecanismului prin care este administrată justiÅ£ia” (§  57 din decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale).

  Astfel, prin textul de lege criticat se reglementează reguli de competenţă într-o situaÅ£ie de excepÅ£ie, ÅŸi anume prorogarea de competenţă a procurorului sau a organului de cercetare penală în cazul actelor de urmărire penală care “nu suferă amânare”. Este vorba, aÅŸadar, de o extindere limitată a competenÅ£ei procurorului sau a organelor de cercetare penală, doar la acte care impun o intervenÅ£ie rapidă, în lipsa căreia s-ar afecta buna desfăşurare a acestei etape a procesului penal, cu consecinÅ£e directe asupra etapelor ulterioare ÅŸi scopului procesului penal în ansamblu. Curtea ConstituÅ£ională a subliniat în mod constant importanÅ£a urmăririi penale ca fază distinctă a procesului penal (v, în acest sens, chiar §  45), iar norma criticată dă expresie preocupării legiuitorului de a asigura buna desfăşurare a acestei faze. Nu se încalcă astfel normele generale de competenţă în materie câtă vreme, aÅŸa cum teza finală a articolului criticat prevede expres, “lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, procurorului competent”.

  Nu poate fi primită, din această perspectivă, interpretarea dată de autor considerentelor Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, în sensul că acestea nu ar permite reglementarea unor norme de natura celor arătate, respectiv a unor cazuri de prorogare a competenÅ£ei, în situaÅ£ii excepÅ£ionale. Astfel de norme existau ÅŸi în vechea reglementare procesual-penală, fiind conÅ£inute în art. 213 – Cazuri urgente, care stabilea, cu referire la astfel de cazuri, că “organul de cercetare penală este obligat să efectueze actele de cercetare ce nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenÅ£a lui. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndată, prin procurorul care exercită supravegherea activităţii organului ce le-a efectuat, procurorului competent.” ÃŽn lipsa unor astfel de excepÅ£ii prevăzute de legea procesual-penală s-ar crea, practic, imposibilitatea de efectuare a unor acte de cercetare ce nu suferă amânare, în situaÅ£ii precum infracÅ£iunile flagrante sau în cazul cercetării la faÅ£a locului, când s-a săvârÅŸit o infracÅ£iune ÅŸi când se impune să se ia de urgenţă măsurile necesare pentru prinderea făptuitorului, pentru păstrarea urmelor infracÅ£iunilor, pentru descoperirea persoanelor care au perceput ceea ce s-a întâmplat. Tocmai dacă nu s-ar lua aceste măsuri s-ar produce consecinÅ£a negativă subliniată în Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, adică dereglarea mecanismului prin care este administrată justiÅ£ia.

  Ca urmare, chiar dacă autorul îşi fundamentează motivarea excepÅ£iei pornind de la o Decizia  a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, practica “decupării” unor considerente pe care aceasta le cuprinde, care se referă, cu caracter general, la competenÅ£a parchetului ÅŸi, respectiv, a unor structuri specializate, ÅŸi aplicarea tale quale în cauza de faţă, aÅŸadar, independent de contextul motivării ÅŸi soluÅ£iei pronunÅ£ate de Curte, determină o pervertire a sensului respectivei decizii. Norma criticată în cauza de faţă reglementează o situaÅ£ie de excepÅ£ie ÅŸi deci nu îi pot fi aplicate, în mod rigid, judecăţile privitoare la regimul general al normelor de competenţă după materie ÅŸi după calitatea persoanei. Acceptarea ideii imposibilităţii prorogărilor de competenţă, indiferent de situaÅ£ie, aÅŸadar, indiferent de urgenÅ£a măsurilor ce se impun a fi luate, ar determina blocarea sau afectarea procesului penal în situaÅ£ii precum cea din speţă.

Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forÅ£a lucrurilor, formule mai mult sau mai puÅ£in vagi, a căror interpretare ÅŸi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare ÅŸi de adaptare la circumstanÅ£ele schimbătoare va exista întotdeauna. DeÅŸi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă; or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaÅ£ie. Rolul decizional conferit instanÅ£elor urmăreÅŸte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenÅ£ei ca izvor de drept fiind o componentă necesară ÅŸi bine înrădăcinată în tradiÅ£ia legală a statelor membre (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunÅ£ată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, §  36). Cele statuate de CEDO în legătură cu principiul clarităţii ÅŸi previzibilităţii legii au fost înglobate de instanÅ£a de contencios constituÅ£ional în propria jurisprudenţă, ilustrative fiind, în acest sens, Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, M. Of. nr.  517 din 8 iulie 2016, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, M. Of. nr.  216 din 23 martie 2016, ÅŸi Decizia nr. 122 din 28 februarie 2019, M. Of. nr.  454 din 6 iunie 2019.

  Atât denumirea marginală a art. 60 C.pr.pen. (“Cazuri urgente”), cât ÅŸi sintagma “care nu suferă amânare” din cuprinsul textului sunt edificatoare cu privire la intenÅ£ia legiuitorului de a permite prorogarea de competenţă a organelor de urmărire penală doar pentru acele acte care necesită o rezolvare imediată, ÅŸi care nu pot fi amânate (DicÅ£ionarul explicativ al limbii române). Diversitatea situaÅ£iilor ce se pot ivi în practică în acest sens face imposibilă redactarea unei “liste” a cazurilor urgente/situaÅ£iilor care nu suferă amânare, eventuala enunÅ£are a unor astfel de cazuri neputând avea, eventual, decât un caracter exemplificativ, discutabil din punctul de vedere al redactării normelor penale.

DispoziÅ£iile art. 48 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaÅ£ia pe drumurile publice fac parte din capitolul V “Reguli de circulaÅ£ie”, secÅ£iunea “Reguli pentru circulaÅ£ia vehiculelor”, subsecÅ£iunea “Viteza ÅŸi distanÅ£a dintre vehicule”, stabilesc în sarcina conducătorului de vehicul respectarea regimului legal de viteză ÅŸi adaptarea acesteia în funcÅ£ie de condiÅ£iile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiÅ£ii de siguranţă, sens în care a redat in extenso normele incidente(Decizia nr. 651 din 29 septembrie 2020, M. Of. nr.  1.319 din 31 decembrie 2020)

JurisprudenÅ£a CEDO  a statuat, în esenţă, că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Cu raportare la respectivele considerente, Curtea a analizat dacă noÅ£iunea de “manevră”, criticată de autorul excepÅ£iei, respectă criteriile de accesibilitate, claritate ÅŸi previzibilitate ale normei juridice. ÃŽn acest sens, Curtea, invocând ÅŸi exigenÅ£ele impuse de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, a observat că noÅ£iunea de “manevră” utilizată în cuprinsul art. 48 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă, conform DicÅ£ionarului explicativ al limbii române, “miÅŸcare, acÅ£ionare manuală a unui mecanism”, “manipularea unui aparat, a unui dispozitiv tehnic”. ÃŽn cuprinsul OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 ÅŸi al Regulamentului din 4 octombrie 2006 de aplicare a OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaÅ£ia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, M. Of. nr.  876 din 26 octombrie 2006, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, termenul de manevră este folosit în corelare cu alÅ£i termeni. Astfel, spre exemplu, “manevra de depăşire” [potrivit art. 45 alin. (1) din ordonanÅ£a de urgenţă, este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaÅŸi sens de circulaÅ£ie, prin schimbarea direcÅ£iei de mers ÅŸi ieÅŸirea de pe banda de circulaÅ£ie sau din ÅŸirul de vehicule în care s-a aflat iniÅ£ial], “manevra de schimbare a direcÅ£iei de mers”, “manevra de întoarcere” sau “de mers înapoi” [potrivit art. 116 alin. (2) din regulamentul menÅ£ionat, intenÅ£ia conducătorilor de autovehicule ÅŸi tramvaie de a schimba direcÅ£ia de mers, de a ieÅŸi dintr-un rând de vehicule staÅ£ionate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulaÅ£ie sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depăşire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcÅ£iune a luminilor indicatoare de direcÅ£ie cu cel puÅ£in 50 m în localităţi ÅŸi 100 m în afara localităţilor înainte de începerea efectuării manevrelor] etc.

  “Reiese cu claritate înÅ£elesul noÅ£iunii de «manevră» utilizată în cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 48 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, conducătorul de vehicul având obligaÅ£ia să o efectueze în condiÅ£ii de siguranţă ÅŸi respectând regimul legal de viteză, în concordanţă cu art. 35 alin. (1), potrivit căruia participanÅ£ii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenÅ£a ÅŸi siguranÅ£a circulaÅ£iei, să nu pună în pericol viaÅ£a sau integritatea corporală a persoanelor ÅŸi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private”.

  Faptul că textele de lege nu pot fi redactate cu o precizie absolută ÅŸi prin care se trimite la prevederile art. 35 alin. (1) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cât priveÅŸte aprecierea realizării oricărei manevre în condiÅ£ii de siguranţă, sunt deplin aplicabile ÅŸi în prezenta cauză, unde se invocă, în esenţă, lipsa unor criterii precise pentru destinatarul normei. Art.  35 alin. (1) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia “participanÅ£ii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenÅ£a ÅŸi siguranÅ£a circulaÅ£iei, să nu pună în pericol viaÅ£a sau integritatea corporală a persoanelor ÅŸi să nu aducă prejudicii proprietăţii publice ori private”, oferă destinatarilor normei – participanÅ£ii la trafic – repere pentru adaptarea conduitei în ipoteza normei criticate.Decizia  nr. 235 din 8 aprilie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 60 din Codul de procedură penală ÅŸi ale art. 48 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaÅ£ia pe drumurile publice

61

Art. 61. – Actele încheiate de unele organe de constatare

(1)Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârsirea unei infracțiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:

a)organele inspecțiilor de stat, ale altor organe de stat, precum si ale autorităților publice, instituțiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile care constituie încălcări ale dispozițiilor si obligațiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii;

b)organele de control si cele de conducere ale autorităților administrației publice, ale altor autorități publice, instituții publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracțiunile săvârsite în legătură cu serviciul de către cei aflați în subordinea ori sub controlul lor;

c)organele de ordine publică si siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege.

(2)Organele prevăzute la alin. (1) au obligația să ia măsuri de conservare a locului săvârsirii infracțiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul infracțiunilor flagrante, aceleasi organe au dreptul de a face percheziții corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe făptuitor si de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.

(3)Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecții ori precizări sau au de dat explicații cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligația de a le consemna în procesul-verbal.

(4)Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală.

(5)Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală si nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

V Decizia  nr. 772 din 18 noiembrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 56 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) ÅŸi ale art. 288 alin. (1) din Codul de procedură penală

                                                                         

Decizia  nr. 376 din 8 iunie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 44 alin. (3), ale art. 63 alin. (2) ÅŸi ale art. 172 alin. (7) ÅŸi (10) din Codul de procedură penală, ale art. 13 alin. (5) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie, ale art. 3 alin. (3) ÅŸi (4) ÅŸi ale art. 4 alin. (9), (11) ÅŸi (13) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea ÅŸi reorganizarea activităţii AgenÅ£iei NaÅ£ionale de Administrare Fiscală, precum ÅŸi pentru modificarea ÅŸi completarea unor acte normative

64

Art. 64. – Incompatibilitatea judecătorului

(1)Judecătorul este incompatibil dacă:

a)a fost reprezentant sau avocat al unei părţi ori al unui subiect procesual principal, chiar şi în altă cauză;

b)este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părţi, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;

c)a fost expert sau martor, în cauză;

d)este tutore sau curator al unei părţi sau al unui subiect procesual principal;

e)a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faţa unui judecător sau a unei instanţe de judecată;

f)există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată.

(2)Nu pot face parte din acelaşi complet de judecată judecătorii care sunt soţi, rude sau afini între ei, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaţie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal.

(3)Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desfiinţarea ori casarea hotărârii.

(4)Judecătorul de drepturi şi libertăţi nu poate participa, în aceeaşi cauză, la procedura de cameră preliminară, la judecata în fond sau în căile de atac.

(5)Judecătorul care a participat la soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată nu poate participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.

(6)Judecătorul care s-a pronunţat cu privire la o măsură supusă contestaţiei nu poate participa la soluţionarea contestaţiei.

IMPARÅ¢IALITATEA MAGISTRATULUI

Incompatibilitatea constă în imposibilitatea legală pentru un subiect procesual de a participa într-o cauză penală, spre a nu influenÅ£a caracterul echitabil al procesului penal. Curtea a reÅ£inut, totodată, că termenul “suspiciune rezonabilă”, utilizat în relaÅ£ie cu instituÅ£ia recuzării, determină analiza acestuia prin raportare la afectarea imparÅ£ialităţii judecătorului (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016,  M. Of.  nr. 743 din 23 septembrie 2016).

Potrivit art. 124 alin. (2) din ConstituÅ£ie, “justiÅ£ia este unică, imparÅ£ială ÅŸi egală pentru toÅ£i”, ceea ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, “în numele legii”, după cum prevede art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală, Å£inându-se seama totodată de dispoziÅ£iile art. 16 alin. (2) din ConstituÅ£ie, potrivit cărora “Nimeni nu este mai presus de lege”. Principiul imparÅ£ialităţii justiÅ£iei constituie un corolar al principiului legalităţii ce caracterizează statul de drept. Pe de altă parte, principiul imparÅ£ialităţii presupune ca autorităţile cărora le revine sarcina de a înfăptui justiÅ£ia să fie neutre. De altfel, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional a subliniat în jurisprudenÅ£a sa că neutralitatea este de esenÅ£a justiÅ£iei (Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004,  M. Of.  nr. 1049 din 12 noiembrie 2004).

ImparÅ£ialitatea magistratului, ca o garanÅ£ie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aÅŸa-numita imparÅ£ialitate subiectivă, ÅŸi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanÅ£ii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinÅ£a sa, ceea ce semnifică aÅŸa-numita imparÅ£ialitate obiectivă((în acest sens, CEDO: Procola împotriva Luxemburgului; Le Compte, van Leuven ÅŸi de Meyere împotriva Belgiei; Thorgeir Thorgeirson împotriva Islandei; Hauschildt împotriva Danemarcei; Kleyn împotriva Olandei; Piersack împotriva Belgiei; De Cubber împotriva Belgiei; Grieves împotriva Marii Britanii; Kyprianou împotriva Ciprului; Wettstein împotriva ElveÅ£iei; Padovani împotriva Italiei; Rudnichemko împotriva Ucrainei; Castillo Algar împotriva Spaniei; Micallef împotriva Maltei.  De asemenea, imparÅ£ialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparÅ£ialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naÅŸtere unor suspiciuni de lipsă de imparÅ£ialitate ( v Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014,  M. Of.  nr. 533 din 17 iulie 2014, ÅŸi Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015,  M. Of.  nr. 913 din 9 decembrie 2015). CEDO admite că nu există o delimitare clară între aspectul obiectiv ÅŸi cel subiectiv ÅŸi că, pentru a statua asupra imparÅ£ialităţii judecătorului, acelaÅŸi act al unui judecător poate fi analizat atât prin prisma demersului subiectiv, cât ÅŸi prin cea a demersului obiectiv (Hotărârea din 5 februarie 2009, pronunÅ£ată în Cauza Olujic împotriva CroaÅ£iei, § 57 ÅŸi următoarele, ÅŸi Hotărârea din 11 iulie 2013, pronunÅ£ată în Cauza Rudnichenko împotriva Ucrainei, § 114). Potrivit jurisprudenÅ£ei aceleiaÅŸi instanÅ£e, imparÅ£ialitatea, conform demersului subiectiv, se prezumă până la proba contrară, atitudinea părtinitoare a judecătorului într-o anumită cauză urmând a fi dovedită, însă Curtea poate aplica, de asemenea, testul obiectiv, pentru a determina dacă judecătorul oferă suficiente garanÅ£ii pentru a exclude orice bănuială legitimă în privinÅ£a sa (Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunÅ£ată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, § 30, ÅŸi Hotărârea din 16 decembrie 2003, pronunÅ£ată în Cauza Grieves împotriva Regatului Unit, § 69). ÃŽn aplicarea acestui test, opinia părÅ£ii cu privire la imparÅ£ialitatea judecătorului cauzei este importantă, dar nu decisivă. EsenÅ£ial este ca bănuielile referitoare la imparÅ£ialitate să poată fi justificate rezonabil, caz în care judecătorul bănuit de incompatibilitate trebuie să se retragă de la soluÅ£ionarea cauzei (Hotărârea din 11 iulie 2013, pronunÅ£ată în Cauza Rudnichenko împotriva Ucrainei, § 113, ÅŸi Hotărârea din 15 octombrie 2009, pronunÅ£ată în Cauza Micallef împotriva Maltei, § 98).

ÃŽn aceste condiÅ£ii, contrar susÅ£inerilor autorului din prezenta cauză, potrivit cărora art. 64 alin. (1) lit. f) C. pr. pen.  nu enumeră printre “elementele întemeiate”, ce conduc la suspiciunea rezonabilă că imparÅ£ialitatea este afectată, “omisiunile ÅŸi atestările neadevărate ale înscrisurilor judiciare”, recuzarea este o ipoteză de excludere a judecătorului suspect – judex suspectus (distinct de judex incapax ÅŸi judex inhabilis), iar suspiciunea poate avea numeroase temeiuri. Astfel, pot exista anumite împrejurări, interese, relaÅ£iuni, pasiuni, preocupaÅ£iuni care ar putea să producă îndoială, suspiciune asupra imparÅ£ialităţii judecătorului, ÅŸi de aceea legea, în interesul bunei justiÅ£ii, a încrederii în justiÅ£ie ÅŸi a prestigiului acesteia, prevede recuzabilitatea judecătorului suspect. Judex suspectus trebuie să fie dispensat de a judeca procesul în care, Å£inându-se cont de forÅ£a medie de rezistenţă individuală, s-ar putea prezuma că este imparÅ£ial. Or, prin enumerarea exhaustivă a “elementelor întemeiate” ce conduc la suspiciunea rezonabilă că imparÅ£ialitatea este afectată, cu includerea “omisiunilor ÅŸi atestărilor neadevărate ale înscrisurilor judiciare”, astfel cum susÅ£ine autorul excepÅ£iei, textul de lege criticat ar căpăta un caracter rigid, lipsind autorităţile competente de posibilitatea de a evalua “suspiciunea rezonabilă” că imparÅ£ialitatea judecătorului este afectată. Normele procesual penale criticate reglementează un caz de incompatibilitate cu o sferă largă de incidenţă, de natură să acopere “aparenÅ£a de incompatibilitate” (lipsa aparenÅ£ei de imparÅ£ialitate), consacrată jurisprudenÅ£ial de CEDO.

Valorificarea în dreptul procesual penal român a principiilor statuate în jurisprudenţa instanţei europene de contencios al drepturilor omului se realizează prin reglementarea, în cuprinsul dispoziţiilor art. 64 C. pr. pen., a cazurilor de incompatibilitate a judecătorului. Cu toate acestea, legiuitorul român a apreciat ca fiind necesară extinderea incidenţei cazurilor de incompatibilitate a judecătorului şi cu privire la persoanele care determină constituirea instanţei, o parte dintre dispoziţiile vizând incompatibilitatea acestuia aplicându-se, în mod corespunzător, şi procurorului, magistratului-asistent şi grefierului (art. 65 C. pr. pen.). Interpretând coroborat prevederile art. 64 alin. (1) şi ale art. 65 alin. (1) C. pr. pen., Curtea observă că în cazul procurorilor sunt aplicabile cazurile de incompatibilitate reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) şi f) C. pr. pen. Legiuitorul a exclus dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului pe cel reglementat la art. 64 alin. (1) lit. e) C. pr. pen., conform căruia judecătorul este incompatibil dacă a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faţa unui judecător sau a unei instanţe de judecată.

Autorul excepÅ£iei susÅ£ine că art. 65 C. pr. pen. diferenÅ£iază în mod nepermis motivele de incompatibilitate ale unui procuror de motivele de incompatibilitate ale unui judecător, prin aceasta părÅ£ile fiind defavorizate. ÃŽn raport cu criticile astfel formulate, rechizitoriul este un act procesual complex, reprezintă un act de sesizare a instanÅ£ei penale ÅŸi, totodată, de trimitere în judecată, care cuprinde numeroase aspecte ce au în vedere persoana trimisă în judecată ÅŸi faptele comise în cauza în care a fost întocmit. Multe dintre aceste aspecte sunt rezultatul efectuării a numeroase acte de procedură, care, în unele cazuri, pot fi realizate în perioade lungi de timp. AÅŸa încât realizarea anumitor acte de procedură într-o cauză penală nu poate crea o prezumÅ£ie de imparÅ£ialitate a procurorului care le-a efectuat, incidentă în situaÅ£ia în care acesta, devenit procuror ierarhic superior, este chemat să verifice rechizitoriul emis în respectiva cauză (Decizia nr. 521 din 24 septembrie 2019,  M. Of.  nr. 82 din 5 februarie 2020).

Legiuitorul a prevăzut, la art. 65 alin. (1) C. pr. pen., prin trimitere la art. 64 alin. (1) lit. f) C. pr. pen., că procurorul este incompatibil atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată. Această cauză de incompatibilitate a procurorului, formulată de o manieră foarte generală, constituie o garanţie a imparţialităţii acestuia, de natură a fi aplicată în orice situaţie, diferită de cele reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) C. pr. pen., atunci când există suspiciunea că anumite aspecte concrete ale cauzei ar putea afecta imparţialitatea procurorului. Prin urmare, în oricare dintre situaţiile reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) şi f) C. pr. pen., procurorul aflat într-o stare de incompatibilitate se poate abţine sau poate fi recuzat. Iar lipsa recuzării acestuia, de către părţi sau de către subiecţii procesuali principali, conform art. 67 C. pr. pen., arată că procurorul se bucură de o prezumţie de imparţialitate din partea acestora. Totodată, potrivit art. 70 alin. (6) C. pr. pen., în procedura de admitere a cererii de abţinere sau de recuzare a procurorului, procurorul ierarhic superior, în etapa urmăririi penale, sau judecătorul, în etapa camerei preliminare sau în cea a judecăţii, stabileşte în ce măsură actele îndeplinite sau măsurile dispuse de procurorul care a formulat cerere de abţinere sau care este recuzat se menţin.

Aspectele menţionate anterior constituie garanţii ale imparţialităţii procurorului, de natură să asigure dreptul părţilor la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituţie.Decizia nr. 94 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) şi ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală

RECUZAREA

Incompatibilitatea constă în imposibilitatea legală pentru un subiect procesual de a participa într-o cauză penală, spre a nu influenÅ£a caracterul echitabil al procesului penal. Termenul “suspiciune rezonabilă”, utilizat în relaÅ£ie cu instituÅ£ia recuzării, determină analiza acestuia prin raportare la afectarea imparÅ£ialităţii judecătorului (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016,  M. Of.  nr. 743 din 23 septembrie 2016).

Potrivit art. 124 alin. (2) din ConstituÅ£ie, “justiÅ£ia este unică, imparÅ£ială ÅŸi egală pentru toÅ£i”, ceea ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, “în numele legii”, după cum prevede art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală, Å£inându-se seama totodată de dispoziÅ£iile art. 16 alin. (2) din ConstituÅ£ie, potrivit cărora “Nimeni nu este mai presus de lege”. Principiul imparÅ£ialităţii justiÅ£iei constituie un corolar al principiului legalităţii ce caracterizează statul de drept. Principiul imparÅ£ialităţii presupune ca autorităţile cărora le revine sarcina de a înfăptui justiÅ£ia să fie neutre. De altfel, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional a subliniat în jurisprudenÅ£a sa că neutralitatea este de esenÅ£a justiÅ£iei (Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004,  M. Of.  nr. 1049 din 12 noiembrie 2004).

ImparÅ£ialitatea magistratului, ca o garanÅ£ie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aÅŸa-numita imparÅ£ialitate subiectivă, ÅŸi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanÅ£ii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinÅ£a sa, ceea ce semnifică aÅŸa-numita imparÅ£ialitate obiectivă.(  (  CEDO: Procola împotriva Luxemburgului; Le Compte, van Leuven ÅŸi de Meyere împotriva Belgiei; Thorgeir Thorgeirson împotriva Islandei; Hauschildt împotriva Danemarcei; Kleyn împotriva Olandei; Piersack împotriva Belgiei; De Cubber împotriva Belgiei; Grieves împotriva Marii Britanii; Kyprianou împotriva Ciprului; Wettstein împotriva ElveÅ£iei; Padovani împotriva Italiei; Rudnichemko împotriva Ucrainei; Castillo Algar împotriva Spaniei; Micallef împotriva Maltei).  De asemenea, imparÅ£ialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparÅ£ialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naÅŸtere unor suspiciuni de lipsă de imparÅ£ialitate (v Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014,  M. Of.  nr. 533 din 17 iulie 2014, ÅŸi Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015,  M. Of.  nr. 913 din 9 decembrie 2015). CEDO admite că nu există o delimitare clară între aspectul obiectiv ÅŸi cel subiectiv ÅŸi că, pentru a statua asupra imparÅ£ialităţii judecătorului, acelaÅŸi act al unui judecător poate fi analizat atât prin prisma demersului subiectiv, cât ÅŸi prin cea a demersului obiectiv (Hotărârea din 5 februarie 2009, pronunÅ£ată în Cauza Olujic împotriva CroaÅ£iei, § 57 ÅŸi următoarele, ÅŸi Hotărârea din 11 iulie 2013, pronunÅ£ată în Cauza Rudnichenko împotriva Ucrainei, § 114). Potrivit jurisprudenÅ£ei aceleiaÅŸi instanÅ£e, imparÅ£ialitatea, conform demersului subiectiv, se prezumă până la proba contrară, atitudinea părtinitoare a judecătorului într-o anumită cauză urmând a fi dovedită, însă Curtea poate aplica, de asemenea, testul obiectiv, pentru a determina dacă judecătorul oferă suficiente garanÅ£ii pentru a exclude orice bănuială legitimă în privinÅ£a sa (Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunÅ£ată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, § 30, ÅŸi Hotărârea din 16 decembrie 2003, pronunÅ£ată în Cauza Grieves împotriva Regatului Unit, § 69). ÃŽn aplicarea acestui test, opinia părÅ£ii cu privire la imparÅ£ialitatea judecătorului cauzei este importantă, dar nu decisivă. EsenÅ£ial este ca bănuielile referitoare la imparÅ£ialitate să poată fi justificate rezonabil, caz în care judecătorul bănuit de incompatibilitate trebuie să se retragă de la soluÅ£ionarea cauzei (Hotărârea din 11 iulie 2013, pronunÅ£ată în Cauza Rudnichenko împotriva Ucrainei, § 113, ÅŸi Hotărârea din 15 octombrie 2009, pronunÅ£ată în Cauza Micallef împotriva Maltei, § 98).

Recuzarea este o ipoteză de excludere a judecătorului suspectjudex suspectus (distinct de judex incapax ÅŸi judex inhabilis), iar suspiciunea poate avea numeroase temeiuri. Astfel, pot exista anumite împrejurări, interese, relaÅ£iuni, pasiuni, preocupaÅ£iuni care ar putea să producă îndoială, suspiciune asupra imparÅ£ialităţii judecătorului, ÅŸi de aceea legea, în interesul bunei justiÅ£ii, a încrederii în justiÅ£ie ÅŸi a prestigiului acesteia, prevede recuzabilitatea judecătorului suspect. Judex suspectus trebuie să fie dispensat de a judeca procesul în care, Å£inându-se cont de forÅ£a medie de rezistenţă individuală, s-ar putea prezuma că este imparÅ£ial. Or, prin enumerarea exhaustivă a “elementelor întemeiate” ce conduc la suspiciunea rezonabilă că imparÅ£ialitatea este afectată, cu includerea “omisiunilor ÅŸi atestărilor neadevărate ale înscrisurilor judiciare”, astfel cum susÅ£ine autorul excepÅ£iei, textul de lege criticat ar căpăta un caracter rigid, lipsind autorităţile competente de posibilitatea de a evalua “suspiciunea rezonabilă” că imparÅ£ialitatea judecătorului este afectată. Normele procesual penale criticate reglementează un caz de incompatibilitate cu o sferă largă de incidenţă, de natură să acopere “aparenÅ£a de incompatibilitate” (lipsa aparenÅ£ei de imparÅ£ialitate), consacrată jurisprudenÅ£ial de CEDO, aÅŸa încât susÅ£inerile autorului excepÅ£iei sunt nefondate, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 64 alin. (1) lit. f) C. pr. pen. urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Valorificarea în dreptul procesual penal român a principiilor statuate în jurisprudenţa instanţei europene de contencios al drepturilor omului se realizează prin reglementarea, în cuprinsul dispoziţiilor art. 64 C. pr. pen., a cazurilor de incompatibilitate a judecătorului. Cu toate acestea, legiuitorul român a apreciat ca fiind necesară extinderea incidenţei cazurilor de incompatibilitate a judecătorului şi cu privire la persoanele care determină constituirea instanţei, o parte dintre dispoziţiile vizând incompatibilitatea acestuia aplicându-se, în mod corespunzător, şi procurorului, magistratului-asistent şi grefierului (art. 65 C. pr. pen.). Interpretând coroborat prevederile art. 64 alin. (1) şi ale art. 65 alin. (1) C. pr. pen., Curtea observă că în cazul procurorilor sunt aplicabile cazurile de incompatibilitate reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) şi f) C. pr. pen. Legiuitorul a exclus dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului pe cel reglementat la art. 64 alin. (1) lit. e) C. pr. pen., conform căruia judecătorul este incompatibil dacă a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faţa unui judecător sau a unei instanţe de judecată.

Autorul excepÅ£iei susÅ£ine că art. 65 C. pr. pen. diferenÅ£iază în mod nepermis motivele de incompatibilitate ale unui procuror de motivele de incompatibilitate ale unui judecător, prin aceasta părÅ£ile fiind defavorizate. Rechizitoriul este un act procesual complex, reprezintă un act de sesizare a instanÅ£ei penale ÅŸi, totodată, de trimitere în judecată, care cuprinde numeroase aspecte ce au în vedere persoana trimisă în judecată ÅŸi faptele comise în cauza în care a fost întocmit. Multe dintre aceste aspecte sunt rezultatul efectuării a numeroase acte de procedură, care, în unele cazuri, pot fi realizate în perioade lungi de timp. AÅŸa încât realizarea anumitor acte de procedură într-o cauză penală nu poate crea o prezumÅ£ie de imparÅ£ialitate a procurorului care le-a efectuat, incidentă în situaÅ£ia în care acesta, devenit procuror ierarhic superior, este chemat să verifice rechizitoriul emis în respectiva cauză (Decizia nr. 521 din 24 septembrie 2019,  M. Of.  nr. 82 din 5 februarie 2020).

Legiuitorul a prevăzut, la art. 65 alin. (1) C. pr. pen., prin trimitere la art. 64 alin. (1) lit. f) C. pr. pen., că procurorul este incompatibil atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată. Această cauză de incompatibilitate a procurorului, formulată de o manieră foarte generală, constituie o garanţie a imparţialităţii acestuia, de natură a fi aplicată în orice situaţie, diferită de cele reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) C. pr. pen., atunci când există suspiciunea că anumite aspecte concrete ale cauzei ar putea afecta imparţialitatea procurorului. Prin urmare, în oricare dintre situaţiile reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) şi f) C. pr. pen., procurorul aflat într-o stare de incompatibilitate se poate abţine sau poate fi recuzat. Iar lipsa recuzării acestuia, de către părţi sau de către subiecţii procesuali principali, conform art. 67 C. pr. pen., arată că procurorul se bucură de o prezumţie de imparţialitate din partea acestora. Totodată, potrivit art. 70 alin. (6) C. pr. pen., în procedura de admitere a cererii de abţinere sau de recuzare a procurorului, procurorul ierarhic superior, în etapa urmăririi penale, sau judecătorul, în etapa camerei preliminare sau în cea a judecăţii, stabileşte în ce măsură actele îndeplinite sau măsurile dispuse de procurorul care a formulat cerere de abţinere sau care este recuzat se menţin.

Aspectele menţionate anterior constituie garanţii ale imparţialităţii procurorului, de natură să asigure dreptul părţilor la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituţie. Decizia nr. 94 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) şi ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală

  IMPARÅ¢IALITATEA MAGISTRATULUI,  GARANÅ¢IE A DREPTULUI LA UN PROCES ECHITABIL

Incompatibilitatea constă în imposibilitatea legală pentru un subiect procesual de a participa într-o cauză penală, spre a nu influenÅ£a caracterul echitabil al procesului penal. Curtea a reÅ£inut, totodată, că termenul “suspiciune rezonabilă”, utilizat în relaÅ£ie cu instituÅ£ia recuzării, determină analiza acestuia prin raportare la afectarea imparÅ£ialităţii judecătorului (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, M. Of. nr.  743 din 23 septembrie 2016).

 . Potrivit art. 124 alin. (2) din ConstituÅ£ie, “justiÅ£ia este unică, imparÅ£ială ÅŸi egală pentru toÅ£i”, ceea ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, “în numele legii”, după cum prevede art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală, Å£inându-se seama totodată de dispoziÅ£iile art. 16 alin. (2) din ConstituÅ£ie, potrivit cărora “Nimeni nu este mai presus de lege”. Principiul imparÅ£ialităţii justiÅ£iei constituie un corolar al principiului legalităţii ce caracterizează statul de drept. Pe de altă parte, principiul imparÅ£ialităţii presupune ca autorităţile cărora le revine sarcina de a înfăptui justiÅ£ia să fie neutre. De altfel, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional a subliniat în jurisprudenÅ£a sa că neutralitatea este de esenÅ£a justiÅ£iei (Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004, M. Of. nr.  1049 din 12 noiembrie 2004).

Potrivit cu jurisprudenÅ£a instanÅ£ei de la Strasbourg (în acest sens, hotărârile pronunÅ£ate în cauzele CEDO : Procola împotriva Luxemburgului; Le Compte, van Leuven ÅŸi de Meyere împotriva Belgiei; Thorgeir Thorgeirson împotriva Islandei; Hauschildt împotriva Danemarcei; Kleyn împotriva Olandei; Piersack împotriva Belgiei; De Cubber împotriva Belgiei; Grieves împotriva Marii Britanii; Kyprianou împotriva Ciprului; Wettstein împotriva ElveÅ£iei; Padovani împotriva Italiei; Rudnichemko împotriva Ucrainei; Castillo Algar împotriva Spaniei; Micallef împotriva Maltei),  imparÅ£ialitatea magistratului, ca o garanÅ£ie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aÅŸa-numita imparÅ£ialitate subiectivă, ÅŸi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanÅ£ii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinÅ£a sa, ceea ce semnifică aÅŸa-numita imparÅ£ialitate obiectivă. De asemenea, imparÅ£ialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparÅ£ialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naÅŸtere unor suspiciuni de lipsă de imparÅ£ialitate (v Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014, M. Of. nr.  533 din 17 iulie 2014, ÅŸi Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015, M. Of. nr.  913 din 9 decembrie 2015). CEDO admite că nu există o delimitare clară între aspectul obiectiv ÅŸi cel subiectiv ÅŸi că, pentru a statua asupra imparÅ£ialităţii judecătorului, acelaÅŸi act al unui judecător poate fi analizat atât prin prisma demersului subiectiv, cât ÅŸi prin cea a demersului obiectiv (Hotărârea din 5 februarie 2009, pronunÅ£ată în Cauza Olujic împotriva CroaÅ£iei, §  57 ÅŸi următoarele, ÅŸi Hotărârea din 11 iulie 2013, pronunÅ£ată în Cauza Rudnichenko împotriva Ucrainei, §  114). Potrivit jurisprudenÅ£ei aceleiaÅŸi instanÅ£e, imparÅ£ialitatea, conform demersului subiectiv, se prezumă până la proba contrară, atitudinea părtinitoare a judecătorului într-o anumită cauză urmând a fi dovedită, însă Curtea poate aplica, de asemenea, testul obiectiv, pentru a determina dacă judecătorul oferă suficiente garanÅ£ii pentru a exclude orice bănuială legitimă în privinÅ£a sa (Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunÅ£ată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, §  30, ÅŸi Hotărârea din 16 decembrie 2003, pronunÅ£ată în Cauza Grieves împotriva Regatului Unit, §  69). ÃŽn aplicarea acestui test, opinia părÅ£ii cu privire la imparÅ£ialitatea judecătorului cauzei este importantă, dar nu decisivă. EsenÅ£ial este ca bănuielile referitoare la imparÅ£ialitate să poată fi justificate rezonabil, caz în care judecătorul bănuit de incompatibilitate trebuie să se retragă de la soluÅ£ionarea cauzei (Hotărârea din 11 iulie 2013, pronunÅ£ată în Cauza Rudnichenko împotriva Ucrainei, §  113, ÅŸi Hotărârea din 15 octombrie 2009, pronunÅ£ată în Cauza Micallef împotriva Maltei, §  98).

Prin enumerarea exhaustivă a “elementelor întemeiate” ce conduc la suspiciunea rezonabilă că imparÅ£ialitatea este afectată, cu includerea “omisiunilor ÅŸi atestărilor neadevărate ale înscrisurilor judiciare”, astfel cum susÅ£ine autorul excepÅ£iei, textul de lege criticat ar căpăta un caracter rigid, lipsind autorităţile competente de posibilitatea de a evalua “suspiciunea rezonabilă” că imparÅ£ialitatea judecătorului este afectată. Normele procesual penale criticate reglementează un caz de incompatibilitate cu o sferă largă de incidenţă, de natură să acopere “aparenÅ£a de incompatibilitate” (lipsa aparenÅ£ei de imparÅ£ialitate), consacrată jurisprudenÅ£ial de CEDO.

  Valorificarea în dreptul procesual penal român a principiilor statuate în jurisprudenÅ£a instanÅ£ei europene de contencios al drepturilor omului se realizează prin reglementarea, în cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 64 C. pr. pen., a cazurilor de incompatibilitate a judecătorului. Cu toate acestea, legiuitorul român a apreciat ca fiind necesară extinderea incidenÅ£ei cazurilor de incompatibilitate a judecătorului ÅŸi cu privire la persoanele care determină constituirea instanÅ£ei, o parte dintre dispoziÅ£iile vizând incompatibilitatea acestuia aplicându-se, în mod corespunzător, ÅŸi procurorului, magistratului-asistent ÅŸi grefierului (art. 65 C. pr. pen.). Interpretând coroborat prevederile art. 64 alin. (1) ÅŸi ale art. 65 alin. (1) C. pr. pen., Curtea observă că în cazul procurorilor sunt aplicabile cazurile de incompatibilitate reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) ÅŸi f) C. pr. pen.. Legiuitorul a exclus dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului pe cel reglementat la art. 64 alin. (1) lit. e) C. pr. pen., conform căruia judecătorul este incompatibil dacă a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faÅ£a unui judecător sau a unei instanÅ£e de judecată.

Se susÅ£ine că art. 65 C. pr. pen. diferenÅ£iază în mod nepermis motivele de incompatibilitate ale unui procuror de motivele de incompatibilitate ale unui judecător, prin aceasta părÅ£ile fiind defavorizate. ÃŽn raport cu criticile astfel formulate, rechizitoriul este un act procesual complex, reprezintă un act de sesizare a instanÅ£ei penale ÅŸi, totodată, de trimitere în judecată, care cuprinde numeroase aspecte ce au în vedere persoana trimisă în judecată ÅŸi faptele comise în cauza în care a fost întocmit. Multe dintre aceste aspecte sunt rezultatul efectuării a numeroase acte de procedură, care, în unele cazuri, pot fi realizate în perioade lungi de timp. AÅŸa încât realizarea anumitor acte de procedură într-o cauză penală nu poate crea o prezumÅ£ie de imparÅ£ialitate a procurorului care le-a efectuat, incidentă în situaÅ£ia în care acesta, devenit procuror ierarhic superior, este chemat să verifice rechizitoriul emis în respectiva cauză (Decizia nr. 521 din 24 septembrie 2019, M. Of. nr.  82 din 5 februarie 2020).

Legiuitorul a prevăzut, la art. 65 alin. (1) C. pr. pen., prin trimitere la art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, că procurorul este incompatibil atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea sa este afectată. Această cauză de incompatibilitate a procurorului, formulată de o manieră foarte generală, constituie o garanÅ£ie a imparÅ£ialităţii acestuia, de natură a fi aplicată în orice situaÅ£ie, diferită de cele reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) C. pr. pen., atunci când există suspiciunea că anumite aspecte concrete ale cauzei ar putea afecta imparÅ£ialitatea procurorului. Prin urmare, în oricare dintre situaÅ£iile reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) ÅŸi f) C. pr. pen., procurorul aflat într-o stare de incompatibilitate se poate abÅ£ine sau poate fi recuzat. Iar lipsa recuzării acestuia, de către părÅ£i sau de către subiecÅ£ii procesuali principali, conform art. 67 C. pr. pen., arată că procurorul se bucură de o prezumÅ£ie de imparÅ£ialitate din partea acestora. Totodată, potrivit art. 70 alin. (6) C. pr. pen., în procedura de admitere a cererii de abÅ£inere sau de recuzare a procurorului, procurorul ierarhic superior, în etapa urmăririi penale, sau judecătorul, în etapa camerei preliminare sau în cea a judecăţii, stabileÅŸte în ce măsură actele îndeplinite sau măsurile dispuse de procurorul care a formulat cerere de abÅ£inere sau care este recuzat se menÅ£in.  Decizia  nr. 94 din 10 martie 2022 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 64 alin. (1) lit. f) ÅŸi ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală

65

V Decizia  nr. 94 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) şi ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală,  Decizia nr. 94 din 10 martie 2022 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) şi ale art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală

68

Art. 68. – Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării

(1)Abţinerea sau recuzarea judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminară se soluţionează de un judecător de la aceeaşi instanţă.

(2)Abţinerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluţionează de un alt complet de judecată.

(3)Abţinerea sau recuzarea magistratului-asistent se soluţionează de completul de judecată.

(4)Abţinerea sau recuzarea grefierului se soluţionează de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de completul de judecată.

(5)Soluţionarea abţinerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări şi poate asculta procurorul, subiecţii procesuali principali, părţile şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se solicită.

(6)În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.

(7)Încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.

 (8)Când pentru soluÅ£ionarea abÅ£inerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un judecător din cadrul aceleiaÅŸi instanÅ£e sau, în cazul instanÅ£elor organizate pe secÅ£ii, din cadrul aceleiaÅŸi secÅ£ii ÅŸi nici din cadrul unei secÅ£ii cu aceeaÅŸi specializare, cererea se soluÅ£ionează de un judecător de la instanÅ£a ierarhic superioară.

 (9)La instanÅ£ele care nu sunt organizate pe secÅ£ii, în cazul în care se admite abÅ£inerea sau recuzarea ÅŸi nu se poate desemna un judecător de la instanÅ£a competentă pentru soluÅ£ionarea cauzei, judecătorul de la instanÅ£a ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a formulat declaraÅ£ia de abÅ£inere sau cererea de recuzare, din circumscripÅ£ia aceleiaÅŸi curÅ£i de apel sau din circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel învecinate.

  (91)ÃŽn cazul în care se admite abÅ£inerea sau recuzarea, dacă instanÅ£a competentă pentru soluÅ£ionarea cauzei este organizată pe secÅ£ii ÅŸi nu se poate desemna un judecător de la secÅ£ia corespunzătoare a acestei instanÅ£e, soluÅ£ionarea cauzei se realizează de o altă secÅ£ie a aceleiaÅŸi instanÅ£e, care are aceeaÅŸi specializare. Dacă nu există o secÅ£ie cu aceeaÅŸi specializare, judecătorul de la instanÅ£a ierarhic superioară desemnează o altă instanţă egală în grad cu instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a formulat declaraÅ£ia de abÅ£inere sau cererea de recuzare, din circumscripÅ£ia aceleiaÅŸi curÅ£i de apel sau din circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel învecinate.
               (10)DispoziÅ£iile alin. (8)-(91) se aplică în mod corespunzător ÅŸi în cazul soluÅ£ionării abÅ£inerii sau recuzării judecătorului care face parte din completul de judecată.

CONSILIUL  SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Recuzarea nu constituie o acÅ£iune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii. Curtea a observat că reglementarea criticată se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziÅ£iilor art. 126 alin. (2) din ConstituÅ£ie, este atributul exclusiv al legiuitorului. (  Decizia nr. 163 din 9 martie 2021,  M. Of.  nr. 475 din 6 mai 2021). Regulile de procedură instituite prin reglementarea criticată se justifică prin intenÅ£ia legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiÅ£ie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părÅ£ilor la soluÅ£ionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Å£inându-se seama ÅŸi de interesele legitime ale celorlalte părÅ£i, nu numai de cele ale părÅ£ii care a formulat cererea de recuzare (Decizia nr. 366 din 28 mai 2019,  M. Of.  nr. 670 din 12 august 2019, § 21).

SemnificaÅ£ia noÅ£iunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conÅ£inutul textului despre care este vorba ÅŸi de domeniul pe care îl acoperă, precum ÅŸi de numărul ÅŸi de calitatea destinatarilor săi. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reÅ£inut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare ÅŸi de adaptare la circumstanÅ£ele schimbătoare va exista întotdeauna. (Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015,  M. Of.  nr. 216 din 23 martie 2016).  Normele de procedură criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie. ÃŽn acest sens sunt ÅŸi prevederile art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanÅ£elor judecătoreÅŸti, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, potrivit cărora “Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abÅ£inerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluÅ£iona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaÅŸi materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toÅ£i membrii completului se vor soluÅ£iona de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluÅ£ionate de completul din materia ÅŸi după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanÅ£ei” (Decizia nr. 366 din 28 mai 2019,    Â§ 24).

Principiul distribuirii aleatorii a cauzelor stă la baza desfăşurării activităţii de judecată, fiind reglementat ca atare în art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, M. Of.  nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, potrivit cărora “Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor ÅŸi continuităţii, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective”. Potrivit art. 53 alin. (1) din acelaÅŸi act normativ, “Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat”.

Interpretând noÅ£iunea de “cauză”, cuprinsă în dispoziÅ£iile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – SecÅ£ia de contencios administrativ ÅŸi fiscal a reÅ£inut, de exemplu, prin Decizia nr. 5.103/2011, că “aplicarea metodei de interpretare logico-sistematică a legii (…) conduce la concluzia (…) în sensul că noÅ£iunea de «cauză» se referă la litigiile «de fond», iar nu ÅŸi la incidentele ivite în cursul soluÅ£ionării acestora, precum recuzarea judecătorilor.(…) Doctrina procesual-civilă defineÅŸte abÅ£inerea ÅŸi recuzarea drept incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanÅ£ei învestite cu soluÅ£ionarea unui litigiu, fără a le conferi identitatea unui proces de sine stătător.”. ÃŽn acelaÅŸi sens, Curtea ConstituÅ£ională a reÅ£inut prin Decizia nr. 366 din 28 mai 2019,    Â§ 23, că “cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei”.

Cu privire la conÅ£inutul noÅ£iunii de “repartizare aleatorie”, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – SecÅ£ia de contencios administrativ ÅŸi fiscal a reÅ£inut, în Decizia nr. 5.103/2011, că “este indiscutabil că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 ÅŸi art. 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanÅ£ie în plus independenÅ£ei funcÅ£ionale a judecătorului ÅŸi imparÅ£ialităţii actului de justiÅ£ie, principala modalitate de repartizare aleatorie fiind cea informatică. Art. 139 din aceeaÅŸi lege deleagă însă Consiliului Superior al Magistraturii atribuÅ£ia de a adopta norme secundare în vederea organizării executării legii ÅŸi îi conferă o anumită marjă de apreciere în acest sens, de vreme ce prin regulamentul de ordine interioară adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii se stabilesc «modul ÅŸi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuÅ£iei aleatorii ÅŸi continuităţii». Dreptul de apreciere pe care legea îl conferă autorităţii emitente este menit să asigure normelor administrative de organizare a instanÅ£elor acea flexibilitate necesară asigurării interesului public al bunei înfăptuiri a justiÅ£iei, care, pe lângă principiul enunÅ£at în art. 11 din Legea nr. 304/2004, este guvernată de o serie de alte garanÅ£ii ale dreptului la un proces echitabil, consacrat în instrumente juridice interne ÅŸi internaÅ£ionale, garanÅ£ii între care se numără ÅŸi termenul rezonabil, care ar putea fi afectat prin aplicarea rigidă a repartizării aleatorii, exclusiv în sistem informatic, pentru orice tip de cerere accesorie sau incidentală ivită în cursul unui litigiu.”

Considerentele citate se referă la interpretarea ÅŸi aplicarea legii realizată de o instanţă de judecată, iar nu, în sine, la constituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor legale. Curtea a apreciat însă că sunt relevante în cauză, deoarece raÅ£ionamentul logico-juridic pe care îl enunţă este deopotrivă aplicabil în evaluarea constituÅ£ionalităţii dispoziÅ£iilor criticate în faÅ£a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, câtă vreme exprimă justul echilibru pe care legiuitorul, în aplicarea dispoziÅ£iilor constituÅ£ionale ale art. 124 – ÃŽnfăptuirea justiÅ£iei ÅŸi ale art. 126 – InstanÅ£ele judecătoreÅŸti, trebuie să îl asigure în privinÅ£a respectării tuturor principiilor care guvernează activitatea instanÅ£elor judecătoreÅŸti. Astfel, niciunul dintre aceste principii nu trebuie interpretat ÅŸi aplicat rigid, ad absurdum, întrucât ar fi în detrimentul respectării celorlalte principii incidente ÅŸi al înfăptuirii justiÅ£iei în ansamblu.

Odată ce completul competent să soluÅ£ioneze cauza a fost desemnat printr-o repartizare aleatorie, în sistem informatizat, judecarea incidentelor procedurale în legătură cu această cauză, de un complet stabilit printr-o modalitate care valorifică însăşi repartizarea aleatorie realizată iniÅ£ial, reprezintă tot o expresie a repartizării aleatorii, neexistând completuri predeterminate care soluÅ£ionează astfel de cereri (Decizia nr. 742 din 4 noiembrie 2021,  M. Of.  nr. 173 din 2 februarie 2022).

Repartizarea aleatorie în sistem informatizat a tuturor incidentelor ivite în cursul soluÅ£ionării proceselor pe rolul instanÅ£elor judecătoreÅŸti ar conduce la prelungirea nejustificată sau chiar blocarea activităţii de judecată. Tocmai de aceea, o anumită flexibilitate este de dorit, câtă vreme nu afectează principiile de înfăptuire a justiÅ£iei în substanÅ£a lor – în speţă, câtă vreme nu este pusă în discuÅ£ie repartizarea aleatorie a litigiilor “de fond”. Or, din acest punct de vedere, Curtea a observat că, potrivit art. 110 alin. (2) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanÅ£elor judecătoreÅŸti,  M. Of.  nr. 970 din 28 decembrie 2015, “Dacă în urma soluÅ£ionării incidentelor procedurale prevăzute la alin. (1) [n.a. referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abÅ£inerea tuturor membrilor completului de judecată] se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu. Dacă mai există un singur complet care judecă în acea materie, cauza se repartizează acestuia”.

Lipsa menÅ£iunii exprese a obligaÅ£iei de repartizare aleatorie a soluÅ£ionării cererilor de abÅ£inere sau de recuzare nu determină neconstituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor art. 68 alin. (2) C. pr. pen. în raport cu prevederile din ConstituÅ£ie invocate. Redactarea dată de legiuitor permite o abordare flexibilă în privinÅ£a stabilirii completului de judecată competent să soluÅ£ioneze aceste cereri, asigurând, totodată, exigenÅ£ele de imparÅ£ialitate a instanÅ£ei de judecată, prin stabilirea expresă a regulii în sensul că întotdeauna acest complet trebuie să fie “altul” decât cel din care face parte judecătorul recuzat. ÃŽn măsura în care, prin acte de aplicare a legii, precum Regulamentul de ordine interioară al instanÅ£elor judecătoreÅŸti, invocat anterior, s-ar încălca dispoziÅ£iile legale referitoare la principiile ce guvernează activitatea de judecată, partea interesată le poate contesta la instanÅ£ele judecătoreÅŸti competente.Decizia nr. 92 din 10 martie 2022 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală

Autorul excepÅ£iei nu indică vreun temei constituÅ£ional ori convenÅ£ional, deÅŸi, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, republicată, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, sesizările adresate CurÅ£ii ConstituÅ£ionale trebuie motivate. Orice excepÅ£ie de neconstituÅ£ionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă ÅŸi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, ÅŸi anume textul contestat din punctul de vedere al constituÅ£ionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum ÅŸi motivarea de către autorul excepÅ£iei a relaÅ£iei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituÅ£ionalităţii textului criticat. ÃŽn condiÅ£iile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv (Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, M. Of. nr.  12 din 6 ianuarie 2012 ). Motivarea în sine a excepÅ£iei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepÅ£iei nu este o condiÅ£ie sine qua non a existenÅ£ei acesteia. ÃŽn situaÅ£ia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis ÅŸi clar, astfel încât instanÅ£a constituÅ£ională să poată reÅ£ine în mod rezonabil existenÅ£a unei minime critici de neconstituÅ£ionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi să considere deci că autorul acesteia a respectat ÅŸi a cuprins în excepÅ£ia ridicată cele trei elemente menÅ£ionate.

  Curtea apreciază că, în cauză, susÅ£inerile autorului excepÅ£iei nu sunt suficiente pentru a identifica, în mod rezonabil, un temei constituÅ£ional ori convenÅ£ional pretins încălcat. Cu alte cuvinte, dacă s-ar proceda la examinarea excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanÅ£a de control constituÅ£ional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituÅ£ionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în raport cu dispoziÅ£iile art. 146 din ConstituÅ£ie, în condiÅ£iile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că “sesizarea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale se dispune de către instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a ridicat excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părÅ£ilor, opinia instanÅ£ei asupra excepÅ£iei, ÅŸi va fi însoÅ£ită de dovezile depuse de părÅ£i” (v Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, M. Of. nr.  555 din 23 iulie 2008).Decizia  nr. 519 din 15 iulie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 68 alin. (7) ÅŸi ale art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală

REPARTIZAREA CAUZELOR ÃŽN MOD ALEATORIU

Dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. pr. pen. sunt criticate, în esenţă, pentru pretinsa imprecizie în redactare/redactarea eliptică, de natură a permite eludarea legii, prin nerepartizarea cauzelor (pe completuri de judecată), în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Această pretinsă neclaritate a generat apariţia unei alte reguli de repartizare a soluţionării cererilor de abţinere şi de recuzare, prevăzută într-un act administrativ, şi anume Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, având ca emitent Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, încălcându-se astfel dispoziţiile constituţionale invocate.

  Curtea a mai examinat susÅ£ineri similare care au vizat aceeaÅŸi soluÅ£ie legislativă, cuprinsă însă în art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia “AbÅ£inerea sau recuzarea se soluÅ£ionează de un alt complet al instanÅ£ei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abÅ£ine. (…)”. Åži cu acele prilejuri s-a susÅ£inut că normele criticate încalcă aceleaÅŸi dispoziÅ£ii constituÅ£ionale întrucât, “printr-o formulare eliptică ÅŸi imprecisă, creează posibilitatea eludării legii, prin nerepartizarea cauzelor (pe completuri de judecată) în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Textul criticat din Codul de procedură civilă reglementează procedura de judecată a cererilor de abÅ£inere ÅŸi recuzare, prevăzând că acestea «se soluÅ£ionează de un alt complet al instanÅ£ei respective» fără să menÅ£ioneze expres că respectivele cereri se repartizează aleatoriu unui alt complet, iar, din această perspectivă, neimpunând obligativitatea repartizării aleatorii, legiuitorul a lăsat loc arbitrariului, textul criticat fiind, astfel, deficitar din perspectiva lipsei de corelare cu prevederi similare din Codul de procedură civilă”.

  Respingând ca neîntemeiată excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate, Curtea a invocat decizii pronunÅ£ate în aceeaÅŸi materie, arătând că ” recuzarea nu constituie o acÅ£iune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii. Rreglementarea criticată se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziÅ£iilor art. 126 alin. (2) din ConstituÅ£ie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Regulile de procedură instituite prin reglementarea criticată se justifică prin intenÅ£ia legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiÅ£ie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părÅ£ilor la soluÅ£ionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Å£inându-se seama ÅŸi de interesele legitime ale celorlalte părÅ£i, nu numai de cele ale părÅ£ii care a formulat cererea de recuzare” (Decizia nr. 366 din 28 mai 2019, M. Of. nr.  670 din 12 august 2019, §  21).

  Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din ConstituÅ£ie, “aÅŸa cum s-a statuat în jurisprudenÅ£a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale (v , spre exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, M. Of. nr.  216 din 23 martie 2016), făcând referire la jurisprudenÅ£a CEDO , semnificaÅ£ia noÅ£iunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conÅ£inutul textului despre care este vorba ÅŸi de domeniul pe care îl acoperă, precum ÅŸi de numărul ÅŸi de calitatea destinatarilor săi. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reÅ£inut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare ÅŸi de adaptare la circumstanÅ£ele schimbătoare va exista întotdeauna. Normele de procedură criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie. ÃŽn acest sens sunt ÅŸi prevederile art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanÅ£elor judecătoreÅŸti, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, potrivit cărora «Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abÅ£inerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluÅ£iona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaÅŸi materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toÅ£i membrii completului se vor soluÅ£iona de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluÅ£ionate de completul din materia ÅŸi după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanÅ£ei»” (Decizia nr. 366 din 28 mai 2019,   Â§  24).

 Principiul distribuirii aleatorii a cauzelor stă la baza desfăşurării activităţii de judecată, fiind reglementat ca atare în art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reM. Of. nr.  827 din 13 septembrie 2005, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, potrivit cărora “Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor ÅŸi continuităţii, cu excepÅ£ia situaÅ£iilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective”. Potrivit art. 53 alin. (1) din acelaÅŸi act normativ, “Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat”.

  Interpretând noÅ£iunea de “cauză” cuprinsă în dispoziÅ£iile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – SecÅ£ia de contencios administrativ ÅŸi fiscal a reÅ£inut, de exemplu, prin Decizia nr. 5.103/2011, că “aplicarea metodei de interpretare logico-sistematică a legii (…) conduce la concluzia (…) în sensul că noÅ£iunea de «cauză» se referă la litigiile «de fond», iar nu ÅŸi la incidentele ivite în cursul soluÅ£ionării acestora, precum recuzarea judecătorilor.(…) Doctrina procesual-civilă defineÅŸte abÅ£inerea ÅŸi recuzarea drept incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanÅ£ei învestite cu soluÅ£ionarea unui litigiu, fără a le conferi identitatea unui proces de sine-stătător.(…)”. ÃŽn acelaÅŸi sens, Curtea ConstituÅ£ională a reÅ£inut prin Decizia nr. 366 din 28 mai 2019,  §  23, că “cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei”.

ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – SecÅ£ia de contencios administrativ ÅŸi fiscal a reÅ£inut, în Decizia nr. 5.103/2011, că “este indiscutabil că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 ÅŸi 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanÅ£ie în plus independenÅ£ei funcÅ£ionale a judecătorului ÅŸi imparÅ£ialităţii actului de justiÅ£ie, principala modalitate de repartizare aleatorie fiind cea informatică. Art. 139 din aceeaÅŸi lege delegă însă Consiliului Superior al Magistraturii atribuÅ£ia de a adopta norme secundare în vederea organizării executării legii ÅŸi îi conferă o anumită marjă de apreciere în acest sens, de vreme ce prin regulamentul de ordine interioară adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii se stabilesc «modul ÅŸi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuÅ£iei aleatorii ÅŸi continuităţii». Dreptul de apreciere pe care legea îl conferă autorităţii emitente este menit să asigure normelor administrative de organizare a instanÅ£elor acea flexibilitate necesară asigurării interesului public al bunei înfăptuiri a justiÅ£iei, care, pe lângă principiul enunÅ£at în art. 11 din Legea nr. 304/2004, este guvernată de o serie de alte garanÅ£ii ale dreptului la un proces echitabil, consacrat în instrumente juridice interne ÅŸi internaÅ£ionale, garanÅ£ii între care se numără ÅŸi termenul rezonabil, care ar putea fi afectat prin aplicarea rigidă a repartizării aleatorii, exclusiv în sistem informatic, pentru orice tip de cerere accesorie sau incidentală ivită în cursul unui litigiu”.

  Considerentele citate se referă la interpretarea ÅŸi aplicarea legii realizată de o instanţă de judecată, iar nu, în sine, la constituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor legale. Curtea apreciază însă că sunt relevante în prezenta cauză, deoarece raÅ£ionamentul logico-juridic pe care îl enunţă este deopotrivă aplicabil în evaluarea constituÅ£ionalităţii dispoziÅ£iilor criticate în faÅ£a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, câtă vreme exprimă justul echilibru pe care legiuitorul, în aplicarea dispoziÅ£iilor constituÅ£ionale ale art. 124 – ÃŽnfăptuirea justiÅ£iei ÅŸi art. 126 – InstanÅ£ele judecătoreÅŸti, trebuie să îl asigure în privinÅ£a respectării tuturor principiilor care guvernează activitatea instanÅ£elor judecătoreÅŸti. Astfel, niciunul dintre aceste principii nu trebuie interpretat ÅŸi aplicat rigid, ad absurdum, întrucât ar fi în detrimentul respectării celorlalte principii incidente ÅŸi al înfăptuirii justiÅ£iei în ansamblu.

  ÃŽn concret, repartizarea aleatorie în sistem informatizat a tuturor incidentelor ivite în cursul soluÅ£ionării proceselor pe rolul instanÅ£elor judecătoreÅŸti ar conduce la prelungirea nejustificată sau chiar blocarea activităţii de judecată. Tocmai de aceea, o anumită flexibilitate este de dorit, câtă vreme nu afectează principiile de înfăptuire a justiÅ£iei în substanÅ£a lor – în speţă, câtă vreme nu este pusă în discuÅ£ie repartizarea aleatorie a litigiilor “de fond”. Or, din acest punct de vedere, se observă că, potrivit art. 110 alin. (2) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanÅ£elor judecătoreÅŸti, M. Of. nr.  970 din 28 decembrie 2015, “Dacă în urma soluÅ£ionării incidentelor procedurale prevăzute la alin. (1) [n.a. referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abÅ£inerea tuturor membrilor completului de judecată] se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu. Dacă mai există un singur complet care judecă în acea materie, cauza se repartizează acestuia”.

  Lipsa menÅ£iunii exprese a obligaÅ£iei de repartizare aleatorie a soluÅ£ionării cererilor de abÅ£inere sau de recuzare nu determină neconstituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor art. 68 alin. (2) C. pr. pen.  Ã®n raport cu prevederile din ConstituÅ£ie invocate. Redactarea dată de legiuitor permite o abordare flexibilă în privinÅ£a stabilirii completului de judecată competent să soluÅ£ioneze aceste cereri, asigurând, totodată, exigenÅ£ele de imparÅ£ialitate a instanÅ£ei de judecată, prin stabilirea expresă a regulii în sensul că întotdeauna acest complet trebuie să fie “altul” decât cel din care face parte judecătorul recuzat. ÃŽn măsura în care, prin acte de aplicare a legii, precum Regulamentul de ordine interioară al instanÅ£elor judecătoreÅŸti, invocat anterior, s-ar încălca dispoziÅ£iile legale referitoare la principiile ce guvernează activitatea de judecată, partea interesată le poate contesta la instanÅ£ele judecătoreÅŸti competente.Decizia  nr. 163 din 9 martie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală

70

Art. 70. – Procedura de soluÅ£ionare a abÅ£inerii sau recuzării procurorului

(1)În tot cursul procesului penal, asupra abţinerii sau recuzării procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior.

(2)Declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancţiunea inadmisibilităţii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constată de procurorul, judecătorul sau de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare.

(3)Procurorul ierarhic superior soluţionează cererea în 48 de ore.

(4)Procurorul ierarhic superior se pronunţă prin ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac.

(5)Procurorul recuzat poate participa la soluţionarea cererii privitoare la măsura preventivă şi poate efectua acte sau dispune orice măsuri care justifică urgenţa.

(6)În caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.

FUNCÅ¢II JUDICIARE

Prin Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, M. Of. nr.  107 din 7 februarie 2017, a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a constatat că soluÅ£ia legislativă cuprinsă în dispoziÅ£iile art. 70 C. pr. pen., care stabileÅŸte că asupra cererii de recuzare a procurorului formulată în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi se pronunţă procurorul ierarhic superior este neconstituÅ£ională.

Noile dispoziÅ£ii procesual penale nu disting între procedura soluÅ£ionării cererii de recuzare a procurorului în funcÅ£ie de momentul formulării acesteia. DispoziÅ£iile art. 70 C. pr. pen.   reglementează, fără a distinge, procedura soluÅ£ionării cererii de recuzare a procurorului atât în cursul urmăririi penale, cât ÅŸi în cursul judecăţii. Potrivit dispoziÅ£iilor de lege precitate, în tot cursul procesului penal, asupra recuzării procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior, cererea de recuzare adresându-se acestuia, sub sancÅ£iunea inadmisibilităţii. Procurorul ierarhic superior soluÅ£ionează cererea în 48 de ore, pronunţând o ordonanţă care nu este supusă niciunei căi de atac.

Este înlăturată, de iure, competenţa instanţei judecătoreşti de a se pronunţa asupra acestui incident procedural, fiind de competenţa exclusivă a procurorului ierarhic superior soluţionarea cererii de recuzare a procurorului de şedinţă. Curtea a constatat că soluţionarea cererii de recuzare a procurorului în cursul judecăţii este dată de legiuitor în competenţa procurorului ierarhic superior, adică unui organ care nu face parte din puterea judecătorească şi căruia nu îi este conferit atributul înfăptuirii justiţiei, ci doar al participării la realizarea acesteia. Prin stabilirea competenţei de soluţionare a cererii de recuzare formulate în cursul judecăţii în sarcina procurorului ierarhic superior, legiuitorul reglementează un cadru al înfăptuirii justiţiei ce excedează celui configurat prin dispoziţiile Legii fundamentale, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (1).

Potrivit dispoziÅ£iilor art. 70 alin. (6) C. pr. pen.  , “în caz de admitere a abÅ£inerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menÅ£in”. Având în vedere că această dispoziÅ£ie se regăseÅŸte în cuprinsul art. 70 care prevede competenÅ£a exclusivă a procurorului ierarhic superior de a soluÅ£iona cererea de recuzare a procurorului de ÅŸedinţă, rezultă că tot acesta are competenÅ£a exclusivă de a analiza ÅŸi a stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse până în acel moment se menÅ£in. ÃŽntr-o atare împrejurare, există posibilitatea ca procurorul ierarhic superior să se pronunÅ£e cu privire la valabilitatea ÅŸi menÅ£inerea actelor îndeplinite ori măsurilor dispuse de către judecător sau în faÅ£a acestuia până la data admiterii cererii de recuzare. Aplicarea in concreto a textului de lege criticat poate duce la situaÅ£ii în care procurorul ierarhic superior învestit cu soluÅ£ionarea cererii de recuzare să exercite atribuÅ£ii care Å£in de competenÅ£a exclusivă a unei instanÅ£e de judecată, respectiv să cenzureze activitatea judecătorului care s-a pronunÅ£at deja. Având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că dispoziÅ£iile de lege criticate contravin prevederilor constituÅ£ionale ale art. 126 alin. (1) din ConstituÅ£ie.

Potrivit dispoziÅ£iilor art. 3 alin. (1) C. pr. pen.  , în procesul penal se exercită următoarele funcÅ£ii judiciare: funcÅ£ia de urmărire penală; funcÅ£ia de dispoziÅ£ie asupra drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală; funcÅ£ia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată; funcÅ£ia de judecată. Astfel, pe lângă faza de urmărire penală ÅŸi faza judecăţii pe fond, legiuitorul a reglementat două faze judiciare noi supuse jurisdicÅ£iei judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi celui de cameră preliminară. ÃŽn ceea ce priveÅŸte cele două noi etape procesual penale, acestea se desfăşoară în faÅ£a unuia/mai multor judecători, care, potrivit art. 53 ÅŸi 54 din Codul de procedură penală, funcÅ£ionează în cadrul unei instanÅ£e judecătoreÅŸti, iar nu independent de existenÅ£a acesteia, procedura desfăşurată în faÅ£a acestora fiind în egală măsură supusă garanÅ£iilor ce rezultă din prevederile constituÅ£ionale ale art. 126 alin. (1). Pentru aceste motive, Curtea a apreciat că procurorul ierarhic superior nu poate, fără a încălca dispoziÅ£iile constituÅ£ionale, să soluÅ£ioneze nici cererea de recuzare a procurorului formulată în faza camerei preliminare sau în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi, această atribuÅ£ie revenindu-i judecătorului.

  Considerentele ÅŸi soluÅ£ia Deciziei nr. 625 din 26 octombrie 2016 îşi păstrează valabilitatea cât priveÅŸte procedura de soluÅ£ionare a cererii de recuzare a procurorului de ÅŸedinţă, formulată în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în faÅ£a judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi.

  Autorii invocă considerentele Deciziei nr. 625 din 26 octombrie 2016, pentru a susÅ£ine că prevederile art. 70 alin. (1), (2) ÅŸi (4) C. pr. pen.   sunt neconstituÅ£ionale ÅŸi în ceea ce priveÅŸte procedura de soluÅ£ionare a cererii de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală.

  Referitor la faza urmăririi penale, reglementată prin art. 285-341 C. pr. pen.  , aceasta este cea dintâi fază a procesului penal, este premergătoare judecăţii, se desfăşoară conform unei proceduri nepublice ÅŸi are ca obiect, conform art. 285 alin. (1) C. pr. pen.  , strângerea probelor necesare cu privire la existenÅ£a infracÅ£iunilor, la identificarea persoanelor care au săvârÅŸit o infracÅ£iune ÅŸi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Conform art. 55 alin. (3) C. pr. pen.  , atribuÅ£iile procurorului în cursul procesului penal vizează supravegherea sau efectuarea urmăririi penale; sesizarea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi a instanÅ£ei de judecată; exercitarea acÅ£iunii penale; exercitarea acÅ£iunii civile, în cazurile prevăzute de lege; încheierea acordului de recunoaÅŸtere a vinovăţiei, în condiÅ£iile legii; formularea ÅŸi exercitarea contestaÅ£iilor ÅŸi căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătoreÅŸti; îndeplinirea oricăror alte atribuÅ£ii prevăzute de lege. Totodată, competenÅ£a procurorului în cadrul procesului penal este reglementată la art. 56 alin. (1) ÅŸi (2) C. pr. pen.  , conform căruia aceasta constă în conducerea ÅŸi controlul nemijlocit al activităţii de urmărire penală a poliÅ£iei judiciare ÅŸi a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege, ÅŸi în supravegherea ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziÅ£iilor legale, precum ÅŸi în efectuarea oricărui act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce ÅŸi le supraveghează.

  ÃŽn ceea ce priveÅŸte rolul procurorului în cadrul procesului penal,  potrivit prevederilor art. 131 din ConstituÅ£ie, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii ÅŸi apără ordinea de drept, precum ÅŸi drepturile ÅŸi libertăţile cetăţenilor, exercitându-ÅŸi atribuÅ£iile prin procurori constituiÅ£i în parchete. Astfel, în temeiul dispoziÅ£iilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (reM. Of. nr.  827 din 13 septembrie 2005), procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparÅ£ialităţii ÅŸi controlului ierarhic. Dintre aceste trei principii pe care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul imparÅ£ialităţii – aplicabil ÅŸi judecătorilor, prin natura activităţii de jurisdicÅ£ie exercitate de către aceÅŸtia – decurge, pe de o parte, din apartenenÅ£a procurorilor la autoritatea judecătorească, iar, pe de altă parte, din rolul Ministerului Public, care este stabilit prin prevederile art. 131 alin. (1) din ConstituÅ£ie, acela de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societăţii ÅŸi de a apăra ordinea de drept, precum ÅŸi drepturile ÅŸi libertăţile cetăţenilor. Principiul legalităţii semnifică faptul că procurorii au obligaÅ£ia de a-ÅŸi îndeplini atribuÅ£iile în conformitate cu dispoziÅ£iile legale. Ca o garanÅ£ie a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor, ConstituÅ£ia a consacrat ÅŸi principiul unităţii de acÅ£iune a procurorilor – în cadrul Ministerului Public – sub forma controlului ierarhic (Decizia nr. 90 din 27 ianuarie 2011, M. Of. nr.  148 din 1 martie 2011).

SoluÅ£ionând prin ordonanţă cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, procurorul ierarhic superior nu exercită atribuÅ£ii ce Å£in de competenÅ£a exclusivă a instanÅ£ei de judecată, respectiv nu cenzurează activitatea judecătorului, astfel cum susÅ£in autorii. SoluÅ£ionarea de către procurorul ierarhic superior a cererii de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, constituie o formă concretă prin care Ministerul Public îşi îndeplineÅŸte rolul de reprezentant al interesului social, general ÅŸi public. Acest incident procedural, ce apare în faza urmăririi penale – recuzarea, priveÅŸte activitatea judiciară a procurorului ca subiect procesual oficial, iar soluÅ£ionarea sa de către procurorul ierarhic superior corespunde mecanismului de realizare a controlului ierarhic intern din cadrul Ministerului Public.

  Cât priveÅŸte susÅ£inerile potrivit cărora normele procesual penale criticate exclud de la controlul instanÅ£ei de judecată soluÅ£ia dată de procurorul ierarhic superior unei cereri de recuzare formulate în faza de urmărire penală, procedura soluÅ£ionării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, neavând caracter jurisdicÅ£ional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar (în acelaÅŸi sens, Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, M. Of. nr.  743 din 23 septembrie 2016, §  24). Faptul că cercetarea ÅŸi soluÅ£ionarea cererii de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este o procedură incidentală, distinctă de obiectul procesului penal la care se referă, nu are caracter jurisdicÅ£ional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, cât ÅŸi nevoia de a se evita tergiversarea inutilă a urmăririi penale justifică caracterul definitiv al ordonanÅ£ei procurorului ierarhic superior.

Și în ipoteza în care cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este respinsă de procurorul ierarhic superior, judecătorul de cameră preliminară, analizând legalitatea actelor de urmărire penală, va putea constata că o parte sau toate actele existente la dosar au fost efectuate de către o persoană incompatibilă.

  ÃŽn ceea ce priveÅŸte dreptul de acces la justiÅ£ie, acest drept nu presupune ÅŸi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieÅŸte justiÅ£ia, iar, potrivit Legii fundamentale, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa căile de atac ÅŸi condiÅ£iile exercitării acestora. AÅŸa încât susÅ£inerea potrivit căreia dispoziÅ£iile art. 70 alin. (4) C. pr. pen.   Ã®ncalcă prevederile art. 21 din ConstituÅ£ie, deoarece nu prevăd o cale de atac cu privire la ordonanÅ£a prin care se soluÅ£ionează cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este neîntemeiată.Decizia  nr. 127 din 2 martie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 70 alin. (1), (2) ÅŸi (4) din Codul de procedură penală

 

71

Art. 71. – Temeiul strămutării

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia sa la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice. Strămutarea judecării unei cauze de la o instanţă militară competentă la o altă instanţă militară de acelaşi grad se dispune de curtea militară de apel, prevederile prezentei secţiuni privind strămutarea judecării cauzei de către curtea de apel competentă fiind aplicabile.

Orice excepÅ£ie de neconstituÅ£ionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă ÅŸi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, ÅŸi anume textul contestat din punctul de vedere al constituÅ£ionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum ÅŸi motivarea de către autorul excepÅ£iei a relaÅ£iei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituÅ£ionalităţii textului criticat. ÃŽn condiÅ£iile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepÅ£iei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepÅ£iei nu este o condiÅ£ie sine qua non a existenÅ£ei acesteia. ÃŽn situaÅ£ia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis ÅŸi clar, astfel încât instanÅ£a constituÅ£ională să poată reÅ£ine în mod rezonabil existenÅ£a unei minime critici de neconstituÅ£ionalitate, Curtea este obligată să analizeze pe fond excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat ÅŸi a cuprins în excepÅ£ia ridicată cele trei elemente menÅ£ionate.( Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, M. Of. nr.  12 din 6 ianuarie 2012)

  Or, în prezenta cauză, autorul excepÅ£iei nu invocă textul de referinţă pretins încălcat, astfel încât Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 71 C. pr. pen.  . Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate CurÅ£ii ConstituÅ£ionale trebuie motivate ÅŸi, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepÅ£iei în ceea ce priveÅŸte formularea unor motive de neconstituÅ£ionalitate. Acest fapt ar avea semnificaÅ£ia exercitării unui control de constituÅ£ionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziÅ£iile art. 146 din ConstituÅ£ie. Decizia  nr. 707 din 28 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 71 din Codul de procedură penală

PROCEDURA STRĂMUTĂRII

 Autorii critică normele procesual penale ale art. 71 din perspectiva imposibilităţii strămutării unei cauze de la un tribunal sau de la o judecătorie aflată în circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel la o instanţă de acelaÅŸi grad aflată în circumscripÅ£ia unei alte curÅ£i de apel. ( Deciziile nr. 776 din 28 noiembrie 2017, M. Of. nr.  58 din 19 ianuarie 2018, ÅŸi nr. 854 din 14 decembrie 2017, M. Of. nr.  336 din 17 aprilie 2018), prin care excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.

  ÃŽn ceea ce priveÅŸte procedura strămutării, că aceasta nu este o procedură de soluÅ£ionare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenÅ£ei teritoriale a instanÅ£ei de judecată, cu scopul asigurării condiÅ£iilor unui proces echitabil, în care părÅ£ile să dispună de aceleaÅŸi mijloace de apărare ÅŸi să aibă posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare în mod efectiv ÅŸi eficient (în acest sens, Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, M. Of. nr.  294 din 31 martie 2006). Strămutarea este acea “deplasare a competenÅ£ei”, care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanţă care avea competenÅ£a obiÅŸnuită la o altă instanţă, de acelaÅŸi fel (civilă sau militară) ÅŸi de acelaÅŸi grad, în a cărei competenţă teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare, rămân nealterate competenÅ£a materială, funcÅ£ională ÅŸi cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenÅ£ei teritoriale (v Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, M. Of. nr.  857 din 27 octombrie 2016, §  15).

  Strămutarea se defineÅŸte ca fiind acea instituÅ£ie procesuală prin care o instanţă competentă potrivit regulilor generale de competenţă va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea unei alte instanÅ£e de acelaÅŸi grad, pentru motive care pun la îndoială imparÅ£ialitatea ei (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, M. Of. nr.  897 din 10 decembrie 2014, §  16). Strămutarea reprezintă un remediu excepÅ£ional pentru situaÅ£ii în care deplina imparÅ£ialitate – îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparenÅ£a de imparÅ£ialitate în ochii unui observator obiectiv ÅŸi rezonabil, iar nu insinuant ÅŸi tendenÅ£ios – a instanÅ£ei, în întregul său, nu poate fi asigurată (Decizia nr. 98 din 7 martie 2017, M. Of. nr.  393 din 25 mai 2017, §  15).

  Strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparÅ£ialităţii judecătorilor, garanÅ£ie instituÅ£ională a dreptului la un proces echitabil. Un element esenÅ£ial al dreptului la un proces echitabil îl constituie independenÅ£a ÅŸi imparÅ£ialitatea instanÅ£ei, aceasta din urmă definindu-se, de regulă, prin lipsa oricărei prejudecăţi sau atitudini părtinitoare (Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, M. Of. nr.  107 din 7 februarie 2017, §  18).

  ImparÅ£ialitatea magistratului poate fi apreciată într-un sens dublu: din perspectiva unui demers subiectiv – imparÅ£ialitatea subiectivă ÅŸi din perspectiva unui demers obiectiv – imparÅ£ialitatea obiectivă. ÃŽn acest sens, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional a reÅ£inut că demersul subiectiv tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aÅŸa-numita imparÅ£ialitate subiectivă, iar demersul obiectiv are scopul de a determina dacă există garanÅ£ii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinÅ£a sa, ceea ce semnifică aÅŸa-numita imparÅ£ialitate obiectivă (Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016,   Â§  19, ÅŸi Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014,   Â§  19).

ÃŽn unele cazuri există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparÅ£ialitatea instanÅ£ei. Strămutarea la altă instanţă judecătorească din circumscripÅ£ia aceleiaÅŸi curÅ£i de apel nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că ele vor exista la orice instanţă judecătorească din circumscripÅ£ia aceleiaÅŸi curÅ£i de apel (Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, M. Of. nr.  353 din 9 mai 2016, §  23, ÅŸi Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014,   Â§  21). Cu acele prilejuri, Curtea a identificat drept element pe care se fundamentează bănuiala legitimă ÅŸi care trebuie să determine în toate cazurile strămutarea o anumită calitate a părÅ£ilor din proces. DispoziÅ£iile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituÅ£ionale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părÅ£i ÅŸi la calitatea de parte a curÅ£ii de apel în raza căreia funcÅ£ionează instanÅ£a învestită cu judecarea litigiului. Bănuiala legitimă fundamentată pe anumite elemente va afecta, întotdeauna, imparÅ£ialitatea obiectivă a tuturor instanÅ£elor judecătoreÅŸti din circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel. Astfel, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că, per se, calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părÅ£i ÅŸi calitatea de parte a curÅ£ii de apel în raza căreia funcÅ£ionează instanÅ£a învestită cu judecarea litigiului reprezintă elemente ce afectează imparÅ£ialitatea obiectivă a tuturor instanÅ£elor aflate în circumscripÅ£ia acelei curÅ£i de apel.

  Autorii excepÅ£iei nu critică dispoziÅ£iile art. 71 C. pr. pen.   din perspectiva calităţii pe care părÅ£ile sau subiecÅ£ii procesuali principali o pot avea. AceÅŸtia susÅ£in, în esenţă, că toate instanÅ£ele judecătoreÅŸti aflate în circumscripÅ£ia unei curÅ£i de apel sunt lipsite de imparÅ£ialitate, fără a indica existenÅ£a elementelor obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparÅ£ialitatea acestor instanÅ£e. ÃŽn aceste condiÅ£ii, Curtea nu poate identifica niciun motiv care să permită constatarea că norma procesual penală criticată contravine dispoziÅ£iilor constituÅ£ionale privind liberul acces la justiÅ£ie, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate urmând a fi respinsă ca neîntemeiată. Decizia  nr. 693 din 28 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 71 din Codul de procedură penală

 

72

Art. 72. – Cererea de strămutare ÅŸi efectele acesteia

(1)Strămutarea poate fi cerută de părţi, de persoana vătămată sau de procuror.
            (2)Cererea se depune la instanÅ£a de unde se solicită strămutarea ÅŸi trebuie să cuprindă indicarea temeiului de strămutare, precum ÅŸi motivarea în fapt ÅŸi în drept.

(3)La cerere se anexează înscrisurile pe care aceasta se întemeiază.

(4)În cerere se face menţiune dacă inculpatul este supus unei măsuri preventive.

(5)Cererea se înaintează de îndată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau curţii de apel competente împreună cu înscrisurile anexate.

(6)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă poate solicita informaţii de la preşedintele instanţei de unde se solicită strămutarea sau de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare. Când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui curţii de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere. Când curtea de apel competentă este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui tribunalului la care se află cauza a cărei strămutare se cere.

(7)În cazul respingerii cererii de strămutare, în aceeaşi cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pentru aceleaşi motive.

(8)Introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei.

Art. 72, alin. (1) a fost modificat prin  OrdonanÈ›a de urgență nr.  18/2016 

Strămutarea nu este o procedură de soluÅ£ionare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenÅ£ei teritoriale a instanÅ£ei de judecată, cu scopul asigurării condiÅ£iilor unui proces echitabil, în care părÅ£ile să dispună de aceleaÅŸi mijloace de apărare ÅŸi să aibă posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare în mod efectiv ÅŸi eficient (v Decizia nr. 226 din 7 martie 2006, M. Of. nr.  294 din 31 martie 2006). Strămutarea este acea “deplasare a competenÅ£ei” care constă în trecerea, pentru serioase temeiuri, a unei cauze de la o instanţă care avea competenÅ£a obiÅŸnuită la o altă instanţă, de acelaÅŸi fel ÅŸi de acelaÅŸi grad, în a cărei competenţă teritorială nu intră acea cauză. Deci, prin strămutare rămân nealterate competenÅ£a materială, funcÅ£ională ÅŸi cea după calitatea persoanei, aceasta având efecte numai asupra competenÅ£ei teritoriale (Decizia nr. 438 din 21 iunie 2016, M. Of. nr.  857 din 27 octombrie 2016, §  15). Strămutarea se defineÅŸte ca fiind acea instituÅ£ie procesuală prin care o instanţă competentă potrivit regulilor generale de competenţă va fi desesizată de judecarea unei cauze în favoarea unei alte instanÅ£e de acelaÅŸi grad, pentru motive care pun la îndoială imparÅ£ialitatea ei (Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, M. Of. nr.  897 din 10 decembrie 2014, §  16). Totodată, strămutarea reprezintă un remediu excepÅ£ional pentru situaÅ£ii în care deplina imparÅ£ialitate – îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparenÅ£a de imparÅ£ialitate în ochii unui observator obiectiv ÅŸi rezonabil, iar nu insinuant ÅŸi tendenÅ£ios – a instanÅ£ei, în întregul său, nu poate fi asigurată (Decizia nr. 98 din 7 martie 2017, M. Of. nr.  393 din 25 mai 2017, §  15). Analizând dispoziÅ£iile procesual civile referitoare la strămutare, Curtea a statuat că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procesuale care contribuie la asigurarea caracterului efectiv al imparÅ£ialităţii judecătorilor, garanÅ£ie instituÅ£ională a dreptului la un proces echitabil (v Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014).

 DispoziÅ£iile criticate reprezintă norme de procedură. Or, regulile de desfăşurare a procesului în faÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti sunt de competenÅ£a exclusivă a legiuitorului, aÅŸa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) din ConstituÅ£ie – potrivit căruia “CompetenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti ÅŸi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege” – ÅŸi din cele ale art. 129 din Legea fundamentală, conform căruia “ÃŽmpotriva hotărârilor judecătoreÅŸti, părÅ£ile interesate ÅŸi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiÅ£iile legii” (Decizia nr. 417 din 15 iunie 2017, M. Of. nr.  793 din 6 octombrie 2017). Astfel,  potrivit art. 126 alin. (2) din ConstituÅ£ie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situaÅ£ii deosebite (Decizia nr. 373 din 28 mai 2019, M. Of. nr.  833 din 14 octombrie 2019).

  ÃŽn acest context, stabilind că introducerea unei cereri de strămutare nu suspendă judecarea cauzei, legiuitorul a reglementat ÅŸi efectele respingerii sau eventualei admiteri a cererii de strămutare. Respingerea cererii de strămutare echivalează, în fapt, cu constatarea existenÅ£ei imparÅ£ialităţii judecătorilor, suspiciunile de lipsă de imparÅ£ialitate neavând un suport real, iar formularea unei cereri de strămutare neputând crea premisele unei lipse de imparÅ£ialitate a instanÅ£ei de la care se solicită strămutarea. AÅŸadar, părÅ£ile sau partea vătămată se pot bucura de un proces echitabil inclusiv în faÅ£a instanÅ£ei de la care se solicită strămutarea. ÃŽn mod contrar, s-ar ajunge ca, prin introducerea unei cereri de strămutare, în mod formal, fără a exista vreo suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea judecătorilor instanÅ£ei este afectată, să se eludeze atât dispoziÅ£iile referitoare la recuzarea judecătorului (art. 67 ÅŸi 68 C. pr. pen.  ), cât ÅŸi cele referitoare la strămutarea cauzei. AÅŸa fiind, Curtea nu a reÅ£inut critica potrivit căreia este încălcat dreptul la apărare prevăzut de prevederile art. 21 ÅŸi 24 din Legea fundamentală prin judecarea cauzei de către instanÅ£a de la care a fost solicitată strămutarea, ca urmare a respingerii acesteia (Decizia nr. 545 din 13 iulie 2017, M. Of. nr.  954 din 4 decembrie 2017, §  22).

  Pe de altă parte, în cazul admiterii cererii de strămutare, dispoziÅ£iile art. 74 alin. (2) din Codul de procedură penală reglementează în sensul că ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curÅ£ii de la care se solicită strămutarea, iar curtea de apel dispune strămutarea judecării cauzei la una dintre instanÅ£ele de acelaÅŸi grad cu instanÅ£a de la care se solicită strămutarea din circumscripÅ£ia sa.

  Mai mult, potrivit alin. (3) ÅŸi (5) ale aceluiaÅŸi articol, ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie sau curtea de apel competentă hotărăşte în ce măsură se menÅ£in actele îndeplinite în faÅ£a instanÅ£ei de la care s-a strămutat cauza, iar dacă instanÅ£a de la care a fost strămutată cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunÅ£ată este desfiinÅ£ată prin efectul admiterii cererii de strămutare.

DeÅŸi judecarea cauzei continuă concomitent cu judecarea cererii de strămutare, legiuitorul a reglementat măsurile necesare salvgardării dreptului la un proces echitabil ÅŸi soluÅ£ionării cauzelor într-un termen rezonabil.Decizia  nr. 206 din 25 martie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 72 alin. (8) din Codul de procedură penală

 

78

Art. 78. – Drepturile suspectului

Suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.

NORME MINIME PRIVIND DREPTURILE, SPRIJINIREA ŞI PROTECŢIA VICTIMELOR CRIMINALITĂŢII

Curtea a pronunÅ£at Decizia nr. 121 din 2 martie 2021,  M. Of. nr. 715 din 20 iulie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a constatat că dispoziÅ£iile art. 83 raportat la art. 81 alin. (1) lit. g) C. pr. pen.  , ale art. 306 raportat la art. 81 alin. (1) lit. f) C. pr. pen.  , precum ÅŸi ale art. 346 alin. (3) raportat la art. 342 raportat la art. 8 C. pr. pen.   sunt constituÅ£ionale în raport cu criticile formulate.

Curtea a făcut referire la Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018,  M. Of. nr. 1020 din 29 noiembrie 2018, pronunÅ£ată cu ocazia exercitării controlului a priori al dispoziÅ£iilor art. I pct. 41 din Legea pentru modificarea ÅŸi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum ÅŸi pentru modificarea ÅŸi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora “La articolul 83, după litera b) se introduce o nouă literă, lit. b1), cu următorul cuprins: «b1) dreptul de a fi încunoÅŸtinÅ£at de data ÅŸi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. ÃŽncunoÅŸtinÅ£area se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. AbsenÅ£a sa nu împiedică efectuarea actului.»”, dispoziÅ£ii declarate neconstituÅ£ionale, întrucât încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din ConstituÅ£ie, ÅŸi prevederile constituÅ£ionale ale art. 148 alin. (2), care stabilesc caracterul obligatoriu al dreptului european.

Noua reglementare prevede dreptul inculpatului de a fi încunoÅŸtinÅ£at de data ÅŸi ora efectuării actului de urmărire penală ori ale audierii realizate de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi, implicit, posibilitatea acestuia de a participa personal la efectuarea oricărui act de urmărire penală, acest drept rezultând din teza finală a articolului criticat, potrivit căreia “absenÅ£a sa nu împiedică efectuarea actului”.Acordând acest drept inculpatului, legiuitorul ignoră efectele pe care prezenÅ£a acestuia la efectuarea oricărui act de urmărire penală, deci inclusiv la audieri, le-ar putea avea asupra cercetării penale. Astfel, prezenÅ£a acestuia, de exemplu, la audierea unor martori sau a persoanelor vătămate poate avea un caracter intimidant, de natură a-i face pe aceÅŸtia să fie reÅ£inuÅ£i în declaraÅ£iile lor ÅŸi să nu declare tot ceea ce ÅŸtiu în legătură cu fapta cercetată, destabilizând caracterul echitabil al procesului penal.

Legiuitorul ignoră ÅŸi prevederile Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European ÅŸi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea ÅŸi protecÅ£ia victimelor criminalităţii ÅŸi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 315 din 14 noiembrie 2012, a cărei transpunere în dreptul intern este obligatorie, potrivit art. 148 din ConstituÅ£ie. Această directivă instituie pentru statele membre obligaÅ£ia să reglementeze procedurile penale, astfel încât “să se evite contactele dintre victimă ÅŸi membrii familiei acesteia, pe de o parte, ÅŸi autorul infracÅ£iunii, pe de altă parte”. ÃŽn ceea ce priveÅŸte aplicarea acestei dispoziÅ£ii, reglementarea europeană exemplifică cea mai frecventă situaÅ£ie care poate fi întâlnită în practică ÅŸi oferă soluÅ£ia concordantă cu scopul propus, respectiv “citarea victimei ÅŸi a autorului infracÅ£iunii la audieri în momente diferite”. De asemenea, “un număr cât mai mare de măsuri ar trebui puse la dispoziÅ£ia practicienilor pentru a se preveni suferinÅ£a victimelor în cursul procedurilor judiciare, în special ca urmare a contactului vizual cu autorul infracÅ£iunii, cu membrii familiei sale, cu asociaÅ£ii săi sau cu persoanele din public” (§ 53 al preambulului directivei). Astfel, § 55, reiterând că anumite victime sunt extrem de expuse în cursul procedurilor penale riscului de victimizare secundară ÅŸi repetată sau de intimidare ÅŸi răzbunare din partea autorului infracÅ£iunii, stabileÅŸte că “un astfel de risc poate fi identificat eficient numai prin evaluări individuale, realizate în cel mai scurt termen posibil” ÅŸi că “respectivele evaluări ar trebui realizate pentru toate victimele, pentru a stabili dacă acestea sunt expuse riscului de victimizare secundară ÅŸi repetată sau de intimidare ÅŸi răzbunare ÅŸi care sunt măsurile de protecÅ£ie speciale necesare”. ÃŽn mod evident ÅŸi necesar, această obligaÅ£ie de evaluare a riscului de victimizare secundară incumbă organelor statului ÅŸi nu poate depinde de iniÅ£ierea demersului procedural de către victimă. Mai mult, § 57 al preambulului directivei stabileÅŸte că “Victimele traficului de persoane, ale terorismului, ale criminalităţii organizate, ale violenÅ£ei în cadrul relaÅ£iilor apropiate, ale violenÅ£ei sexuale sau exploatării, ale violenÅ£ei bazate pe gen, ale infracÅ£iunilor inspirate de ură, victimele cu dizabilităţi ÅŸi victimele-copii tind să facă obiectul unei rate ridicate a victimizării secundare ÅŸi repetate sau a intimidării ÅŸi răzbunării. Ar trebui acordată o atenÅ£ie specială evaluării riscului de victimizare ulterioară la care sunt sau nu supuse victimele ÅŸi ar trebui să existe o prezumÅ£ie puternică referitor la faptul că respectivele victime vor beneficia de măsuri de protecÅ£ie speciale”. ÃŽn aplicarea principiilor enunÅ£ate în preambul, dispoziÅ£iile art. 18, intitulat Dreptul la protecÅ£ie, prevăd că, “Fără a aduce atingere dreptului la apărare, statele membre garantează adoptarea unor măsuri de protecÅ£ie a siguranÅ£ei victimelor ÅŸi a membrilor familiilor acestora împotriva victimizării secundare ÅŸi repetate ÅŸi a intimidării ÅŸi răzbunării, inclusiv împotriva riscului unor vătămări emoÅ£ionale sau psihologice, ÅŸi de protecÅ£ie a demnităţii victimelor pe durata audierilor ÅŸi în momentul depunerii mărturiei. După caz, astfel de măsuri includ ÅŸi proceduri instituite în temeiul dreptului intern pentru protecÅ£ia fizică a victimelor ÅŸi a membrilor familiilor acestora”.

Prin consacrarea dreptului la protecÅ£ie, legiuitorul european a instituit o prezumÅ£ie a stării de vulnerabilitate a victimei, rezultat al stresului posttraumatic, al relaÅ£iei de dependenţă sau subordonare ori chiar de frică raportate la puterea, controlul sau ameninÅ£area exercitate de autorul infracÅ£iunii sau rezultat al altor cauze, inclusiv autoînvinovăţirea (chiar ÅŸi în lipsa oricărei contribuÅ£ii la ceea ce i s-a întâmplat); victima nu poate conÅŸtientiza uneori nici măcar statutul său de victimă, nu are capacitatea de a înÅ£elege conÅ£inutul obiectiv al drepturilor sale ÅŸi efectul lor practic, nici demersurile procedurale concrete care trebuie făcute ÅŸi nici rolul lor, nu poate decela motivele de temere din complexul afectiv pe care îl trăieÅŸte. Tocmai de aceea obligaÅ£ia de evaluare a riscului de victimizare secundară incumbă organelor statului ÅŸi, în primul rând, legiuitorului, care trebuie să adopte măsurile adecvate, inclusiv “proceduri instituite în temeiul dreptului intern pentru protecÅ£ia fizică a victimelor ÅŸi a membrilor familiilor acestora”. ÃŽn acest sens, dispoziÅ£iile art. 19, intitulat Dreptul la evitarea contactului dintre victimă ÅŸi autorul infracÅ£iunii, prevăd că “(1) Statele membre stabilesc condiÅ£iile necesare pentru a se permite evitarea contactului dintre victime ÅŸi, după caz, membrii familiei acestora ÅŸi autorul infracÅ£iunii în incinta în care se desfăşoară procedurile penale, în afară de cazul în care acest lucru este impus de procedurile penale” ÅŸi că “(2) Statele membre se asigură că noile clădiri ale instanÅ£elor judecătoreÅŸti beneficiază de săli de aÅŸteptare separate pentru victime”.

Legiuitorul nu numai că le-a ignorat, dar a reglementat în sens contrar, acordând un drept procesual suplimentar inculpatului, în condiÅ£iile în care dreptul la apărare al acestuia este asigurat de dispoziÅ£iile art. 92 alin. (1) C. pr. pen.  , în vigoare, care stabilesc dreptul avocatului suspectului sau al inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală.

Argumentele menÅ£ionate anterior sunt aplicabile mutatis mutandis ÅŸi avocatului suspectului sau inculpatului, care are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepÅ£ia celor prevăzute de legea procesual penală. ÃŽn acest sens, , având dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, să formuleze plângeri, cereri ÅŸi memorii [art. 92 alin. (4) C. pr. pen.  ], avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoÅŸtinÅ£at de data ÅŸi ora efectuării actului de urmărire penală ori ale audierii realizate de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, beneficiind, totodată, de timpul ÅŸi înlesnirile necesare pentru pregătirea ÅŸi realizarea unei apărări efective [art. 92 alin. (8)]. De altfel, în ceea ce priveÅŸte faza urmăririi penale, aceasta este cea dintâi etapă a procesului penal, premergătoare judecăţii, se desfăşoară conform unei proceduri nepublice ÅŸi are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenÅ£a infracÅ£iunilor, la identificarea persoanelor care au săvârÅŸit o infracÅ£iune ÅŸi la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată ( v ÅŸi Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016,  M. Of. nr. 240 din 31 martie 2016, § 19).

ÃŽn faza de judecată, ulterior citirii actului de sesizare, preÅŸedintele procedează conform art. 374 alin. (2) C. pr. pen.  . La acest moment procesual, preÅŸedintele îi explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, îl înÅŸtiinÅ£ează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraÅ£ie, atrăgându-i atenÅ£ia că ceea ce declară poate fi folosit ÅŸi împotriva sa, precum ÅŸi cu privire la dreptul de a pune întrebări coinculpaÅ£ilor, persoanei vătămate, celorlalte părÅ£i, martorilor, experÅ£ilor ÅŸi de a da explicaÅ£ii în tot cursul cercetării judecătoreÅŸti, când socoteÅŸte că este necesar. Prin parcurgerea acestor formalităţi, instanÅ£a se asigură că inculpatul cunoaÅŸte învinuirea ÅŸi principalele drepturi procesuale în faza de judecată, totodată, această obligaÅ£ie a preÅŸedintelui fiind, în fapt, o garanÅ£ie a dreptului la apărare al inculpatului ÅŸi o aplicare a principiului constituÅ£ional al înfăptuirii justiÅ£iei de către instanÅ£ele judecătoreÅŸti, consacrat de art. 124 din Legea fundamentală.Decizia nr. 108 din 15 martie 2022 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 78 ÅŸi ale art. 83 cu referire la art. 92 din Codul de procedură penală

81

Decizia  nr. 121 din 2 martie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 raportat la art. 81 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, ale art. 306 raportat la art. 81 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 346 alin. (3) raportat la art. 342 raportat la art. 8 din Codul de procedură penală

83

Art. 83. – Drepturile inculpatului

În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi:

a)dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;

a1)dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică a acesteia;

b)dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii;

c)dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;

d)dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii;

e)dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a cauzei;

f)dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;

g)dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;

g1)dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;

h)alte drepturi prevăzute de lege.

DREPTUL LA EVITAREA CONTACTULUI DINTRE VICTIMÄ‚ ÅžI AUTORUL INFRACÅ¢IUNII

Prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, M. Of. nr.  1020 din 29 noiembrie 2018 – examinând în controlul a priori dispoziÅ£iile art. I pct. 41 din Legea pentru modificarea ÅŸi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum ÅŸi pentru modificarea ÅŸi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu următorul conÅ£inut: “La articolul 83, după litera b) se introduce o nouă literă, lit. b1), cu următorul cuprins: «b1) dreptul de a fi încunoÅŸtinÅ£at de data ÅŸi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi. ÃŽncunoÅŸtinÅ£area se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. AbsenÅ£a sa nu împiedică efectuarea actului.»” – a constatat că acestea sunt neconstituÅ£ionale, întrucât încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din ConstituÅ£ie, ÅŸi prevederile constituÅ£ionale ale art. 148 alin. (2), care stabilesc caracterul obligatoriu al dreptului european.

Noua reglementare prevede dreptul inculpatului de a fi încunoÅŸtinÅ£at de data ÅŸi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi, implicit, posibilitatea acestuia de a participa personal la efectuarea oricărui act de urmărire penală, acest drept rezultând din teza finală a articolului criticat, potrivit căreia “absenÅ£a sa nu împiedică efectuarea actului”.

Acordând acest drept inculpatului, legiuitorul ignoră efectele pe care prezenţa acestuia la efectuarea oricărui act de urmărire penală, deci inclusiv la audieri, le-ar putea avea asupra cercetării penale. Astfel, prezenţa acestuia, de exemplu, la audierea unor martori sau a persoanelor vătămate poate avea un caracter intimidant, de natură a-i face pe aceştia să fie reţinuţi în declaraţiile lor şi să nu declare tot ceea ce ştiu în legătură cu fapta cercetată, destabilizând caracterul echitabil al procesului penal.

Legiuitorul ignoră ÅŸi prevederile Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European ÅŸi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea ÅŸi protecÅ£ia victimelor criminalităţii ÅŸi de înlocuire a Deciziei -cadru 2001/220/JAI a Consiliului, a cărei transpunere în dreptul intern este obligatorie, potrivit art. 148 din ConstituÅ£ie. Această directivă instituie pentru statele membre obligaÅ£ia să reglementeze procedurile penale, astfel încât “să se evite contactele dintre victimă ÅŸi membrii familiei acesteia, pe de o parte, ÅŸi autorul infracÅ£iunii, pe de altă parte”. ÃŽn ceea ce priveÅŸte aplicarea acestei dispoziÅ£ii, reglementarea europeană exemplifică cea mai frecventă situaÅ£ie care poate fi întâlnită în practică ÅŸi oferă soluÅ£ia concordantă cu scopul propus, respectiv “citarea victimei ÅŸi a autorului infracÅ£iunii la audieri în momente diferite”. De asemenea, “un număr cât mai mare de măsuri ar trebui puse la dispoziÅ£ia practicienilor pentru a se preveni suferinÅ£a victimelor în cursul procedurilor judiciare, în special ca urmare a contactului vizual cu autorul infracÅ£iunii, cu membrii familiei sale, cu asociaÅ£ii săi sau cu persoanele din public” (§  53 al Preambulului directivei). Astfel, §  55, reiterând că anumite victime sunt extrem de expuse în cursul procedurilor penale riscului de victimizare secundară ÅŸi repetată sau de intimidare ÅŸi răzbunare din partea autorului infracÅ£iunii, stabileÅŸte că “un astfel de risc poate fi identificat eficient numai prin evaluări individuale, realizate în cel mai scurt termen posibil” ÅŸi că “respectivele evaluări ar trebui realizate pentru toate victimele, pentru a stabili dacă acestea sunt expuse riscului de victimizare secundară ÅŸi repetată sau de intimidare ÅŸi răzbunare ÅŸi care sunt măsurile de protecÅ£ie speciale necesare”. ÃŽn mod evident ÅŸi necesar, această obligaÅ£ie de evaluare a riscului de victimizare secundară incumbă organelor statului ÅŸi nu poate depinde de iniÅ£ierea demersului procedural de către victimă. Mai mult, §  57 al Preambulului directivei stabileÅŸte că “Victimele traficului de persoane, ale terorismului, ale criminalităţii organizate, ale violenÅ£ei în cadrul relaÅ£iilor apropiate, ale violenÅ£ei sexuale sau exploatării, ale violenÅ£ei bazate pe gen, ale infracÅ£iunilor inspirate de ură, victimele cu dizabilităţi ÅŸi victimele-copii tind să facă obiectul unei rate ridicate a victimizării secundare ÅŸi repetate sau a intimidării ÅŸi răzbunării. Ar trebui acordată o atenÅ£ie specială evaluării riscului de victimizare ulterioară la care sunt sau nu supuse victimele ÅŸi ar trebui să existe o prezumÅ£ie puternică referitor la faptul că respectivele victime vor beneficia de măsuri de protecÅ£ie speciale”.

ÃŽn aplicarea principiilor enunÅ£ate în preambul, dispoziÅ£iile art. 18, intitulat Dreptul la protecÅ£ie, prevăd că “Fără a aduce atingere dreptului la apărare, statele membre garantează adoptarea unor măsuri de protecÅ£ie a siguranÅ£ei victimelor ÅŸi a membrilor familiilor acestora împotriva victimizării secundare ÅŸi repetate ÅŸi a intimidării ÅŸi răzbunării, inclusiv împotriva riscului unor vătămări emoÅ£ionale sau psihologice, ÅŸi de protecÅ£ie a demnităţii victimelor pe durata audierilor ÅŸi în momentul depunerii mărturiei. După caz, astfel de măsuri includ ÅŸi proceduri instituite în temeiul dreptului intern pentru protecÅ£ia fizică a victimelor ÅŸi a membrilor familiilor acestora”.

  Prin consacrarea dreptului la protecÅ£ie, legiuitorul european a instituit o prezumÅ£ie a stării de vulnerabilitate a victimei, rezultat al stresului posttraumatic, relaÅ£iei de dependenţă sau subordonare, sau chiar de frică raportate la puterea, controlul sau ameninÅ£area exercitate de autorul infracÅ£iunii sau rezultat al altor cauze, inclusiv autoînvinovăţirea (chiar ÅŸi în lipsa oricărei contribuÅ£ii la ceea ce i s-a întâmplat); victima nu poate conÅŸtientiza uneori nici măcar statutul său de victimă, nu are capacitatea de a înÅ£elege conÅ£inutul obiectiv al drepturilor sale ÅŸi efectul lor practic, nici demersurile procedurale concrete care trebuie făcute ÅŸi nici rolul lor, nu poate decela motivele de temere din complexul afectiv pe care îl trăieÅŸte. Tocmai de aceea obligaÅ£ia de evaluare a riscului de victimizare secundară incumbă organelor statului ÅŸi, în primul rând, legiuitorului, care trebuie să adopte măsurile adecvate, inclusiv “proceduri instituite în temeiul dreptului intern pentru protecÅ£ia fizică a victimelor ÅŸi a membrilor familiilor acestora”. ÃŽn acest sens, dispoziÅ£iile art. 19, intitulat Dreptul la evitarea contactului dintre victimă ÅŸi autorul infracÅ£iunii, prevăd că “(1) Statele membre stabilesc condiÅ£iile necesare pentru a se permite evitarea contactului dintre victime ÅŸi, după caz, membrii familiei acestora ÅŸi autorul infracÅ£iunii în incinta în care se desfăşoară procedurile penale, în afară de cazul în care acest lucru este impus de procedurile penale” ÅŸi că “(2) Statele membre se asigură că noile clădiri ale instanÅ£elor judecătoreÅŸti beneficiază de săli de aÅŸteptare separate pentru victime.”

  ÃŽn aceste condiÅ£ii, având în vedere prevederile de drept european din conÅ£inutul directivei, pe care statul român este obligat să le transpună ÅŸi să le aplice, Curtea a constatat că legiuitorul nu numai că le-a ignorat, dar a reglementat în sens contrar, acordând un drept procesual suplimentar inculpatului, în condiÅ£iile în care dreptul la apărare al acestuia este asigurat de dispoziÅ£iile art. 92 alin. (1) din Codul de procedură penală, în vigoare, care stabilesc dreptul avocatului suspectului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală.

DispoziÅ£iile art. 83 raportat la art. 81 alin. (1) lit. g) C. pr. pen.   ÅŸi ale art. 306 raportat la art. 81 alin. (1) lit. f) C. pr. pen.   sunt constituÅ£ionale în raport cu critica referitoare la imposibilitatea inculpatului de a pune întrebări persoanei vătămate, inclusiv în cadrul audierii acesteia de către organul de urmărire penală, în faza urmăririi penale.

DispoziÅ£iile art. 306 C. pr. pen.   raportate la dispoziÅ£iile art. 81 alin. (1) lit. f) din acelaÅŸi act normativ au fost criticate ÅŸi din perspectiva faptului că nu prevăd obligaÅ£ia organelor de urmărire penală de a audia persoana vătămată – drept conferit acesteia din urmă prin normele procesual penale ale art. 81 alin. (1) lit. f). Or, cu privire la acest aspect, legea procesual penală în vigoare reglementează în partea generală, la titlul IV, capitolul II, secÅ£iunea a 3-a, cu denumirea “Audierea persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente”, art. 111, având denumirea marginală “Modul de audiere a persoanei vătămate”, că, la începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător, totodată fiind aplicabile ÅŸi normele procesual penale ale art. 109 alin. (1) ÅŸi (2) privind modul de ascultare ÅŸi ale art. 110 referitoare la consemnarea declaraÅ£iilor. Persoanei vătămate i se aduc la cunoÅŸtinţă dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege; dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepÅ£ii ÅŸi de a pune concluzii, în condiÅ£iile prevăzute de lege; dreptul de a fi încunoÅŸtinÅ£ată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum ÅŸi dreptul de a se constitui parte civilă; obligaÅ£ia de a se prezenta la chemările organelor judiciare; obligaÅ£ia de a comunica orice schimbare de adresă. Norma prevede, de asemenea, că, în cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă. Persoanei vătămate i se aduce la cunoÅŸtinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, poate să fie informată cu privire la punerea în libertate în orice mod sau evadarea acestuia. De asemenea, în cazul persoanelor vătămate pentru care a fost stabilită în condiÅ£iile legii existenÅ£a unor nevoi specifice de protecÅ£ie, organul judiciar poate dispune una sau mai multe dintre următoarele măsuri, atunci când este posibil ÅŸi când acesta apreciază că nu se aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor ÅŸi intereselor părÅ£ilor: audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop; audierea acestora prin intermediul sau în prezenÅ£a unui psiholog sau a altui specialist în consilierea victimelor; audierea acestora, precum ÅŸi eventuala lor reaudiere de către aceeaÅŸi persoană, dacă acest lucru este posibil ÅŸi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor ÅŸi intereselor părÅ£ilor. Audierea de către organele de cercetare penală a persoanelor vătămate care au fost victime ale infracÅ£iunii de violenţă în familie, prevăzută de art. 199 din Codul penal, ale infracÅ£iunilor de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor ÅŸi corupere sexuală a minorilor, prevăzute la art. 218-221 din Codul penal, ale infracÅ£iunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 197 din Codul penal, hărÅ£uire, prevăzută de art. 208 din Codul penal, ÅŸi hărÅ£uire sexuală, prevăzută de art. 223 din Codul penal, precum ÅŸi în alte cazuri în care, din cauza împrejurărilor comiterii faptei, acest lucru se apreciază ca fiind necesar, se efectuează numai de către o persoană de acelaÅŸi sex cu persoana vătămată, la cererea acesteia, cu excepÅ£ia cazului când organul judiciar apreciază că aceasta aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor ÅŸi intereselor părÅ£ilor. Dacă persoana vătămată este minor, înregistrarea audierii acesteia prin mijloace tehnice audio sau audiovideo este obligatorie în toate cazurile. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraÅ£ia persoanei vătămate, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă. Totodată, alin. (9) al art. 111 din Codul de procedură penală prevede că audierea persoanei vătămate de către organul judiciar care a înregistrat o plângere cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni se desfăşoară de îndată, iar, dacă acest lucru nu este posibil, se va realiza ulterior depunerii plângerii, fără întârzieri nejustificate. Normele procesual penale prevăd, în mod expres, că declaraÅ£ia dată de persoana vătămată în condiÅ£iile alin. (9) constituie mijloc de probă chiar dacă a fost administrată înainte de începerea urmăririi penale.

  Audierea persoanei vătămate în faza de urmărire penală constituie o obligaÅ£ie a organului judiciar ce rezultă din normele procesual penale citate anterior interpretate coroborat cu cele ale art. 81 alin. (1) lit. f) ÅŸi ale art. 306 din Codul de procedură penală, invocate de autor. Fiind obligat să citeze persoana vătămată pentru a-i comunica drepturile ÅŸi obligaÅ£iile în contextul procedurii audierii, organul judiciar este obligat ÅŸi la luarea declaraÅ£iei acesteia. Pentru faza judecăţii, art. 380 C. pr. pen.   stabileÅŸte în mod imperativ în sarcina instanÅ£ei obligaÅ£ia de a trece la audierea persoanei vătămate, stabilind, în alin. (1), că “InstanÅ£a procedează la audierea persoanei vătămate, […] potrivit dispoziÅ£iilor art. 111 ÅŸi 112, după ascultarea inculpatului ÅŸi, după caz, a coinculpaÅ£ilor.” Or, Curtea observă că obligaÅ£ia de audiere din cursul judecăţii îşi are corespondent în audierea persoanei vătămate din cursul urmăririi penale, care se desfăşoară potrivit aceloraÅŸi reguli procedurale aplicabile suspectului sau inculpatului, în condiÅ£iile în care aspectele relatate de către persoana vătămată prezintă o importanţă deosebită atât pentru soluÅ£ionarea acÅ£iunii penale, cât ÅŸi pentru desfăşurarea cu celeritate a activităţii de strângere de probe din timpul urmăririi penale. ÃŽn aceste condiÅ£ii, dispoziÅ£iile art. 306 C. pr. pen.   raportate la dispoziÅ£iile art. 81 alin. (1) lit. f) din acelaÅŸi act normativ sunt constituÅ£ionale în raport cu criticile formulate.

  Cât priveÅŸte excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 346 alin. (3) raportat la art. 342 raportat la art. 8 C. pr. pen.  , restituirea cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară se dispune în situaÅ£ia în care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) C. pr. pen.  , dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, iar, distinct de această ipoteză, norma procesual penală prevede ÅŸi ipoteza în care se exclud toate probele administrate în cursul urmăririi penale ÅŸi pe cea în care se solicită de către procuror restituirea cauzei, în condiÅ£iile art. 345 alin. (3) din cod, ori cea în care procurorul nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaÅŸi dispoziÅ£ii legale.

  “Neregularitatea” rechizitoriului nu echivalează cu o nelegalitate, întrucât, potrivit art. 346 alin. (3) lit. a) C. pr. pen.  , aceasta se circumscrie unor scopuri determinate, ÅŸi anume imposibilităţii stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii (Decizia nr. 767 din 28 noiembrie 2019, M. Of. nr.  312 din 14 aprilie 2020, §  34). Totodată, restituirea cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară, ca urmare a excluderii tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, se impune având în vedere necesitatea refacerii în totalitate a urmăririi penale, probele administrate anterior neputând fi valorificate în niciun mod, fiind considerate a fi fost obÅ£inute în mod nelegal. Această soluÅ£ie nu presupune însă că judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra temeiniciei acuzaÅ£iei sau asupra faptului dacă probele respective sunt sau nu suficiente pentru a întemeia o acuzaÅ£ie. De asemenea,  prin prevederile art. 346 alin. (3) lit. c) C. pr. pen.  , legiuitorul dă procurorului posibilitatea de a relua urmărirea penală în vederea desfăşurării unei anchete efective (Decizia nr. 257 din 5 mai 2016, M. Of. nr.  543 din 19 iulie 2016, ÅŸi Decizia nr. 260 din 5 mai 2016, M. Of. nr.  599 din 5 august 2016).

  ÃŽn aceste condiÅ£ii, având în vedere scopul camerei preliminare, acela de filtru de verificare, interpus între etapa urmăririi penale ÅŸi cea a judecăţii, legiuitorul a prevăzut în privinÅ£a judecătorului de cameră preliminară atribuÅ£ii referitoare la îndeplinirea unor acte ÅŸi luarea unor măsuri, ulterior finalizării urmăririi penale. Potrivit obiectului procedurii în camera preliminară, astfel cum este reglementat în art. 342 C. pr. pen.  , judecătorul de cameră preliminară va analiza ÅŸi se va pronunÅ£a, în consecinţă, asupra legalităţii sesizării instanÅ£ei, precum ÅŸi asupra legalităţii administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor de urmărire penală. AÅŸa încât, în măsura în care urmărirea penală s-a efectuat cu eludarea dispoziÅ£iilor legale sau printr-o omisiune/inacÅ£iune a organelor de urmărire penală, aceste aspecte vor fi analizate de judecătorul de cameră preliminară. DispoziÅ£iile art. 346 alin. (3) C. pr. pen.   reglementează, în mod corespunzător, mijloacele procesuale de asigurare a limitelor actului de sesizare a instanÅ£ei ÅŸi a limitelor judecăţii. Per a contrario, constatarea aspectelor de neregularitate care nu atrag imposibilitatea stabilirii obiectului sau a limitelor judecăţii ÅŸi care nu au în vedere ipotezele prevăzute la art. 346 alin. (3) C. pr. pen.   nu sunt de esenÅ£a procedurii camerei preliminare ÅŸi excedează atribuÅ£iilor judecătorului de cameră preliminară, astfel cum ele au fost reglementate având în vedere scopul acestei instituÅ£ii.Decizia  nr. 121 din 2 martie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 83 raportat la art. 81 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, ale art. 306 raportat la art. 81 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, precum ÅŸi ale art. 346 alin. (3) raportat la art. 342 raportat la art. 8 din Codul de procedură penală.

V Decizia  nr. 639 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 39 alin. (1) lit. b), ale art. 44 alin. (1), ale art. 83 alin. (1) lit. c), ale art. 85 alin. (2) lit. b) ÅŸi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, precum ÅŸi ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală

85

Decizia  nr. 639 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 39 alin. (1) lit. b), ale art. 44 alin. (1), ale art. 83 alin. (1) lit. c), ale art. 85 alin. (2) lit. b) ÅŸi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, precum ÅŸi ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală

 

 

88

Art. 88. – Avocatul

(1)Avocatul asistă sau reprezintă, în procesul penal, părţile ori subiecţii procesuali principali, în condiţiile legii.

(2)Nu poate fi avocat al unei părţi sau al unui subiect procesual principal:

a)soţul ori ruda până la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecătorul;

b)martorul citat în cauză;

c)cel care a participat în aceeaşi cauză în calitate de judecător sau de procuror;

d)o altă parte sau un alt subiect procesual.

 (3)Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenÅ£a juridică a părÅ£ilor ori a subiecÅ£ilor procesuali principali.

 (4)PărÅ£ile sau subiecÅ£ii procesuali principali cu interese contrare nu pot fi asistaÅ£i sau reprezentaÅ£i de acelaÅŸi avocat.

  ASISTENÅ¢A JURIDICÄ‚

DispoziÅ£iile art. 88 alin. (2) lit. b) C. pr. pen.   dispun cu privire la o ordine de preferinţă în cazul în care o persoană întruneÅŸte, în cauzele penale, două calităţi procesuale, cea de martor ÅŸi cea de avocat, calitatea de martor având întâietate faţă de cea de apărător. Curtea a reÅ£inut însă că împrejurarea că, în procesele penale, martorul citat în cauză nu poate fi avocat al unei părÅ£i sau al unui subiect procesual principal nu reprezintă altceva decât grija legiuitorului pentru înlăturarea unei prezumÅ£ii de parÅ£ialitate, deoarece nimeni nu poate fi martor în propria sa cauză (nemo testis idoneus in re sua). Aceasta reprezintă nu numai o obligaÅ£ie, dar ÅŸi o garanÅ£ie a exercitării cu bună-credinţă a dreptului la apărare, prin înlăturarea oricăror suspiciuni cu privire la raporturile judiciare. Fie că asistă, fie că reprezintă o parte sau un subiect procesual principal, avocatul astfel ales sau desemnat nu-ÅŸi poate exercita cu obiectivitate sarcina, câtă vreme este Å£inut de o eventuală calitate de martor a cărui declaraÅ£ie poate conÅ£ine elemente contrare intereselor clientului.( Decizia nr. 136 din 10 martie 2016, M. Of. nr.  293 din 18 aprilie 2016)

  Incompatibilitatea astfel stabilită este singulară, ÅŸi anume într-o cauză în care acesta are calitatea de martor. Acest status quo nu se extinde asupra calităţii de avocat, acesta nepierzându-ÅŸi dreptul de a exercita profesia în alte cauze. Dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaÅ£iei, precum ÅŸi a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreÅŸte, dar cu respectarea anumitor condiÅ£ii stabilite de legiuitor (Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, M. Of. nr.  598 din 11 iulie 2006). Motivele referitoare la încălcarea art. 41 din ConstituÅ£ie nu ar trebui analizate, fiind formulate de o persoană care nu poate justifica un interes în acest sens, fiind invocată Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, M. Of. nr.  67 din 27 ianuarie 2012, pronunÅ£ată în soluÅ£ionarea unei excepÅ£ii de neconstituÅ£ionalitate ridicate de clientul unui avocat, în care Curtea a statuat că autorul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate trebuie să demonstreze un interes personal în contestarea constituÅ£ionalităţii unui text de lege.

  Cât priveÅŸte critica referitoare la încălcarea dispoziÅ£iilor constituÅ£ionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiÅ£ie ÅŸi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, în pofida relaÅ£iilor de încredere dintre avocat ÅŸi client, nu se poate acorda un caracter absolut dreptului garantat de art. 6 §  3 lit. c) din C.E.D.H. . Acesta este subordonat obligatoriu unor limitări atunci când instanÅ£ele au sarcina de a decide dacă interesele justiÅ£iei impun numirea unui apărător din oficiu pentru acuzat. La numirea avocatului respectiv, instanÅ£ele naÅ£ionale trebuie inevitabil să Å£ină cont de dorinÅ£a acuzatului. Cu toate acestea, instanÅ£ele pot să nu Å£ină seama de aceasta dacă există motive pertinente ÅŸi suficiente pentru a considera că interesele justiÅ£iei o impun (Hotărârea din 25 septembrie 1992, pronunÅ£ată în Cauza Croissant împotriva Germaniei, §  29, Hotărârea din 25 martie 2008, pronunÅ£ată în Cauza Vitan împotriva României, §  59, Hotărârea din 8 februarie 2011, pronunÅ£ată în Cauza Micu împotriva României, §  103). Prin urmare, din jurisprudenÅ£a instanÅ£ei de la Strasbourg rezultă că limitările admise de aceasta reprezintă expresia preocupării pentru prevenirea unor dubii de natură judiciară, ce pot să apară în cauze concrete, în situaÅ£ii individuale, dispoziÅ£iile legale astfel criticate nefiind altceva decât interdicÅ£ii care constituie măsuri de protecÅ£ie pentru părÅ£i ÅŸi împotriva unor suspiciuni ce ar putea altera actul de justiÅ£ie.

DeÅŸi art. 6 §  3 lit. c) din C.E.D.H.  prevede, printre altele, că orice acuzat are dreptul “să fie asistat de un apărător ales de el”, CEDO a reÅ£inut că textul convenÅ£ional menÅ£ionat nu precizează condiÅ£iile de exercitare a dreptului fiecărui acuzat de a se apăra prin avocat, lăsând statelor contractante alegerea mijloacelor corespunzătoare ce permit realizarea sa efectivă, Curtea de la Strasbourg urmând să examineze dacă aceste mijloace sunt compatibile cu exigenÅ£ele unui proces echitabil (Hotărârea din 24 noiembrie 1993, pronunÅ£ată în Cauza Imbrioscia împotriva ElveÅ£iei, §  38).

Prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, M. Of. nr.  185 din 11 martie 2016, Curtea a reÅ£inut că, în aceeaÅŸi cauză în care autorul excepÅ£iei are calitatea de inculpat, avocatul său are calitatea de parte, respectiv inculpat, pentru săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni care are o strânsă legătură cu infracÅ£iunile săvârÅŸite de autor. De asemenea, instanÅ£a de control constituÅ£ional a reÅ£inut că partea/subiectul procesual principal al cărei/cărui avocat se află în ipoteza reglementată de art. 88 alin. (2) lit. d) C. pr. pen.   are libertatea de a-ÅŸi angaja un alt apărător, iar, în situaÅ£ia în care nu îşi alege un alt avocat, fie apărătorul aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de norma procesual penală criticată îşi poate asigura substituirea, în condiÅ£iile legii speciale, fie organul judiciar va lua măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

Potrivit jurisprudenÅ£ei sale – care îşi păstrează valabilitatea – alături de posibilitatea părÅ£ilor ÅŸi a celorlalÅ£i subiecÅ£i procesuali de a-ÅŸi alege un alt apărător decât cel aflat în stare de incompatibilitate, dispoziÅ£iile art. 88 alin. (2) C. pr. pen.   instituie garanÅ£ii ale dreptului la apărare al acestora, în vederea înlăturării oricăror suspiciuni cu privire la asistarea sau reprezentarea lor, contrară intereselor procesuale.

Legea procesual penală reglementează ÅŸi dispoziÅ£ii care, prin conÅ£inutul lor normativ, dau expresie secretului profesional al avocatului, o altă garanÅ£ie a dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 116 alin. (3) C. pr. pen.  , “(3) Nu pot face obiectul declaraÅ£iei martorului acele fapte sau împrejurări al căror secret ori confidenÅ£ialitate poate fi opusă prin lege organelor judiciare.”, iar, potrivit art. 306 alin. (6) din acelaÅŸi act normativ, “(6) Secretul bancar ÅŸi cel profesional, cu excepÅ£ia secretului profesional al avocatului, nu sunt opozabile procurorului, după începerea urmăririi penale.” Curtea constată însă că, în vederea aflării adevărului în cauza penală, calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de avocat cu privire la faptele ÅŸi împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această (s.n. din urmă) calitate [art. 114 alin. (3) C. pr. pen.  ], iar, “(4) Faptele sau împrejurările prevăzute la alin. (3) pot face obiectul declaraÅ£iei martorului atunci când autoritatea competentă sau persoana îndreptăţită îşi exprimă acordul în acest sens sau atunci când există o altă cauză legală de înlăturare a obligaÅ£iei de a păstra secretul sau confidenÅ£ialitatea.” [art. 116 alin. (4) C. pr. pen.  ].

Instituirea, prin normele criticate, a unei incompatibilităţi între două calităţi procesuale, respectiv cea de avocat şi cea de martor, de principiu, calitatea de martor având întâietate, obligaţia de a depune mărturie constituind o obligaţie civică în raport cu interesul public de a se exercita în mod eficient acţiunea penală.

Exercitarea dreptului oricărei persoane de a beneficia de asistenÅ£a juridică a unui avocat ales – garanÅ£ie a dreptului fundamental la apărare – constituie, în mod firesc, o manifestare privată, pe care, de principiu, legea procesual penală o poate condiÅ£iona de respectarea unor obiective de interes public, cum este asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal. ÃŽn mod particular, există însă ÅŸi situaÅ£ii în care această manifestare/opÅ£iune nu mai produce consecinÅ£e în sfera obligaÅ£iei organelor judiciare “de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele ÅŸi împrejurările cauzei, precum ÅŸi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului” [art. 5 alin. (1) C. pr. pen.  ]. Legea procesual penală în vigoare normează o astfel de ipoteză la art. 117 atunci când stabileÅŸte persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor.

  ÃŽn materia audierii martorilor, art. 117 C. pr. pen.  , având denumirea marginală “Persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor”, instituie o situaÅ£ie de excepÅ£ie de la regula generală prevăzută la art. 114 alin. (1) din acelaÅŸi act normativ, conform căreia orice persoană care deÅ£ine cunoÅŸtinÅ£e pertinente obiectului probaÅ£iunii are capacitatea ÅŸi obligaÅ£ia de a da declaraÅ£ii în calitate de martor. Norma procesual penală precitată reglementează un drept de refuz al audierii prin enumerarea, în mod limitativ, a anumitor categorii de persoane care pot refuza să declare în calitate de martor, printre care soÅ£ul, ascendenÅ£ii ÅŸi descendenÅ£ii în linie directă, precum ÅŸi fraÅ£ii ÅŸi surorile suspectului sau inculpatului, respectiv persoanele care au avut calitatea de soÅ£ al suspectului sau al inculpatului. La acestea, ca urmare a publicării Deciziei  CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 562 din 19 septembrie 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 23 octombrie 2017, se adaugă ÅŸi persoanele care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i în cazul în care convieÅ£uiesc ori nu mai convieÅ£uiesc cu suspectul sau inculpatul. Asemenea martori sunt eliberaÅ£i de dilema morală de a alege între o mărturie adevărată, care ar putea periclita relaÅ£ia lor cu suspectul/inculpatul, ÅŸi o mărturie falsă, care ar proteja această relaÅ£ie, cu riscul condamnării pentru mărturie mincinoasă.

  ÃŽn jurisprudenÅ£a sa, anterior citată, respectiv Decizia nr. 136 din 10 martie 2016, instanÅ£a de control constituÅ£ional a subliniat caracterul de protecÅ£ie al incompatibilităţii reglementate la art. 88 alin. (2) lit. b) C. pr. pen.  , din perspectiva exercitării cu obiectivitate a mandatului avocaÅ£ial, în vederea respectării dreptului la apărare al părÅ£ilor sau al unui alt subiect procesual principal. ÃŽn măsura în care “martorul (s.n. avocat) citat în cauză” este o persoană care s-a prevalat de dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în această calitate, în temeiul art. 117 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) C. pr. pen.  , raÅ£ionamentul dezvoltat în Decizia nr. 136 din 10 martie 2016,   nu mai subzistă, aÅŸa încât norma criticată respectă dreptul fundamental la apărare în măsura în care nu se referă la această din urmă categorie de persoane.

Dreptul la apărare este în serviciul efectivităţii realizării dreptului constituÅ£ional al cetăţenilor de a se adresa justiÅ£iei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor ÅŸi intereselor lor legitime (Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, M. Of. nr.  177 din 12 iulie 1994). Totodată, Curtea a calificat art. 24 din ConstituÅ£ie ca fiind o garanÅ£ie a dreptului la un proces echitabil (Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, M. Of. nr.  775 din 24 octombrie 2014, §  51, ÅŸi Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, M. Of. nr.  373 din 16 mai 2016, §  23). Având în vedere aceste evoluÅ£ii jurisprudenÅ£iale, în cursul procedurilor judiciare dispoziÅ£iile art. 24 din ConstituÅ£ie se analizează coroborat cu cele ale art. 21 alin. (3) din ConstituÅ£ie, întrucât se subsumează acestora din urmă. ÃŽn aceste condiÅ£ii, raportat la cauza de faţă ÅŸi Å£inând seama de faptul că încălcarea dreptului la apărare vizează o procedură judiciară, Curtea reÅ£ine incidenÅ£a în cauză a dispoziÅ£iilor art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 24 alin. (1) din ConstituÅ£ie.

  Prin raportare la exigenÅ£ele art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 24 alin. (1) din ConstituÅ£ie, dispoziÅ£iile art. 88 alin. (2) lit. b) C. pr. pen., care reglementează ordinea de preferinţă în cazul în care o persoană întruneÅŸte, în cauza penală, două calităţi procesuale, cea de martor ÅŸi cea de avocat, instituie – în ipoteza în care martorul (avocat) citat în cauză este o persoană care s-a prevalat de dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în această calitate în temeiul art. 117 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) C. pr. pen.   – o limitare nelegală a exercitării dreptului la apărare al părÅ£ilor sau al unui subiect procesual principal.

  Dreptul la apărare conferă oricărei părÅ£i implicate într-un proces, potrivit intereselor sale ÅŸi indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ÅŸedinÅ£ele de judecată, folosirea mijloacelor de probă ÅŸi invocarea excepÅ£iilor prevăzute de legea procesual penală (v Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, M. Of. nr.  870 din 20 noiembrie 2015, §  33). Drept exigenţă impusă de prevederile art. 21 alin. (3) ÅŸi ale art. 24 alin. (1) din ConstituÅ£ie, este necesar ca dispoziÅ£iile art. 88 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură penală, care reglementează incompatibilitatea calităţii de avocat cu cea de martor citat în procesul penal, să instituie, în mod expres, o exceptare în ceea ce priveÅŸte persoanele care s-au prevalat de dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor, enumerate la art. 117 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) din Codul de procedură penală ÅŸi stabilite prin Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 562 din 19 septembrie 2017 .

  ÃŽn aceste condiÅ£ii, în acord cu dreptul părÅ£ilor la un proces echitabil coroborat cu dreptul fundamental la apărare, dispoziÅ£iile art. 88 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură penală sunt constituÅ£ionale în măsura în care nu se referă la “martorul (s.n. avocat) citat în cauză”, care s-a prevalat, în temeiul art. 117 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) din Codul de procedură penală, de dreptul de a refuza să fie audiat. Decizia  nr. 637 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 88 alin. (2) lit. b) ÅŸi ale art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală.

V Decizia  nr. 639 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 39 alin. (1) lit. b), ale art. 44 alin. (1), ale art. 83 alin. (1) lit. c), ale art. 85 alin. (2) lit. b) ÅŸi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, precum ÅŸi ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală

90

Art. 90. – AsistenÅ£a juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului

Asistenţa juridică este obligatorie:

a)când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenţie ori într-un centru educativ, când este reţinut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale, chiar în altă cauză, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;

b)în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea;

c)în cursul procedurii în cameră preliminară şi în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.


Art. 90 a fost modificat prin OrdonanÈ›a de urgență nr.  18/2016 )

AMÂNAREA APLICĂRII PEDEPSEI

În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile art. 88 alin. (3) din Codul penal creează o situaţie mai grea, în raport cu dispoziţiile art. 91 din acelaşi act normativ, pentru inculpatul care săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie în termenul de supraveghere, că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizează un control de constituţionalitate a legilor şi a altor acte normative prin raportare la principiile şi drepturile fundamentale cuprinse în normele constituţionale şi convenţionale sau alte instrumente juridice la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Prin urmare, sub acest aspect, aceste critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.

  Totodată, în ceea ce priveÅŸte critica autorului excepÅ£iei în sensul existenÅ£ei unor necorelări legislative între dispoziÅ£iile art. 88 alin. (3) ÅŸi cele ale art. 39 alin. (1) din Codul penal, din perspectiva stabilirii pedepsei principale în caz de concurs de infracÅ£iuni în ipoteza invocată de acesta, respectiv aceea în care s-ar contopi o pedeapsă aplicată (prin sentinÅ£a de revocare) cu o pedeapsă stabilită (prin sentinÅ£a anterioară de amânare), în conformitate cu aceleaÅŸi prevederi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional realizează un control de constituÅ£ionalitate a legilor ÅŸi a altor acte normative, problemele privind coordonarea legislativă revenind autorităţii legiuitoare.

Autorul excepţiei supune examinării situaţia ipotetică în care, în speţă, s-ar fi dispus condamnarea sa la pedeapsa de 1 an cu suspendare a executării sub supraveghere, în loc să se dispună amânarea aplicării pedepsei, caz în care nu i-ar mai fi fost revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, întrucât condiţia primului termen al recidivei nu ar fi fost îndeplinită, şi nici condiţia concursului de infracţiuni, astfel cum stabileşte art. 91 alin. (1) lit. a) din Codul penal. În această ipoteză, autorul susţine că ar fi fost aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Codul penal şi, având în vedere că dispoziţiile art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal interzic aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă inculpatul a primit, iniţial, amânarea aplicării pedepsei, apreciază că singura soluţie ar fi menţinerea beneficiului amânării aplicării pedepsei pentru aceleaşi condiţii pentru care nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se revocă, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de la concursul de infracţiuni sau de la recidivă.

“Legătura cu soluÅ£ionarea cauzei”, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât ÅŸi necesitatea invocării excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiÅ£ii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenÅ£ele pe care le impun aceste dispoziÅ£ii legale, în privinÅ£a pertinenÅ£ei excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate în desfăşurarea procesului (v Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, M. Of. nr.  600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiÅ£ia relevanÅ£ei excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate, respectiv a incidenÅ£ei textului de lege criticat în soluÅ£ionarea cauzei aflate pe rolul instanÅ£ei judecătoreÅŸti, nu trebuie analizată in abstracto.

ÃŽn privinÅ£a dispoziÅ£iilor art. 44 alin. (1) din Codul penal, sunt aplicabile considerente din jurisprudenÅ£a instanÅ£ei de control constituÅ£ional, potrivit cărora “constatarea neconstituÅ£ionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepÅ£ii de neconstituÅ£ionalitate trebuie să profite autorilor acesteia ÅŸi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. […] NeconstituÅ£ionalitatea unei dispoziÅ£ii legale nu are numai o funcÅ£ie de prevenÅ£ie, ci ÅŸi una de reparaÅ£ie, întrucât ea vizează în primul rând situaÅ£ia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată” (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, M. Of. nr.  69 din 1 februarie 2016, §  30,   Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, M. Of. nr.  548 din 24 iulie 2014, §  20, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, M. Of. nr.  240 din 3 aprilie 2014). Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, ÅŸi în prezenta cauză, unde eventuala admitere a excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate nu ar produce nicio consecinţă în ceea ce priveÅŸte situaÅ£ia autorului excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate. Examinarea constituÅ£ionalităţii normelor criticate ar transforma, în mod nepermis, controlul pe calea excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate într-un control abstract.

  Cu referire la dispoziÅ£iile art. 83 alin. (1) lit. c) ÅŸi ale art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal, autorul excepÅ£iei susÅ£ine că hotărârea judecătorească prin care se dispune amânarea aplicării pedepsei contravine dispoziÅ£iilor art. 42 alin. (1) ÅŸi (2) lit. b) din ConstituÅ£ie, care stabilesc că munca prestată de un condamnat nu constituie o muncă forÅ£ată. Din această perspectivă, formularea unor astfel de motive nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituÅ£ionalitate, ci, prin intermediul invocării unei excepÅ£ii de neconstituÅ£ionalitate, sunt ridicate probleme ce Å£in de modul de interpretare ÅŸi aplicare a legii. Interpretarea legilor este operaÅ£iunea raÅ£ională, indispensabilă în procesul aplicării ÅŸi respectării acestora, având ca scop clarificarea înÅ£elesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (v, în acest sens, Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, M. Of. nr.  139 din 24 februarie 2011), iar, în procesul de soluÅ£ionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaÅ£iune este realizată de instanÅ£ele judecătoreÅŸti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative.

  Articolul   90 lit. b) C. pr. pen.   reglementează unul din cazurile de asistenţă juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului, ÅŸi anume cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu ÅŸi-ar putea face singur apărarea, ÅŸi, totodată, că art. 91 alin. (1) C. pr. pen.   instituie în sarcina organului judiciar obligaÅ£ia de a asigura prezenÅ£a unui avocat din oficiu, dacă suspectul sau inculpatul nu ÅŸi-a ales un avocat, în cazurile în care asistenÅ£a juridică este obligatorie ( deciziile nr. 328 din 24 mai 2016, M. Of. nr.  611 din 10 august 2016, nr. 506 din 5 iulie 2016, M. Of. nr.  833 din 20 octombrie 2016, nr. 219 din 17 aprilie 2018, M. Of. nr.  574 din 6 iulie 2018, nr. 517 din 17 iulie 2018, M. Of. nr.  888 din 22 octombrie 2018, ÅŸi nr. 519 din 24 septembrie 2019, M. Of. nr.  50 din 27 ianuarie 2020). Respectarea de către organul judiciar a acestei obligaÅ£ii este garantată de art. 281 alin. (1) lit. f) C. pr. pen. , care sancÅ£ionează cu nulitatea absolută încălcarea dispoziÅ£iilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum ÅŸi a celorlalte părÅ£i, atunci când asistenÅ£a juridică este obligatorie. Dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, nulitatea se constată până la încheierea procedurii în camera preliminară, potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) C. pr. pen.  DispoziÅ£iile art. 90 lit. b) C. pr. pen.   nu aduc atingere dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din ConstituÅ£ie, având în vedere că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţă juridică obligatorie. Primul este garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea este creat de legiuitor, care stabileÅŸte ÅŸi cazurile în care consideră că este necesar. De vreme ce Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu ÅŸi pe cel la asistenţă juridică obligatorie, stabilirea cazurilor în care aceasta din urmă este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului, aÅŸa cum a statuat instanÅ£a de control constituÅ£ional printr-o bogată jurisprudenţă cu privire la dispoziÅ£iile art. 171 alin. 2 ÅŸi 3 din Codul de procedură penală din 1968, dispoziÅ£ii cu un conÅ£inut similar cu cel al art. 90 lit. b) ÅŸi c) din noul Cod de procedură penală (de exemplu, deciziile nr. 600 din 21 septembrie 2006, M. Of. nr.  868 din 24 octombrie 2006; nr. 62 din 31 ianuarie 2008, M. Of. nr.  142 din 25 februarie 2008; nr. 102 din 14 februarie 2008, M. Of. nr.  185 din 11 martie 2008; nr. 312 din 13 martie 2008, M. Of. nr.  301 din 17 aprilie 2008; nr. 771 din 1 iulie 2008, M. Of. nr.  588 din 5 august 2008; nr. 834 din 22 iunie 2010, M. Of. nr.  536 din 30 iulie 2010; nr. 313 din 3 martie 2011, M. Of. nr.  259 din 12 aprilie 2011, ÅŸi nr. 970 din 12 iulie 2011, M. Of. nr.  605 din 26 august 2011). Prin urmare, nu se poate susÅ£ine că dispoziÅ£iile de lege criticate sunt neconstituÅ£ionale pentru că nu prevăd că asistenÅ£a juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme exercitarea dreptului la asistenţă juridică este garantată. Dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din ConstituÅ£ie, se referă la asistenÅ£a juridică facultativă, iar excepÅ£iile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. ÃŽn cazurile în care legea impune asistenÅ£a juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului, apărarea are valoarea unei instituÅ£ii de cert interes social, care funcÅ£ionează atât în favoarea suspectului ÅŸi a inculpatului, cât ÅŸi în vederea asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal, în considerarea unor situaÅ£ii speciale ce rezultă din însăşi enumerarea cuprinsă în textul de lege.

  Norma cuprinsă în art. 91 alin. (1) C. pr. pen.   – care este mai favorabilă decât norma corespondentă din art. 6 §  3 lit. c) din C.E.D.H. , ce prevede dreptul acuzatului de a se apăra el însuÅŸi sau de a fi asistat de un apărător ales de el ÅŸi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, de a fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiÅ£iei o cer – asigură inculpatului un apărător din oficiu atunci când acesta nu are posibilitatea să beneficieze de serviciile unui avocat ales, iar asistenÅ£a juridică este obligatorie, ÅŸi anume în cazurile stabilite de art. 90 C. pr. pen.  

DispoziÅ£iile de lege criticate nu îngrădesc nici dreptul subiecÅ£ilor procesuali interesaÅ£i de a se adresa justiÅ£iei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor ÅŸi a intereselor lor legitime ÅŸi de a se prevala, în tot cursul procesului penal, de toate garanÅ£iile care condiÅ£ionează, într-o societate democratică, procesul echitabil, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. Curtea nu a reÅ£inut nici critica adusă dispoziÅ£iilor art. 90 lit. b) C. pr. pen.   cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faÅ£a legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din ConstituÅ£ie, câtă vreme dispoziÅ£iile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. Astfel, instanÅ£a de control constituÅ£ional a reÅ£inut că incidenÅ£a dispoziÅ£iilor art. 90 lit. b) C. pr. pen.   nu este determinată de o anumită calitate, orice suspect sau inculpat beneficiind de asistenţă juridică din oficiu dacă nu are avocat ales ÅŸi se află într-una dintre situaÅ£iile reglementate de acestea, având în vedere că principiul egalităţii presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate în aceeaÅŸi situaÅ£ie juridică, iar nu uniformizarea situaÅ£iilor în care se poate afla o persoană (Decizia nr. 328 din 24 mai 2016, §§  18 ÅŸi 19).

Este neîntemeiată susÅ£inerea potrivit căreia legiuitorul lasă la aprecierea discreÅ£ionară a instanÅ£ei de judecată existenÅ£a în concret a ipotezei vizate de art. 90 lit. b) C. pr. pen.  , câtă vreme circumstanÅ£ele de natură a-l împiedica pe inculpat să îşi facă singur apărarea pot să fie dovedite în faÅ£a judecătorului de cameră preliminară ÅŸi să atragă nulitatea actelor de procedură efectuate în cursul urmăririi penale, dacă judecătorul apreciază că, în raport cu aceste circumstanÅ£e, era necesară desemnarea unui avocat din oficiu. Decizia  nr. 639 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 39 alin. (1) lit. b), ale art. 44 alin. (1), ale art. 83 alin. (1) lit. c), ale art. 85 alin. (2) lit. b) ÅŸi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, precum ÅŸi ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală

Obiectul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate îl constituie dispoziÅ£iile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală – modificate prin prevederile art. II pct. 14 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea ÅŸi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum ÅŸi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, M. Of. nr.  389 din 23 mai 2016 -, precum ÅŸi dispoziÅ£iile art. 454 alin. (1) din Codul de procedură penală.

 Se invocă încălcarea prevederilor constituÅ£ionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiÅ£ie, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare ÅŸi ale art. 53 privind restrângerea exerciÅ£iului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum ÅŸi a prevederilor art. 3 referitor la interzicerea torturii din C.E.D.H.  ÅŸi ale art. 4 §  2 – privind redeschiderea procesului penal în cazul în care fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunÅ£ată – din Protocolul nr. 7 la ConvenÅ£ie.

Prin SentinÅ£a penală nr. 388/F din 15 decembrie 2017, pronunÅ£ată în Dosarul nr. 3.758/93/2017, Tribunalul Ilfov – SecÅ£ia penală a reÅ£inut că revizuenta, autoare a excepÅ£iei, a formulat cerere de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de dispoziÅ£iile art. 453 alin. (1) lit. a) C. pr. pen.  , întrucât “situaÅ£ia de fapt a fost greÅŸit reÅ£inută de către instanţă, în special datorită faptului că inculpata a ascuns adevărul organelor judiciare”. Astfel, revizuenta a susÅ£inut că, din cauza faptului că nu a beneficiat de asistenţă juridică în faza de urmărire penală, nu a prezentat situaÅ£ia reală nici procurorului ÅŸi nici medicului legist. Ulterior, aceasta a completat cererea de revizuire, invocând ÅŸi prevederile art. 453 alin. (1) lit. b) C. pr. pen.   – cu privire la săvârÅŸirea infracÅ£iunii de mărturie mincinoasă de către fostul soÅ£ al revizuentei -, ale art. 453 alin. (1) lit. c) C. pr. pen.   – pe motiv că raportul de expertiză medico-legală psihiatrică ar conÅ£ine menÅ£iuni false -, precum ÅŸi ale art. 453 alin. (1) lit. d) C. pr. pen.   – în sensul că procurorul de caz s-ar face vinovat de săvârÅŸirea infracÅ£iunii de abuz în serviciu, prevăzută de dispoziÅ£iile art. 297 din Codul penal. Prin sentinÅ£a   instanÅ£a de judecată a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, reÅ£inând, printre altele, că, “potrivit art. 454 C. pr. pen.  , situaÅ£iile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d) C. pr. pen.   se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanÅ£a s-a pronunÅ£at asupra fondului cauzei constatând existenÅ£a falsului sau existenÅ£a faptelor ÅŸi săvârÅŸirea lor de către respectivele persoane, în cazul de faţă, de către procurorul de caz ÅŸi de către medicul legist. […] AÅŸadar, întrucât faţă de procurorul de caz, faţă de medicul legist ori faţă de martorii audiaÅ£i în cauză nu s-a pronunÅ£at o hotărâre judecătorească de condamnare pentru fapte de fals, abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, respectiv mărturie mincinoasă, situaÅ£iile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. b)-d) C. pr. pen.  , invocate de către condamnată în cererea formulată, nu pot constitui cazuri de revizuire […]”. DispoziÅ£iile art. 90 lit. c) C. pr. pen.   – potrivit cărora asistenÅ£a juridică este obligatorie în cursul procedurii în cameră preliminară ÅŸi în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracÅ£iunea săvârÅŸită pedeapsa detenÅ£iunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani – ÅŸi ale art. 454 alin. (1) C. pr. pen.   – privind dovedirea prin hotărâre judecătorească definitivă a situaÅ£iilor care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d)- au legătură cu soluÅ£ionarea cauzei în care a fost ridicată excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate, aceasta îndeplinind condiÅ£iile de admisibilitate stabilite de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Prin Decizia nr. 830 din 12 decembrie 2019, M. Of. nr.  349 din 30 aprilie 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a reÅ£inut (în §§  16-19) că dispoziÅ£iile art. 90 lit. c) C. pr. pen. nu aduc nicio atingere dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din ConstituÅ£ie, având în vedere că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţă juridică obligatorie. Primul este garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea este creat de legiuitor, care stabileÅŸte ÅŸi situaÅ£iile în care consideră că este necesar. AÅŸadar, de vreme ce Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu ÅŸi pe cel la asistenţă juridică obligatorie, stabilirea cazurilor în care asistenÅ£a juridică este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Nu se poate susÅ£ine că dispoziÅ£iile de lege criticate sunt neconstituÅ£ionale numai pentru că nu prevăd că asistenÅ£a juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme exercitarea dreptului la asistenţă juridică este garantată. Dreptul la apărare, consacrat de prevederile art. 24 din ConstituÅ£ie, se referă la asistenÅ£a juridică facultativă, cazurile în care asistenÅ£a juridică este obligatorie fiind lăsate la aprecierea exclusivă a legiuitorului. Astfel, situaÅ£iile în care legea impune asistenÅ£a juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului se caracterizează prin aceea că apărarea are valoarea unei instituÅ£ii de cert interes social, care funcÅ£ionează atât în favoarea suspectului ÅŸi a inculpatului, cât ÅŸi în vederea asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal, în considerarea unor situaÅ£ii speciale ce rezultă din însuÅŸi textul de lege criticat.

  Prin Decizia nr. 830 din 12 decembrie 2019,   Curtea nu a putut reÅ£ine nici critica adusă dispoziÅ£iilor art. 90 lit. c) C.pr.pen. cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faÅ£a legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din ConstituÅ£ie, câtă vreme dispoziÅ£iile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. Astfel, incidenÅ£a dispoziÅ£iilor art. 90 lit. c) C.pr.pen. nu este determinată de o anumită calitate, orice suspect sau inculpat beneficiind de asistenţă juridică din oficiu dacă nu are avocat ales ÅŸi se află într-una dintre situaÅ£iile reglementate de textul de lege criticat, având în vedere că principiul egalităţii presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate în aceeaÅŸi situaÅ£ie juridică, iar nu uniformizarea situaÅ£iilor în care se poate afla o persoană.

  Persoanele care au calitatea de suspect sau inculpat în cursul urmăririi penale ÅŸi cele care au calitatea de inculpat în cursul procedurii de cameră preliminară ÅŸi al judecăţii se află în situaÅ£ii juridice diferite, chiar dacă sunt acuzate de săvârÅŸirea unor infracÅ£iuni din aceeaÅŸi categorie, respectiv infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau detenÅ£iunea pe viaţă, diferenţă determinată de specificul celor două faze procesuale invocate ÅŸi de drepturile ÅŸi obligaÅ£iile diferite pe care părÅ£ile procesului penal le au în cadrul acestora. Aceste aspecte justifică acordarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit sub aspectul asigurării asistenÅ£ei juridice din oficiu, fără ca, în acest fel, textul de lege criticat să contravină prevederilor art. 16 alin. (1) din ConstituÅ£ie. De altfel, în cursul urmăririi penale, persoanele în sarcina cărora este reÅ£inută săvârÅŸirea unor infracÅ£iuni din categoria anterior menÅ£ionată au dreptul de a-ÅŸi angaja un avocat, fiindu-le asigurat, conform aceleiaÅŸi jurisprudenÅ£e, dreptul la apărare.   ÃŽn acelaÅŸi sens sunt ÅŸi Decizia nr. 328 din 24 mai 2016, M. Of. nr.  611 din 10 august 2016, Decizia nr. 506 din 5 iulie 2016, M. Of. nr.  833 din 20 octombrie 2016, Decizia nr. 134 din 20 martie 2018, M. Of. nr.  565 din 5 iulie 2018, ÅŸi Decizia nr. 519 din 24 septembrie 2019, M. Of. nr.  50 din 27 ianuarie 2020.

   DispoziÅ£iile art. 90 lit. c) C.pr.pen. nu aduc atingere nici principiului liberului acces la justiÅ£ie, consacrat de prevederile art. 21 din ConstituÅ£ie. Liberul acces la justiÅ£ie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiÅ£ia se înfăptuieÅŸte, iar regulile de desfăşurare a procesului în faÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti sunt de competenÅ£a exclusivă a legiuitorului, aÅŸa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (2) din ConstituÅ£ie – potrivit căruia “CompetenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti ÅŸi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege” – ÅŸi din cele ale art. 129 din Legea fundamentală, în conformitate cu care “ÃŽmpotriva hotărârilor judecătoreÅŸti, părÅ£ile interesate ÅŸi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiÅ£iile legii”. Astfel, principiul liberului acces la justiÅ£ie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaÅ£i de a utiliza aceste proceduri în formele ÅŸi în modalităţile instituite de lege, cu respectarea regulii consacrate de art. 21 alin. (2) din ConstituÅ£ie, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiÅ£ie, ceea ce semnifică faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciÅ£iul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social (Decizia Plenului CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 1 din 8 februarie 1994, M. Of. nr.  69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, M. Of. nr.  841 din 24 octombrie 2016, §  22, Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017, M. Of. nr.  324 din 5 mai 2017, §  24, ÅŸi Decizia nr. 18 din 17 ianuarie 2017, M. Of. nr.  312 din 2 mai 2017, §  24).

ÃŽn ceea ce priveÅŸte pretinsa încălcare, prin dispoziÅ£iile art. 90 lit. c) ÅŸi ale art. 454 alin. (1) C.pr.pen., a prevederilor art. 53 din Legea fundamentală, aceasta nu poate fi reÅ£inută, textul constituÅ£ional invocat fiind aplicabil numai în ipoteza în care există o restrângere a exerciÅ£iului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, restrângere care nu s-a constatat însă în cauza de faţă. Decizia  nr. 650 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 90 lit. c) ÅŸi ale art. 454 alin. (1) din Codul de procedură penală

DREPTUL LA APĂRARE

Articolul   90 lit. b) C.pr.pen. reglementează unul dintre cazurile de asistenţă juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului, ÅŸi anume cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu ÅŸi-ar putea face singur apărarea, ÅŸi, totodată, că art. 91 alin. (1) C.pr.pen. instituie în sarcina organului judiciar obligaÅ£ia de a asigura prezenÅ£a unui avocat din oficiu, dacă suspectul sau inculpatul nu ÅŸi-a ales un avocat, în cazurile în care asistenÅ£a juridică este obligatorie. (deciziile nr. 328 din 24 mai 2016, M. Of. nr.  611 din 10 august 2016, nr. 506 din 5 iulie 2016, M. Of. nr.  833 din 20 octombrie 2016, nr. 219 din 17 aprilie 2018, M. Of. nr.  574 din 6 iulie 2018, nr. 517 din 17 iulie 2018, M. Of. nr.  888 din 22 octombrie 2018, ÅŸi nr. 519 din 24 septembrie 2019, M. Of. nr.  50 din 27 ianuarie 2020).

Respectarea de către organul judiciar a acestei obligaÅ£ii este garantată prin intermediul art. 281 alin. (1) lit. f) C.pr.pen., care sancÅ£ionează cu nulitatea absolută încălcarea dispoziÅ£iilor privind asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum ÅŸi a celorlalte părÅ£i, atunci când asistenÅ£a juridică este obligatorie. Dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în procedura camerei preliminare, nulitatea se constată până la încheierea procedurii în camera preliminară, potrivit art. 281 alin. (4) lit. a) C.pr.pen.DispoziÅ£iile art. 90 lit. b) C.pr.pen. nu aduc atingere dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din ConstituÅ£ie, având în vedere că dreptul la apărare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţă juridică obligatorie. Primul este garantat în toate cazurile, iar cel de-al doilea este creat de legiuitor, care stabileÅŸte ÅŸi cazurile în care consideră că este necesar. De vreme ce Legea fundamentală garantează dreptul la apărare, iar nu ÅŸi pe cel la asistenţă juridică obligatorie, stabilirea cazurilor în care aceasta din urmă este obligatorie constituie atributul exclusiv al legiuitorului, aÅŸa cum a statuat instanÅ£a de control constituÅ£ional printr-o bogată jurisprudenţă cu privire la dispoziÅ£iile art. 171 alin. 2 ÅŸi 3 din Codul de procedură penală din 1968, dispoziÅ£ii cu un conÅ£inut similar cu cel al art. 90 lit. b) ÅŸi c) din noul Cod de procedură penală (de exemplu, deciziile nr. 600 din 21 septembrie 2006, M. Of. nr.  868 din 24 octombrie 2006, nr. 62 din 31 ianuarie 2008, M. Of. nr.  142 din 25 februarie 2008, nr. 102 din 14 februarie 2008, M. Of. nr.  185 din 11 martie 2008, nr. 312 din 13 martie 2008, M. Of. nr.  301 din 17 aprilie 2008, nr. 771 din 1 iulie 2008, M. Of. nr.  588 din 5 august 2008, nr. 834 din 22 iunie 2010, M. Of. nr.  536 din 30 iulie 2010, nr. 313 din 3 martie 2011, M. Of. nr.  259 din 12 aprilie 2011, ÅŸi nr. 970 din 12 iulie 2011, M. Of. nr.  605 din 26 august 2011). Prin urmare, nu se poate susÅ£ine că dispoziÅ£iile de lege criticate sunt neconstituÅ£ionale pentru că nu prevăd că asistenÅ£a juridică este obligatorie în toate cazurile, câtă vreme exercitarea dreptului la asistenţă juridică este garantată. Dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din ConstituÅ£ie, se referă la asistenÅ£a juridică facultativă, iar excepÅ£iile de la această regulă pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. ÃŽn cazurile în care legea impune asistenÅ£a juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului, apărarea are valoarea unei instituÅ£ii de cert interes social, care funcÅ£ionează atât în favoarea suspectului ÅŸi a inculpatului, cât ÅŸi în vederea asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal, în considerarea unor situaÅ£ii speciale ce rezultă din însăşi enumerarea cuprinsă în textul de lege.

Norma cuprinsă în art. 91 alin. (1) C.pr.pen. – care este mai favorabilă decât norma corespondentă din art. 6 §  3 lit. c) din C.E.D.H. , ce prevede dreptul acuzatului de a se apăra el însuÅŸi sau de a fi asistat de un apărător ales de el ÅŸi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, de a fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiÅ£iei o cer – asigură inculpatului un apărător din oficiu atunci când acesta nu are posibilitatea să beneficieze de serviciile unui avocat ales, iar asistenÅ£a juridică este obligatorie, ÅŸi anume în cazurile stabilite de art. 90 C.pr.pen..

  DispoziÅ£iile de lege criticate nu îngrădesc nici dreptul subiecÅ£ilor procesuali interesaÅ£i de a se adresa justiÅ£iei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor ÅŸi a intereselor lor legitime ÅŸi de a se prevala, în tot cursul procesului penal, de toate garanÅ£iile care condiÅ£ionează, într-o societate democratică, procesul echitabil, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea nu a reÅ£inut nici critica adusă dispoziÅ£iilor art. 90 lit. b) C.pr.pen. cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faÅ£a legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din ConstituÅ£ie, câtă vreme dispoziÅ£iile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminări pe considerente arbitrare. Astfel, instanÅ£a de control constituÅ£ional a reÅ£inut că incidenÅ£a dispoziÅ£iilor art. 90 lit. b) C.pr.pen. nu este determinată de o anumită calitate, orice suspect sau inculpat beneficiind de asistenţă juridică din oficiu dacă nu are avocat ales ÅŸi se află într-una dintre situaÅ£iile reglementate de acestea, având în vedere că principiul egalităţii presupune un tratament identic pentru toate persoanele aflate în aceeaÅŸi situaÅ£ie juridică, iar nu uniformizarea situaÅ£iilor în care se poate afla o persoană (Decizia nr. 328 din 24 mai 2016, §§  18 ÅŸi 19).

Este neîntemeiată susÅ£inerea potrivit căreia legiuitorul lasă la aprecierea discreÅ£ionară a instanÅ£ei de judecată existenÅ£a în concret a ipotezei vizate de art. 90 lit. b) C . pr. pen.  , câtă vreme circumstanÅ£ele de natură a-l împiedica pe inculpat să îşi facă singur apărarea pot să fie dovedite în faÅ£a judecătorului de cameră preliminară ÅŸi să atragă nulitatea actelor de procedură efectuate în cursul urmăririi penale, dacă judecătorul apreciază că, în raport cu aceste circumstanÅ£e, era necesară desemnarea unui avocat din oficiu. De altfel, modul de interpretare ÅŸi aplicare de către organul judiciar a dispoziÅ£iilor art. 90 lit. b)  C . pr. pen.  nu intră sub incidenÅ£a controlului de constituÅ£ionalitate exercitat de Curte, fiind de competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti. Decizia  nr. 647 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 90 lit. b) C . pr. pen.

V Decizia  nr. 639 din 19 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 39 alin. (1) lit. b), ale art. 44 alin. (1), ale art. 83 alin. (1) lit. c), ale art. 85 alin. (2) lit. b) ÅŸi ale art. 88 alin. (3) din Codul penal, precum ÅŸi ale art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală

97

Art. 97. – Proba ÅŸi mijloacele de probă

(1)Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.

(2)Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace:

a)declaraţiile suspectului sau ale inculpatului;

b)declaraţiile persoanei vătămate;

c)declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente;

d)declaraţiile martorilor;

e)înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;

f)orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.

(3)Procedeul probatoriu este modalitatea legală de obţinere a mijlocului de probă.

DENUNŢĂTORUL

Obiectul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate îl constituie prevederile art. 97 alin. (2) lit. d), ale art. 103 alin. (2) ÅŸi (3), ale art. 114 alin. (1) ÅŸi ale art. 115 alin. (1) C . pr. pen.   ÅŸi ale art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, pronunÅ£ată de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunÅ£area unei hotărâri prealabile în vederea rezolvării de principiu a modalităţii de interpretare a dispoziÅ£iilor art. 175 din Codul penal, respectiv dacă medicul chirurg angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, trimis în judecată sub acuzaÅ£ia săvârÅŸirii infracÅ£iunii de luare de mită prevăzute de dispoziÅ£iile art. 289 alin. (1) din Codul penal, se încadrează în categoria funcÅ£ionarilor publici prevăzută la art. 175 alin. (1) lit. c) din Codul penal sau în categoria funcÅ£ionarilor publici prevăzută la art. 175 alin. (2) din Codul penal, M. Of. nr.  24 din 13 ianuarie 2015.

Se susÅ£ine că textele criticate contravin dispoziÅ£iilor constituÅ£ionale ale art. 1 alin. (3) ÅŸi (5) referitoare la statul de drept ÅŸi la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) cu privire la dreptul internaÅ£ional ÅŸi dreptul intern, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaÅ£ionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil ÅŸi ale art. 23 alin. (12) cu privire la legalitatea incriminării ÅŸi a pedepsei, precum ÅŸi dispoziÅ£iilor art. 6 din C.E.D.H.  referitor la dreptul la un proces echitabil ÅŸi ale art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cu privire la dreptul la o cale de atac eficientă ÅŸi la un proces echitabil.

  DispoziÅ£iile art. 97 alin. (2) lit. d), ale art. 103 alin. (2) ÅŸi (3), ale art. 114 alin. (1) ÅŸi ale art. 115 alin. (1) C . pr. pen.   au făcut obiectul unor critici de neconstituÅ£ionalitate similare, sub aspectul posibilităţii denunţătorului de a cumula ÅŸi calitatea de martor, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional pronunţând, în acest sens, mai multe decizii, dintre care Decizia nr. 108 din 25 februarie 2020, M. Of. nr.  402 din 15 mai 2020, Decizia nr. 727 din 5 noiembrie 2019, M. Of. nr.  190 din 9 martie 2020, ÅŸi Decizia nr. 63 din 22 ianuarie 2019, M. Of. nr.  650 din 6 august 2019, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate invocată.

Denunţătorul poate fi: a) o persoană fizică/juridică ce sesizează organul de urmărire penală despre o infracÅ£iune la a cărei săvârÅŸire nu a participat, dar despre care are cunoÅŸtinţă (de exemplu, art. 290 C . pr. pen.  ); b) o persoană fizică/juridică ce sesizează organul de urmărire penală despre o infracÅ£iune pe care a săvârÅŸit-o, infracÅ£iune care este în strânsă legătură cu alta, iar prin realizarea denunÅ£ului se urmăreÅŸte aplicarea cauzei de nepedepsire pentru denunţător ÅŸi tragerea la răspundere penală a făptuitorului ce a săvârÅŸit infracÅ£iunea aflată în corelaÅ£ie cu cea a denunţătorului [de exemplu, darea de mită (art. 290 din Codul penal) corelativ cu luarea de mită (art. 289 din Codul penal); cumpărarea de influenţă (art. 292 din Codul penal) corelativ cu traficul de influenţă (art. 291 din Codul penal)]; c) o persoană fizică/juridică ce sesizează organul de urmărire penală despre o infracÅ£iune pe care a săvârÅŸit-o, infracÅ£iune care presupune participarea mai multor persoane, ca subiecÅ£i activi, la săvârÅŸirea infracÅ£iunii; prin realizarea denunÅ£ului se urmăreÅŸte aplicarea cauzei de nepedepsire pentru denunţător ÅŸi tragerea la răspundere penală a celorlalÅ£i participanÅ£i [de exemplu, grupul infracÅ£ional organizat (art. 367 din Codul penal)]; d) o persoană fizică/juridică ce sesizează organul de urmărire penală despre o infracÅ£iune la a cărei săvârÅŸire nu a participat, dar despre care are cunoÅŸtinţă, denunţătorul fiind el însuÅŸi în poziÅ£ia de a fi tras la răspundere penală pentru săvârÅŸirea anumitor infracÅ£iuni expres prevăzute de lege, altele decât infracÅ£iunea denunÅ£ată; prin realizarea denunÅ£ului se urmăreÅŸte reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracÅ£iunea săvârÅŸită de denunţător (situaÅ£ia reglementată, de exemplu, de art. 15 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea ÅŸi combaterea traficului ÅŸi consumului ilicit de droguri, reM. Of. nr.  163 din 6 martie 2014, sau de art. 19 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul NaÅ£ional AnticorupÅ£ie, M. Of. nr.  244 din 11 aprilie 2002).

Reglementarea instituţiei denunţătorului porneşte de la premisa că persoana fizică/juridică ce realizează denunţul are cunoştinţă de săvârşirea unor fapte care pot constitui infracţiune.

  Denunţătorii pot fi împărÅ£iÅ£i în două grupe, după cum urmează: a) denunţători care nu au niciun beneficiu din perspectiva tragerii lor la răspundere penală; b) denunţători care au un beneficiu din perspectiva tragerii lor la răspundere penală. ÃŽn acest context, Curtea a observat că la nivelul majorităţii statelor europene există reglementată o obligaÅ£ie generală de a denunÅ£a săvârÅŸirea sau pregătirea săvârÅŸirii unor infracÅ£iuni. Aceasta poate fi reglementată ca o obligaÅ£ie generală sau ca o obligaÅ£ie expresă prevăzută pentru anumite categorii de persoane.

  ÃŽn ceea ce priveÅŸte posibilitatea dobândirii calităţii de martor de către denunţător, critică ce vizează dispoziÅ£iile art. 114 alin. (1) ÅŸi ale art. 115 alin. (1) C . pr. pen., din coroborarea art. 34, art. 104 ÅŸi art. 97 alin. (2) C . pr. pen.  , rezultă că persoanele care pot fi audiate în cursul procesului penal sunt expres ÅŸi limitativ prevăzute de lege. Totodată, Curtea a observat că, pe lângă indicarea expresă în prima teză a art. 34 a anumitor subiecÅ£i procesuali, alÅ£ii decât subiecÅ£ii procesuali principali, legiuitorul a reglementat în teza a doua a aceluiaÅŸi articol o normă “deschisă”, în sensul că oricine are anumite drepturi, obligaÅ£ii sau atribuÅ£ii în procedurile judiciare penale are calitatea de subiect procesual secundar, categorie din care face parte ÅŸi denunţătorul. SubiecÅ£ii procesuali determinaÅ£i, prevăzuÅ£i în prima teză a art. 34 C . pr. pen.  , sunt: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare. ÃŽn acest context, autorul excepÅ£iei pune în discuÅ£ie în ce măsură calitatea de alt subiect procesual dobândită ca urmare a îndeplinirii condiÅ£iilor din teza a doua a art. 34 C . pr. pen.   (denunţător) determină imposibilitatea obÅ£inerii calităţii de subiect procesual determinat, prevăzut în prima teză a acestui articol (martor). AÅŸadar, Curtea a observat că, în fapt, problema ridicată de autorul excepÅ£iei poate fi analizată din perspectiva deÅ£inerii concomitente atât a calităţii de martor, cât ÅŸi a calităţii de alt subiect procesual prevăzut de aceste dispoziÅ£ii (altul decât martorul) ÅŸi, din această perspectivă, Curtea a constatat că legiuitorul nu a exclus această posibilitate.

  Legiuitorul a reglementat expres, prin art. 115 alin. (1) C . pr. pen.  , sfera persoanelor care pot fi martori din perspectivă procesuală, în timp ce art. 116 alin. (3) din acelaÅŸi act normativ nu nominalizează sfera persoanelor obligate să păstreze secretul ori confidenÅ£ialitatea unor fapte sau împrejurări, Curtea apreciind că în această categorie intră orice persoană fizică ce îndeplineÅŸte un serviciu public sau privat, în virtutea căruia ia cunoÅŸtinţă de anumite date ori informaÅ£ii care constituie secrete de stat, de serviciu sau profesionale, în condiÅ£iile legii. Legiuitorul a reglementat expres, prin art. 114 alin. (3) C . pr. pen.  , regula potrivit căreia calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de expert, cu privire la faptele ÅŸi împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate. Totodată, legiuitorul a reglementat expres situaÅ£iile în care o anumită persoană, alta decât subiecÅ£ii procesuali principali sau părÅ£ile, nu poate avea calitatea de martor, în acest sens fiind, de exemplu, dispoziÅ£iile art. 461 alin. (5) C . pr. pen.  . ÃŽn acelaÅŸi sens, potrivit art. 114 alin. (4) C . pr. pen.  , pot fi audiate în calitate de martor ÅŸi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 ÅŸi art. 62 din acelaÅŸi act normativ.

NoÅ£iunea de “martor” are un înÅ£eles autonom în sistemul C.E.D.H., independent de calificarea sa în norma naÅ£ională (Hotărârea din 24 aprilie 2012, pronunÅ£ată în Cauza Damir Sibgatullin împotriva Rusiei, §  45). Astfel, din moment ce o depoziÅ£ie, fie că ea este făcută de un martor – stricto sensu – sau de către o altă persoană, este susceptibilă să fundamenteze, în mod substanÅ£ial, condamnarea celui trimis în judecată, ea constituie o “mărturie în acuzare”, fiindu-i aplicabile garanÅ£iile prevăzute de art. 6 §§  1 ÅŸi 3 lit. d) din ConvenÅ£ie (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunÅ£ată în Cauza Kaste ÅŸi Mathisen împotriva Norvegiei, §  53; Hotărârea din 27 februarie 2001, pronunÅ£ată în Cauza Luca împotriva Italiei, §  41. V ÅŸi Decizia nr. 463 din 5 iulie 2018, M. Of. nr.  930 din 5 noiembrie 2018, §§  16 ÅŸi 17; Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016, M. Of. nr.  496 din 4 iulie 2016, §§  19 ÅŸi 21, ÅŸi Decizia nr. 97 din 1 martie 2018, M. Of. nr.  540 din 29 iunie 2018, §§  27 ÅŸi 28).

 Ideea de bază a reglementării instituÅ£iei denunţătorului este aceea că persoana fizică/juridică ce realizează denunÅ£ul are cunoÅŸtinţă de săvârÅŸirea unor fapte care pot constitui infracÅ£iune. ÃŽn totalitatea cazurilor, denunÅ£ul este realizat cu scopul de a acuza o persoană de săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni. Astfel, Curtea a apreciat că denunÅ£ul poate constitui o “mărturie în acuzare”, cu consecinÅ£a dobândirii de către denunţător a calităţii de “martor”.

Noul Cod de procedură penală consacră, ca ÅŸi legea veche, sistemul liberei aprecieri a probelor. ÃŽn baza principiului liberei sau intimei convingeri a judecătorului, acesta va aprecia liber mijloacele de probă administrate în cauză, neexistând o ordine de preferinţă, referitor la forÅ£a probantă a acestora. Totodată, organele judiciare au dreptul să aprecieze în mod liber atât valoarea fiecărei probe administrate, cât ÅŸi credibilitatea lor; probele nu au o valoare a priori stabilită de legiuitor, importanÅ£a acestora rezultând în urma aprecierii lor de organele judiciare consecutiv analizei ansamblului materialului probatoriu administrat în mod legal ÅŸi loial în cauză. ÃŽn luarea Deciziei  asupra existenÅ£ei infracÅ£iunii ÅŸi vinovăţiei inculpatului, instanÅ£a hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea, renunÅ£area la aplicarea pedepsei ÅŸi amânarea aplicării pedepsei se dispun doar atunci când instanÅ£a are convingerea că acuzaÅ£ia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Legiuitorul, prin dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C . pr. pen.  , a instituit unele limitări ale principiului liberei aprecieri a probelor, reglementând în acest sens că hotărârea de condamnare, de renunÅ£are la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraÅ£iile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaÅ£i. AÅŸadar, din interpretarea per a contrario a dispoziÅ£iilor art. 103 alin. (3) C . pr. pen.  , rezultă că celelalte mijloace de probă prin care au fost obÅ£inute probe directe pot conduce autonom, în mod determinant, la pronunÅ£area uneia dintre soluÅ£iile enumerate mai sus, care conÅ£in constatarea faptului că o persoană a comis o infracÅ£iune. ÃŽn raport cu susÅ£inerile autorilor excepÅ£iei potrivit cărora dispoziÅ£iile anterior menÅ£ionate sunt neconstituÅ£ionale din perspectiva faptului că, pe lângă declaraÅ£iile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaÅ£i, nu sunt menÅ£ionate ÅŸi declaraÅ£iile denunţătorului audiat în calitate de martor, Curtea a apreciat necesar a se stabili scopul instituirii dispoziÅ£iei de lege criticate.

ÃŽn ceea ce priveÅŸte investigatorii, aceÅŸtia, potrivit art. 148 alin. (8) C . pr. pen.  , pot fi audiaÅ£i ca martori în cadrul procesului penal în aceleaÅŸi condiÅ£ii ca martorii ameninÅ£aÅ£i. Totodată, potrivit art. 148 alin. (10) din acelaÅŸi act normativ, în situaÅ£ii excepÅ£ionale, dacă sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la alin. (1) al art. 148, iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficientă pentru obÅ£inerea datelor sau informaÅ£iilor ori nu este posibilă, procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală poate autoriza folosirea unui colaborator, căruia îi poate fi atribuită o altă identitate decât cea reală. DispoziÅ£iile art. 148 alin. (8) C . pr. pen.   se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 150 alin. (3) C . pr. pen.  , activităţile autorizate pot fi desfăşurate de un organ de cercetare penală, de un investigator cu identitate reală, de un investigator sub acoperire sau de un colaborator, iar, potrivit alin. (6) al aceluiaÅŸi articol, persoana care a desfăşurat activităţile autorizate poate fi audiată ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispoziÅ£iilor privind audierea martorilor ameninÅ£aÅ£i, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară. Din coroborarea art. 125-129 C . pr. pen.  , rezultă că odată acordat statutul de martor ameninÅ£at se dispun una ori mai multe dintre măsurile de protecÅ£ie prevăzute de dispoziÅ£iile procesual penale. ÃŽn condiÅ£iile în care una dintre măsurile de protecÅ£ie este cea prevăzută de art. 126 alin. (1) lit. d) ÅŸi art. 127 lit. d) C . pr. pen.  , audierea martorului se poate efectua prin intermediul mijloacelor audiovideo, fără ca martorul să fie prezent fizic în locul unde se află organul judiciar, subiecÅ£ii procesuali principali, părÅ£ile ÅŸi avocaÅ£ii acestora putând adresa întrebări martorului audiat în aceste condiÅ£ii, fiind respinse întrebările care ar putea conduce la identificarea martorului. Această modalitate de audiere este cea aplicabilă ÅŸi în cazul investigatorilor ÅŸi colaboratorilor. Totodată, potrivit art. 149 alin. (1) C . pr. pen.  , identitatea reală a investigatorilor sub acoperire ÅŸi a colaboratorilor cu o altă identitate decât cea reală nu poate fi dezvăluită.

  Au fost exprimate opinii în sensul că dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C . pr. pen.   preiau în dreptul intern un standard clasic al jurisprudenÅ£ei CEDO , potrivit căruia, în anumite circumstanÅ£e, autorităţile judiciare pot apela la declaraÅ£iile administrate în faza “instrucÅ£iei” (urmăririi penale), în special în cazul refuzului persoanelor care le-au dat de a le reitera în public de teama consecinÅ£elor pe care acestea le-ar putea avea pentru siguranÅ£a lor. Necesitatea protecÅ£iei nu poate aduce atingere substanÅ£ei dreptului la apărare, astfel că, ÅŸi în aceste situaÅ£ii, CEDO apreciază că drepturile apărării sunt restrânse într-un mod incompatibil cu garanÅ£iile prevăzute de art. 6 din C.E.D.H. , atunci când o condamnare se întemeiază în întregime sau într-o măsură determinantă pe mărturia făcută de o persoană pe care acuzatul nu a putut-o interoga direct sau prin altă persoană în numele său, nici în faza de urmărire penală, nici în faza dezbaterilor.

  Pe de altă parte, s-a arătat că sfera martorilor protejaÅ£i ale căror declaraÅ£ii nu pot fi determinante în luarea unei hotărâri de condamnare este în realitate mai largă decât cea care rezultă nemijlocit din text. ÃŽn această categorie sunt incluÅŸi investigatorii cu identitate reală sau protejată, colaboratorii cu identitate reală sau protejată, martorii ameninÅ£aÅ£i, martorii vulnerabili, dar ÅŸi persoana vătămată ÅŸi partea civilă cu privire la care s-au luat măsuri de protecÅ£ie similare martorilor ameninÅ£aÅ£i. Din acest punct de vedere, persoana vătămată protejată ÅŸi partea civilă protejată se află în aceeaÅŸi situaÅ£ie faptică ÅŸi au acelaÅŸi regim juridic ca cel al martorilor protejaÅ£i, prin urmare, ÅŸi efectele declaraÅ£iilor lor trebuie să fie asemănătoare cu cele ale acestora din urmă. Restrângerea valorii probante a declaraÅ£iilor acestor persoane are la bază temerea că atât investigatorii, colaboratorii, cât ÅŸi martorii protejaÅ£i (în sens larg) sunt supuÅŸi unui anumit control de autoritate din partea organului de urmărire penală ÅŸi astfel pot fi influenÅ£aÅ£i în declaraÅ£ii, fie pentru că unii sunt agenÅ£i executivi ai statului, fie că alÅ£ii au anumite interese (colaboratorii pot avea interesul de a obÅ£ine o remuneraÅ£ie sau de a li se reduce pedeapsa în propriul dosar, de a beneficia de un acord de recunoaÅŸtere a vinovăţiei sau de renunÅ£are la urmărirea penală etc.) în a acÅ£iona conform dorinÅ£ei organului judiciar sau sunt îndatoraÅ£i moral de efortul de protejare a lor ÅŸi reacÅ£ionează în consecinţă etc. DeÅŸi utilizarea tehnicilor sub acoperire nu poate încălca în sine dreptul la un proces echitabil, riscul pe care îl implică instigarea de către poliÅ£ie prin asemenea tehnici presupune ca folosirea acestor metode să fie menÅ£inută în limite bine determinate. Astfel, în scopul evitării unei erori judiciare bazate pe astfel de probe, precum ÅŸi având în vedere condiÅ£iile derogatorii de audiere a acestor persoane, care restrâng într-o oarecare măsură posibilităţile de apărare, legea a restrâns, la rândul ei, valoarea probantă a declaraÅ£iilor investigatorului, colaboratorului, martorului protejat.

Sfera de cuprindere a persoanelor ale căror declaraţii nu pot fi determinante în luarea unei hotărâri de condamnare este în realitate mai largă decât cea care rezultă nemijlocit din text. Cu toate acestea, dacă legiuitorul ar fi instituit această dispoziţie legală având în vedere cele enunţate anterior, ar fi însemnat ca restrângerea valorii probante a declaraţiilor acestor persoane să se răsfrângă asupra procesului penal, indiferent de modalitatea de audiere a acestora. Aceasta, deoarece existenţa unui control de autoritate din partea organului de urmărire penală asupra investigatorilor, colaboratorilor şi martorilor protejaţi (în sens larg) nu este determinată de modalitatea de audiere a acestor persoane. Totodată, existenţa anumitor interese ale colaboratorului, persoanei vătămate etc. subzistă indiferent de cunoaşterea sau necunoaşterea de către inculpat a identităţii acestor persoane.

InstanÅ£a de contencios european a acordat o atenÅ£ie deosebită cauzelor ce aveau ca obiect folosirea martorilor anonimi de către organele de urmărire penală pentru administrarea probatoriului în acuzare; prin martori anonimi, instanÅ£a europeană are în vedere persoanele care au fost audiate cu protejarea identităţii sau prin includerea în programe speciale de protecÅ£ie ÅŸi care au dat declaraÅ£ii cu privire la faptele de care este acuzată o persoană ÅŸi a căror identitate nu este cunoscută apărării. ÃŽn cadrul acestei noÅ£iuni sunt incluÅŸi ÅŸi agenÅ£ii infiltraÅ£i, care sunt reprezentanÅ£i ai organelor de anchetă ÅŸi care, prin activitatea desfăşurată sub protecÅ£ia anonimatului, contribuie la strângerea de mijloace de probă în acuzarea unei persoane. Curtea de la Strasbourg a apreciat că folosirea declaraÅ£iilor acestor persoane pentru a dispune condamnarea nu este, în sine, incompatibilă cu prevederile ConvenÅ£iei. ÃŽnsă, dacă se menÅ£ine anonimatul martorului acuzării, apărarea va fi confruntată cu dificultăţi deosebite. Astfel, în acest caz, dezavantajul cu care se confruntă apărarea trebuie să fie în mod suficient contrabalansat prin procedura urmată de autorităţile judiciare. Probele obÅ£inute de la martori în condiÅ£iile în care drepturile apărării nu au putut fi asigurate la un nivel normal cerut de ConvenÅ£ia europeană trebuie analizate cu extremă atenÅ£ie, iar condamnarea unui acuzat nu trebuie să se bazeze în exclusivitate sau într-o măsură determinantă pe mărturia anonimă (Hotărârea din 28 februarie 2006, pronunÅ£ată în Cauza Krasniki împotriva Republicii Cehe, §§  76-79; Hotărârea din 14 februarie 2002, pronunÅ£ată în Cauza Visser împotriva Olandei, §§  43-46).

Reglementând dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C . pr. pen.  , legiuitorul a avut în vedere echitatea procesului penal în contextul existenÅ£ei unor situaÅ£ii în care persoanele anterior menÅ£ionate nu sunt prezente pentru a fi audiate într-un proces public ÅŸi contradictoriu, astfel că persoana acuzată nu beneficiază de toate garanÅ£iile procedurale, iar nu atât faptul că aceste persoane au anumite interese legate de tragerea la răspundere penală a propriei persoane. Or, din perspectiva denunţătorului, dacă sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege ÅŸi acesta dobândeÅŸte calitatea de martor protejat (în sens larg), dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C . pr. pen.   sunt pe deplin aplicabile. ÃŽn cazul în care denunţătorul nu dobândeÅŸte calitatea de martor protejat (în sens larg), dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C . pr. pen.   nu sunt aplicabile, denunţătorul putând fi audiat în calitate de martor, într-o procedură publică ÅŸi contradictorie, cu respectarea dispoziÅ£iilor referitoare la audierea martorilor.

   ÃŽn acest din urmă caz, Curtea a distins două situaÅ£ii, după cum există sau nu există un interes în obÅ£inerea unui beneficiu din perspectiva tragerii acestora la răspundere penală. Astfel, în cazul în care denunţătorul nu are niciun beneficiu din perspectiva tragerii sale la răspundere penală, declaraÅ£ia sa dată în calitate de martor este comparabilă, din perspectivă procesuală, cu declaraÅ£ia oricărui alt martor, beneficiind de acelaÅŸi tratament. ÃŽn cazul în care denunţătorul are un beneficiu din perspectiva tragerii sale la răspundere penală, fiind interesat de satisfacerea propriilor interese, apare că, din această perspectivă, poziÅ£ia sa se aseamănă într-o oarecare măsură cu cea a persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente. Referitor la aceÅŸtia din urmă s-a precizat că, fiind interesaÅ£i în proces, acÅ£ionează pentru apărarea intereselor lor legitime; ca urmare, declaraÅ£iile lor în legătură cu cauza în care au calitate procesuală principală sunt, de principiu, concentrate în susÅ£inerea poziÅ£iei pe care o au, ceea ce le poate determina să facă declaraÅ£ii necorespunzătoare adevărului.

  Or, spre deosebire de vechea reglementare, Codul de procedură penală a înlăturat prevederea expresă potrivit căreia declaraÅ£iile părÅ£ii (persoanei) vătămate, părÅ£ii civile ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte ÅŸi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor. Astfel, cu excepÅ£ia declaraÅ£iilor prevăzute de dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen,. , celelalte declaraÅ£ii au o valoare probatorie necondiÅ£ionată, fiind supuse numai principiului liberei aprecieri a probelor.

  Referitor la criticile de neconstituÅ£ionalitate ce vizează cumularea de către aceeaÅŸi persoană a calităţii de denunţător, de martor ÅŸi de colaborator al organelor judiciare, Curtea observă că ipoteza invocată de autorii excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate are în vedere dobândirea de către denunţător, ulterior formulării denunÅ£ului, a calităţii de colaborator al organelor judiciare ÅŸi audierea sa în această ultimă calitate. Or, dispoziÅ£iile Codului de procedură penală permit cumularea de către denunţător, după formularea denunÅ£ului, a calităţii de colaborator al organelor judiciare, situaÅ£ie în care persoana în cauză poate fi audiată în această ultimă calitate. ÃŽn aceste condiÅ£ii, hotărârea de condamnare, de renunÅ£are la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei va fi pronunÅ£ată cu respectarea dispoziÅ£iilor art. 103 alin. (3) C. pr. pen. , conform cărora o astfel de hotărâre nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraÅ£iile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaÅ£i.

  Prevederile art. 21 alin. (3) din ConstituÅ£ie referitor la dreptul la un proces echitabil nu sunt aplicabile în cauza de faţă, care priveÅŸte dispoziÅ£ii de drept penal substanÅ£ial. De asemenea, nu sunt aplicabile nici prevederile constituÅ£ionale ale art. 26 alin. (1) referitor la ocrotirea vieÅ£ii intime, familiale ÅŸi private ÅŸi nici cele ale art. 45 privind libertatea economică.Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 97 alin. (2) lit. d), ale art. 103 alin. (2) ÅŸi (3), ale art. 114 alin. (1) ÅŸi ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum ÅŸi a dispoziÅ£iilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, pronunÅ£ată de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

 

MANDAT DE SIGURANŢĂ NAŢIONALĂ

Prin Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, M. Of. nr.  517 din 17 iunie 2020, a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a constatat că dispoziÅ£iile art. 139 alin. (3) teza finală C. pr. pen.  sunt constituÅ£ionale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaÅ£ii care presupun restrângerea exerciÅ£iului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.

În motivarea excepţiei se arată că aceasta a fost ridicată în contextul în care, ca urmare a punerii în executare a unui mandat de siguranţă naţională, ofiţerii din cadrul Serviciului Român de Informaţii au întocmit zeci de note de redare în cuprinsul cărora au transcris convorbirile purtate de inculpat cu diverse persoane şi că, deşi interceptarea şi înregistrarea audio-foto-video a comunicaţiilor inculpatului nu a fost autorizată în baza art. 139 alin. (1) şi (2) C. pr. pen., procurorul a utilizat notele de redare şi înregistrările efectuate de către ofiţerii SRI în cadrul prezentului proces penal, profitând de caracterul abstract şi extrem de vag al art. 97 alin. (2) lit. f), art. 139 alin. (3) teza finală şi art. 142 alin. (5) C. pr. pen.( Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020)

  Faţă de soluÅ£ia de admitere pronunÅ£ată de Curtea ConstituÅ£ională cu privire la această excepÅ£ie de neconstituÅ£ionalitate, devin incidente dispoziÅ£iile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, potrivit cărora, “Nu pot face obiectul excepÅ£iei prevederile constatate ca fiind neconstituÅ£ionale printr-o Decizia  anterioară a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale”. ÃŽntrucât sesizarea instanÅ£ei constituÅ£ionale prin ÃŽncheierea CurÅ£ii de Apel Cluj – SecÅ£ia penală ÅŸi de minori a fost efectuată înainte de pronunÅ£area Deciziei  nr. 55 din 4 februarie 2020 ÅŸi având în vedere soluÅ£ia de admitere pronunÅ£ată de Curtea ConstituÅ£ională prin această Decizia , prezenta excepÅ£ie de neconstituÅ£ionalitate a art. 139 alin. (3) teza finală va fi respinsă ca devenită inadmisibilă, iar soluÅ£ia de admitere pronunÅ£ată de Curte va profita, deopotrivă, ÅŸi prezentului autor al excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate.

  ÃŽn actuala lege procesual penală, mijloacele de probă nu sunt enumerate strict ÅŸi limitativ, organele judiciare putând administra orice mijloace de probă care, deÅŸi nu sunt enumerate de dispoziÅ£iile art. 97 alin. (2) C. pr. pen., nu sunt interzise de lege. Noul Cod de procedură penală are în vedere evoluÅ£iile tehnice continue care impun o abordare flexibilă ÅŸi suplă în materia probaÅ£iunii, aptă să conducă în mod eficient la aflarea adevărului în cauzele penale. Libertatea probelor, astfel cum este reglementată prin art. 97 alin. (2) C. pr. pen., nu este absolută, ci subordonată principiului legalităţii. Astfel, actuala lege procesual penală reglementează o sancÅ£iune specifică materiei probelor, ÅŸi anume cea a excluderii probelor obÅ£inute în mod nelegal, care operează nu doar pentru probele obÅ£inute prin încălcarea legii, ci ÅŸi pentru cele obÅ£inute prin încălcarea principiului loialităţii administrării probelor. De altfel, Curtea a observat că procedura de cameră preliminară, fază distinctă a procesului penal, are ca obiect, printre altele, verificarea legalităţii administrării probelor.(Decizia nr. 84 din 18 februarie 2020, M. Of. nr.  639 din 21 iulie 2020, sau Decizia nr. 809 din 7 decembrie 2017, M. Of. nr.  178 din 26 februarie 2018)

  Orice mijloc de probă administrat în cauză, care nu este interzis prin lege, este supus “liberei aprecieri a organelor judiciare”, potrivit art. 103 alin. (1) C. pr. pen., în luarea Deciziei  asupra existenÅ£ei infracÅ£iunii ÅŸi a vinovăţiei inculpatului instanÅ£a hotărând motivat, cu trimitere la toate probele evaluate [alin. (2) ], fiind necesar ca judecătorul să fie convins “dincolo de orice îndoială rezonabilă” cu privire la acuzaÅ£ie pentru a dispune condamnarea [alin. (3) ].

ÃŽn  procesul penal, potrivit noii legi procesual penale, sunt admise orice mijloace de probă care nu sunt oprite de lege – verificarea legalităţii administrării probelor constituind obiectul procedurii de cameră preliminară, urmând ca, în faza de judecată, aprecierea probelor să se realizeze în mod absolut liber de către judecător în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză – în acord cu dispoziÅ£iile constituÅ£ionale ÅŸi convenÅ£ionale invocate.

Primele două alineate ale art. 142 C. pr. pen. vorbesc despre punerea în executare a supravegherii tehnice, precum ÅŸi despre folosirea nemijlocită a sistemelor tehnice ÅŸi a unor proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea ÅŸi confidenÅ£ialitatea datelor ÅŸi informaÅ£iilor colectate, în realizarea activităţilor prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d) din acelaÅŸi act normativ. Potrivit art. 138 alin. (13) C. pr. pen., prin supraveghere tehnică se înÅ£elege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d) din acelaÅŸi act normativ. Din interpretarea sistematică ÅŸi teleologică a prevederilor anterior menÅ£ionate rezultă că dispoziÅ£ia de lege criticată are în vedere datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică, privite ca procedee probatorii permise ÅŸi reglementate de Codul de procedură penală.( Decizia nr. 855 din 14 decembrie 2017, M. Of. nr.  150 din 16 februarie 2018)

Folosirea datelor rezultate din măsurile de supraveghere tehnică se poate realiza ÅŸi în alte cauze decât cele în care acestea au fost dispuse, doar dacă aceste cauze privesc pregătirea ori săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) C. pr. pen.. Reglementarea prin textul legal menÅ£ionat a infracÅ£iunilor pentru care poate fi dispusă măsura supravegherii tehnice reprezintă una dintre garanÅ£iile minime pe care legea trebuie să le prevadă pentru a fi în concordanţă cu dispoziÅ£iile art. 8 din C.E.D.H. . Ca urmare, precizarea, în cuprinsul textului criticat, a naturii cauzei în care pot fi folosite datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică dispuse în altă cauză, precum ÅŸi limitarea folosirii acestora la acele cauze care privesc infracÅ£iunile prevăzute la art. 139 alin. (2) C. pr. pen. reprezintă o transpunere la nivel legislativ a garanÅ£iei anterior menÅ£ionate (v ÅŸi Decizia nr. 486 din 27 iunie 2017, M. Of. nr.  960 din 5 decembrie 2017, §  19, precum ÅŸi Decizia nr. 372 din 28 mai 2019, M. Of. nr.  822 din 9 octombrie 2019, §  40).

Rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecată a inculpatului constituie, potrivit art. 329 alin. (1) şi art. 327 lit. a) C. pr. pen., actul de sesizare a instanţei de judecată. Potrivit art. 342 C. pr. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În cadrul procedurii de cameră preliminară se pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. De asemenea, în măsura în care se formulează cereri şi excepţii referitoare la nelegalitatea probelor obţinute prin procedeul supravegherii tehnice, judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei va putea verifica îndeplinirea tuturor condiţiilor legale relative la procedura supravegherii tehnice.

 Pentru aceleaÅŸi considerente, aplicabile mutatis mutandis, nu pot fi reÅ£inute criticile formulate în prezenta cauză, potrivit cărora “simpla referire la infracÅ£iunile limitativ prevăzute la art. 139 alin. (2) C. pr. pen. nu este suficientă pentru a elimina riscul utilizării datelor rezultate din supravegherea tehnică în mod abuziv, în detrimentul drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale ale persoanei”, folosirea materialului informativ obÅ£inut din supraveghere ÅŸi în alte cauze penale s-ar face “fără nicio restricÅ£ie”, respectiv cele în sensul că puterea de Decizia  a procurorului ar scăpa controlului oricărui “organ judiciar” .

Măsurile dispuse de procuror, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală fac obiectul examinării judecătorului, în procedura de camera preliminară. Folosirea, în temeiul art. 142 alin. (5) C. pr. pen., a datelor rezultate din măsurile de supraveghere tehnică nu împiedică judecătorul de cameră preliminară, din cauza în care acestea sunt transferate, să verifice legalitatea dispunerii/autorizării măsurii şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, atât în urma formulării unor cereri şi excepţii de către inculpat, cât şi din oficiu. Or, constatarea nelegalităţii mijlocului de probă şi/sau a procedeului probatoriu determină nelegalitatea probei, cu consecinţa excluderii ei din procesul penal.

  Pot fi reÅ£inute, deopotrivă, cu referire la garanÅ£iile cu caracter general referitoare la contestarea legalităţii măsurii supravegherii tehnice, soluÅ£ia ÅŸi considerentele Deciziei  CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 244 din 6 aprilie 2017, M. Of. nr.  529 din 6 iulie 2017. Prin decizia respectivă, Curtea ConstituÅ£ională a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a constatat că soluÅ£ia legislativă cuprinsă în dispoziÅ£iile art. 145 C. pr. pen., care nu permite contestarea legalităţii măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituÅ£ională.

Ori de câte ori se aduce o atingere unui interes legitim al unei persoane, această persoană trebuie să aibă posibilitatea să se poată adresa instanÅ£ei cu o acÅ£iune în care să pună în discuÅ£ie încălcarea astfel suferită ÅŸi să obÅ£ină, dacă este cazul, reparaÅ£ia corespunzătoare, chiar dacă, în unele cazuri, acÅ£iunea exercitată îmbracă forma unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreÅŸti (§  59). ÃŽn materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerinţă în viaÅ£a privată a persoanelor supuse acestor măsuri, trebuie să existe un control a posteriori încuviinţării ÅŸi punerii în executare a supravegherii tehnice. Astfel, persoana supusă măsurilor de supraveghere tehnică trebuie să poată exercita acest control în scopul verificării îndeplinirii condiÅ£iilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii, precum ÅŸi a modalităţilor de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, procedură reglementată de dispoziÅ£iile art. 142-144 C. pr. pen.. Din această perspectivă, controlul a posteriori în materie trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii supravegherii tehnice, indiferent dacă această verificare se realizează în cadrul procesului penal sau independent de acesta. ExistenÅ£a unui control a posteriori ce are în vedere aceste aspecte se constituie într-o garanÅ£ie a dreptului la viaţă privată, care conturează ÅŸi, în final, pe lângă celelalte elemente necesare ÅŸi recunoscute la nivel constituÅ£ional ÅŸi convenÅ£ional, determină existenÅ£a proporÅ£ionalităţii între măsura dispusă ÅŸi scopul urmărit de aceasta, precum ÅŸi necesitatea acesteia într-o societate democratică (§§  63 ÅŸi 64).

ÃŽn cadrul procesului penal, posibilitatea contestării legalităţii măsurii supravegherii tehnice este circumstanÅ£iată de legiuitor numai în ceea ce priveÅŸte persoana inculpatului, în cadrul procedurii de cameră preliminară, după trimiterea în judecată, precum ÅŸi în cadrul procedurii de cameră preliminară atunci când se soluÅ£ionează plângerea împotriva soluÅ£iei de clasare, dacă în cauză a fost pusă în miÅŸcare acÅ£iunea penală. Reglementarea expresă a modalităţii de contestare a legalităţii măsurii supravegherii tehnice determină excluderea celorlalte persoane, care nu au nicio calitate în dosarul penal sau au calitatea de suspect, de la posibilitatea accederii la o instanţă de judecată care să poată analiza acest aspect. AÅŸa fiind, Curtea a observat că inclusiv petenÅ£ii din dosarul în care a fost ridicată prezenta excepÅ£ie de neconstituÅ£ionalitate, neavând nicio calitate în dosarul penal în care au fost autorizate măsurile de supraveghere tehnică, nu s-au putut adresa instanÅ£ei de judecată în cadrul unui recurs efectiv pentru a fi analizată legalitatea măsurii dispuse (§  66).

DispoziÅ£iile constituÅ£ionale ÅŸi convenÅ£ionale amintite, precum ÅŸi jurisprudenÅ£a instanÅ£ei de contencios constituÅ£ional ÅŸi a celei europene impun o obligaÅ£ie pozitivă din partea statului ce are ca obiect reglementarea, în cadrul legislaÅ£iei interne, a unui “recurs efectiv” care să permită înlăturarea eventualei încălcări a drepturilor ÅŸi a libertăţilor fundamentale. AbsenÅ£a unui asemenea recurs în dreptul intern constituie o încălcare a acestei obligaÅ£ii, deci a dispoziÅ£iilor constituÅ£ionale ale art. 21 ÅŸi a celor convenÅ£ionale ale art. 13. Or, în ceea ce priveÅŸte persoanele supuse măsurilor de supraveghere tehnică, altele decât inculpatul, statul nu ÅŸi-a respectat obligaÅ£ia pozitivă de a reglementa o formă de control a posteriori, pe care persoana în cauză să îl poată accesa în scopul verificării îndeplinirii condiÅ£iilor ÅŸi, implicit, a legalităţii acestei măsuri, ceea ce a condus la constatarea încălcării prevederilor art. 26 ÅŸi 53 din ConstituÅ£ie, precum ÅŸi a celor ale art. 8 ÅŸi 13 din C.E.D.H.  (§  68).

   ÃŽn analiza respectării garanÅ£iilor dreptului la viaţă privată, prevăzute de art. 8 din ConvenÅ£ie, CEDO are în vedere, pe lângă aspecte referitoare la definirea categoriilor de persoane care pot fi supuse măsurilor de supraveghere tehnică, natura infracÅ£iunilor (tipurile de infracÅ£iuni), durata de executare a măsurii, procedura de autorizare a măsurii, condiÅ£iile de întocmire a procesului-verbal de sinteză a conversaÅ£iilor interceptate (procedeele de transcriere), măsurile de precauÅ£ie pentru a comunica înregistrările intacte ÅŸi complete pentru a putea fi supuse controlului judecătoresc ÅŸi aspectele ce Å£in de circumstanÅ£ele în care aceste interceptări pot sau trebuie să fie distruse (v, în acest sens, Hotărârea din 24 aprilie 1990, pronunÅ£ată în Cauza Huvig împotriva FranÅ£ei, §  34; Hotărârea din 18 februarie 2003, pronunÅ£ată în Cauza Prado Bugallo împotriva Spaniei, §  30; Hotărârea din 4 decembrie 2015, pronunÅ£ată în Cauza Roman Zakharov împotriva Rusiei, §  231). InstanÅ£a europeană a reÅ£inut încălcarea prevederilor art. 8 din C.E.D.H.  Ã®n măsura în care dispoziÅ£iile incidente nu conÅ£ineau reglementări relative la distrugerea datelor interceptate (v, în acest sens, Hotărârea din 1 iulie 2008, pronunÅ£ată în Cauza Liberty ÅŸi alÅ£ii împotriva Marii Britanii, §  69; Hotărârea din 4 decembrie 2015, pronunÅ£ată în Cauza Roman Zakharov împotriva Rusiei, §  302). Pe lângă obligaÅ£ia pozitivă de a reglementa o formă de control a posteriori, pe care persoana în cauză să îl poată accesa în scopul verificării îndeplinirii condiÅ£iilor ÅŸi, implicit, a legalităţii măsurii supravegherii tehnice, legiuitorul are obligaÅ£ia de a reglementa ÅŸi procedura aplicabilă conservării ÅŸi/sau distrugerii datelor interceptate prin punerea în executare a măsurii contestate. ÃŽn materia protecÅ£iei dreptului constituÅ£ional la viaţă privată, legiuitorul are obligaÅ£ia de a reglementa o cale de atac efectivă, care să permită persoanei supuse măsurii de supraveghere tehnică să obÅ£ină repararea apropriată a urmărilor încălcării contestate, sens în care a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ridicată (§§  70, 71 ÅŸi 73).

Rezultă că, în prezent, există temeiul legal pentru contestarea legalităţii măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat.

  Ca urmare, faţă de toate aceste considerente, rezultă că este asigurat cadrul legislativ necesar pentru respectarea garanÅ£iilor dreptului la un proces echitabil.

DispoziÅ£iile art. 142 alin. (5) C. pr. pen. au un conÅ£inut identic cu cele ale art. 912 alin. 5 din Codul de procedură penală din 1968, statuând că argumentele reÅ£inute referitor la constituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor din vechea reglementare sunt valabile mutatis mutandis ÅŸi în ceea ce priveÅŸte excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 142 alin. (5) C. pr. pen. (Decizia nr. 473 din 27 iunie 2017, M. Of. nr.  987 din 12 decembrie 2017). Dreptul referitor la secretul corespondenÅ£ei nu este absolut, putând fi restrâns din raÅ£iuni impuse într-o societate democratică de necesitatea protejării securităţii naÅ£ionale, desfăşurării instrucÅ£iei penale, prevenirii acestora din urmă ÅŸi alte asemenea imperative publice. Potrivit art. 1 alin. (3) din ConstituÅ£ie, “România este stat de drept, democratic ÅŸi social, în care demnitatea omului, drepturile ÅŸi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea ÅŸi pluralismul politic reprezintă valori supreme […] ÅŸi sunt garantate”. Apărarea eficientă a tuturor acestor valori presupune, în unele cazuri ÅŸi în condiÅ£ii riguros reglementate, restrângerea chiar ÅŸi a exerciÅ£iului unor drepturi ÅŸi al unor libertăţi fundamentale.( Decizia nr. 92 din 27 februarie 2014, M. Of. nr.  370 din 20 mai 2014)

  ÃŽntrucât reglementarea restrângerii exerciÅ£iului unor drepturi fundamentale se realizează, în detaliu, prin capitolul IV al titlului IV din Codul de procedură penală, care, ca natură juridică, este o lege, este îndeplinită condiÅ£ia constituÅ£ională a restrângerii “numai prin lege”. Este îndeplinită ÅŸi condiÅ£ia ca restrângerea exerciÅ£iului dreptului să fie impusă pentru “desfăşurarea instrucÅ£iei penale”, deoarece dispoziÅ£iile art. 139 alin. (1) C. pr. pen. prevăd că supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi atunci când sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiÅ£ii: există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) C. pr. pen.; măsura este proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor ori a probelor ce urmează a fi obÅ£inute sau gravitatea infracÅ£iunii; probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare. ÃŽn ceea ce priveÅŸte condiÅ£ia proporÅ£ionalităţii, aceasta este în mod evident îndeplinită, dacă se are în vedere importanÅ£a valorilor apărate împotriva infracÅ£iunilor, iar faptul că însăşi existenÅ£a dreptului sau a libertăţii nu este atinsă rezultă din dispoziÅ£iile art. 139 alin. (2) C. pr. pen., care prevăd expres ÅŸi limitativ infracÅ£iunile pentru care se poate dispune măsura supravegherii tehnice, precum ÅŸi din dispoziÅ£iile art. 140 alin. (1) C. pr. pen., potrivit cărora supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, cu posibilitatea eventualei prelungiri pentru motive temeinic justificate, în temeiul art. 144 C. pr. pen. ÃŽn acest context, LegislaÅ£ia procesual penală reglementează inclusiv elementele pe care încheierea judecătorului de drepturi ÅŸi libertăţi ÅŸi mandatul trebuie să le cuprindă [art. 140 alin. (5) ]; punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (art. 142); consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică (art. 143); conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică (art. 146).

  Legiuitorul ordinar a reglementat în detaliu procedura referitoare la supravegherea tehnică, instituind proceduri de natură să confere suficiente garanţii împotriva arbitrarului organelor de urmărire penală (§  38 din Decizia nr. 855 din 14 decembrie 2017). Aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine jurisprudenţa Curţii Constituţionale..Decizia  nr. 237 din 8 aprilie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) lit. f), ale art. 139 alin. (3) teza finală şi ale art. 142 alin. (5) din Codul de procedură penală

Art. 102. – Excluderea probelor obÅ£inute în mod nelegal

(1)Probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.

(2)Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.

(3)Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei.

 (4)Probele derivate se exclud dacă au fost obÅ£inute în mod direct din probele obÅ£inute în mod nelegal ÅŸi nu puteau fi obÅ£inute în alt mod.

Prin Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 22 din 18 ianuarie 2018, M. Of. nr.  177 din 26 februarie 2018, s-a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi s-a constatat că acesta este constituÅ£ional în măsura în care prin sintagma “excluderea probei” se înÅ£elege ÅŸi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. Problema ridicată în prezenta cauză este aceea a preluării în rechizitoriu a probelor obÅ£inute în mod nelegal ÅŸi astfel declarate nule.

Se arată, în acest sens, că în rechizitoriu nu se prezintă direct situaÅ£ia de fapt, ci mediat, prin intermediul raportului de expertiză, probă care a fost exclusă. Or, acuzaÅ£ia în materie penală cuprinsă în rechizitoriu nu se poate baza pe probele obÅ£inute în mod nelegal, iar raÅ£ionamentul juridic trebuie să facă abstracÅ£ie de informaÅ£iile furnizate de probele declarate nule ÅŸi să prezinte acuzaÅ£ia dincolo de orice îndoială rezonabilă, bazându-se pe probe valide. Se apreciază că o interpretare contrară contravine Deciziei  CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 22/2018 ÅŸi constituie o încălcare a art. 21 din ConstituÅ£ie ÅŸi a art. 6 din C.E.D.H. .

  Excluderea juridică a probelor obÅ£inute în mod nelegal în procesul penal, în lipsa înlăturării lor fizice din dosarele penale constituite la nivelul instanÅ£elor, este insuficientă pentru o garantare efectivă a prezumÅ£iei de nevinovăţie a inculpatului ÅŸi a dreptului la un proces echitabil al acestuia (§  24). Astfel, menÅ£inerea mijloacelor de probă în dosarele cauzelor penale, după excluderea probelor corespunzătoare acestora, ca urmare a constatării nulităţii lor, este de natură a influenÅ£a percepÅ£ia judecătorilor, învestiÅ£i cu soluÅ£ionarea acelor cauze, asupra vinovăţiei/nevinovăţiei inculpaÅ£ilor ÅŸi de a-i determina să caute să elaboreze raÅ£ionamente judiciare într-un sens sau altul, chiar în lipsa posibilităţii invocării, în mod concret, a respectivelor probe în motivarea soluÅ£iilor, aspect de natură a încălca dreptul la un proces echitabil ÅŸi prezumÅ£ia de nevinovăţie a persoanelor judecate (§  26). Astfel fiind, raportat la dispoziÅ£iile art. 21 alin. (3) ÅŸi ale art. 23 alin. (11) din ConstituÅ£ie, Curtea a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală ÅŸi a constatat că acestea sunt constituÅ£ionale în măsura în care prin sintagma “excluderea probei”, din cuprinsul lor, se înÅ£elege ÅŸi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei (§  29).

În temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, această interpretare este singura care poate fi avută în vedere de autorităţile învestite cu sarcina aplicării legii la situaţii de fapt (v , mutatis mutandis, Decizia nr. 776 din 28 noiembrie 2019), aşadar şi de instanţa învestită în prezenta cauză.

Astfel fiind, câtă vreme obiectul prezentei excepÅ£ii îl constituie aceeaÅŸi sintagmă a cărei interpretare conform ConstituÅ£iei a fost stabilită de Curtea ConstituÅ£ională prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, iar sesizarea instanÅ£ei constituÅ£ionale în cauză s-a făcut ulterior pronunţării deciziei  menÅ£ionate, devin aplicabile dispoziÅ£iile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepÅ£iei prevederile constatate ca fiind neconstituÅ£ionale printr-o Decizia  anterioară a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale”, cu consecinÅ£a respingerii excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate ca inadmisibilă.Decizia  nr. 300 din 11 mai 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală

103

Art. 103. – Aprecierea probelor

(1)Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

(2)În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

 (3)Hotărârea de condamnare, de renunÅ£are la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraÅ£iile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaÅ£i.

CONVINGEREA MAGISTRATULUI

Ceea ce se critică constă în utilizarea noÅ£iunii “convingere” a judecătorului. Astfel, convingerea magistratului reprezintă acea stare a unei persoane răspunzătoare de aplicarea legii, bazată pe buna-credinţă, care este împăcată cu propria conÅŸtiinţă morală, care a îndrumat-o în aflarea adevărului prin utilizarea tuturor mijloacelor legale, respectiv a probelor. Convingerea ce stă la baza hotărârilor pe care un judecător le pronunţă are drept fundament o conÅŸtiinţă juridică ce se formează numai după epuizarea duelului judiciar. (Decizia nr. 217 din 4 aprilie 2017, M. Of. nr.  617 din 31 iulie 2017). De aceea, în măsura în care judecătorul nu poate ajunge la o concluzie fermă, legiuitorul a consacrat instituÅ£ia reluării cercetării judecătoreÅŸti sau a dezbaterilor, prevăzută de art. 395 C. pr. pen.. Pentru a ajunge însă la o anumită convingere, judecătorul va face o analiză logică, ÅŸtiinÅ£ifică ÅŸi riguroasă a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor ÅŸi aprecierea lor ca un tot unitar. AÅŸa fiind, câtă vreme convingerea magistratului respectă principiul constituÅ£ional al independenÅ£ei judecătorului care se supune numai legii, atunci ea nu poate fi privită ca un impediment în înfăptuirea actului de justiÅ£ie, ci, dimpotrivă, ca o garanÅ£ie a lui. Că aceasta a fost viziunea legiuitorului stă dovadă însuÅŸi dreptul judecătorului dintr-un complet de judecată de a formula, potrivit propriei convingeri, o opinie separată – v în acest sens prevederile art. 394 alin. (2)-(4) C. pr. pen.

  Chiar dacă judecătorul, asemenea multor altor profesiuni, poate dezvolta în cadrul activităţii sale anumite deprinderi care alcătuiesc ceea ce se numeÅŸte deformaÅ£ie profesională ÅŸi care îl poate face pe acesta să alunece într-o zonă de empirism profesional bazat pe o încredere disproporÅ£ionată ÅŸi neÅŸtiinÅ£ifică în propria intuiÅ£ie, acest fapt nu echivalează cu libertatea sa de a da dezlegare unei pricini bazându-se numai pe ceea ce ar putea crede, deoarece “cunoaÅŸterea” evenimentului supus judecăţii presupune existenÅ£a unui echilibru între acuzare ÅŸi apărare, astfel încât acuzaÅ£ia să fie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă – v art. 103 alin. (2) C. pr. pen.. Expunerea de motive a Codului de procedură penală subliniază că “proiectul noului Cod de procedură penală îşi păstrează caracterul predominant continental european, dar, ca noutate, introduce multe elemente de tip adversarial, adaptate corespunzător la propriul nostru sistem legislativ”. AÅŸadar, judecătorul trebuie convins “dincolo de orice dubiu rezonabil” de către procuror sau de către partea civilă, el neavând sarcina de a administra probe pentru aflarea adevărului, aÅŸa cum se întâmpla sub imperiul vechiului cod, decât în mod subsidiar pentru formarea convingerii sale – v art. 100 alin. (2) C. pr. pen.. Actuala reglementare este diferită fundamental de cea veche cuprinsă în art. 63 alin. 2 cu denumirea marginală “Probele ÅŸi aprecierea lor” din Codul de procedură penală din 1968, potrivit căreia “Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală ÅŸi de instanÅ£a de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate ÅŸi conducându-se după conÅŸtiinÅ£a sa”. Atunci, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional a statuat, prin Decizia nr. 171 din 23 mai 2001, M. Of. nr.  387 din 16 iulie 2001, că posibilitatea organului de urmărire penală ori a instanÅ£ei de judecată să aprecieze fiecare probă potrivit intimei convingeri ÅŸi conducându-se după conÅŸtiinÅ£a sa este neconstituÅ£ională, deoarece prevederile referitoare la înfăptuirea justiÅ£iei impun judecătorilor să se supună “numai legii”. Prin urmare, reglementarea cenzurată anterior de Curtea ConstituÅ£ională permitea judecătorului să se conducă după conÅŸtiinÅ£a sa, care, spre deosebire de convingere (aceasta implicând certitudine, siguranţă), presupune un sentiment intuitiv pe care fiinÅ£a umană îl are despre propria existenţă, deci o cunoaÅŸtere reflexivă în legătură cu situaÅ£iile ÅŸi lucrurile din jurul său. Or, o astfel de convingere bazată pe o cunoaÅŸtere reflexivă se caracterizează prin variabilitate, fiind, practic, o determinantă personală a judecătorului, fapt incompatibil cu actul de înfăptuire a justiÅ£iei, pentru că, din momentul în care probele administrate resping posibilitatea condamnării unei persoane, judecătorul nu poate soluÅ£iona cauza după propria conÅŸtiinţă. Asemenea situaÅ£ii se traduc prin regula in dubio pro reo, care a apărut în sistemele adversariale.

DispoziÅ£iile contestate nu contravin principiului independenÅ£ei judecătorilor, deoarece, dimpotrivă, ele fiind o reflectare a acestuia, care reprezintă garanÅ£ia constituÅ£ională a “nesupunerii” judecătorului unei alte puteri, unor altor persoane sau interese, dinăuntrul sau din afara sistemului judiciar, ÅŸi a “supunerii” sale doar legii, astfel încât orice structură de subordonare sau de comandă asupra acestuia este exclusă ÅŸi nu îi poate afecta independenÅ£a. NoÅ£iunea de “lege” este folosită în sensul său larg, care include, pe lângă Legea fundamentală, toate celelalte acte normative, cu forţă juridică echivalentă legii sau inferioară acesteia, care constituie ansamblul normativ pe care trebuie să se fundamenteze actul de justiÅ£ie (v Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, M. Of. nr.  440 din 23 iunie 2011).

  Cât priveÅŸte sintagma “îndoială rezonabilă” conÅ£inută de dispoziÅ£iile art. 396 alin. (2), (3) ÅŸi (4) din Codul de procedură penală, Curtea a reÅ£inut, în Decizia nr. 778 din 17 noiembrie 2015, M. Of. nr.  111 din 12 februarie 2016, că aceasta este de sorginte jurisprudenÅ£ial-europeană, înÅ£elesul fiind regăsit, de exemplu, în Hotărârea din 11 iulie 2006, pronunÅ£ată în Cauza Boicenco împotriva Republicii Moldova, §  104, potrivit căreia standardul de probă “dincolo de un dubiu rezonabil” permite deducerea sa ÅŸi din coexistenÅ£a unor concluzii suficient de întemeiate, clare ÅŸi concordante sau a unor prezumÅ£ii de fapt similare ÅŸi incontestabile.

  Standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă îşi are originea în modul de reglementare a sistemului probator, referitor la care doctrina identifică două orientări majore: cea a capacităţii probelor de a convinge, respectiv de a conduce la formarea convingerii intime a judecătorului aflat în situaÅ£ia de a soluÅ£iona o cauză penală, orientare specifică sistemului de drept continental, ÅŸi cea a capacităţii probelor de a demonstra vinovăţia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, specifică sistemului de drept anglo-saxon ÅŸi jurisprudenÅ£ei CEDO (Decizia nr. 47 din 16 februarie 2016, M. Of. nr.  323 din 27 aprilie 2016). Din analiza sistematică a întregului Cod de procedură penală rezultă înlocuirea de către legiuitor în cuprinsul noii reglementări a orientării specifice dreptului continental, bazată pe formarea convingerii intime a judecătorului, care a existat în Codul de procedură penală din 1968, cu cea de-a doua orientare, preluată în legislaÅ£ia românească din jurisprudenÅ£a CEDO .  Acest aspect a fost reÅ£inut ÅŸi în expunerea de motive a Codului de procedură penală, care subliniază că “proiectul noului Cod de procedură penală îşi păstrează caracterul predominant continental european, dar, ca noutate, introduce multe elemente de tip adversarial, adaptate corespunzător la propriul nostru sistem legislativ”. AÅŸadar, judecătorul trebuie convins “dincolo de orice dubiu rezonabil” de către procuror sau de către părÅ£i, el neavând sarcina de a administra probe pentru aflarea adevărului, aÅŸa cum se întâmpla sub imperiul vechiului cod, decât în mod subsidiar pentru formarea convingerii sale, astfel cum rezultă din prevederile art. 100 alin. (2) C. pr. pen.  Preluarea în sistemul continental a standardului probei dincolo de orice îndoială rezonabilă, specific sistemelor adversariale, este rezultatul tendinÅ£ei de obiectivizare a standardului convingerii intime a judecătorului care, în esenÅ£a sa, presupune un grad apreciabil de subiectivitate. Acest standard poate fi pe deplin înÅ£eles doar prin raportare la standardul in dubio pro reo, care, la rândul său, constituie o garanÅ£ie a prezumÅ£iei de nevinovăţie ÅŸi reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat la art. 5 din Codul de procedură penală, este aplicat în materia probaÅ£iunii. El se referă la faptul că, în măsura în care dovezile administrate pentru susÅ£inerea vinovăţiei celui acuzat conÅ£in o informaÅ£ie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, instanÅ£ele judecătoreÅŸti nu îşi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine ÅŸi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului ÅŸi să îl achite.

  Această modificare de viziune a fost pusă de legiuitor în acord cu modificarea textului privind sarcina probei, care prevede că aceasta aparÅ£ine, în special, procurorului, iar, în acÅ£iunea civilă, părÅ£ii civile sau, după caz, procurorului, care exercită acÅ£iunea civilă, în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciÅ£iu sau are capacitate de exerciÅ£iu restrânsă, potrivit art. 99 alin. (1) C. pr. pen..

Standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 396 alin. (2), (3) ÅŸi (4) C. pr. pen. constituie o garanÅ£ie procesuală a aflării adevărului ÅŸi, implicit, a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, acest standard asigură respectarea prezumÅ£iei de nevinovăţie până la momentul asumării de către judecător a convingerii cu privire la vinovăţia inculpatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă, asumare concretizată prin pronunÅ£area hotărârii judecătoreÅŸti de condamnare.Decizia  nr. 697 din 28 octombrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 103 alin. (2) ÅŸi ale art. 396 alin. (2), (3) ÅŸi (4) din Codul de procedură penală

MĂRTURIE ÎN ACUZARE

Prin Decizia nr. 852 din 26 noiembrie 2020, M. Of. nr.  213 din 3 martie 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 103 alin. (3) C. pr. pen., reÅ£inând că legiuitorul a reglementat expres, prin prevederile art. 115 alin. (1) C. pr. pen., sfera persoanelor care au capacitatea de a fi martor, ÅŸi anume orice persoană poate fi citată ÅŸi audiată în calitate de martor, cu excepÅ£ia părÅ£ilor ÅŸi a subiecÅ£ilor procesuali principali.

  Potrivit dispoziÅ£iilor art. 6 §  3 lit. d) din ConvenÅ£ie, orice acuzat are dreptul să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării ÅŸi să obÅ£ină citarea ÅŸi audierea martorilor apărării în aceleaÅŸi condiÅ£ii ca pentru martorii acuzării. Dreptul înscris în prevederile art. 6 §  3 lit. d) din ConvenÅ£ie constă în posibilitatea acordată acuzatului de a contesta o mărturie făcută în defavoarea sa, de a putea cere să fie audiaÅ£i martori care să îl disculpe, în aceleaÅŸi condiÅ£ii în care sunt audiaÅ£i ÅŸi interogaÅ£i martorii acuzării. Acest drept constituie o aplicaÅ£ie a principiului contradictorialităţii în procesul penal ÅŸi, în acelaÅŸi timp, o componentă importantă a dreptului la un proces echitabil. Potrivit jurisprudenÅ£ei în materie a CEDO , admisibilitatea probelor Å£ine în primul rând de regulile de drept intern ÅŸi, în principiu, instanÅ£elor naÅ£ionale le revine obligaÅ£ia de a aprecia elementele adunate de acestea, cerinÅ£ele § ui 3 al art. 6 reprezentând aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil garantat de §  1 al acestui articol. Elementele de probă trebuie să fie prezentate în faÅ£a acuzatului în ÅŸedinţă publică, în vederea unei dezbateri contradictorii, excepÅ£iile putând fi acceptate numai sub rezerva drepturilor apărării. Ca regulă generală, §  1 ÅŸi §  3 lit. d) ale art. 6 din ConvenÅ£ie prevăd acordarea în favoarea acuzatului a unei ocazii adecvate ÅŸi suficiente de a contesta o mărturie a acuzării ÅŸi de a-l interoga pe autorul acesteia, în momentul depoziÅ£iei sau mai târziu. Curtea de la Strasbourg a mai reÅ£inut că, în anumite circumstanÅ£e, poate fi necesar ca autorităţile judiciare să recurgă la depoziÅ£ii ce datează din faza de urmărire penală. Dacă acuzatul a avut o ocazie adecvată ÅŸi suficientă de a contesta aceste depoziÅ£ii, în momentul în care au fost făcute sau ulterior, utilizarea lor nu contravine în sine prevederilor art. 6 §  1 ÅŸi §  3 lit. d) din ConvenÅ£ie. TotuÅŸi, CEDO a statuat că, atunci când o condamnare se bazează exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe depoziÅ£iile date de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau să asigure interogarea ei nici în faza urmăririi penale, nici în timpul dezbaterilor, aceste drepturi de apărare sunt restrânse într-un mod incompatibil cu garanÅ£iile art. 6 din ConvenÅ£ie (Hotărârea din 24 februarie 2009, pronunÅ£ată în Cauza Tarău împotriva României, §§  69 ÅŸi 70).

  NoÅ£iunea de “martor” are un înÅ£eles autonom în sistemul C.E.D.H., independent de calificarea sa în norma naÅ£ională (Hotărârea din 24 aprilie 2012, pronunÅ£ată în Cauza Damir Sibgatullin împotriva Rusiei, §  45,  Decizia nr. 463 din 5 iulie 2018, M. Of. nr.  930 din 5 noiembrie 2018, §§  16 ÅŸi 17, Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016, M. Of. nr.  496 din 4 iulie 2016, §§  19-21, ÅŸi Decizia nr. 97 din 1 martie 2018, M. Of. nr.  540 din 29 iunie 2018, §§  27 ÅŸi 28). Astfel, din moment ce o depoziÅ£ie, fie că este făcută de un martor stricto sensu, fie de o altă persoană, este susceptibilă să fundamenteze, în mod substanÅ£ial, condamnarea celui trimis în judecată, ea constituie o “mărturie în acuzare”, fiindu-i aplicabile garanÅ£iile prevăzute de dispoziÅ£iile art. 6 §  1 ÅŸi §  3 lit. d) din ConvenÅ£ie (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunÅ£ată în Cauza Kaste ÅŸi Mathisen împotriva Norvegiei, §  53, ÅŸi Hotărârea din 27 februarie 2001, pronunÅ£ată în Cauza Luca împotriva Italiei, §  41).

  Ideea de bază a reglementării instituÅ£iei denunţătorului este aceea că persoana fizică/juridică ce face denunÅ£ul are cunoÅŸtinţă de săvârÅŸirea unor fapte care pot constitui infracÅ£iune. Mai mult, denunÅ£ul este realizat cu scopul de a acuza o persoană de săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, astfel că denunÅ£ul poate constitui o “mărturie în acuzare”, cu consecinÅ£a dobândirii de către denunţător a calităţii de “martor”.( Decizia nr. 463 din 5 iulie 2018, M. Of. nr.  930 din 5 noiembrie 2018, §§  16 ÅŸi 17, Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016, M. Of. nr.  496 din 4 iulie 2016, §§  19-21, ÅŸi Decizia nr. 97 din 1 martie 2018, M. Of. nr.  540 din 29 iunie 2018, §§  27 ÅŸi 28)

Potrivit dispoziÅ£iilor art. 103 alin. (1) C. pr. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege ÅŸi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Legiuitorul, prin prevederile art. 103 alin. (3) C. pr. pen., a instituit unele limitări ale principiului liberei aprecieri a probelor, reglementând în acest sens că hotărârea de condamnare, de renunÅ£are la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraÅ£iile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaÅ£i. Prin dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen., legiuitorul a avut în vedere echitatea procesului penal în contextul existenÅ£ei unor situaÅ£ii în care persoanele anterior menÅ£ionate nu sunt prezente pentru a fi audiate într-un proces public ÅŸi contradictoriu, astfel că persoana acuzată nu beneficiază de toate garanÅ£iile procedurale, iar nu atât faptul că aceste persoane au anumite interese cu privire la o ipotetică tragere la răspundere penală a propriei persoan (CEDO Hotărârea din 28 februarie 2006, Cauza Krasniki împotriva Republicii Cehe, §§  76-79, ÅŸi Hotărârea din 14 februarie 2002, Cauza Visser împotriva Olandei, §§  43-46). Or, din perspectiva denunţătorului, în situaÅ£ia în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege ÅŸi acesta dobândeÅŸte calitatea de martor protejat (în sens larg), dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen. sunt pe deplin aplicabile. ÃŽn cazul în care denunţătorul nu dobândeÅŸte calitatea de martor protejat (în sens larg), prevederile art. 103 alin. (3) C. pr. pen. nu sunt aplicabile, denunţătorul putând fi audiat în calitate de martor, într-o procedură publică ÅŸi contradictorie, cu respectarea dispoziÅ£iilor referitoare la audierea martorilor.

  Curtea a distins două situaÅ£ii, în funcÅ£ie de interesul denunţătorului în obÅ£inerea unui beneficiu din perspectiva existenÅ£ei riscului tragerii sale la răspundere penală. Astfel, în cazul în care denunţătorul nu are niciun beneficiu sub aspectul evitării tragerii la răspundere penală, declaraÅ£ia sa dată în calitate de martor este comparabilă, din perspectivă procesuală, cu declaraÅ£ia oricărui alt martor, beneficiind de acelaÅŸi tratament. ÃŽn cazul în care denunţătorul are însă un beneficiu referitor la evitarea tragerii sale la răspundere penală, poziÅ£ia acestuia se aseamănă într-o oarecare măsură cu cea a persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente, care sunt interesate în proces, astfel că acÅ£ionează pentru apărarea intereselor lor legitime ÅŸi, ca urmare, declaraÅ£iile lor în legătură cu cauza în care au calitate procesuală principală sunt, de principiu, concentrate pe susÅ£inerea poziÅ£iei proprii, ceea ce le poate determina să facă ÅŸi declaraÅ£ii necorespunzătoare adevărului. Or, spre deosebire de vechea reglementare, actualul Cod de procedură penală a înlăturat prevederea expresă potrivit căreia declaraÅ£iile părÅ£ii vătămate, părÅ£ii civile ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente puteau servi la aflarea adevărului numai în măsura în care erau coroborate cu fapte ÅŸi împrejurări ce rezultau din ansamblul probelor. Astfel, cu excepÅ£ia declaraÅ£iilor prevăzute de dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen., celelalte declaraÅ£ii au o valoare probatorie necondiÅ£ionată, fiind supuse numai principiului liberei aprecieri a probelor. Dincolo de criteriile obiective care pot fi folosite pentru a discerne valoarea probatorie a declaraÅ£iei martorilor, rămân de actualitate considerentele reliefate de literatura de specialitate clasică, potrivit cărora numai adânca ÅŸi serioasa pricepere a judecătorilor poate fi chezăşie pentru o evaluare mai aproape de adevăr a declaraÅ£iilor făcute de martori.  ( Decizia nr. 59 din 22 ianuarie 2019, M. Of. nr.  639 din 1 august 2019, Decizia nr. 63 din 22 ianuarie 2019, M. Of. nr.  650 din 6 august 2019, Decizia nr. 727 din 5 noiembrie 2019, M. Of. nr.  190 din 9 martie 2020, Decizia nr. 162 din 26 mai 2020, M. Of. nr.  701 din 5 august 2020, Decizia nr. 165 din 26 mai 2020, M. Of. nr.  723 din 11 august 2020, ÅŸi Decizia nr. 118 din 2 martie 2021, M. Of. nr.  535 din 24 mai 2021). Decizia  nr. 500 din 13 iulie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 103 alin. (3) ÅŸi ale art. 126 alin. (5) ÅŸi (6) din Codul de procedură penală

V Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 97 alin. (2) lit. d), ale art. 103 alin. (2) ÅŸi (3), ale art. 114 alin. (1) ÅŸi ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum ÅŸi a dispoziÅ£iilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, pronunÅ£ată de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

PROTECÅ¢IA MARTORILOR

Obiectul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate îl constituie dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală raportate la art. 2 lit. a) pct. 1 ÅŸi art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecÅ£ia martorilor, reM. Of. nr.  288 din 18 aprilie 2014, la art. 19 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie, M. Of. nr.  244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, ÅŸi la art. 396 alin. (10) C. pr. pen.

ÃŽn cazul în care instanÅ£a de judecată sesizează instanÅ£a de contencios constituÅ£ional cu excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a anumitor dispoziÅ£ii din legi sau ordonanÅ£e fără a se pronunÅ£a asupra altora, criticate în cadrul aceleiaÅŸi excepÅ£ii de neconstituÅ£ionalitate, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional va analiza excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său. Doar în ipoteza în care instanÅ£a judecătorească, prin dispozitivul hotărârii, consideră excepÅ£ia referitoare la una sau unele dintre dispoziÅ£iile legale criticate ca fiind inadmisibilă, contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992, ÅŸi respinge cererea de sesizare cu această motivare, Curtea ConstituÅ£ională nu se va pronunÅ£a cu privire la această excepÅ£ie. ÃŽn această împrejurare, autorul are, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, posibilitatea atacării cu recurs la instanÅ£a imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunÅ£are, a soluÅ£iei de respingere ca inadmisibilă a excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate.( Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, M. Of. nr.  17 din 10 ianuarie 2012, Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, M. Of. nr.  389 din 27 mai 2014, Decizia nr. 744 din 3 noiembrie 2015, M. Of. nr.  84 din 4 februarie 2016, ÅŸi Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, M. Of. nr.  205 din 7 martie 2018)

Examinând excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală raportate la art. 2 lit. a) pct. 1 ÅŸi art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecÅ£ia martorilor, la art. 19 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie ÅŸi la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, motive de neconstituÅ£ionalitate identice au fost analizate prin Decizia nr. 59 din 22 ianuarie 2019, M. Of. nr.  639 din 1 august 2019, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi s-a constatat că dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituÅ£ionale în raport cu criticile formulate.

Prin dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, legiuitorul a instituit unele limitări ale principiului liberei aprecieri a probelor. Totodată, luând în considerare ÅŸi jurisprudenÅ£a CEDO  (Hotărârea din 28 februarie 2006, pronunÅ£ată în Cauza Krasniki împotriva Republicii Cehe, §§  76-79; Hotărârea din 14 februarie 2002, pronunÅ£ată în Cauza Visser împotriva Olandei, §§  43-46), Curtea a apreciat că, reglementând dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen., legiuitorul a avut în vedere echitatea procesului penal în contextul existenÅ£ei unor situaÅ£ii în care martorii protejaÅ£i nu sunt prezenÅ£i pentru a fi audiaÅ£i într-un proces public ÅŸi contradictoriu, astfel că persoana acuzată nu beneficiază de toate garanÅ£iile procedurale, iar nu atât faptul că aceste persoane au anumite interese legate de tragerea la răspundere penală a propriei persoane.

  Din perspectiva denunţătorului, în condiÅ£iile în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege ÅŸi acesta dobândeÅŸte calitatea de martor protejat (în sens larg), dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen. nu sunt aplicabile, denunţătorul putând fi audiat în calitate de martor, într-o procedură publică ÅŸi contradictorie, cu respectarea dispoziÅ£iilor referitoare la audierea martorilor. ÃŽn acest din urmă caz, Curtea a distins două situaÅ£ii, după cum există sau nu există un interes în obÅ£inerea unui beneficiu din perspectiva tragerii acestora la răspundere penală. Astfel, în cazul în care denunţătorul nu are niciun beneficiu din perspectiva tragerii sale la răspundere penală, declaraÅ£ia sa dată în calitate de martor este comparabilă, din perspectivă procesuală, cu declaraÅ£ia oricărui alt martor, beneficiind de acelaÅŸi tratament.

  ÃŽn cazul în care denunţătorul are un beneficiu din perspectiva tragerii sale la răspundere penală, fiind interesat de satisfacerea propriilor interese, poziÅ£ia sa se aseamănă într-o oarecare măsură cu cea a persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente. Referitor la aceÅŸtia din urmă, Curtea a precizat că, fiind interesaÅ£i în proces, aceÅŸtia acÅ£ionează pentru apărarea intereselor lor legitime; ca urmare, declaraÅ£iile lor în legătură cu cauza în care au calitate procesuală principală sunt, de principiu, concentrate în susÅ£inerea poziÅ£iei pe care o au, ceea ce îi poate determina să facă declaraÅ£ii necorespunzătoare adevărului. Or, spre deosebire de vechea reglementare, Codul de procedură penală a înlăturat prevederea expresă potrivit căreia declaraÅ£iile părÅ£ii (persoanei) vătămate, părÅ£ii civile ÅŸi părÅ£ii responsabile civilmente pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte ÅŸi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor. Astfel, cu excepÅ£ia declaraÅ£iilor prevăzute de dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen., celelalte declaraÅ£ii au o valoare probatorie necondiÅ£ionată, fiind supuse numai principiului liberei aprecieri a probelor.

  ÃŽn majoritatea ţărilor membre ale Consiliului Europei nu există vreo dispoziÅ£ie legală care să reglementeze valoarea probantă predefinită a declaraÅ£iei denunţătorului date în calitate de martor, fiind aplicabil principiul liberei aprecieri a probelor de către instanÅ£a judecătorească.

Referitor la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate având ca obiect dispoziÅ£iile art. 118 C. pr. pen., Curtea constată că a pronunÅ£at Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020, M. Of. nr.  597 din 8 iulie 2020, prin care a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a stabilit că soluÅ£ia legislativă cuprinsă în art. 118 C. pr. pen., care nu reglementează dreptul martorului la tăcere ÅŸi la neautoincriminare, este neconstituÅ£ională. Motivele dezvoltate în considerentele Deciziei  sale precitate sunt relevante ÅŸi în ceea ce priveÅŸte susÅ£inerile formulate în prezenta cauză.

Din perspectiva participantului la săvârÅŸirea unei fapte penale, care poate fi audiat în calitate de martor în cauza penală disjunsă, în cazul în care sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute de lege ÅŸi acesta dobândeÅŸte calitatea de martor protejat (în sens larg), dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen. sunt pe deplin aplicabile. Dimpotrivă, în ipoteza în care persoana care are calitatea de suspect sau inculpat nu dobândeÅŸte, în cauza penală disjunsă, calitatea de martor protejat (în sens larg), dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen. nu sunt aplicabile, aceasta putând fi audiată în calitate de martor, într-o procedură publică ÅŸi contradictorie, cu respectarea dispoziÅ£iilor referitoare la audierea martorilor. ÃŽn acest din urmă caz însă, în acord cu considerentele Deciziei  nr. 236 din 2 iunie 2020,   se reÅ£ine că, deÅŸi legea procesual penală permite persoanei care are deja calitatea de suspect sau inculpat să dobândească calitatea de martor în cauze penale disjunse, această persoană nu poate fi un “martor veritabil”, de vreme ce a participat la săvârÅŸirea infracÅ£iunii ÅŸi nu are doar cunoÅŸtinţă despre aceasta ori despre fapte sau împrejurări esenÅ£iale care determină soarta procesului. Cu alte cuvinte, participantul la săvârÅŸirea unei fapte prevăzute de legea penală are o strânsă legătură cu infracÅ£iunea dedusă judecăţii, astfel încât în cazul său operează o prezumÅ£ie de parÅ£ialitate – similar părÅ£ilor ÅŸi subiecÅ£ilor procesuali principali.

ÃŽn cazul în care denunţătorul are un beneficiu din perspectiva tragerii sale la răspundere penală, fiind interesat de satisfacerea propriilor interese, poziÅ£ia sa se aseamănă într-o oarecare măsură cu cea a persoanei vătămate, a părÅ£ii civile ÅŸi a părÅ£ii responsabile civilmente, aÅŸa încât aceÅŸtia acÅ£ionează pentru apărarea intereselor lor legitime; ca urmare, declaraÅ£iile lor în legătură cu cauza în care au calitate procesuală principală sunt, de principiu, concentrate în susÅ£inerea poziÅ£iei pe care o au, ceea ce îi poate determina să facă declaraÅ£ii necorespunzătoare adevărului.  (Deciziei  nr. 59 din 22 ianuarie 2019, M. Of. nr.  639 din 1 august 2019). Actuala lege procesual penală a înlăturat prevederea expresă potrivit căreia declaraÅ£iile părÅ£ii (persoanei) vătămate, ale părÅ£ii civile ÅŸi ale părÅ£ii responsabile civilmente pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte ÅŸi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor. Exceptând declaraÅ£iile prevăzute de dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen., celelalte declaraÅ£ii au o valoare probatorie necondiÅ£ionată, fiind supuse numai principiului liberei aprecieri a probelor.

Dincolo de criteriile obiective care pot fi folosite pentru a discerne valoarea probatorie a declaraÅ£iei martorilor, rămân de actualitate considerentele potrivit cărora numai adânca ÅŸi serioasa pricepere a judecătorilor poate fi chezăşie pentru o evaluare mai aproape de adevăr a declaraÅ£iilor făcute de martori, concluzie aplicabilă mutatis mutandis ÅŸi în ceea ce priveÅŸte persoana care are calitatea de suspect sau inculpat ÅŸi care dobândeÅŸte, în cauza penală disjunsă, calitatea de martor. ÃŽntrucât nu există o normă care să reglementeze valoarea probantă predefinită a declaraÅ£iei persoanei care are calitatea de suspect sau inculpat ÅŸi care este audiată în cauza penală disjunsă ca martor, rămâne aplicabil principiul liberei aprecieri a probelor de către instanÅ£a judecătorească, în acord cu dispoziÅ£iile constituÅ£ionale invocate.Decizia  nr. 118 din 2 martie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală raportate la art. 2 lit. a) pct. 1 ÅŸi art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecÅ£ia martorilor, la art. 19 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie ÅŸi la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, precum ÅŸi ale art. 118 din Codul de procedură penală

114

Art. 114. – Persoanele audiate ca martor

(1)Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.

(2)Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligaţii:

a)de a se prezenta în faţa organului judiciar care a citat-o la locul, ziua şi ora arătate în citaţie;

b)de a depune jurământ sau declaraţie solemnă în faţa instanţei;

c)de a spune adevărul.

(3)Calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de expert sau de avocat, de mediator ori de reprezentant al uneia dintre părţi sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele şi împrejurările de fapt pe care persoana le-a cunoscut înainte de a dobândi această calitate.

(4)Pot fi audiate în calitate de martor şi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 şi 62.

  DispoziÅ£iile art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituÅ£ionalitate, Curtea ConstituÅ£ională pronunţând, în acest sens, Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016, M. Of. nr.  496 din 4 iulie 2016, Decizia nr. 97 din 1 martie 2018, M. Of. nr.  540 din 29 iunie 2018, Decizia nr. 243 din 19 aprilie 2018, M. Of. nr.  632 din 20 iulie 2018, ÅŸi Decizia nr. 463 din 5 iulie 2018, M. Of. nr.  930 din 5 noiembrie 2018, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate invocată.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. pr. pen., poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală, iar potrivit art. 114 alin. (4) din acelaşi cod, pot fi audiate în calitate de martor şi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 şi art. 62 din acelaşi act normativ. Dispoziţiile art. 61 C. pr. pen. stabilesc în sarcina mai multor organe obligaţia de a întocmi procese-verbale de constatare ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni. Procesul-verbal încheiat de aceste organe constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ. Totodată, art. 198 alin. (2) C. pr. pen. dispune că procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a)-c) constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală şi nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal. Decizia nr. 463 din 5 iulie 2018

  Potrivit art. 6 §  3 lit. d) din C.E.D.H. , orice acuzat are, mai ales, dreptul să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării ÅŸi să obÅ£ină citarea ÅŸi audierea martorilor apărării în aceleaÅŸi condiÅ£ii ca ÅŸi martorii acuzării. Dreptul înscris în art. 6 §  3 lit. d) constă în posibilitatea ce trebuie să-i fie acordată acuzatului de a contesta o mărturie făcută în defavoarea sa, de a putea cere să fie audiaÅ£i martori care să-l disculpe, în aceleaÅŸi condiÅ£ii în care sunt audiaÅ£i ÅŸi interogaÅ£i martorii acuzării; el constituie o aplicaÅ£ie a principiului contradictorialităţii în procesul penal ÅŸi, în acelaÅŸi timp, o componentă importantă a dreptului la un proces echitabil.

 NoÅ£iunea de “martor” are un înÅ£eles autonom în sistemul C.E.D.H., independent de calificarea sa în norma naÅ£ională (Hotărârea din 24 aprilie 2012, pronunÅ£ată în Cauza Damir Sibgatullin împotriva Rusiei, §  45). Astfel, din moment ce o depoziÅ£ie, fie că ea este făcută de un martor – stricto sensu – sau de către o altă persoană, este susceptibilă să fundamenteze, în mod substanÅ£ial, condamnarea celui trimis în judecată, ea constituie o “mărturie în acuzare”, fiindu-i aplicabile garanÅ£iile prevăzute de art. 6 §§  1 ÅŸi 3 lit. d) din ConvenÅ£ie (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunÅ£ată în Cauza Kaste ÅŸi Mathisen împotriva Norvegiei, §  53; Hotărârea din 27 februarie 2001, pronunÅ£ată în Cauza Luca împotriva Italiei, §  41).

Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni, organele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a)-c) C. pr. pen. sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate. Curtea a observat că, în esenţă, procesul-verbal reprezintă un înscris cu caracter oficial prin care se consemnează anumite fapte sau acte juridice. Organele prevăzute de art. 61 alin. (1) lit. a)-c) C. pr. pen., întocmind procesul-verbal, consemnează în mod detaliat faptele, cu enumerarea elementelor pe care se întemeiază (constatări personale, declaraÅ£ii, documente etc.). Astfel, aplicând jurisprudenÅ£a de principiu în materie a instanÅ£ei de la Strasbourg, Curtea ConstituÅ£ională a apreciat că procesul-verbal întocmit în condiÅ£iile prevăzute de art. 61 C. pr. pen. poate constitui “mărturie în acuzare”, organele enumerate în cuprinsul normei căpătând calitatea de “martori” în sensul ConvenÅ£iei (v, în acest sens, ÅŸi Decizia nr. 72 din 29 ianuarie 2019, M. Of. nr.  332 din 2 mai 2019, §  47).

Posibilitatea conferită de textul criticat, de a fi audiate în calitate de martor şi persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 C. pr. pen., se constituie într-o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia.

  ÃŽn ceea ce priveÅŸte susÅ£inerea potrivit căreia organele de cercetare penală au fost audiate ca martori, aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituÅ£ionalitate, ci, în realitate, priveÅŸte modul de interpretare ÅŸi aplicare a prevederilor de lege criticate. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituÅ£ionalitate nu intră în competenÅ£a de soluÅ£ionare a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “se pronunţă numai asupra constituÅ£ionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”.Decizia  nr. 19 din 19 ianuarie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală

V Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 97 alin. (2) lit. d), ale art. 103 alin. (2) ÅŸi (3), ale art. 114 alin. (1) ÅŸi ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum ÅŸi a dispoziÅ£iilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, pronunÅ£ată de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

115

V Decizia  nr. 450 din 29 iunie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 97 alin. (2) lit. d), ale art. 103 alin. (2) ÅŸi (3), ale art. 114 alin. (1) ÅŸi ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum ÅŸi a dispoziÅ£iilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, pronunÅ£ată de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

117

Art. 117: Persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor

(1)Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane:

a)soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului;

b)persoanele care au avut calitatea de soţ al suspectului sau al inculpatului.

(2)După comunicarea drepturilor şi obligaţiilor potrivit art. 120, organele judiciare comunică persoanelor prevăzute la alin. (1) dreptul de a nu da declaraţii în calitate de martor.

(3)Dacă persoanele prevăzute la alin. (1) sunt de acord să dea declaraţii, în privinţa acestora sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la drepturile şi obligaţiile martorilor.

 (4)Persoana care îndeplineÅŸte una dintre calităţile prevăzute la alin. (1) în raport cu unul dintre suspecÅ£i sau inculpaÅ£i este scutită de obligaÅ£ia de a depune mărturie ÅŸi împotriva celorlalÅ£i suspecÅ£i sau inculpaÅ£i, în cazul în care declaraÅ£ia sa nu poate fi limitată doar la aceÅŸtia din urmă.

MEMBRII DE FAMILIE PROPRIU-ZIŞI (FORMALI) ȘI PERSOANE ASIMILATE

În susţinerea neconstituţionalităţii, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 26 alin. (1) potrivit cărora autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

ÃŽn materia audierii martorilor, art. 117 C. pr. pen., având denumirea marginală “Persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor”, reprezintă o situaÅ£ie de excepÅ£ie de la regula generală prevăzută de art. 114 alin. (1) C. pr. pen., conform căreia orice persoană care deÅ£ine cunoÅŸtinÅ£e pertinente despre obiectul probaÅ£iunii are capacitatea ÅŸi obligaÅ£ia de a da declaraÅ£ii în calitate de martor. DispoziÅ£iile art. 117 alin. (1) C. pr. pen. reglementează situaÅ£ia în care persoana care este chemată pentru a fi audiată, având una dintre calităţile prevăzute la lit. a) – soÅ£, ascendent ÅŸi descendent în linie directă, precum ÅŸi frate ÅŸi soră, respectiv la lit. b) – persoană care a avut calitatea de soÅ£ – în raport cu suspectul sau inculpatul, are dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor. Cu alte cuvinte, potrivit normelor procesual penale precitate, soÅ£ul, fostul soÅ£, ascendenÅ£ii ÅŸi descendenÅ£ii în linie directă, fraÅ£ii ÅŸi surorile suspectului sau inculpatului nu pot fi obligaÅ£i să aibă calitatea de martor în procesul penal. Din modul în care este redactată norma procesual penală, excepÅ£ia instituită de lege este una relativă, aÅŸa încât persoanele menÅ£ionate nu pot fi obligate să dea declaraÅ£ii ca martor, însă au facultatea de a da astfel de declaraÅ£ii, renunţând la dreptul conferit de art. 117 C. pr. pen..

Prin Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017, M. Of. nr.  837 din 23 octombrie 2017, a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a constatat că soluÅ£ia legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) C. pr. pen., care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i, este neconstituÅ£ională.

RaÅ£iunea dreptului de a se abÅ£ine de la declaraÅ£ii, în cazul persoanelor enumerate în art. 117 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) C. pr. pen., constă în oferirea unei opÅ£iuni martorului de a evita una dintre următoarele situaÅ£ii – fie să spună adevărul cu riscul periclitării vieÅ£ii de familie, fie să nu spună adevărul, în scopul protejării vieÅ£ii de familie, dar cu riscul condamnării pentru mărturie mincinoasă. Legiuitorul a urmărit să ocrotească sentimentele de afecÅ£iune pe care soÅ£ul, fostul soÅ£, ascendenÅ£ii sau descendenÅ£ii, fraÅ£ii ÅŸi surorile suspectului sau inculpatului le pot avea faţă de aceÅŸtia din urmă. ÃŽn aceste condiÅ£ii, Scopul normei procesual penale precitate îl reprezintă păstrarea unui echilibru între interesul public de a exercita în mod eficient acÅ£iunea penală, pe de o parte, ÅŸi menÅ£inerea armoniei căsniciei, a relaÅ£iilor de familie cu persoanele enumerate limitativ în text, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, art. 117 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) C. pr. pen. reglementează capacitatea soÅ£ului, a fostului soÅ£, a ascendenÅ£ilor ÅŸi a descendenÅ£ilor în linie directă, a fraÅ£ilor ÅŸi a surorilor suspectului sau inculpatului de a fi martori, însă conferă acestei categorii de persoane dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martori, întrucât legătura intimă creată de instituÅ£ia căsătoriei ori strânsele relaÅ£ii cu familia pot impulsiona persoanele menÅ£ionate să denatureze adevărul pentru a încerca să determine o soluÅ£ie favorabilă suspectului sau inculpatului ori, dimpotrivă, în ipoteza în care relaÅ£iile în cadrul familiei sunt afectate de disensiuni, persoanele menÅ£ionate, audiate în calitate de martor, pot relata fapte sau împrejurări care nu sunt conforme cu adevărul pentru a determina un rezultat al anchetei defavorabil suspectului sau inculpatului.

ÃŽn Codul penal din 1864, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 230 din 2 decembrie 1864, se reglementa, în art. 347, incapacitatea persoanelor care aveau o anumită legătură de rudenie cu inculpatul de a da declaraÅ£ii ca martor în procesul penal. Originile dreptului rudelor de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor se regăsesc în art. 148 din Codul penal din 1936, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 66 din 19 martie 1936 – care, ca urmare a renumerotării prin republicarea codului în broÅŸura din 13 februarie 1948, a devenit art. 142 din Codul penal din 1936 – care prevedea capacitatea persoanelor enumerate în acesta – respectiv ascendenÅ£ii ÅŸi descendenÅ£ii inculpatului, legitimi, prin adopÅ£ie sau recunoaÅŸtere, copiii naturali, soÅ£ul sau soÅ£ia, fraÅ£ii, surorile, unchii ÅŸi nepoÅ£ii, precum ÅŸi aliaÅ£ii în acelaÅŸi grad, tutorele, curatorul ÅŸi pupilul lor, soÅ£ii despărÅ£iÅ£i – de a da declaraÅ£ii în calitate de martori, însă acorda acestei categorii de persoane dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martori. Codul penal din 1969, în art. 80, reglementa cu privire la ascultarea soÅ£ului ÅŸi a rudelor apropiate, stabilind, în alin. 1, că “soÅ£ul ÅŸi rudele apropiate ale învinuitului sau inculpatului nu sunt obligate să depună ca martor”, doctrina – dezvoltată cu privire la normele menÅ£ionate – reÅ£inând că dispoziÅ£ia precitată are la bază raÅ£iuni de profund umanism, de înÅ£elegere firească ÅŸi realistă a naturii umane, în condiÅ£iile în care, în lipsa acestei dispoziÅ£ii, martorul soÅ£ sau rudă apropiată a învinuitului sau a inculpatului ar avea de ales între alternativa de a spune adevărul, de a-ÅŸi face datoria faţă de justiÅ£ie sacrificând sentimentele de afecÅ£iune pentru ruda sa apropiată sau de a încerca să o salveze, făcând o declaraÅ£ie mincinoasă.

ÃŽncă din 1936 legiuitorul român, reglementând cu privire la audierea martorilor, nu a obligat, dar nici nu l-a înlăturat pe martorul soÅ£, fost soÅ£ ori “rudă apropiată” cu învinuitul/inculpatul, respectiv suspectul/inculpatul, de la posibilitatea de a declara ca martor, ci a lăsat la latitudinea acestuia să decidă dacă depune declaraÅ£ie ca martor sau se abÅ£ine. Dreptul rudelor de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor este reglementat ÅŸi în legislaÅ£ia procesual penală a unor state europene, iar instanÅ£a de la Strasbourg a stabilit în hotărârile din 24 noiembrie 1986, §  30, respectiv 19 iulie 2012, §  41, pronunÅ£ate în cauzele Unterpertinger împotriva Austriei, respectiv Hummer împotriva Germaniei, că dispoziÅ£iile din legea naÅ£ională care permit refuzul membrilor familiei celui acuzat de a depune mărturie nu sunt, în sine, incompatibile cu art. 6 §§  1 ÅŸi 3 lit. d) din C.E.D.H. , deoarece Å£in cont de problemele deosebite ce se pot ridica din cauza unei confruntări între acuzat ÅŸi un martor din propria sa familie ÅŸi sunt menite a proteja un astfel de martor prin evitarea punerii într-o dilemă morală.

În acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios al drepturilor omului, că raţiunea reglementării dreptului de a refuza să fie audiate în calitate de martori al persoanelor enumerate în art. 117 alin. (1) lit. a) şi b) C. pr. pen. este, în principal, evitarea unei dileme morale ce s-ar naşte în ipoteza reglementării unei obligaţii a acestora de a da declaraţie sub jurământ şi sub sancţiunea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

  ÃŽn cauza în care a fost pronunÅ£ată Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017,   autorul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate a formulat motive de neconstituÅ£ionalitate din perspectiva concubinului suspectului sau inculpatului, care nu beneficiază de dreptul de a refuza să fie martor, reglementat la art. 117 C. pr. pen.. Cu privire la criticile formulate, Curtea a observat că persoana care are cu suspectul/inculpatul o relaÅ£ie asemănătoare acelora dintre soÅ£i – fără a fi oficializată – nu beneficiază de dreptul de a refuza să fie martor, cu toate că, din punct de vedere moral, afectiv ÅŸi al dreptului la întemeierea familiei, nu există nicio diferenţă relevantă între partenerii de viaţă căsătoriÅ£i legal ÅŸi cei implicaÅ£i într-o uniune consensuală, iar audierea acestora din urmă în cauza partenerului lor creează aceleaÅŸi posibile probleme în cuplu ori aceleaÅŸi îndoieli justificate asupra sincerităţii declaraÅ£iei, ca ÅŸi în cazul declaraÅ£iei soÅ£ului legitim. ÃŽn acelaÅŸi mod, nici vechiul Cod ÅŸi nici noul Cod de procedură penală nu au prevăzut dreptul concubinului sau al concubinei suspectului sau inculpatului de a refuza să dea declaraÅ£ii, iar această situaÅ£ie nu este cu nimic modificată de reglementarea instituÅ£iei logodnei în art. 266 È™i urm.  din noul Cod civil, întrucât numai noul Cod de procedură penală reglementează administrarea probelor în cadrul procesului penal. Totodată, LegislaÅ£ia procesual penală a unor state europene recunoaÅŸte partenerilor de viaţă de facto ai acuzatului dreptul de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martori. Curtea a reÅ£inut, în acest sens, că statele europene au modalităţi variate de reglementare a dreptului anumitor persoane de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor în procesul penal, iar instanÅ£a de la Strasbourg s-a pronunÅ£at cu privire la dreptul de refuz al audierii în cazul concubinilor, prin Hotărârea din 3 aprilie 2012, pronunÅ£ată în Cauza Van der Heijden împotriva Olandei, în care s-a reÅ£inut că noÅ£iunea de “viaţă de familie“, apărată prin art. 8 al ConvenÅ£iei, nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie ÅŸi poate include alte relaÅ£ii de facto. Conform celor reÅ£inute de instanÅ£a europeană, în cauză au existat două interese publice contrare, respectiv judecarea unei infracÅ£iuni grave ÅŸi protejarea vieÅ£ii de familie de interferenÅ£a statală. CEDO a observat că Olanda se numără printre statele membre care au creat un privilegiu de refuz al audierii pentru anumite categorii de martori ÅŸi acest lucru a fost realizat într-o manieră clară ÅŸi accesibilă, prin delimitarea anumitor categorii de persoane, printre care ÅŸi soÅ£ul/soÅ£ia, actual sau fost, ÅŸi partenerul civil, actual sau fost, al suspectului. Asemenea martori sunt eliberaÅ£i de dilema morală de a trebui să aleagă între o mărturie adevărată care ar putea periclita relaÅ£ia lor cu suspectul ÅŸi o mărturie falsă care ar proteja această relaÅ£ie. InstanÅ£a europeană a subliniat, totodată, că dreptul de a nu depune mărturie constituie o excepÅ£ie de la o datorie civică normală, de interes public, ÅŸi de aceea un asemenea drept, când este recunoscut, poate fi supus unor condiÅ£ii ÅŸi formalităţi, iar categoriile de beneficiari trebuie clar delimitate. ÃŽn concluzie, instanÅ£a de la Strasbourg nu a considerat că interferenÅ£a cu viaÅ£a de familie a reclamantei a fost atât de împovărătoare ÅŸi disproporÅ£ionată încât să fie considerată injustă în raport cu interesul său, astfel încât a constatat că art. 8 din C.E.D.H.  nu a fost încălcat.

  Curtea ConstituÅ£ională a constatat că, aparent, orientarea legiuitorului român este în concordanţă cu jurisprudenÅ£a CurÅ£ii de la Strasbourg  potrivit căreia dreptul de a nu depune mărturie, ca excepÅ£ie de la îndeplinirea unei obligaÅ£ii civice normale, poate fi supus unor condiÅ£ionări ÅŸi limitări în ceea ce priveÅŸte definirea categoriilor de persoane cărora le este recunoscut. AÅŸadar, dispoziÅ£iile art. 117 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) C. pr. pen. se încadrează în categoria de norme procesual penale care reglementează într-un mod mai exigent dreptul anumitor persoane de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martor în procesul penal. Pe de altă parte, Curtea ConstituÅ£ională a reamintit că  atunci când a reÅ£inut că Regatul Ţărilor de Jos se numără printre statele membre care au creat un privilegiu de refuz al audierii pentru anumite categorii de martori, CEDO a constatat că acest lucru a fost realizat într-o manieră clară ÅŸi accesibilă, prin delimitarea anumitor categorii de persoane. InstanÅ£a de la Strasbourg a subliniat chiar că dreptul de a nu depune mărturie constituie o excepÅ£ie de la o datorie civică normală, de interes public, ÅŸi de aceea un asemenea drept, când este recunoscut, poate fi supus unor condiÅ£ii ÅŸi formalităţi, iar categoriile de beneficiari trebuie clar delimitate.

Articolul 177 din Codul penal, definind noÅ£iunea de “membru de familie”, stabileÅŸte în alin. (1) că “Prin membru de familie se înÅ£elege: a) ascendenÅ£ii ÅŸi descendenÅ£ii, fraÅ£ii ÅŸi surorile, copiii acestora, precum ÅŸi persoanele devenite prin adopÅ£ie, potrivit legii, astfel de rude; b) soÅ£ul; c) persoanele care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i sau dintre părinÅ£i ÅŸi copii, în cazul în care convieÅ£uiesc”. Potrivit expunerii de motive la Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, “noÅ£iunea de membru de familie a fost în egală măsură vizată de o modificare, în condiÅ£iile renunţării la paralelismul de reglementare din codul în vigoare, care operează atât cu noÅ£iunea de rude apropiate, cât ÅŸi cu cea de membri de familie. Sensul dat de proiect noÅ£iunii de membru de familie vine să absoarbă integral în conÅ£inutul său noÅ£iunea de rude apropiate, dar cuprinde, în egală măsură, ÅŸi persoanele care au stabilit legături asemănătoare acelora dintre soÅ£i sau dintre părinÅ£i ÅŸi copii, cu condiÅ£ia convieÅ£uirii. SoluÅ£ia este pe deplin justificată în condiÅ£iile numărului mare de cupluri care trăiesc astăzi în uniune liberă, neexistând niciun temei pentru a refuza acestora o protecÅ£ie penală similară cu cea acordată cuplurilor căsătorite. ÃŽn acest fel, noÅ£iunea de membru de familie folosită de Codul penal este armonizată cu cea deja consacrată de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea ÅŸi combaterea violenÅ£ei în familie, dar ÅŸi cu reglementări existente în alte coduri penale europene [v art. 173 alin. (2) din Codul penal spaniol, art. 152 alin. (2) din Codul penal portughez].”

Potrivit art. 177 alin. (1) lit. c) din Codul penal, prin membru de familie se înÅ£elege, printre alÅ£ii, nu numai soÅ£ul, ci ÅŸi persoanele care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i, în cazul în care convieÅ£uiesc. Prevederea indică două categorii de persoane care compun conceptul de “membru de familie”, respectiv membrii propriu-ziÅŸi (formali) ai unei familii [art. 177 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) din Codul penal] ÅŸi persoanele asimilate acestora [art. 177 alin. (1) lit. c) din Codul penal]. RaÅ£iunea care determină legiuitorul să lege diverse efecte de tip negativ sau pozitiv ale unor instituÅ£ii juridico-penale de constatarea calităţii de membru de familie se regăseÅŸte, în egală măsură, în ipotezele în care existenÅ£a relaÅ£iei în cauză este legal ÅŸi formal fixată într-o formă oficială (precum căsătoria), precum ÅŸi atunci când este vorba despre o situaÅ£ie de fapt, implicând însă aceeaÅŸi dinamică cotidiană efectivă. De altfel, Curtea a observat că legea penală utilizează în numeroase ocazii conceptul de “membru de familie” astfel definit, integrându-l fie în structura unor norme penale generale, fie a unora speciale ori procesual penale care dau expresie unor instituÅ£ii de drept prezentând naturi juridice eterogene. Reglementarea, în legea penală în vigoare, a cauzelor speciale de nepedepsire, în cazul infracÅ£iunilor de nedenunÅ£are [art. 266 alin. (2) din Codul penal], favorizarea infractorului [art. 269 alin. (3) din Codul penal], tăinuire [art. 270 alin. (3) din Codul penal] ÅŸi nedenunÅ£area unor infracÅ£iuni contra securităţii naÅ£ionale [art. 410 alin. (2) din Codul penal], atunci când fapta este săvârÅŸită de un “membru de familie”, noÅ£iune care, potrivit art. 177 din Codul penal, include ÅŸi “persoanele care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i, în cazul în care convieÅ£uiesc.”

Potrivit art. 119 alin. (2) C. pr. pen., având denumirea marginală “ÃŽntrebări privind persoana martorului”, în cazul audierii martorului, acestuia i se comunică obiectul cauzei ÅŸi apoi “este întrebat dacă este membru de familie” sau fost soÅ£ al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părÅ£i din procesul penal, dacă se află în relaÅ£ii de prietenie sau de duÅŸmănie cu aceste persoane, precum ÅŸi dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârÅŸirii infracÅ£iunii. RaÅ£iunea reglementării unei astfel de proceduri preliminare audierii martorului este ÅŸi aceea de a da posibilitatea persoanelor ce urmează a declara în calitate de martor de a invoca dispoziÅ£iile art. 117 C. pr. pen., în faÅ£a organului judiciar.

O lipsă de corelare între normele procesual penale cuprinse în art. 117 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) C. pr. pen. ÅŸi cele cuprinse în art. 119 C. pr. pen. raportat la definiÅ£ia legală a “membrului de familie” stabilită în art. 177 din Codul penal, în condiÅ£iile în care această din urmă normă penală este necesar a se reflecta ÅŸi în legea procesual penală în vigoare, având în vedere că, potrivit art. 602 C. pr. pen., “Termenii sau expresiile al căror înÅ£eles este anume explicat în Codul penal au acelaÅŸi înÅ£eles ÅŸi în Codul de procedură penală“.

Legislaţia procesual penală română se numără printre cele care au reglementat un drept de refuz al audierii pentru anumite categorii de persoane, însă legiuitorul român nu a reglementat acest drept într-o manieră clară, accesibilă şi previzibilă.

DispoziÅ£iile art. 117 alin. (1) lit. a) ÅŸi b) C. pr. pen. nu respectă exigenÅ£ele constituÅ£ionale referitoare la calitatea legii – din perspectiva lipsei de corelare cu dispoziÅ£iile art. 119 C. pr. pen. raportat la definiÅ£ia legală a “membrului de familie” stabilită prin art. 177 din Codul penal -, fiind contrare dispoziÅ£iilor art. 1 alin. (5) din ConstituÅ£ie. Cu referire la viciul de neconstituÅ£ionalitate constatat, instanÅ£a de control constituÅ£ional a reÅ£inut, în jurisprudenÅ£a sa, că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaÅ£ia de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate ÅŸi predictibilitate (de exemplu, Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 903 din 6 iulie 2010, M. Of. nr.  584 din 17 august 2010, Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 743 din 2 iunie 2011, M. Of. nr.  579 din 16 august 2011, ÅŸi Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, a aceleiaÅŸi instanÅ£e, M. Of. nr.  53 din 23 ianuarie 2012). Totodată, instanÅ£a de control constituÅ£ional a constatat că, deÅŸi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituÅ£ională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea ÅŸi coordonarea legislaÅ£iei, precum ÅŸi conÅ£inutul ÅŸi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaÅ£ii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea ÅŸi previzibilitatea necesare (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, M. Of. nr.  116 din 15 februarie 2012, ÅŸi Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014, M. Of. nr.  790 din 30 octombrie 2014).

Soluţia legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) şi b) C. pr. pen., care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, în cazul în care convieţuiesc ori nu mai convieţuiesc cu suspectul sau inculpatul, este neconstituţională, întrucât aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii raportat la art. 26 alin. (1) referitor la viaţa familială din Legea fundamentală.

  Referitor la modul de reglementare a dreptului de a nu depune mărturie, legiuitorul, potrivit atribuÅ£iilor sale constituÅ£ionale, prevăzute la art. 61 alin. (1) din ConstituÅ£ie, ÅŸi în marja de apreciere conferită de către acestea, poate supune acest drept unor condiÅ£ii ÅŸi formalităţi, dar reglementarea diferită a acestui drept pentru persoane care se află în situaÅ£ii juridice similare este discriminatorie, dacă nu are o justificare obiectivă ÅŸi rezonabilă, dacă nu are un scop legitim sau dacă nu există proporÅ£ionalitate între mijloacele folosite ÅŸi scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea analizată. Cu privire la incidenÅ£a art. 16 alin. (1) din ConstituÅ£ie, instanÅ£a de control constituÅ£ional a statuat că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaÅ£ii care, în funcÅ£ie de scopul urmărit, nu sunt diferite. ÃŽn consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raÅ£ional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faÅ£a legii ÅŸi a autorităţilor publice (Decizia Plenului CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 1 din 8 februarie 1994, M. Of. nr.  69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenÅ£ei constante a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, situaÅ£iile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv ÅŸi raÅ£ional (v în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, M. Of. nr.  101 din 9 februarie 2015, sau Decizia nr. 67 din 26 februarie 2015, M. Of. nr.  185 din 18 martie 2015). Potrivit aceleiaÅŸi jurisprudenÅ£e a instanÅ£ei de control constituÅ£ional, discriminarea se bazează pe noÅ£iunea de excludere de la un drept/beneficiu (Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, M. Of. nr.  49 din 25 februarie 1994), iar remediul constituÅ£ional specific, în cazul constatării neconstituÅ£ionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (v în acest sens Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, M. Of. nr.  470 din 11 iulie 2012, sau Decizia nr. 681 din 13 noiembrie 2014, M. Of. nr.  889 din 8 decembrie 2014).

Aplicabilitatea tezei referitoare la interzicerea discriminării din cuprinsul dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) raportat la art. 26 alin. (1) referitor la viaţa de familie, având în vedere că norma penală criticată consacră o excludere nejustificată de la acordarea dreptului de refuz al audierii a persoanelor care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, în cazul în care convieţuiesc ori nu mai convieţuiesc cu suspectul sau inculpatul. Raţiunea dreptului de a refuza să declare în calitate de martor al persoanelor enumerate în art. 117 alin. (1) lit. a) şi b) C. pr. pen. rezidă în ocrotirea sentimentelor de afecţiune pe care soţul, fostul soţ, ascendenţii sau descendenţii, fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului le pot avea faţă de acesta din urmă. Aşa încât problema de conştiinţă cu care se confruntă persoanele enumerate în norma procesual penală precitată justifică scutirea acestora de la obligaţia civică de a da probe într-un proces penal. Reglementând dreptul acestora de a refuza să fie audiate în calitate de martor împotriva unei rude, soţ/fost soţ, legiuitorul a recunoscut valoarea socială a acestor relaţii în societate şi a urmărit să împiedice martorii să se confrunte cu dilema morală de a alege între a da declaraţii conforme cu adevărul, cu riscul periclitării vieţii de familie, ori a da declaraţii neconforme cu adevărul, în scopul protejării vieţii de familie, dar cu riscul condamnării pentru mărturie mincinoasă.

Temeiul pentru reglementarea dreptului de refuz al audierii se află în sfera de protecÅ£ie a relaÅ£iilor de familie. DeÅŸi ConstituÅ£ia nu defineÅŸte noÅ£iunea de “viaţă familială”, în jurisprudenÅ£a sa, CEDO a reÅ£inut că noÅ£iunea de “viaţă de familie”, apărată prin art. 8 din ConvenÅ£ie, nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie ÅŸi poate include alte relaÅ£ii de facto (v Hotărârea din 3 aprilie 2012, pronunÅ£ată în Cauza Van der Heijden împotriva Olandei ). Cu alte cuvinte, există “viaţă de familie” ÅŸi în cazul unei relaÅ£ii de fapt echivalente căsătoriei, aÅŸa încât Curtea ConstituÅ£ională a constatat că raÅ£iunea reglementării dreptului de refuz al audierii subzistă ÅŸi în cazul persoanelor care au relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i ori au avut relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i cu suspectul sau inculpatul, de vreme ce scopul substanÅ£ial al instituirii acestui drept îl reprezintă protecÅ£ia “vieÅ£ii de familie”, având o importanţă majoră în societate, indiferent de existenÅ£a unei înregistrări formale. AÅŸadar, câtă vreme principiul egalităţii în faÅ£a legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaÅ£ii care, în funcÅ£ie de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci nu există niciun motiv obiectiv ÅŸi rezonabil pentru care persoanele care au relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i sau au avut relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i cu suspectul sau inculpatul să fie excluse de la exerciÅ£iul dreptului de a refuza să dea declaraÅ£ii în calitate de martori în procesul penal.

Dreptul la viaÅ£a familială nu are caracter absolut, exerciÅ£iul acestui drept putând fi restrâns, potrivit art. 53 din Legea fundamentală, “prin lege”, toÅ£i participanÅ£ii la înfăptuirea actului de justiÅ£ie având obligaÅ£ia de a se supune principiului aflării adevărului, ca o necesitate firească ce se impune ca urmare a “desfăşurării instrucÅ£iei penale”. ÃŽnsă principiul proporÅ£ionalităţii impune ca restrângerea exerciÅ£iului acestui drept să nu depăşească limitele a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de norma penală, fiind de dorit ca, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, să se recurgă la cea mai puÅ£in constrângătoare, iar inconvenientele cauzate să nu fie disproporÅ£ionate în raport cu scopurile vizate. ÃŽn acest sens, în Decizia nr. 371 din 26 iunie 2014, M. Of. nr.  584 din 5 august 2014, instanÅ£a de control constituÅ£ional a arătat că, în ceea ce priveÅŸte pretinsa discriminare, CEDO a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv ÅŸi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreÅŸte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporÅ£ionalitate între mijloacele folosite ÅŸi obiectivul avut în vedere (v hotărârile din 23 iulie 1968, 13 iunie 1979, 28 noiembrie 1984, 28 mai 1985, 16 septembrie 1996, 18 februarie 1999 ÅŸi, respectiv, 6 iulie 2004, pronunÅ£ate în cauzele “Aspecte privind regimul lingvistic în ÅŸcolile belgiene” împotriva Belgiei, §  10, Marckx împotriva Belgiei, §  33, Rasmussen împotriva Danemarcei, §§  35, 38 ÅŸi 40, Abdulaziz, Cabales ÅŸi Balkandali împotriva Regatului Unit, §  72, Gaygusuz împotriva Austriei, §  42, Larkos împotriva Ciprului, §  29, Bocancea ÅŸi alÅ£ii împotriva Moldovei, §  24).

Deosebirea de tratament juridic între soÅ£ul/fostul soÅ£ al suspectului sau inculpatului, pe de o parte, respectiv persoanele care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i, în cazul în care convieÅ£uiesc ori nu mai convieÅ£uiesc cu suspectul sau inculpatul, pe de altă parte, din perspectiva reglementării dreptului de a refuza să declare în calitate de martori în procesul penal, este discriminatorie, nefiind justificată în mod obiectiv ÅŸi rezonabil, de vreme ce norma procesual penală criticată nu păstrează un raport rezonabil de proporÅ£ionalitate între mijloacele folosite ÅŸi scopul avut în vedere. Dreptul la “viaÅ£a de familie”, în cazul persoanelor care au relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i ori au avut relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i cu suspectul sau inculpatul este necesar a fi protejat, în materie penală, într-un mod similar cuplurilor legal constituite, având în vedere identitatea de raÅ£iune a reglementării normei procesual penale criticate în ipotezele menÅ£ionate. ÃŽn acelaÅŸi timp,  în măsura în care nu vor fi obligate să dea declaraÅ£ii în calitate de martor în procesul penal, persoanele care au relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i ori au avut relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i cu suspectul sau inculpatul au totuÅŸi facultatea de a da astfel de declaraÅ£ii, renunţând la dreptul lor, în acest fel fiind asigurat ÅŸi interesul public de a se exercita în mod eficient acÅ£iunea penală.

Argumentele reÅ£inute în Decizia nr. 562 din 19 septembrie 2017 sunt aplicabile mutatis mutandis ÅŸi în ceea ce priveÅŸte persoanele care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre părinÅ£i ÅŸi copii, în cazul în care convieÅ£uiesc. Curtea constată în acest sens că, în ipoteza menÅ£ionată, dispoziÅ£iile art. 117 alin. (1) lit. a) C. pr. pen. nu respectă exigenÅ£ele constituÅ£ionale referitoare la calitatea legii, fiind contrare dispoziÅ£iilor art. 1 alin. (5) din ConstituÅ£ie din perspectiva lipsei de corelare cu dispoziÅ£iile art. 119 C. pr. pen. raportat la definiÅ£ia legală a “membrului de familie” reglementată la art. 177 alin. (1) din Codul penal, potrivit căreia “Prin membru de familie se înÅ£elege: […] c) persoanele care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre soÅ£i sau dintre părinÅ£i ÅŸi copii, în cazul în care convieÅ£uiesc”. Totodată, soluÅ£ia legislativă cuprinsă în art. 117 alin. (1) lit. a) C. pr. pen., care exclude de la dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor persoanele care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre părinÅ£i ÅŸi copii, în cazul în care convieÅ£uiesc cu suspectul sau inculpatul, este neconstituÅ£ională, întrucât aduce atingere dispoziÅ£iilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faÅ£a legii raportat la art. 26 alin. (1) referitor la viaÅ£a familială din Legea fundamentală. Deosebirea de tratament juridic între categoriile de persoane enumerate în cuprinsul normei procesual penale criticate, pe de o parte, ÅŸi persoanele care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre părinÅ£i ÅŸi copii, în cazul în care convieÅ£uiesc cu suspectul sau inculpatul, pe de altă parte, din perspectiva reglementării dreptului de a refuza să declare în calitate de martori în procesul penal, este discriminatorie, nefiind justificată în mod obiectiv ÅŸi rezonabil. Astfel, în ipoteza persoanelor care au stabilit relaÅ£ii asemănătoare acelora dintre părinÅ£i ÅŸi copii, în cazul în care convieÅ£uiesc cu suspectul sau inculpatul, pe de o parte, norma nu păstrează un raport rezonabil de proporÅ£ionalitate între mijloacele folosite ÅŸi scopul avut în vedere, iar, pe de altă parte, se face abstracÅ£ie de raÅ£iunea instituirii dreptului de refuz al audierii, aceea de a ocroti sentimentele de afecÅ£iune, strânsele relaÅ£ii pe care membrii formali ai unei familii ÅŸi persoanele asimilate acestora le pot avea faţă de suspect sau inculpat ÅŸi evitarea dilemei morale cu care se confruntă aceste persoane. Decizia  nr. 175 din 24 martie 2022 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală

118

Decizia  nr. 236 din 2 iunie 2020 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 246 ÅŸi art. 248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, ale art. 114 alin. (2) ÅŸi ale art. 118 din Codul de procedură penală, precum ÅŸi ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea ÅŸi sancÅ£ionarea faptelor de corupÅ£ie

126

Art. 126: Măsurile de protecÅ£ie dispuse în cursul urmăririi penale

(1)În cursul urmăririi penale, odată cu acordarea statutului de martor ameninţat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri:

a)supravegherea şi paza locuinţei martorului sau asigurarea unei locuinţe temporare;

b)însoţirea şi asigurarea protecţiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor;

c)protecţia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaraţia sa;

d)audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea şi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente.

(2)Procurorul dispune aplicarea unei măsuri de protecţie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre părţi sau a unui subiect procesual principal.

(3)În cazul aplicării măsurilor de protecţie prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), declaraţia martorului nu va cuprinde adresa reală sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmărire penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa, în condiţii de confidenţialitate.

(4)Procurorul dispune acordarea statutului de martor ameninţat şi aplicarea măsurilor de protecţie prin ordonanţă motivată, care se păstrează în condiţii de confidenţialitate.

(5)Procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se menţin condiţiile care au determinat luarea măsurilor de protecţie, iar în caz contrar dispune, prin ordonanţă motivată, încetarea acestora.

(6)Măsurile prevăzute la alin. (1) se menţin pe tot parcursul procesului penal dacă starea de pericol nu a încetat.

(7)Dacă starea de pericol a apărut în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu sau la sesizarea procurorului, dispune măsurile de protecţie prevăzute la art. 127. Dispoziţiile art. 128 se aplică în mod corespunzător.

(8)Măsurile de protecţie prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se comunică autorităţii desemnate cu punerea în executare a măsurii.

  DispoziÅ£iile art. 126 alin. (5) C. pr. pen.  vizează dispunerea de către procuror, în cursul urmăririi penale, a încetării măsurilor de protecÅ£ie a martorilor. Potrivit prevederilor art. 282 alin. (4) lit. a) C. pr. pen., contestarea legalităţii acestor măsuri poate avea loc până la închiderea procedurii de cameră preliminară, astfel că excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate cu privire la dispoziÅ£iile de lege criticate trebuie ridicată tot până la încheierea acestei faze procesuale. ÃŽntrucât în speţă excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a fost ridicată în cursul judecăţii în apel, dispoziÅ£iile art. 126 alin. (5) C. pr. pen. nu au legătură cu soluÅ£ionarea cauzei în faza procesuală în care excepÅ£ia a fost invocată. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, “Curtea ConstituÅ£ională decide asupra excepÅ£iilor ridicate în faÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti […] privind neconstituÅ£ionalitatea unei legi sau ordonanÅ£e ori a unei dispoziÅ£ii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluÅ£ionarea cauzei […]”.

  Å¢inând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea apreciază că excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 126 alin. (5) C. pr. pen.este inadmisibilă.

  ÃŽn ceea ce priveÅŸte dispoziÅ£iile art. 126 alin. (6) C. pr. pen., care reglementează menÅ£inerea pe tot parcursul procesului penal a măsurilor de protecÅ£ie a martorilor dispuse de procuror în cursul urmăririi penale dacă starea de pericol nu a încetat, Curtea observă că, prin Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019, M. Of. nr.  494 din 19 iunie 2019, a admis excepÅ£ia ÅŸi a constatat că dispoziÅ£iile art. 126 alin. (6) C. pr. pen. sunt neconstituÅ£ionale. ÃŽn acest sens, Curtea a reÅ£inut că textul de lege criticat încalcă prevederile constituÅ£ionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil ÅŸi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum ÅŸi prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din C.E.D.H. , întrucât nu stabileÅŸte, în mod expres, organul judiciar care are competenÅ£a de a se pronunÅ£a cu privire la măsurile de protecÅ£ie dispuse în temeiul dispoziÅ£iilor art. 126 alin. (1) C. pr. pen., respectiv actul ÅŸi modalitatea în care este exercitată competenÅ£a anterior menÅ£ionată, în ipoteza în care măsurile de protecÅ£ie a martorilor dispuse de procuror în cursul urmăririi penale se menÅ£in după momentul începerii judecăţii (§§  26, 30 ÅŸi 32).

  Având în vedere că, potrivit dispoziÅ£iilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “nu pot face obiectul excepÅ£iei prevederile constatate ca fiind neconstituÅ£ionale printr-o Decizia  anterioară a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale” ÅŸi Å£inând cont de faptul că Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019 a fost  publicată  ulterior sesizării instanÅ£ei de contencios constituÅ£ional în prezenta cauză, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 126 alin. (6) C. pr. pen. a devenit inadmisibilă. Decizia  nr. 500 din 13 iulie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 103 alin. (3) ÅŸi ale art. 126 alin. (5) ÅŸi (6) din Codul de procedură penală

Referitor la prevederile art. 126 alin. (4) ÅŸi (5) C. pr. pen., care vizează luarea ÅŸi încetarea – în cursul urmăririi penale – a măsurilor de protecÅ£ie a martorilor ameninÅ£aÅ£i, acestea au mai fost supuse controlului de constituÅ£ionalitate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 ÅŸi ale art. 126 alin. (1) din ConstituÅ£ie .   Astfel, prin Decizia nr. 511 din 30 iunie 2020, M. Of. nr.  782 din 27 august 2020, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 126 alin. (4) ÅŸi (5) C. pr. pen. Măsurile de protecÅ£ie a martorilor sunt măsuri procesual penale cu caracter complex, prin care legiuitorul urmăreÅŸte eficientizarea activităţii de administrare a probelor ÅŸi, prin aceasta, a procesului penal, cu garantarea siguranÅ£ei persoanelor implicate. Aceste măsuri au ca scop asigurarea protecÅ£iei persoanelor care deÅ£in informaÅ£ii cu privire la săvârÅŸirea unor infracÅ£iuni, informaÅ£ii care prezintă relevanţă pentru soluÅ£ionarea unor cauze penale, persoane a căror viaţă, integritate corporală sau libertate sunt în pericol, ca urmare a faptului că au furnizat respectivele informaÅ£ii sau au fost de acord să le furnizeze organelor judiciare.

InstituÅ£ia martorului ameninÅ£at este o instituÅ£ie procesual penală relativ nouă în legislaÅ£ia românească, ce are la bază RezoluÅ£ia Consiliului Uniunii Europene 327/04 din 23 noiembrie 1995 privind protecÅ£ia martorilor în cadrul luptei împotriva criminalităţii organizate internaÅ£ionale, RezoluÅ£ia Consiliului Uniunii Europene din 20 decembrie 1996 privind persoanele care cooperează în procesul judiciar în lupta împotriva criminalităţii organizate ÅŸi Recomandarea Consiliului Europei nr. R(97) 13 privind intimidarea martorilor ÅŸi drepturile apărării, adoptată la 10 septembrie 1997 de Comitetul de MiniÅŸtri ÅŸi adresată statelor membre (Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019,   Â§Â§  19 ÅŸi 20).

Statutul de martor ameninÅ£at nu era definit ca atare în Codul de procedură penală din 1968, care stabilea însă în dispoziÅ£iile art. 861 condiÅ£iile în care devenea incidentă măsura protecÅ£iei datelor de identificare a martorului, pe baza existenÅ£ei unor probe sau indicii temeinice care demonstrau existenÅ£a unei stări de pericol privind viaÅ£a, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, caz în care se atribuia martorului o altă identitate sub care urma să apară în faÅ£a organului judiciar. Potrivit prevederilor art. 125 din noul Cod de procedură penală, pentru ca o persoană să dobândească statutul de martor ameninÅ£at, trebuie să existe o suspiciune rezonabilă că viaÅ£a, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului sau a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraÅ£iilor sale. Å¢inând cont de imperativul asigurării protecÅ£iei persoanelor mai sus menÅ£ionate, legiuitorul a reglementat, în dispoziÅ£iile art. 126 alin. (1) ÅŸi (2) C. pr. pen., competenÅ£a procurorului ca – în cursul urmăririi penale, din oficiu sau la cererea martorului, a uneia dintre părÅ£i sau a unui subiect procesual principal – să acorde statutul de martor ameninÅ£at ÅŸi să dispună aplicarea uneia sau a mai multor măsuri de protecÅ£ie, în considerarea rolului constituÅ£ional al Ministerului Public, care, în activitatea judiciară, reprezintă interesele generale ale societăţii ÅŸi apără ordinea de drept, precum ÅŸi drepturile ÅŸi libertăţile cetăţenilor, rol consacrat de prevederile art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală. Măsurile de protecÅ£ie ce pot fi luate de către procuror cu privire la martorul ameninÅ£at sunt, conform dispoziÅ£iilor art. 126 alin. (1) C. pr. pen., următoarele: supravegherea ÅŸi paza locuinÅ£ei martorului sau asigurarea unei locuinÅ£e temporare; însoÅ£irea ÅŸi asigurarea protecÅ£iei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasărilor; protecÅ£ia datelor de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaraÅ£ia sa; audierea martorului fără ca acesta să fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea ÅŸi imaginea distorsionate, atunci când celelalte măsuri nu sunt suficiente.

Legiuitorul a prevăzut o valoare probantă restrânsă a declaraÅ£iilor martorului protejat, aspect reglementat de dispoziÅ£iile art. 103 alin. (3) C. pr. pen., potrivit căruia hotărârea de condamnare, de renunÅ£are la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraÅ£iile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaÅ£i. Restrângerea valorii probante a declaraÅ£iilor date de martorii protejaÅ£i are la bază temerea că aceÅŸtia ar putea fi supuÅŸi unui anumit control de autoritate din partea organului de urmărire penală ÅŸi astfel ar putea fi influenÅ£aÅ£i în declaraÅ£ii. Pentru aceste considerente, ÅŸi dispoziÅ£iile art. 861 alin. 6 din Codul de procedură penală din 1968 limitau efectele declaraÅ£iilor martorilor supuÅŸi măsurilor de protecÅ£ie în comparaÅ£ie cu efectele declaraÅ£iilor martorilor obiÅŸnuiÅ£i, arătând că acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019,   Â§  23). Totodată, CEDO a statuat, în jurisprudenÅ£a sa, că folosirea declaraÅ£iilor martorilor anonimi pentru a dispune condamnarea unei persoane nu este, în sine, incompatibilă cu prevederile ConvenÅ£iei, însă, în condiÅ£iile menÅ£inerii anonimatului martorului acuzării, prevederile art. 6 §  1 ÅŸi §  3 lit. d) din ConvenÅ£ie impun ca dezavantajul cu care se confruntă apărarea să fie în mod suficient contrabalansat prin procedura urmată de autorităţile judiciare. Curtea de la Strasbourg a reÅ£inut, astfel, că probele obÅ£inute de la martori, în condiÅ£iile în care drepturile apărării nu au putut fi asigurate la un nivel cerut de ConvenÅ£ie, trebuie analizate cu extremă atenÅ£ie, iar condamnarea unui acuzat nu se poate baza în exclusivitate sau într-o măsură determinantă pe mărturia anonimă (Hotărârile CEDO  din 20 noiembrie 1989, 14 februarie 2002 ÅŸi 28 februarie 2006, pronunÅ£ate în Cauzele Kostovski împotriva Olandei, §  42, Visser împotriva Olandei, §§  43-46, ÅŸi Krasniki împotriva Republicii Cehe, §§  79-86).

Folosirea martorilor protejaţi este acceptată de jurisprudenţa CEDO , iar acordarea posibilităţii inculpatului de a lua cunoştinţă de anumite elemente din conţinutul ordonanţei înseamnă a lipsi de eficienţă măsurile de protecţie a martorului. Caracterul confidenţial al ordonanţei prin care procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multor măsuri de protecţie ţine de însăşi raţiunea reglementării instituţiei martorului ameninţat, iar dezvăluirea de date privind conţinutul respectivei ordonanţe este de natură să pericliteze situaţia martorului în cauză. Dificultăţile pe care un inculpat le are în susţinerea apărării din cauza folosirii unui martor anonim sunt compensate prin interdicţia impusă de legiuitor ca o hotărâre de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei să se întemeieze într-o măsură determinantă pe declaraţiile unui asemenea martor, soluţie instituită de prevederile art. 103 alin. (3) C. pr. pen.. Consecinţa unei eventuale constatări a nelegalităţii ordonanţei de acordare a statutului de martor ameninţat este audierea martorului în condiţii obişnuite, însă în acest caz respectiva declaraţie poate să servească într-o măsură determinantă la pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

Referitor la criticile formulate cu privire la lipsa de claritate ÅŸi de previzibilitate a dispoziÅ£iilor art. 126 alin. (5) C. pr. pen., potrivit cărora procurorul verifică, la intervale de timp rezonabile, dacă se menÅ£in condiÅ£iile care au determinat luarea măsurilor de protecÅ£ie, tot prin, întrucât textul de lege nu distinge, procurorul poate face verificările respective atât din oficiu, cât ÅŸi la cerere. (Decizia nr. 511 din 30 iunie 2020). Aceste verificări nu se fac la intervale de timp regulate/fixe, ci atunci când este oportun, adică atunci când se poate presupune în mod rezonabil că situaÅ£ia care a impus acordarea statutului de martor ameninÅ£at s-a schimbat, având în vedere faptul că martorii nu sunt audiaÅ£i în procesul penal la intervale regulate/fixe. Astfel, inculpatul poate cere ridicarea protecÅ£iei martorului înainte de orice audiere a acestuia, indiferent de faza procesuală. Verificările efectuate de procuror vizează ordonanÅ£a iniÅ£ială prin care acesta a dispus acordarea statutului de martor ameninÅ£at ÅŸi aplicarea măsurilor de protecÅ£ie, ordonanţă ale cărei efecte se menÅ£in până la schimbarea condiÅ£iilor care au impus acordarea protecÅ£iei. ÃŽn cazul în care procurorul nu emite o ordonanţă motivată de încetare a măsurilor de protecÅ£ie, înseamnă că acesta a constatat cu ocazia verificărilor efectuate că se menÅ£in temeiurile iniÅ£iale care au determinat luarea măsurilor de protecÅ£ie. AÅŸadar, procurorul dispune prin ordonanţă motivată numai luarea ÅŸi încetarea măsurilor de protecÅ£ie, neimpunându-se emiterea unei ordonanÅ£e la momentul celorlalte verificări, deoarece procurorul nu dispune o prelungire sau o menÅ£inere a măsurii, ci face o simplă verificare. ÃŽn fine, ordonanÅ£a prin care procurorul dispune încetarea măsurilor de protecÅ£ie nu are caracter confidenÅ£ial, ci ea urmează regimul juridic comun al ordonanÅ£elor procurorului.DispoziÅ£iile art. 126 alin. (4) ÅŸi (5) C. pr. pen. nu încalcă nici prevederile constituÅ£ionale ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumÅ£ia de nevinovăţie.Decizia  nr. 331 din 20 mai 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 126 alin. (4)-(6) din Codul de procedură penală

V Decizia  nr. 500 din 13 iulie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură penală

Art. 139: Supravegherea tehnică

(1)Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2);

b)măsura să fie proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii;

c)probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.

 (2)Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de legi speciale, precum ÅŸi în cazul infracÅ£iunilor de trafic de droguri, de efectuare de operaÅ£iuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracÅ£iunilor privind nerespectarea regimului armelor, muniÅ£iilor, materialelor nucleare ÅŸi al materiilor explozive, de trafic ÅŸi exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracÅ£iunilor care se săvârÅŸesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de ÅŸantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracÅ£iunilor de corupÅ£ie ÅŸi al infracÅ£iunilor asimilate infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, infracÅ£iunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

             (3)ÃŽnregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terÅ£ii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.

 (4)Raportul dintre avocat ÅŸi persoana pe care o asistă sau o reprezintă nu poate forma obiectul supravegherii tehnice decât dacă există date că avocatul săvârÅŸeÅŸte ori pregăteÅŸte săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la alin. (2). Dacă pe parcursul sau după executarea măsurii rezultă că activităţile de supraveghere tehnică au vizat ÅŸi raporturile dintre avocat ÅŸi suspectul ori inculpatul pe care acesta îl apără, probele obÅ£inute nu pot fi folosite în cadrul niciunui proces penal, urmând a fi distruse, de îndată, de către procuror. Judecătorul care a dispus măsura este informat, de îndată, de către procuror. Atunci când apreciază necesar, judecătorul dispune informarea avocatului.

Art. 139, alin. (2) a fost modificat prin  OrdonanÈ›a de urgență nr.  18/2016 

ETAPA ACTELOR PREMERGĂTOARE

Obiectul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate îl constituie dispoziÅ£iile art. 11, în redactarea anterioară ÅŸi ulterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, a Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală ÅŸi pentru modificarea ÅŸi completarea unor acte normative care cuprind dispoziÅ£ii procesual penale, ÅŸi ale art. 14 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea Serviciului Român de InformaÅ£ii,  M. Of. nr. 33 din 3 martie 1992. De asemenea, obiectul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate îl constituie dispoziÅ£iile art. 14 alin. (3) ÅŸi (4) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie,  M. Of. nr. 244 din 11 aprilie 2002. InstanÅ£a de judecată a sesizat Curtea ConstituÅ£ională cu dispoziÅ£iile menÅ£ionate ,  în forma anterioară ÅŸi ulterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006 a Legii nr. 54/2006 privind aprobarea OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea ÅŸi completarea OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie. Curtea observă că, anterior publicării în Monitorul Oficial, Partea I, a Legii nr. 54/2006, dispoziÅ£iile art. 14 alin. (3) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 au fost modificate prin art. II din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea ÅŸi completarea OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie,  M. Of. nr. 899 din 7 octombrie 2005, în sensul înlocuirii denumirii “Parchetul NaÅ£ional AnticorupÅ£ie” cu denumirea “Departamentul NaÅ£ional AnticorupÅ£ie”, iar dispoziÅ£iile art. 14 alin. (4) din acelaÅŸi act normativ au fost modificate succesiv prin art. 1 punctul 7 din Legea nr. 503/2002 pentru aprobarea OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie,  M. Of. nr. 523 din 18 iulie 2002, în sensul excluderii din conÅ£inutul acestora a sintagmei “la sediul lor”, ÅŸi prin art. II din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea ÅŸi completarea OrdonanÅ£ei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul NaÅ£ional AnticorupÅ£ie, în sensul înlocuirii denumirii “Parchetul NaÅ£ional AnticorupÅ£ie” cu denumirea “Departamentul NaÅ£ional AnticorupÅ£ie”. ÃŽntrucât soluÅ£ia legislativă reglementată prin dispoziÅ£iile art. 14 alin. (3) ÅŸi (4) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, în forma anterioară publicării Legii nr. 54/2006, este similară formei în vigoare, ulterioară publicării Legii nr. 54/2006, în realizarea controlului de constituÅ£ionalitate nu prezintă relevanţă plasarea acestor dispoziÅ£ii de lege înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 54/2006. Totodată, obiectul excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate îl constituie ÅŸi dispoziÅ£iile art. 64 alin. 2, ale art. 90 alin. 2 ÅŸi ale art. 224 alin. 2 ÅŸi 3 din Codul de procedură penală din 1968, precum ÅŸi ale art. 97 alin. (2) lit. f), ale art. 139 alin. (3) teza finală, ale art. 143 ÅŸi ale art. 282 alin. (4) lit. a) ÅŸi c) C. pr. pen.. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011,  M. Of. nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma “în vigoare” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 29 alin. (1) ÅŸi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, republicată, este constituÅ£ională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituÅ£ionalitate ÅŸi legile sau ordonanÅ£ele ori dispoziÅ£iile din legi sau din ordonanÅ£e ale căror efecte juridice continuă să se producă ÅŸi după ieÅŸirea lor din vigoare. ÃŽn aceste condiÅ£ii, Curtea observă că, deÅŸi nu mai sunt în vigoare, dispoziÅ£iile art. 64 alin. 2, ale art. 90 alin. 2 ÅŸi ale art. 224 alin. 2 ÅŸi 3 din Codul de procedură penală din 1968 îşi produc în continuare efectele juridice, având în vedere ÅŸi dispoziÅ£iile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Prin Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020,  M. Of. nr. 517 din 17 iunie 2020, s-a constatat că dispoziÅ£iile art. 139 alin. (3) teza finală C. pr. pen. sunt constituÅ£ionale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaÅ£ii care presupun restrângerea exerciÅ£iului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991 privind securitatea naÅ£ională a României, M. Of. nr. 190 din 18 martie 2014. Curtea observă că, în prezenta cauză, criticile de neconstituÅ£ionalitate având ca obiect dispoziÅ£iile art. 139 alin. (3) teza finală C. pr. pen. sunt formulate din perspectiva motivelor de neconstituÅ£ionalitate examinate prin decizia menÅ£ionată anterior. AÅŸa încât, având în vedere soluÅ£ia de admitere pronunÅ£ată de Curtea ConstituÅ£ională cu privire la această excepÅ£ie de neconstituÅ£ionalitate, sunt incidente dispoziÅ£iile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepÅ£iei prevederile constatate ca fiind neconstituÅ£ionale printr-o decizie anterioară a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale”. ÃŽntrucât sesizarea instanÅ£ei constituÅ£ionale prin ÃŽncheierea din 25 mai 2018, pronunÅ£ată de Tribunalul Bihor – SecÅ£ia penală, a fost efectuată înainte de pronunÅ£area ÅŸi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 55 din 4 februarie 2020 ÅŸi având în vedere soluÅ£ia de admitere pronunÅ£ată de Curtea ConstituÅ£ională prin această decizie, Curtea urmează a respinge excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală ca devenită inadmisibilă.

  Cu privire la dispoziÅ£iile art. 97 alin. (2) lit. f) ÅŸi ale art. 143 C. pr. pen., ale art. 64 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 ÅŸi ale art. 14 din Legea nr. 14/1992, autorul excepÅ£iei invocă atât prevederile constituÅ£ionale ale art. 1 alin. (3), (4) ÅŸi (5), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 ÅŸi ale art. 131 alin. (3), cât ÅŸi dispoziÅ£iile art. 6 din C.E.D.H.. autorul nu motivează, în concret, pretinsa contrarietate cu prevederile constituÅ£ionale ÅŸi convenÅ£ionale invocate a normelor referitoare la procedura de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică din legea procesual penală în vigoare, a dispoziÅ£iilor din legea procesual penală anterioară care stabilesc că mijloacele de probă obÅ£inute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal ÅŸi a celor din Legea nr. 14/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea Serviciului Român de InformaÅ£ii, care reglementează raporturile de colaborare dintre Serviciul Român de InformaÅ£ii ÅŸi alte instituÅ£ii. Cu toate că materialitatea motivării excepÅ£iei nu este o condiÅ£ie sine qua non a existenÅ£ei acesteia, critica de neconstituÅ£ionalitate formulată de autor cu privire la relaÅ£ia de contrarietate existentă între celelalte texte de lege, ce fac obiect al excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate, ÅŸi textele de referinţă pretins încălcate nu se poate extinde ÅŸi cu privire la normele menÅ£ionate anterior. AÅŸa încât indicarea temeiurilor constituÅ£ionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepÅ£iei cu privire la dispoziÅ£iile precitate (v Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011,  M. Of. nr. 12 din 6 ianuarie 2012). “Simpla enumerare a unor dispoziÅ£ii constituÅ£ionale sau convenÅ£ionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituÅ£ionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanÅ£a de control constituÅ£ional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituÅ£ionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiÅ£iile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale se dispune de către instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a ridicat excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părÅ£ilor, opinia instanÅ£ei asupra excepÅ£iei, ÅŸi va fi însoÅ£ită de dovezile depuse de părÅ£i.»” (Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011,  M. Of. nr. 646 din 9 septembrie 2011, Decizia nr. 627 din 29 mai 2008,  M. Of. nr. 555 din 23 iulie 2008). Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 97 alin. (2) lit. f) ÅŸi ale art. 143 din Codul de procedură penală, ale art. 64 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 ÅŸi ale art. 14 din Legea nr. 14/1992.

Potrivit dispoziÅ£iilor art. 11 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea Serviciului Român de InformaÅ£ii (în forma ulterioară publicării Legii nr. 255/2013), în cazul în care din verificările ÅŸi activităţile specifice prevăzute la art. 9 ÅŸi 10 rezultă date ÅŸi informaÅ£ii care indică pregătirea sau săvârÅŸirea unei fapte prevăzute de legea penală, acestea sunt transmise organelor de urmărire penală în condiÅ£iile prevăzute de art. 61 C. pr. pen., în timp ce dispoziÅ£iile art. 14 alin. (3) ÅŸi (4) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie stabilesc obligaÅ£ia serviciilor ÅŸi organelor specializate în culegerea ÅŸi prelucrarea informaÅ£iilor de a pune la dispoziÅ£ia DirecÅ£iei NaÅ£ionale AnticorupÅ£ie/procurorului-ÅŸef al DirecÅ£iei NaÅ£ionale AnticorupÅ£ie/procurorului anume desemnat de acesta datele ÅŸi informaÅ£iile deÅ£inute în legătură cu săvârÅŸirea infracÅ£iunilor privitoare la corupÅ£ie, neprelucrate. Cu titlu general, Curtea observă că această obligaÅ£ie este prevăzută ÅŸi la art. 66 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, M. Of. nr. 827 din 13 septembrie 2005 [art. 66 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, după modificarea prin OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal,  M. Of. nr. 190 din 14 martie 2016].

 Referitor la înregistrările realizate ca urmare a punerii în executare a unui mandat de interceptare ÅŸi înregistrare a comunicaÅ£iilor electronice, dispus potrivit Legii nr. 51/1991, Curtea a reÅ£inut, prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018,  M. Of. nr. 348 din 20 aprilie 2018, §§  29-37, că, potrivit art. 13 lit. f) din Legea nr. 51/1991, în situaÅ£iile prevăzute la art. 3 din acelaÅŸi act normativ, organele cu atribuÅ£ii în domeniul securităţii naÅ£ionale pot, în condiÅ£iile legii privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea acestora, să efectueze activităţi specifice culegerii de informaÅ£ii care presupun restrângerea exerciÅ£iului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale. ÃŽn desfăşurarea activităţilor specifice, organele cu atribuÅ£ii în domeniul securităţii naÅ£ionale pot descoperi informaÅ£ii ce privesc săvârÅŸirea unor infracÅ£iuni, situaÅ£ie în care, potrivit art. 11 lit. d) din Legea nr. 51/1991, informaÅ£iile din domeniul securităţii naÅ£ionale pot fi comunicate organelor de urmărire penală. ÃŽn mod similar prevederilor art. 11 din Legea nr. 14/1992 (în forma ulterioară publicării Legii nr. 255/2013), art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 prevede că “Datele ÅŸi informaÅ£iile de interes pentru securitatea naÅ£ională, rezultate din activităţile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârÅŸirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reÅ£inute în scris ÅŸi transmise organelor de urmărire penală, potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, însoÅ£ite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile ÅŸi/sau comunicările interceptate, redate în scris, ÅŸi/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoÅ£ite de conÅ£inutul digital original al acestora”.

ÃŽn general, dispoziÅ£iile Legii nr. 51/1991 se referă la “date ÅŸi informaÅ£ii”. Spre exemplu, potrivit dispoziÅ£iilor art. 7 lit. a) din Legea nr. 51/1991, “Consiliul Suprem de Apărare a Ţării are, în domeniul securităţii naÅ£ionale, următoarele atribuÅ£ii: a) analizează datele ÅŸi informaÅ£iile obÅ£inute ÅŸi evaluează starea securităţii naÅ£ionale;”; potrivit art. 8 alin. (1) din acelaÅŸi act normativ, “Activitatea de informaÅ£ii pentru realizarea securităţii naÅ£ionale se execută de Serviciul Român de InformaÅ£ii, organul de stat specializat în materia informaÅ£iilor din interiorul ţării, Serviciul de InformaÅ£ii Externe, organul de stat specializat în obÅ£inerea din străinătate a datelor referitoare la securitatea naÅ£ională, ÅŸi Serviciul de ProtecÅ£ie ÅŸi Pază, organul de stat specializat în asigurarea protecÅ£iei demnitarilor români ÅŸi a demnitarilor străini pe timpul prezenÅ£ei lor în România, precum ÅŸi în asigurarea pazei sediilor de lucru ÅŸi reÅŸedinÅ£elor acestora.”; potrivit art. 12 alin. (2) din acelaÅŸi act normativ, “Divulgarea, prin orice mijloace, de date ÅŸi informaÅ£ii secrete care pot aduce prejudicii intereselor securităţii naÅ£ionale, indiferent de modul în care au fost obÅ£inute, este interzisă ÅŸi atrage, potrivit legii, răspunderea celor vinovaÅ£i.”; iar potrivit art. 20 alin. (1) din acelaÅŸi act normativ, “Persoanele care solicită autorizarea, autorizează, pun în executare sau sprijină punerea în executare a autorizării beneficiază de protecÅ£ia legii ÅŸi sunt obligate să păstreze secretul asupra datelor ÅŸi informaÅ£iilor de care iau cunoÅŸtinţă cu acest prilej ÅŸi să respecte prevederile legale privind protecÅ£ia informaÅ£iilor clasificate”.

DispoziÅ£iile Legii nr. 51/1991 se referă la date ÅŸi informaÅ£ii din domeniul securităţii naÅ£ionale instituind posibilitatea transmiterii acestora organului de urmărire penală, dacă sunt indicii referitoare la pregătirea sau săvârÅŸirea unei fapte prevăzute de legea penală, fără ca, în cuprinsul actului normativ, să fie reglementată vreo dispoziÅ£ie care să confere calitatea de mijloc de probă acestor date ÅŸi informaÅ£ii. Obiectul de reglementare al Legii nr. 51/1991 este acela al cunoaÅŸterii, prevenirii ÅŸi înlăturării ameninţărilor interne sau externe ce pot aduce atingere securităţii naÅ£ionale, iar nu reglementarea elementelor ce se pot constitui în probe sau mijloace de probă în procesul penal, acestea fiind prevăzute de titlul IV – Probele, mijloacele de probă ÅŸi procedeele probatorii – din Codul de procedură penală. Prevederile Codului de procedură penală sunt cele care, la art. 97 alin. (1), stabilesc elementele ce constituie probă, iar la alin. (2) al aceluiaÅŸi articol, lit. a)-e) enumeră expres mijloacele de probă, ÅŸi anume: declaraÅ£iile suspectului sau ale inculpatului; declaraÅ£iile persoanei vătămate; declaraÅ£iile părÅ£ii civile sau ale părÅ£ii responsabile civilmente; declaraÅ£iile martorilor; înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă. ÃŽn cadrul mijloacelor de probă, dispoziÅ£iile art. 97 alin. (2) lit. f) C. pr. pen. prevăd că proba se obÅ£ine în procesul penal prin “orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege”. Totodată, în materia înregistrărilor, art. 139 alin. (3) C. pr. pen. califică drept mijloc de probă înregistrările efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terÅ£ii, precum ÅŸi orice alte înregistrări, dacă nu sunt interzise de lege.

Dispoziţiile legii privind securitatea naţională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor şi informaţiilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. Doar dispoziţiile art. 139 alin. (3) C. pr. pen. ar putea conferi calitatea de mijloc de probă înregistrărilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaţii, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, iar nu dispoziţiile art. 11 lit. d) din Legea nr. 51/1991. Problema de constituţionalitate ridicată de autorul excepţiei nu ţine de modul de reglementare a dispoziţiilor art. 11 lit. d) din Legea nr. 51/1991, ci de modul de reglementare a dispoziţiilor procesual penale, eventual coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 51/1991. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991 este inadmisibilă.

Cele statuate prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018,  Â§Â§ 29-37, sunt aplicabile mutatis mutandis ÅŸi în ceea ce priveÅŸte dispoziÅ£iile art. 11 din Legea nr. 14/1992 (în forma ulterioară publicării Legii nr. 255/2013) ÅŸi ale art. 14 alin. (3) ÅŸi (4) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, aÅŸa încât urmează a se respinge, ca inadmisibilă, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate având ca obiect normele menÅ£ionate.

DispoziÅ£iile art. 11 din Legea nr. 14/1992 (în forma anterioară publicării Legii nr. 255/2013), potrivit cărora “Activităţile prevăzute la art. 9 ÅŸi 10 se consemnează în acte de constatare care, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, pot constitui mijloace de probă”, au mai fost supuse controlului de constituÅ£ionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, în acest sens fiind pronunÅ£ată Decizia nr. 247 din 15 martie 2012,  M. Of. nr. 360 din 28 mai 2012. Potrivit normelor criticate, “cadre anume desemnate din Serviciul Român de InformaÅ£ii pot efectua, cu respectarea legii, verificări prin: solicitarea ÅŸi obÅ£inerea de obiecte, înscrisuri sau relaÅ£ii oficiale de la instituÅ£ii publice; consultarea de specialiÅŸti ori experÅ£i; primirea de sesizări sau note de relaÅ£ii, fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte mijloace tehnice. Totodată, în cazul situaÅ£iilor care constituie ameninţări la adresa siguranÅ£ei naÅ£ionale se va solicita procurorului eliberarea mandatului prevăzut de art. 13 din Legea privind siguranÅ£a naÅ£ională a României pentru desfăşurarea activităţilor autorizate de acesta.” Curtea a subliniat că toate aceste activităţi sunt, aÅŸa cum le defineÅŸte legea, “acte de constatare”, care trebuie întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală ÅŸi care nu pot constitui eo ipso mijloace de probă, legea conferindu-le numai vocaÅ£ia de a fi catalogate ca atare. Având în vedere aceste din urmă considerente, rezultat al unui raÅ£ionament identic celui formulat în §§  29-37 ale Deciziei nr. 91 din 28 februarie 2018,   dispoziÅ£iile art. 11 din Legea nr. 14/1992 (în forma anterioară publicării Legii nr. 255/2013) nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă actelor de constatare efectuate de cadre anume desemnate/stabilite în acest scop din/de Serviciul Român de InformaÅ£ii în vederea stabilirii existenÅ£ei ameninţărilor la adresa siguranÅ£ei naÅ£ionale/în situaÅ£iile care constituie ameninţări la adresa siguranÅ£ei naÅ£ionale, astfel cum prevăd art. 9 ÅŸi art. 10 din acelaÅŸi act normativ. Doar dispoziÅ£iile legii procesual penale ar putea conferi calitatea de mijloc de probă înregistrărilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaÅ£ii, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, iar nu dispoziÅ£iile de lege criticate. Astfel, potrivit art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, constituie probă orice element de fapt care serveÅŸte la constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unei infracÅ£iuni, la identificarea persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi la cunoaÅŸterea împrejurărilor necesare pentru justa soluÅ£ionare a cauzei, iar mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt declaraÅ£iile învinuitului sau ale inculpatului, declaraÅ£iile părÅ£ii vătămate, ale părÅ£ii civile ÅŸi ale părÅ£ii responsabile civilmente, declaraÅ£iile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-ÅŸtiinÅ£ifice, constatările medico-legale ÅŸi expertizele (art. 64 alin. 1), în timp ce mijloacele de probă obÅ£inute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal (art. 64 alin. 2). ÃŽn materia înregistrărilor, dispoziÅ£iile art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 califică drept mijloc de probă înregistrările – prevăzute în secÅ£iunea V1, capitolul II din titlul III al părÅ£ii generale a legii procesual penale anterioare – efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terÅ£ii, precum ÅŸi orice alte înregistrări, dacă nu sunt interzise de lege.

  ÃŽn acord cu cele statuate prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, problema de constituÅ£ionalitate ridicată de autorul excepÅ£iei nu Å£ine de modul de reglementare a dispoziÅ£iilor art. 11 din Legea nr. 14/1992 (în forma anterioară publicării Legii nr. 255/2013), ci de modul de reglementare a dispoziÅ£iilor procesual penale menÅ£ionate anterior, cu privire la care autorul excepÅ£iei nu formulează critici în prezenta cauză. ÃŽn aceste condiÅ£ii, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 11 din Legea nr. 14/1992 (în forma anterioară publicării Legii nr. 255/2013).

Motivele de neconstituţionalitate formulate de autor privesc, în esenţă, (i) faptul că Serviciul Român de Informaţii se substituie organelor de urmărire penală şi devine un veritabil organ de cercetare/urmărire penală (şi din perspectiva lipsei de acces a inculpatului la acele date sau informaţii considerate relevante de către acest Serviciu), statut aflat în contradicţie cu prevederile constituţionale referitoare la statul de drept şi principiul separaţiei puterilor în stat şi cu cele cuprinse în art. 131 alin. (3) din Constituţie, respectiv (ii) lipsa de previzibilitate şi claritate a dispoziţiilor criticate, care permit ca datele sau informaţiile furnizate de Serviciul Român de Informaţii să devină probe în procesul penal, în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 131 alin. (3). În raport cu criticile astfel formulate, Curtea are în vedere faptul că, în cauza penală în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, activitatea de urmărire s-a derulat în perioada 2006-2015 (anterior, începând cu anul 2003, epuizându-se etapa actelor premergătoare, specifică Codului de procedură penală din 1968), iar instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu în acest sens.

Potrivit art. 224 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, “De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare ÅŸi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum ÅŸi din celelalte organe de stat cu atribuÅ£ii în domeniul siguranÅ£ei naÅ£ionale, anume desemnaÅ£i în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranÅ£ei naÅ£ionale”. Activitatea de strângere a datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale se limita numai la faptele care constituiau, potrivit legii, “ameninţări la adresa siguranÅ£ei naÅ£ionale”. Etapa actelor premergătoare constituia, sub imperiul Codului de procedură penală din 1968, o etapă procesuală specifică acestei din urmă legi procesual penale, în care persoana nu beneficia de garanÅ£iile asociate dreptului la apărare specifice fazei de urmărire penală din cadrul procesului penal (v , în acest sens, deciziile nr. 141 din 5 octombrie 1999,  M. Of. nr. 585 din 30 noiembrie 1999, sau nr. 124 din 26 aprilie 2001,  M. Of. nr. 466 din 15 august 2001). Actele premergătoare aveau o natură proprie, care nu putea fi identificată sau subsumată naturii precise ÅŸi bine determinate a altor instituÅ£ii. AÅŸa cum rezultă din chiar denumirea lor, “acestea premerg fazei de urmărire penală, având un caracter de anterioritate desprins din scopul instituirii lor, ÅŸi anume acela de a completa informaÅ£iile organelor de urmărire penală, de a verifica informaÅ£iile deÅ£inute ÅŸi de a fundamenta convingerea organului de cercetare penală ori a procurorului cu privire la oportunitatea începerii ori neînceperii urmăririi penale. AÅŸa fiind, aceste acte, prin conÅ£inutul lor, au un caracter sui generis, limitat însă de atingerea scopului. Abia dincolo de această graniţă se poate vorbi de o împingere într-un cadru extraprocesual a actelor care trebuie îndeplinite sub hegemonia garanÅ£iilor impuse de faza urmăririi penale” (deciziile nr. 385 din 13 aprilie 2010,  M. Of. nr. 317 din 14 mai 2010, ÅŸi nr. 247 din 15 martie 2012 ). Curtea observă că actualul Cod de procedură penală nu mai reglementează etapa procesuală a efectuării actelor premergătoare.

Potrivit art. 224 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968, “Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă”, în timp ce art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 stabileÅŸte că “De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale ÅŸi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.” AÅŸadar, potrivit legii procesual penale anterioare, în conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedură penală, procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă “[…]atunci când instanÅ£a ar înÅ£elege săi dea eficienţă. […] Faptul că o probă a fost obÅ£inută de organul de urmărire penală în condiÅ£iile prevăzute de Legea nr. 51/1991 nu îl împiedică pe judecător să constate, când este cazul, că această probă este neconcludentă întrucât nu corespunde realităţii sau nu face dovada faptului ori a împrejurării în legătură cu care a fost administrată. Nu există o ierarhie a probelor în funcÅ£ie de procedura legală după care au fost administrate, astfel că judecătorul are obligaÅ£ia să examineze ÅŸi să aprecieze toate probele cu aceeaÅŸi măsură ÅŸi după aceleaÅŸi criterii” (Decizia nr. 247 din 15 martie 2012 ).

Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare nu constituie eo ipso mijloc de probă, ci revine judecătorului competenÅ£a de a stabili concludenÅ£a ÅŸi utilitatea unor asemenea procese-verbale în economia cauzei a cărei soluÅ£ionare se află în competenÅ£a sa. “ÃŽn procesul deliberării, judecătorul verifică ÅŸi evaluează materialul probator ÅŸi îşi fundamentează soluÅ£ia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea ÅŸi aprecierea probelor, ÅŸi nu prin raportarea exclusivă la procesele-verbale ÅŸi actele de constatare întocmite de alte organe, cu competenţă specială. AÅŸadar, […] judecătorul îşi fundamentează soluÅ£ia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând ÅŸi coroborând probele, astfel că informaÅ£iile culese imediat după săvârÅŸirea faptei reclamate, în măsura obÅ£inerii lor legale, nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură” (deciziile nr. 524 din 27 iunie 2006,  M. Of. nr. 764 din 7 septembrie 2006, ÅŸi nr. 241 din 15 martie 2012,  M. Of. nr. 287 din 2 mai 2012).

Potrivit art. 201 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, urmărirea penală se efectuează de către procurori ÅŸi de către organele de cercetare penală, iar, conform alin. 2 lit. b) al aceluiaÅŸi articol, organele de cercetare speciale sunt organe de cercetare penală. Totodată, potrivit art. 13 din Legea nr. 14/1992 (în forma anterioară modificării prin OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016), “Organele Serviciului Român de InformaÅ£ii nu pot efectua acte de cercetare penală […]”, iar, potrivit art. 12 alin. 2 din aceeaÅŸi lege, “La solicitarea organelor judiciare competente, cadre anume desemnate din Serviciul Român de InformaÅ£ii pot acorda sprijin la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracÅ£iuni privind siguranÅ£a naÅ£ională”. Serviciul Român de InformaÅ£ii nu are atribuÅ£ii de cercetare penală (v ÅŸi Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016,  M. Of. nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 37) ÅŸi, prin urmare, nu are calitatea de organ de cercetare penală, activitatea sa mărginindu-se la asigurarea unui sprijin tehnic “la realizarea unor activităţi de cercetare penală pentru infracÅ£iuni privind siguranÅ£a naÅ£ională” ( v mutatis mutandis ÅŸi Decizia nr. 734 din 23 noiembrie 2017,  M. Of. nr. 352 din 23 aprilie 2018, §§  17 ÅŸi 18). Sprijinul/suportul/concursul tehnic nu poate fi echivalat cu o activitate de cercetare penală, specifică organelor de urmărire penală. De aceea, indiferent de faptul că sprijinul tehnic, acordat în temeiul Legii nr. 14/1992, a vizat perioada de activitate a Codului de procedură penală din 1968 sau pe cea a noului Cod de procedură penală, acest sprijin nu putea fi valorizat ca o activitate de cercetare penală (în acest sens,  v Decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2019,  M. Of. nr. 193 din 12 martie 2019, paragraful 155). După intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, art. 142 alin. (1) din acesta a prevăzut posibilitatea punerii în executare a mandatului de supraveghere tehnică “de alte organe specializate ale statului”, însă această sintagmă a fost constatată ca fiind neconstituÅ£ională prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 . De principiu, efectuarea actelor procesuale/de procedură în cursul urmăririi penale se realizează de către organele de urmărire penală ÅŸi nicidecum de alte organe exterioare acestora. DeÅŸi, prin art. IV pct. 2 din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016,  a fost modificat art. 13 din Legea nr. 14/1992, stabilindu-se, în mod expres, că “[…] Prin excepÅ£ie, organele Serviciului Român de InformaÅ£ii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) ÅŸi (6) din Codul de procedură penală pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală“, iar, prin art. I pct. 1 din acelaÅŸi act normativ a fost modificat art. 57 alin. (2)  C. pr. pen. , prevăzându-se că, “[…] De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale prevăzute în titlul X din Codul penal ÅŸi infracÅ£iunilor de terorism, din dispoziÅ£ia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.” – prin Decizia nr. 55 din 16 februarie 2022,  M. Of. nr. 358 din 11 aprilie 2022, a constatat că dispoziÅ£iile art. I pct. 1 fraza a doua ÅŸi ale art. IV pct. 2 fraza a doua din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 încalcă prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 26 ÅŸi art. 28 din ConstituÅ£ie, atribuirea calităţii de organ de cercetare specială Serviciului Român de InformaÅ£ii fiind per se neconstituÅ£ională.

Cât priveşte susţinerea potrivit căreia lipsa de previzibilitate şi claritate a dispoziţiilor criticate permite ca datele sau informaţiile furnizate de Serviciul Român de Informaţii să devină probe în procesul penal, prin Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, s-a constatat că dispoziţiile art. 139 alin. (3) teza finală C. pr. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. În considerentele deciziei precitate, Curtea a constatat că reglementarea posibilităţii conferirii calităţii de mijloc de probă înregistrărilor ce rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului nu este însoţită de un ansamblu de norme care să permită contestarea legalităţii acestora în condiţii de efectivitate. Aşa încât Curtea a constatat că, prin simpla reglementare a acestei posibilităţi, fără crearea cadrului adecvat care să ofere posibilitatea contestării legalităţii acestora, legiuitorul a legiferat fără a respecta cerinţele de claritate şi previzibilitate.

Deşi, în principiu, legiuitorul are libertatea de a reglementa categoria mijloacelor de probă, orice reglementare trebuie însoţită de garanţiile necesare respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale. acordarea calităţii de mijloc de probă în procesul penal înregistrărilor rezultate în urma desfăşurării activităţii specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, în temeiul Legii nr. 51/1991, se poate realiza numai în măsura în care această reglementare este însoţită de o procedură clară şi explicită referitoare la verificarea legalităţii acestui element, procedură nereglementată la data soluţionării prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

Prin deciziile nr. 55 din 4 februarie 2020 ÅŸi nr. 55 din 16 februarie 2022, a stabilit reperele unui comportament constituÅ£ional la care atât legiuitorul, cât ÅŸi instanÅ£a de judecată trebuie să se raporteze. SusÅ£inerile autorului excepÅ£iei relevă o problemă de interpretare ÅŸi aplicare a normelor procesual penale criticate, având în vedere efectele deciziilor instanÅ£ei de control constituÅ£ional anterior menÅ£ionate ÅŸi Å£inând cont de dispoziÅ£iile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală ÅŸi pentru modificarea ÅŸi completarea unor acte normative care cuprind dispoziÅ£ii procesual penale,  M. Of. nr. 515 din 14 august 2013, potrivit cărora “actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu respectarea dispoziÅ£iilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepÅ£iile prevăzute de prezenta lege”.

Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 224 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală din 1968.

  Cât priveÅŸte excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 282 alin. (4) lit. a) ÅŸi c) C. pr. pen., autorul susÅ£ine, în esenţă, că nu există o reglementare care să prevadă dreptul inculpatului de a invoca nulitatea relativă a mijloacelor de probă administrate în urmărirea penală, în condiÅ£iile în care cauza nulităţii a fost cunoscută/constatată ulterior finalizării procedurii camerei preliminare, în speţă, după publicarea Deciziei CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 91 din 28 februarie 2018,  prin care Curtea a admis excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi a constatat că sintagma “aduc atingere gravă drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români” cuprinsă în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naÅ£ională a României este neconstituÅ£ională.

Prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017,  M. Of. nr. 566 din 17 iulie 2017, a constatat ca fiind neconstituÅ£ională soluÅ£ia legislativă cuprinsă în dispoziÅ£iile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziÅ£iilor referitoare la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală. ÃŽn considerentele deciziei menÅ£ionate, Curtea a constatat că, prin eliminarea din categoria nulităţilor absolute a nerespectării dispoziÅ£iilor referitoare la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, legiuitorul nu ÅŸi-a îndeplinit obligaÅ£ia ce decurge din respectarea principiului legalităţii, ceea ce contravine art. 1 alin. (3) ÅŸi (5) ÅŸi art. 21 alin. (3) din ConstituÅ£ie (paragraful 63). Ca urmare a publicării Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, sunt incidente prevederile art. 102 – Excluderea probelor obÅ£inute în mod nelegal ÅŸi ale art. 281 – Nulităţile absolute din Codul de procedură penală. Având în vedere dispoziÅ£iile art. 147 alin. (4) din ConstituÅ£ie referitor la aplicarea pentru viitor a deciziei menÅ£ionate, instanÅ£ele de judecată au obligaÅ£ia de a verifica în cauzele pendinte în ce măsură s-a produs o încălcare a dispoziÅ£iilor referitoare la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală ÅŸi să dispună măsurile legale corespunzătoare. Totodată, eadem ratio aceeaÅŸi obligaÅ£ie de ordin constituÅ£ional incumbă ÅŸi Ministerului Public (în acest sens, v Decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2019,  M. Of. nr. 193 din 12 martie 2019, paragraful 194).

Administrarea probelor de către alte organe decât cele judiciare încalcă competenÅ£a materială a organelor de urmărire penală, ceea ce atrage aplicarea sancÅ£iunii prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. b) C. pr. pen., respectiv nulitatea absolută a actelor prin care s-au administrat acestea. Potrivit art. 102 alin. (3) C. pr. pen., “Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determină excluderea probei”. Aceste dispoziÅ£ii legale reprezintă garanÅ£ii procesuale ale dreptului la un proces echitabil, asigurat, în acest caz, prin reglementarea în sarcina organelor judiciare a interdicÅ£iei de a utiliza în soluÅ£ionarea cauzelor penale probe declarate nule (Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018,  M. Of. nr. 177 din 26 februarie 2018, paragraful 14). O probă nu poate fi obÅ£inută nelegal decât dacă mijlocul de probă ÅŸi/sau procedeul probatoriu prin care este obÅ£inută sunt nelegale/este nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei, iar nelegalitatea acestora este sancÅ£ionată de prevederile art. 102 alin. (3) C. pr. pen., prin aplicarea regimului nulităţii absolute sau relative. Prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018,  Curtea a apreciat că art. 102 alin. (2) C. pr. pen. trebuie coroborat cu alin. (3) al acestui text legal, ceea ce înseamnă că probele obÅ£inute prin actele prevăzute la art. 102 alin. (3) C. pr. pen. nu pot fi folosite în procesul penal în condiÅ£iile în care aceste acte sunt lovite de nulitate absolută sau relativă (paragraful 17). Totodată, “eliminarea fizică a mijloacelor de probă din dosarele penale, cu ocazia excluderii probelor aferente, prin declararea lor ca fiind nule, conform prevederilor art. 102 alin. (3) C. pr. pen., excludere ce presupune atribuirea unei duble dimensiuni sensului noÅ£iunii de «excluderea probei» – respectiv dimensiunea juridică ÅŸi cea a eliminării fizice -, este de natură a garanta, de o manieră efectivă, drepturile fundamentale mai sus invocate, asigurând, totodată, textului criticat un nivel sporit de claritate, precizie ÅŸi previzibilitate.” ÃŽn aceste condiÅ£ii instituÅ£ia excluderii probelor îşi poate atinge finalitatea, aceea de a proteja atât judecătorul, cât ÅŸi părÅ£ile de formarea unor raÅ£ionamente juridice ÅŸi de pronunÅ£area unor soluÅ£ii influenÅ£ate, direct sau indirect, de potenÅ£iale informaÅ£ii sau concluzii survenite ca urmare a examinării sau reexaminării empirice, de către judecător, a probelor declarate nule (Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, paragraful 27).

Având în vedere art. 281 C. pr. pen., acest din urmă text coroborat cu Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 302 din 4 mai 2017, Å£inând cont ÅŸi de faptul că, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013,  “nulitatea oricărui act sau oricărei lucrări efectuate înainte de intrarea în vigoare a legii noi poate fi invocată numai în condiÅ£iile Codului de procedură penală”, revine ÃŽnaltei CurÅ£i de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ÅŸi celorlalte instanÅ£e judecătoreÅŸti, precum ÅŸi Ministerului Public – Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie ÅŸi unităţilor subordonate să verifice în cauzele pendinte în ce măsură s-a produs o încălcare a dispoziÅ£iilor referitoare la competenÅ£a materială ÅŸi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală ÅŸi să dispună măsurile legale corespunzătoare.

Atât interpretarea conÅ£inutului normelor de procedură penală ce reglementează regimul nulităţilor – absolute ÅŸi relative, prin prisma efectelor Deciziei CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 91 din 28 februarie 2018, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaÅ£iile de fapt deduse judecăţii, cât ÅŸi, în speţă, aplicarea Deciziei CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 91 din 28 februarie 2018, ca temei pentru constatarea nulităţii proceselor-verbale ÅŸi a actelor de constatare încheiate de alte organe, ca urmare a punerii în executare a mandatelor de siguranţă naÅ£ională de către Serviciul Român de InformaÅ£ii, sunt de competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti. Prin ÃŽncheierea din 11 noiembrie 2020, pronunÅ£ată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 2.022/111/2015, au fost admise cererile inculpaÅ£ilor, inclusiv cererea autorului excepÅ£iei, ÅŸi a fost constatată nulitatea absolută a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică încuviinÅ£ate, respectiv prelungite în baza mandatelor emise de ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie în temeiul Legii nr. 51/1991, în baza mandatelor emise de Parchetul de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie, încuviinÅ£ate de preÅŸedintele Tribunalului Bihor. ÃŽn temeiul art. 102 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală, au fost excluse din materialul probator toate procesele-verbale de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică, iar, în conformitate cu Decizia CurÅ£ii ConstituÅ£ionale nr. 22 din 18 ianuarie 2018, s-a dispus îndepărtarea de la dosarul cauzei a tuturor mijloacelor de probă care conÅ£in rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică (anexele la actele de constatare), procesele-verbale, precum ÅŸi suporÅ£ii tehnici.

ExcepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 282 alin. (4) lit. a) ÅŸi c) C. pr. pen. este inadmisibilă. ÃŽn acelaÅŸi sens a statuat Curtea ÅŸi prin deciziile nr. 466 din 27 iunie 2017,  M. Of. nr. 768 din 27 septembrie 2017, ÅŸi nr. 779 din 28 noiembrie 2017,  M. Of. nr. 439 din 24 mai 2018, când a avut de analizat constituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor art. 282 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. Decizia nr. 105 din 15 martie 2022 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 11, în redactarea anterioară ÅŸi ulterioară publicării Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală ÅŸi pentru modificarea ÅŸi completarea unor acte normative care cuprind dispoziÅ£ii procesual penale, ÅŸi ale art. 14 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea Serviciului Român de InformaÅ£ii, ale art. 14 alin. (3) ÅŸi (4) din OrdonanÅ£a de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind DirecÅ£ia NaÅ£ională AnticorupÅ£ie, ale art. 64 alin. 2, ale art. 90 alin. 2 ÅŸi ale art. 224 alin. 2 ÅŸi 3 din Codul de procedură penală din 1968, precum ÅŸi ale art. 97 alin. (2) lit. f), ale art. 139 alin. (3) teza finală, ale art. 143 ÅŸi ale art. 282 alin. (4) lit. a) ÅŸi c) din Codul de procedură penală

  DispoziÅ£iile art. 139 din Codul de procedură penală reglementează două teze distincte referitoare la conferirea calităţii de mijloc de probă unor înregistrări, altele decât cele care sunt rezultatul punerii în executare a unor metode speciale de supraveghere sau cercetare autorizate potrivit Codului de procedură penală. Astfel, prima teză se referă la acele înregistrări efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, iar cea de-a doua teză reglementează alte înregistrări decât cele anterior menÅ£ionate, dacă acestea nu sunt interzise de lege.

  O dispoziÅ£ie identică cu cea prevăzută la art. 139 alin. (3) C. pr. pen. a existat în vechea reglementare procesual penală, la art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, articol care a fost introdus în codul anterior menÅ£ionat prin art. I pct. 47 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea ÅŸi completarea Codului de procedură penală ÅŸi a unor legi speciale, M. Of. nr.  468 din 1 iulie 2003. Acesta a fost modificat ulterior, într-o formă similară cu cea prevăzută de textul criticat prin art. I pct. 51 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea ÅŸi completarea Codului de procedură penală, precum ÅŸi pentru modificarea altor legi, M. Of. nr.  677 din 7 august 2006.

  DispoziÅ£iile art. 139 alin. (3) C. pr. pen. au mai constituit obiectul controlului de constituÅ£ionalitate prin Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, M. Of. nr.  517 din 17 iunie 2020, prin care Curtea ConstituÅ£ională a constatat neconstituÅ£ionalitatea, pentru lipsa unei proceduri de verificare a legalităţii înregistrărilor, a articolului 139 alin. (3) teza a doua C. pr. pen. care reglementează, printre altele, utilizarea ca mijloc de probă a înregistrărilor efectuate de autorităţi ce îndeplinesc activităţi specifice culegerii de informaÅ£ii.

  ÃŽn ceea ce priveÅŸte categoria mijloacelor de probă, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, M. Of. nr.  1020 din 29 noiembrie 2018, §  503, a statuat că în actuala lege procesual penală mijloacele de probă nu sunt enumerate strict ÅŸi limitativ, organele judiciare putând administra orice mijloace de probă care, deÅŸi nu sunt enumerate expres de dispoziÅ£iile art. 97 alin. (2) lit. a)-e) C. pr. pen., nu sunt interzise de lege, conform art. 97 alin. (2) lit. f). Noul Cod de procedură penală are în vedere evoluÅ£iile tehnice continue care impun o abordare flexibilă ÅŸi suplă în materia probaÅ£iunii, aptă să conducă în mod eficient la aflarea adevărului în cauzele penale. Totodată, CEDO, în jurisprudenÅ£a sa, de exemplu, Hotărârea din 29 octombrie 2013, pronunÅ£ată în Cauza S.C. IMH Suceava – S.R.L. împotriva României, §  31, a arătat că, deÅŸi art. 6 din C.E.D.H.  garantează dreptul la un proces echitabil, acesta nu reglementează totuÅŸi admisibilitatea probelor ca atare, materie reglementată în principal de dreptul intern.

Reglementarea aspectelor legate de administrarea probelor, precum cel referitor la precizarea/enumerarea mijloacelor de probă în materie penală, intră în sfera de competenţă a legiuitorului. Astfel, în principiu, legiuitorul are libertatea de a reglementa categoria mijloacelor de probă, includerea sau excluderea anumitor elemente din această categorie.

Includerea unui element în categoria mijloacelor de probă trebuie însoţită de garanţiile necesare respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În materia analizată, reglementarea garanţiilor specifice se circumscrie, printre altele, legiferării unei proceduri clare şi efective care să permită analiza legalităţii mijlocului de probă şi a procedeului probatoriu prin care au fost obţinute înregistrările. Lipsa unei astfel de proceduri determină, în fapt, lipsa garanţiilor specifice şi, implicit, neconstituţionalitatea includerii anumitor elemente în categoria mijloacelor de probă. Conferirea calităţii de mijloc de probă în procesul penal anumitor elemente este intrinsec legată de crearea cadrului adecvat care să confere posibilitatea contestării legalităţii acestora.

ÃŽn cuprinsul Deciziei  nr. 55 din 4 februarie 2020,   Curtea a distins între cele două teze prevăzute la art. 139 alin. (3) C. pr. pen., arătând că, din interpretarea gramaticală a acestora, rezultă că înregistrările efectuate potrivit mandatelor de securitate emise conform dispoziÅ£iilor Legii nr. 51/1991 ar putea fi încadrate la art. 139 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală. Prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, M. Of. nr.  348 din 20 aprilie 2018, §  35, a reÅ£inut că dispoziÅ£iile Legii nr. 51/1991 privind securitatea naÅ£ională a României, mai exact art. 11 lit. d), nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor ÅŸi informaÅ£iilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaÅ£ii care presupun restrângerea exerciÅ£iului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, autorizate potrivit acestei legi, ÅŸi că doar dispoziÅ£iile art. 139 alin. (3) din Codul de procedură penală ar putea conferi calitatea de mijloc de probă înregistrărilor rezultate din activităţi specifice culegerii de informaÅ£ii, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. Problema de constituÅ£ionalitate analizată nu Å£ine de modul de reglementare a dispoziÅ£iilor art. 11 lit. d) din Legea nr. 51/1991, ci de modul de reglementare a prevederilor procesual penale, eventual coroborate cu dispoziÅ£iile Legii nr. 51/1991.

  ÃŽncadrarea înregistrărilor efectuate potrivit dispoziÅ£iilor Legii nr. 51/1991 la art. 139 alin. (3) teza a doua C. pr. pen. încalcă exigenÅ£ele constituÅ£ionale referitoare la claritatea ÅŸi previzibilitatea legii, câtă vreme reglementarea posibilităţii de a conferi calitatea de mijloc de probă acestor înregistrări nu este însoÅ£ită de un cadru juridic adecvat, care să confere posibilitatea contestării legalităţii acestora.( Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020)

  Curtea, pe lângă faptul că a exclus din sfera constituÅ£ionalităţii prevederilor art. 139 alin. (3) teza a doua C. pr. pen. a statuat, totodată, că înregistrările efectuate de Serviciul Român de InformaÅ£ii, conform dispoziÅ£iilor Legii nr. 51/1991 privind securitatea naÅ£ională a României, fac parte din categoria înregistrărilor avute în vedere de legiuitor în teza a doua a art. 139 alin. (3) C. pr. pen., astfel că acestea nu ar putea fi încadrate în categoria înregistrărilor efectuate de alte persoane, prevăzute la art. 139 alin. (3) teza întâi C. pr. pen.. ÃŽn sfera sintagmei “înregistrări efectuate de părÅ£i sau de alte persoane”  nu pot fi incluse înregistrări efectuate de Serviciul Român de InformaÅ£ii, conform dispoziÅ£iilor Legii nr. 51/1991 privind securitatea naÅ£ională a României, întrucât sensul acestei sintagme rezultă din interpretarea gramaticală a dispoziÅ£iilor art. 139 alin. (3) C. pr. pen., acesta având în vedere alte persoane fizice sau juridice decât cele care au calitatea de părÅ£i ale procesului penal la data efectuării înregistrărilor. Prin urmare, contrar susÅ£inerilor autorului excepÅ£iei, dispoziÅ£iile art. 139 alin. (3) teza întâi C. pr. pen. nu au în vedere ÅŸi înregistrările realizate, potrivit prevederilor Legii nr. 51/1991, de către Serviciul Român de InformaÅ£ii. AÅŸadar, dispoziÅ£iile menÅ£ionate sunt clare, precise ÅŸi previzibile, acestea respectând exigenÅ£ele de calitate a legii prevăzute la art. 1 alin. (5) din ConstituÅ£ie.

DispoziÅ£iile art. 139 alin. (3) teza întâi C. pr. pen. constituie o excepÅ£ie de la regula prevăzută la art. 139 alin. (1) din acelaÅŸi cod, conform căreia supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, cu îndeplinirea cumulativă a condiÅ£iilor prevăzute la art. 139 alin. (1) lit. a) – c) C. pr. pen., ÅŸi este pusă în executare de către procuror, de organele de cercetare penală sau de lucrători specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei, conform art. 142 alin. (1) C. pr. pen..   Pentru aceste motive, legiuitorul a reglementat, în privinÅ£a efectuării înregistrărilor prevăzute la art. 139 alin. (3) teza întâi C. pr. pen., garanÅ£ii suplimentare, de natură a proteja dreptul la un proces echitabil ÅŸi dreptul la apărare al părÅ£ilor din cauzele penale în care astfel de înregistrări constituie mijloace de probă.

Textul criticat prevede că înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane constituie mijloace de probă doar atunci când privesc propriile convorbiri sau comunicări cu terţii. Or, având în vedere doar propriile convorbiri, înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane nu restrâng exerciţiul drepturilor fundamentale ale altor persoane într-o manieră similară restrângerilor determinate de supravegherea tehnică efectuată în condiţiile art. 139 alin. (1) C. pr. pen..

  DispoziÅ£iile art. 139 alin. (3) teza întâi prevăd, în mod expres, că sunt avute în vedere înregistrările efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, care privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terÅ£ii. Astfel, sunt avute în vedere convorbirile sau comunicările personale ale părÅ£ii în cauză, neputând fi înregistrate ÅŸi prezentate ca mijloc de probă convorbirile unor terÅ£i, în acest caz fiind incidente dispoziÅ£iile art. 226 din Codul penal referitoare la violarea vieÅ£ii private. Referindu-se la înregistrările personale efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, dispoziÅ£ia de lege criticată include ÅŸi persoana inculpatului, care se poate prevala de acestea în scopul dovedirii netemeiniciei acuzaÅ£iilor aduse. (Decizia nr. 756 din 13 decembrie 2016, M. Of. nr.  293 din 25 aprilie 2017, §  27). Fiind chemată să se pronunÅ£e asupra constituÅ£ionalităţii unor dispoziÅ£ii prin care era modificat art. 916 din Codul de procedură penală din 1968, în sensul eliminării posibilităţii de a se folosi ca mijloace de probă înregistrările realizate de părÅ£i sau de alte persoane fără încălcarea vreunei dispoziÅ£ii legale, Curtea a constatat neconstituÅ£ionalitatea dispoziÅ£iilor modificatoare. Modificarea propusă prin care se elimină, de exemplu, posibilitatea de a se utiliza ca mijloace de probă înregistrările realizate de părÅ£i sau de alte persoane fără încălcarea vreunei dispoziÅ£ii legale este neconstituÅ£ională, întrucât face imprevizibilă utilizarea ca mijloace de probă a imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere video din incinta unei bănci pentru identificarea autorilor unui jaf, înregistrările efectuate de victima unei agresiuni în propriul domiciliu, înregistrările efectuate de persoane particulare cu ocazia unui grav accident de circulaÅ£ie în urma căruia au rezultat victime, iar autorul accidentului a părăsit locul faptei etc. Cu referire la prevederile art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, că raÅ£iunea reglementării este aceea ca oricine care are o probă ce poate servi aflării adevărului să o poată prezenta, dispoziÅ£iile respective fiind aplicabile în cazul surprinderii în mod spontan a unor fapte sau întâmplări ce sunt înregistrate prin mijloace audio sau video. Folosirea unor astfel de înregistrări ca mijloc de probă într-un proces penal este în concordanţă cu prevederile art. 53 din ConstituÅ£ie, care recunosc legitimitatea unor restrângeri ale exerciÅ£iului unor drepturi sau al unor libertăţi, inclusiv ale exerciÅ£iului dreptului la respectarea ÅŸi ocrotirea de către autorităţile publice a vieÅ£ii intime, familiale ÅŸi private – invocat în motivarea excepÅ£iei -, dacă acestea se fac prin lege ÅŸi în vederea apărării unor valori sociale importante, precum desfăşurarea instrucÅ£iei penale sau prevenirea faptelor penale.

Legislaţia procesual penală anterioară prevedea suficiente garanţii în vederea înlăturării eventualele abuzuri, dispoziţiile art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 aplicându-se numai în cazul săvârşirii unei infracţiuni, când, în vederea aflării adevărului, înregistrările pot fi supuse expertizei tehnice (art. 916 alin. 1), părţile având posibilitatea contestării lor potrivit prevederilor art. 64, 67 şi 68 din Codul de procedură penală din 1968. În ceea ce priveşte noua reglementare, cuprinsă în art. 139 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, Și în acest caz dispoziţiile criticate se aplică numai în situaţia săvârşirii unei infracţiuni, în vederea aflării adevărului, înregistrările putând fi supuse expertizei tehnice, potrivit dispoziţiilor art. 172-181 C. pr. pen..

  Totodată, înregistrările efectuate de părÅ£i sau de alte persoane, potrivit art. 139 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală, sunt însoÅ£ite de garanÅ£iile reÅ£inute în jurisprudenÅ£a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, spre exemplu, prin Decizia nr. 767 din 28 noiembrie 2019, M. Of. nr.  312 din 14 aprilie 2020, în sensul că acestea constituie mijloace de probă care însă sunt suspuse controlului judecătorului de cameră preliminară sub aspectul legalităţii administrării lor. ÃŽn acest sens, judecătorul de cameră preliminară va acÅ£iona, potrivit regulilor prevăzute la art. 342 È™i urm.  din Codul de procedură penală, analizând atât legalitatea mijlocului de probă, cât ÅŸi legalitatea procedeului probatoriu prin care au fost obÅ£inute înregistrările, raportându-se la condiÅ£iile prevăzute de Codul de procedură penală. Totodată, în cadrul procedurii de cameră preliminară pot fi formulate în scris cereri ÅŸi excepÅ£ii cu privire la legalitatea administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar, în măsura în care sunt formulate cereri ÅŸi excepÅ£ii referitoare la nelegalitatea probelor obÅ£inute prin înregistrările efectuate de către părÅ£i sau de către alte persoane, judecătorul învestit cu soluÅ£ionarea cauzei va putea verifica îndeplinirea condiÅ£iilor legale referitoare la efectuarea acestora.

Unele procedee probatorii din categoria metodelor de supraveghere tehnică pot fi efectuate, iar probele rezultate pot fi aduse în cadrul procesului penal fără a fi necesară autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi. S-a reţinut că înregistrările făcute de părţi pot constitui mijloace de probă fără să fi fost autorizată efectuarea lor. Cu toate că acestea nu necesită autorizare, aşa cum este cazul metodelor speciale de supraveghere, s-a arătat că ele vor fi supuse unui control de admisibilitate, pentru a răspunde unui minim de cerinţe prevăzute la art. 139 alin. (3) C. pr. pen., respectiv: înregistrările să fie făcute de către părţi sau de către alte persoane şi înregistrările să privească propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au făcut cu terţii. În ceea ce priveşte prima condiţie, s-a arătat că, din economia textului, rezultă că legiuitorul a admis posibilitatea ca înregistrările să fie făcute chiar de una dintre părţi sau de o altă persoană. Referitor la cea de-a doua condiţie anterior menţionată, s-a arătat că materialul trebuie să privească propriile convorbiri sau comunicări, astfel încât să nu existe, din perspectiva autorităţii statului, o încălcare a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată. S-a arătat, totodată, că partea care efectuează înregistrarea este partea activă a conversaţiei, nefiind un simplu observator, precum şi faptul că, pentru ca înregistrarea astfel efectuată să fie în acord cu prevederile art. 8 din Convenţie, este necesar ca persoana care o realizează să nu fie asistată de reprezentanţi ai autorităţilor publice.

  ÃŽn privinÅ£a înregistrărilor efectuate conform prevederilor art. 139 alin. (3) teza întâi C. pr. pen., legiuitorul a prevăzut suficiente garanÅ£ii, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil ÅŸi dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 21 alin. (3) ÅŸi la art. 24 din ConstituÅ£ie, precum ÅŸi la art. 6 §  1 din C.E.D.H. . De altfel, astfel cum Curtea a reÅ£inut prin Decizia nr. 756 din 13 decembrie 2016,   textul criticat constituie o garanÅ£ie a drepturilor fundamentale menÅ£ionate. Decizia  nr. 813 din 9 decembrie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 139 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală

V Decizia  nr. 237 din 8 aprilie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 97 alin. (2) lit. f), ale art. 139 alin. (3) teza finală ÅŸi ale art. 142 alin. (5) din Codul de procedură penală

141

Art. 141: Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror

(1)Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de supraveghere tehnică atunci când:

a)există urgenţă, iar obţinerea mandatului de supraveghere tehnică în condiţiile art. 140 ar conduce la o întârziere substanţială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranţa persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora; şi

b)sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 139 alin. (1) şi (2).

(2)Ordonanţa procurorului prin care se autorizează măsura de supraveghere tehnică trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute la art. 140 alin. (5).

(3)Procurorul are obligaţia de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanţa, în vederea confirmării măsurii, înaintând totodată un proces-verbal de redare rezumativă a activităţilor de supraveghere tehnică efectuate şi dosarul cauzei.

(4)În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), confirmă în termen de 24 de ore măsura dispusă de procuror, prin încheiere, pronunţată în camera de consiliu, fără citarea părţilor.

(5)Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic, procurorul poate dispune, prin ordonanţă:

a)realizarea ÅŸi conservarea unei copii a acestor date informatice;

b)suprimarea accesării sau îndepărtarea acestor date informatice din sistemul informatic.

Copiile se realizează cu mijloace tehnice şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de acestea.

(6)În cazul în care judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că nu au fost respectate condiţiile prevăzute la alin. (1), infirmă măsura luată de către procuror şi dispune distrugerea probelor obţinute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obţinute şi întocmeşte un proces-verbal în acest sens.

(7)Odată cu cererea de confirmare a măsurii sau separat, procurorul poate solicita judecătorului de drepturi şi libertăţi luarea măsurii supravegherii tehnice în condiţiile art. 140.

(8)Încheierea prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra măsurilor dispuse de procuror nu este supusă căilor de atac.

Se susÅ£ine ca aceste dispoziÅ£ii sunt neconstituÅ£ionale pentru faptul ca, deÅŸi art. 1401  C..pr. pen.  recunoaÅŸte existenta unei modalităţi de atacare a ordonanÅ£ei de arestare preventivă la o instanÅ£a judecătorească, textul art. 141 din acelaÅŸi cod nu reglementează ÅŸi posibilitatea atacarii cu recurs a încheierii prin care aceasta plângere a fost rezolvată, în cazul când instanÅ£a respectiva refuza revocarea măsurii de arestare preventivă, la cererea inculpatului.

Inexistenta unei cai de atac în aceasta situaţie este apreciată a fi echivalenta cu încălcarea dreptului la apărare şi cu privirea nejustificată de exerciţiul unei cai de atac.

Critica formulată de autorul excepÅ£iei nu este întemeiată. ÃŽn conceptia legiuitorului, măsurile de preventie au caracter provizoriu ÅŸi sunt luate în funcÅ£ie de anumite împrejurări concrete, legate de cauza ÅŸi de persoana făptuitorului. De aici decurge posibilitatea intervenÅ£iei unor elemente care fac necesară înlocuirea sau încetarea măsurilor preventive. Potrivit art. 139 alin. 1  C..pr. pen. , măsura preventivă luată se înlocuieÅŸte cu o alta măsura preventivă, dacă s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar în alin. 2 al aceluiaÅŸi articol se prevede că măsura preventivă trebuie revocată din oficiu sau la cerere, atunci când nu mai exista vreun temei care să justifice menÅ£inerea ei. Art. 140  C..pr. pen.  prevede cazurile în care măsurile preventive încetează de drept, iar în art. 140^1 din acelaÅŸi cod se prevede posibilitatea plângerii împotriva măsurilor preventive luate de procuror.

Încălcarea prevederilor art. 128 din Constituţie, privitoare la folosirea căilor de atac, nu poate fi reţinută, deoarece acest drept fundamental se realizează în condiţiile legii, iar restrangerea prin lege a căilor de atac este constituţională, nefiind contrară dispoziţiilor art. 128 din Constituţie. Prin urmare, reglementarea căilor de atac este la latitudinea legiuitorului, cu condiţia, desigur, de a nu se aduce atingeri altor texte constituţionale sau dispoziţii cu valoare obligatorie, incidente în cauza.

Cât priveÅŸte prevederile art. 141 alin. 2  C..pr. pen. , se constată că nici în încheierea de sesizare ÅŸi nici în concluziile inculpatului referitoare la neconstituÅ£ionalitatea acestui text nu se indica motivele ce justifica ridicarea excepÅ£iei, nefiind menÅ£ionată nici o prevedere constituÅ£ională incalcata. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituÅ£ionale numai prevederile care încalcă dispoziÅ£iile sau principiile ConstituÅ£iei, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentală ÅŸi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea se pronunÅ£a asupra prevederii atacate numai în limitele sesizării. ÃŽn consecinÅ£a, constituie un motiv de respingere a excepÅ£iei neindicarea dispoziÅ£iei constituÅ£ionale în raport cu care textul legal atacat este neconstitutional. Controlul din oficiu este inadmisibil cat timp controlul pe calea excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate nu se poate exercita decât la sesizare. ( Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 ÅŸi din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, M. Of. nr. 163 din 21 iulie 1997 ).

142

Art. 142: Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică

 (1)Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei.
            (11)Pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d), procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei folosesc nemijlocit sistemele tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea ÅŸi confidenÅ£ialitatea datelor ÅŸi informaÅ£iilor colectate.

 (2)Furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare sunt obligaÅ£i să colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei, în limitele competenÅ£elor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.

(3)Persoanele care sunt chemate să dea concurs tehnic la executarea măsurilor de supraveghere au obligaţia să păstreze secretul operaţiunii efectuate, sub sancţiunea legii penale.

(4)Procurorul are obligaţia de a înceta imediat supravegherea tehnică înainte de expirarea duratei mandatului dacă nu mai există temeiurile care au justificat măsura, informând de îndată despre aceasta judecătorul care a emis mandatul.

(5)Datele rezultate din măsurile de supraveghere tehnică pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2).

(6)Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidenţialităţii. Din oficiu sau la solicitarea părţilor, judecătorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuşi o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării. După un an de la soluţionarea definitivă a cauzei, acestea sunt distruse de către procuror, care întocmeşte un proces-verbal în acest sens.

Art. 142, alin. (1) a fost modificat prin OrdonanÈ›a de  urgență nr. 6/2016  È™i prin OrdonanÈ›a de  urgență nr. 18/2016 )

  Curtea ConstituÅ£ională,  prin Decizia 51/2016,   admite excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ÅŸi constată că sintagma “ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 142 alin. (1) este neconstituÅ£ională.

  Se susÅ£ine că textul criticat încalcă prevederile constituÅ£ionale ale art. 1 alin. (5) privind statul român, art. 20 referitor la tratatele internaÅ£ionale privind drepturile omului, art. 21 cu privire la accesul liber la justiÅ£ie, art. 53 referitor la restrângerea exerciÅ£iului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum ÅŸi dispoziÅ£iile art. 6 ÅŸi art. 8 din C.E.D.H., cu privire la dreptul la un proces echitabil ÅŸi, respectiv, la dreptul la respectarea vieÅ£ii private ÅŸi de familie.

  DispoziÅ£iile art. 138 alin. (1) lit. a)-j) din Codul de procedură penală arată, printr-o enumerare limitativă, care sunt metodele speciale de supraveghere sau cercetare. Dintre acestea, constituie metode speciale de supraveghere tehnică cele prevăzute la lit. a)-e) ale acestui articol, respectiv: interceptarea comunicaÅ£iilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; accesul la un sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; obÅ£inerea datelor privind tranzacÅ£iile financiare ale unei persoane. Prin interceptarea comunicaÅ£iilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă se înÅ£elege, conform art. 138 alin. (2) C. pr. pen., interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare. Prin accesul la un sistem informatic se înÅ£elege pătrunderea într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare a datelor informatice, fie direct, fie de la distanţă, conform prevederilor art. 138 alin. (3)-(5) C. pr. pen.. Supravegherea video, audio sau prin fotografiere presupune, potrivit art. 138 alin. (6) C. pr. pen., fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaÅ£iilor, miÅŸcărilor ori a altor activităţi ale acestora. Localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice constă, conform art. 138 alin. (7) C. pr. pen., în folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataÅŸate. ÃŽn fine, obÅ£inerea datelor privind tranzacÅ£iile financiare ale unei persoane semnifică, potrivit art. 138 alin. (9) C. pr. pen., realizarea unui set de operaÅ£iuni prin care este asigurată cunoaÅŸterea conÅ£inutului tranzacÅ£iilor financiare ÅŸi al altor operaÅ£iuni efectuate sau care urmează să fie efectuate prin intermediul unei instituÅ£ii de credit ori al altei entităţi financiare, precum ÅŸi obÅ£inerea de la o instituÅ£ie de credit sau de la altă entitate financiară de înscrisuri sau informaÅ£ii referitoare la tranzacÅ£iile sau operaÅ£iunile efectuate de către o anumită persoană.

  Articolul 139 alin. (1) C. pr. pen. prevede că supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiÅ£ii: există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârÅŸirea unei infracÅ£iuni dintre cele prevăzute la alin. (2) al art. 139; măsura este proporÅ£ională cu restrângerea drepturilor ÅŸi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţile cauzei, importanÅ£a informaÅ£iilor ori a probelor ce urmează a fi obÅ£inute sau gravitatea infracÅ£iunii; probele nu ar putea fi obÅ£inute în alt mod sau obÅ£inerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol pentru siguranÅ£a persoanelor sau a unor bunuri de valoare.

  Conform alin. (2) al art. 139 C. pr. pen., infracÅ£iunile pentru care poate fi dispusă supravegherea tehnică sunt cele contra securităţii naÅ£ionale prevăzute de Codul penal ÅŸi de legi speciale, infracÅ£iunile de trafic de droguri, de trafic de arme, de trafic de persoane, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, contra patrimoniului, de ÅŸantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, infracÅ£iunile de corupÅ£ie ÅŸi alte infracÅ£iuni asimilate infracÅ£iunilor de corupÅ£ie, infracÅ£iunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, infracÅ£iunile care se săvârÅŸesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaÅ£ii electronice ori în alte infracÅ£iuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

  Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică este prevăzută la art. 140 C. pr. pen.. Conform alin. (1) al art. 140, aceasta poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi de la instanÅ£a căreia i-ar reveni competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă sau de la instanÅ£a corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripÅ£ie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea. Acestea se completează cu dispoziÅ£iile art. 141 alin. (1) din acelaÅŸi cod, care prevăd că procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de supraveghere tehnică atunci când există urgenţă, iar obÅ£inerea mandatului de supraveghere tehnică în condiÅ£iile art. 140 C. pr. pen. ar conduce la o întârziere substanÅ£ială a cercetărilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor ori ar pune în pericol siguranÅ£a persoanei vătămate, a martorului sau membrilor familiilor acestora ÅŸi sunt îndeplinite condiÅ£iile prevăzute la art. 139 alin. (1) ÅŸi (2) C. pr. pen.

  Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică se face, conform art. 142 alin. (1) C. pr. pen., de către procuror, care poate dispune ÅŸi ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei ori de alte organe specializate ale statului. Complementar, potrivit alin. (2) al art. 142, furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare sunt obligaÅ£i să colaboreze cu organele de urmărire penală, respectiv cu autorităţile prevăzute la alin. (1) al art. 142, în limitele competenÅ£elor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.

  Spre deosebire de actuala reglementare, dispoziÅ£iile art. 912 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968 prevedeau că procurorul procedează personal la interceptări ÅŸi înregistrări sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Astfel, organele care puteau lua parte la activitatea de supraveghere erau doar procurorul ÅŸi organele de cercetare penală. ÃŽn expunerea de motive a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iniÅ£iatorul se limitează la a arăta că aceasta are ca scop respectarea dreptului la viaţă privată ÅŸi la secretul corespondenÅ£ei ÅŸi totodată respectarea cerinÅ£elor de accesibilitate, previzibilitate ÅŸi proporÅ£ionalitate ale legii penale. Este subliniată, în acest sens, necesitatea respectării principiului subsidiarităţii, prin reglementarea ca excepÅ£ie a acestei ingerinÅ£e în viaÅ£a privată a persoanei, ÅŸi a principiului proporÅ£ionalităţii măsurii supravegherii tehnice cu restrângerea dreptului la viaţă privată, prin raportare la particularităţile cauzei, la importanÅ£a informaÅ£iilor sau a probelor ce urmează a fi obÅ£inute ori la gravitatea infracÅ£iunii. Cu privire la aspectele juridice criticate în prezenta cauză, expunerea de motive nu conÅ£ine însă explicaÅ£ii referitoare la introducerea în actuala reglementare procesual penală, pe lângă procuror ÅŸi organele de cercetare penală, a lucrătorilor specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei ÅŸi a altor organe specializate ale statului ÅŸi, cu atât mai puÅ£in, o explicaÅ£ie referitoare la organele avute în vedere de legiuitor cu ocazia reglementării acestei din urmă sintagme.

  Conform art. 143 alin. (1) C. pr. pen., consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică se face de către procuror sau de către organul de cercetare penală, întocmindu-se un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică. ÃŽn cuprinsul acestui proces-verbal sunt consemnate, potrivit aceleiaÅŸi dispoziÅ£ii legale, rezultatele activităţilor efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conÅ£ine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum ÅŸi, după caz, data ÅŸi ora la care a început activitatea de supraveghere ÅŸi data ÅŸi ora la care aceasta s-a încheiat. De asemenea, conform art. 143 alin. (4) C. pr. pen., convorbirile, comunicările sau conversaÅ£iile interceptate ÅŸi înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menÅ£ionează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data ÅŸi ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Potrivit tezei finale a aceluiaÅŸi alin. (4), procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror.

  ÃŽn continuare, este necesar să stabilească ce reprezintă, din punct de vedere al dreptului procesual penal, punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică ÅŸi procesul-verbal de consemnare a activităţilor de supraveghere tehnică.

  Acest demers începe prin definirea noÅ£iunilor de “probă”, “mijloc de probă” ÅŸi “procedeu probatoriu”. Conform art. 97 alin. (1) C. pr. pen., proba este definită ca fiind orice element de fapt care serveÅŸte la constatarea existenÅ£ei sau inexistenÅ£ei unei infracÅ£iuni, la identificarea persoanei care a săvârÅŸit-o ÅŸi la cunoaÅŸterea împrejurărilor necesare pentru justa soluÅ£ionare a cauzei ÅŸi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. Potrivit alin. (2) al acestui articol, mijloacele de probă în procesul penal constau în declaraÅ£iile suspectului sau ale inculpatului, declaraÅ£iile persoanei vătămate, declaraÅ£iile părÅ£ii civile sau ale părÅ£ii responsabile civilmente, declaraÅ£iile martorilor, înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă, precum ÅŸi orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege. ÃŽn fine, conform alineatului final al art. 97 C. pr. pen., prin procedeu probatoriu se înÅ£elege modalitatea legală de obÅ£inere a mijlocului de probă.

Legea procesual penală delimitează conceptual cele trei noÅ£iuni: probă, mijloc de probă ÅŸi procedeu probatoriu.  (Decizia nr. 383 din 27 mai 2015,  M. Of.  nr. 535 din 17 iulie 2015  § 20)  Cu toate că, deseori, în limbajul juridic curent noÅ£iunea de probă, în sens larg, include atât proba propriu-zisă, cât ÅŸi mijlocul de probă, sub aspect tehnic procesual, cele două noÅ£iuni au conÅ£inuturi ÅŸi sensuri distincte. Astfel, probele sunt elemente de fapt, în timp ce mijloacele de probă sunt modalităţi legale folosite pentru dovedirea elementelor de fapt. A fost subliniată, de asemenea, diferenÅ£a dintre mijloacele de probă ÅŸi procedeele probatorii, noÅ£iuni aflate într-o relaÅ£ie etiologică. Spre exemplu, declaraÅ£iile suspectului sau ale inculpatului, declaraÅ£iile persoanei vătămate, ale părÅ£ii civile sau ale părÅ£ii responsabile civilmente, declaraÅ£iile martorilor ÅŸi declaraÅ£iile experÅ£ilor sunt mijloace de probă obÅ£inute prin audierea acestor persoane sau prin procedee probatorii auxiliare, cum sunt confruntarea sau videoconferinÅ£a; înscrisurile ÅŸi mijloacele materiale de probă, ca mijloace de probă, pot fi obÅ£inute prin procedee probatorii ca percheziÅ£ia, ridicarea de obiecte ÅŸi înscrisuri, cercetarea locului faptei, reconstituirea sau reÅ£inerea, predarea ÅŸi percheziÅ£ionarea trimiterilor poÅŸtale; rapoartele de expertiză, ca mijloace de probă, sunt obÅ£inute prin expertize, ca procedee probatorii; iar procesele-verbale, ca mijloace de probă, sunt obÅ£inute prin procedee probatorii precum identificarea persoanelor ÅŸi a obiectelor, metode speciale de supraveghere sau cercetare, amprentarea suspectului, inculpatului sau a altor persoane sau utilizarea investigatorilor sub acoperire, a celor cu identitate reală sau a colaboratorilor; iar fotografia, ca mijloc de probă, se obÅ£ine prin procedeul probatoriu al fotografierii. Totodată, s-a reÅ£inut prin aceeaÅŸi decizie (§ 21) că o probă nu poate fi obÅ£inută nelegal decât dacă mijlocul de probă ÅŸi/sau procedeul probatoriu prin care este obÅ£inută sunt/este nelegale/nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei, ÅŸi că nelegalitatea acestora este sancÅ£ionată de prevederile art. 102 alin. (3) C. pr. pen., prin aplicarea regimului nulităţii absolute sau relative. Art. 102 alin. (2) C. pr. pen. trebuie coroborat cu alin. (3) al acestui text legal, ceea ce înseamnă că probele obÅ£inute prin actele prevăzute la art. 102 alin. (3) C. pr. pen. nu pot fi folosite în procesul penal în condiÅ£iile în care aceste acte sunt lovite de nulitate absolută sau relativă (§ 22).

Procesul-verbal întocmit de procuror sau de organul de cercetare penală, conform art. 143 C. pr. pen., în care sunt consemnate rezultatele activităţilor de supraveghere tehnică efectuate constituie un mijloc de probă. Prin urmare, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 383 din 27 mai 2015 (§ 21), Nelegalitatea dispunerii, autorizării, consemnării sau administrării actului atrage sancţiunea nulităţii absolute sau relative, potrivit distincţiilor prevăzute la art. 281 şi 282 C. pr. pen.. Aşa fiind, realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condiţiilor legale prevăzute la art. 138-146 C. pr. pen., inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obţinute şi, în consecinţă, imposibilitatea folosirii lor în procesul penal, conform art. 102 alin. (3) C. pr. pen.

Activitatea de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică prevăzută la art. 142 alin. (1) C. pr. pen. este realizată prin acte procesuale/procedurale. Cu alte cuvinte, art. 142 alin. (1) C. pr. pen. nu vizează activităţile tehnice, acestea fiind prevăzute la art. 142 alin. (2) C. pr. pen., care face referire la persoanele obligate să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, respectiv la furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare.

Actele îndeplinite de organele prevăzute la art. 142 alin. (1) teza a doua C. pr. pen. reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activităţii de supraveghere tehnică, ce constituie un mijloc de probă. Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) C. pr. pen., respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organele de cercetare penală speciale.

Referitor la asigurarea suportului tehnic,  persoanele prevăzute la art. 142 alin. (2) C. pr. pen. sunt obligate să colaboreze cu organele de urmărire penală, la punerea în executare a mandatului de supraveghere, , iar acestea sunt specificate în mod clar ÅŸi neechivoc în cuprinsul dispoziÅ£iei legale, “furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare”.

ÃŽn multe state ale Uniunii Europene, dispoziÅ£iile codurilor de procedură penală, atunci când reglementează activitatea de supraveghere tehnică ÅŸi de punere în executare a acesteia, o fac prin norme clare ÅŸi previzibile ÅŸi vizează doar organele judiciare. ÃŽn acest sens, codurile naÅ£ionale de procedură penală prevăd, în mod expres, că activitatea de supraveghere tehnică este înfăptuită de către judecătorul de instrucÅ£ie, de organele de urmărire penală ÅŸi organe ale poliÅ£iei ÅŸi că, din punct de vedere tehnic, la realizarea acesteia sunt obligate să colaboreze, la nevoie, persoane juridice din domeniul furnizării de servicii de telecomunicaÅ£ii sau din alte domenii expres ÅŸi limitativ prevăzute de legea procesual penală. Sunt relevante, în acest sens, dispoziÅ£iile art. 172 alin. (1)  C. pr. pen.  al Bulgariei; art. 86-88  C. pr. pen.  al Republicii Cehe; art. 335 alin. (1)-(5)  C. pr. pen.  al CroaÅ£iei; art. 1261-1262  C. pr. pen.  al Estoniei; art. 100 b ÅŸi 110 j  C. pr. pen.  al Germaniei; art. 251  C. pr. pen.  al Greciei; SecÅ£iunea 3 din Legea supravegherii în procesele penale din 2009 din Irlanda; art. 267-268  C. pr. pen.  al Italiei; art. 4813, art. 48-15 ÅŸi art. 48-17  C. pr. pen.  din Luxemburg; art. 187 alin. (1), art. 188, art. 189  C. pr. pen.  al Portugaliei coroborate cu prevederile SecÅ£iunii 1 alin. (2) ÅŸi ale SecÅ£iunii 3 din Legea nr. 101 din 25 august 2001 privind reglementarea operaÅ£iunilor sub acoperire desfăşurate în scopul prevenirii infracÅ£iunilor ÅŸi investigaÅ£iei penale din Portugalia; SecÅ£iunea 88  C. pr. pen.  al Slovaciei; art. 149a, art. 149b alin. (3), art. 150, art. 151, art. 152, art. 155 ÅŸi art. 156  C. pr. pen.  al Sloveniei; art. 588bis b ÅŸi art. 588ter e alin. (1)  C. pr. pen.  al Spaniei; Capitolul 23 ÅŸi Capitolul 27  C. pr. pen.  al Suediei.

Legiuitorul a inclus, în cuprinsul art. 142 alin. (1) C. pr. pen., pe lângă procuror, organul de cercetare penală ÅŸi lucrătorii specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei ÅŸi al altor organe specializate ale statului. Aceste organe specializate ale statului nu sunt definite nici în mod expres, nici în mod indirect în cuprinsul Codului de procedură penală. De asemenea, norma criticată nu prevede nici domeniul de activitate specific acestora, în condiÅ£iile în care, în România, activează, potrivit unor reglementări speciale, numeroase organe specializate în diverse domenii. Astfel, în afara Serviciului Român de InformaÅ£ii, la care fac referire autorii excepÅ£iei, care, potrivit art. 1 ÅŸi art. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea Serviciului Român de InformaÅ£ii,  M. Of.  nr. 33 din 3 martie 1992, ÅŸi art. 6 ÅŸi art. 8 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naÅ£ională a României, M. Of.  nr. 190 din 18 martie 2014, are atribuÅ£ii exclusiv în domeniul siguranÅ£ei naÅ£ionale, neavând atribuÅ£ii de cercetare penală, conform art. 13 din Legea nr. 14/1992, există ÅŸi alte servicii cu atribuÅ£ii în domeniul securităţii naÅ£ionale, precum ÅŸi o multitudine de organe specializate ale statului cu atribuÅ£ii în varii domenii, cum sunt, cu titlu exemplificativ, Garda NaÅ£ională de Mediu, Gărzile Forestiere, Autoritatea NaÅ£ională pentru ProtecÅ£ia Consumatorilor, Inspectoratul de Stat în ConstrucÅ£ii, Consiliul ConcurenÅ£ei sau Autoritatea de Supraveghere Financiară, niciuna dintre acestea neavând atribuÅ£ii de cercetare penală.

Sintagma “ori de alte organe specializate ale statului” apare ca fiind lipsită de claritate, precizie ÅŸi previzibilitate, nepermiţând subiecÅ£ilor să înÅ£eleagă care sunt aceste organe abilitate să realizeze măsuri cu un grad ridicat de intruziune în viaÅ£a privată a persoanelor.

Prin Decizia nr. 553 din 16 iulie 2015,  M. Of.  nr. 707 din 21 septembrie 2015, (§ 23), s-a reÅ£inut că, în contextul normativ al măsurii arestului preventiv, aceste cerinÅ£e influenÅ£ează, în mod direct ÅŸi nemijlocit, dreptul persoanei la un proces echitabil, privit ca o garanÅ£ie, în acest caz, a libertăţii individuale. Standardul constituÅ£ional de protecÅ£ie a libertăţii individuale impune ca limitarea acesteia să se realizeze într-un cadru normativ care, pe de o parte, să stabilească expres cazurile de limitare a acestei valori constituÅ£ionale, iar, pe de altă parte, să prevadă într-un mod clar, precis ÅŸi previzibil, aceste cazuri.

Legiuitorul trebuie să indice în mod clar ÅŸi neechivoc obiectul material al acestora în chiar cuprinsul normei legale sau acesta să poată fi identificat cu uÅŸurinţă prin trimiterea la un alt act normativ cu care textul incriminator se află în conexiune, în vederea stabilirii existenÅ£ei/inexistenÅ£ei infracÅ£iunii. (Decizia nr. 363 din 7 mai 2015,  M. Of.  nr. 495 din 6 iulie 2015, §§24 ÅŸi 25 ÅŸi Decizia nr. 553 din 16 iulie 2015 §23), Dacă legiuitorul îşi respectă numai din punct de vedere formal competenÅ£a constituÅ£ională de a legifera, fără ca prin conÅ£inutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate ÅŸi precizie obiectul material al infracÅ£iunii, aceasta poate determina o lipsă de previzibilitate a respectivului text. Prevederile criticate nu respectă exigenÅ£ele constituÅ£ionale referitoare la calitatea legii respectiv nu întrunesc condiÅ£iile de claritate, precizie, previzibilitate ÅŸi accesibilitate, fiind contrare dispoziÅ£iilor art. 1 alin. (5) din ConstituÅ£ie.

Sintagma “raporturi comerciale” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 301 alin. (1) din Codul penal imprimă un caracter lipsit de claritate, precizie ÅŸi previzibilitate obiectului juridic al infracÅ£iunii de conflict de interese. Or, în aceste condiÅ£ii, destinatarul normei nu îşi poate ordona conduita în raport cu o normă de incriminare care nu respectă condiÅ£iile de calitate ale legii. DispoziÅ£iile art. 301 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile art. 1 alin. (5) ÅŸi art. 23 din ConstituÅ£ie, referitoare la calitatea legii ÅŸi, respectiv, la libertatea individuală.( Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015,  M. Of.  nr. 845 din 13 noiembrie 2015,)

Cu privire la aceleaÅŸi cerinÅ£e de calitate a legii, garanÅ£ie a principiului legalităţii, CEDO, prin hotărârile din 5 ianuarie 2000, 4 mai 2000, 25 ianuarie 2007 ÅŸi 24 mai 2007, pronunÅ£ate în cauzele Beyeler împotriva Italiei (§ 109), Rotaru împotriva României (§ 52), Sissanis împotriva României (§ 66), ÅŸi Dragotoniu ÅŸi Militaru-Pidhorni împotriva României (§ 34) a reÅ£inut obligativitatea asigurării acestor standarde de calitate a legii drept garanÅ£ie a principiului legalităţii, prevăzut la art. 7 C. E. D. H. . Astfel, prin Hotărârea pronunÅ£ată în Cauza Sissanis împotriva României (§ 66), instanÅ£a europeană a reÅ£inut că sintagma “prevăzută de lege” impune ca măsura incriminată să aibă un temei în dreptul intern, însă vizează, de asemenea, calitatea legii în cauză: aceasta trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiÅ£iabilului ÅŸi previzibilă în ceea ce priveÅŸte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinÅ£a de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea ÅŸi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, Å£inând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecÅ£ie adecvată împotriva arbitrarului. Nu se poate considera drept “lege” decât o normă enunÅ£ată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanÅ£ele speÅ£ei, consecinÅ£ele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. De asemenea, prin Hotărârea pronunÅ£ată în Cauza Rotaru împotriva României (§ 52), “prevăzut de lege” înseamnă nu doar o anume bază legală în dreptul intern, ci ÅŸi calitatea legii în cauză: astfel, aceasta trebuie să fie accesibilă persoanei ÅŸi previzibilă. Totodată, în Hotărârea pronunÅ£ată în Cauza Dragotoniu ÅŸi Militaru-Pidhorni împotriva României (§ 34), Curtea de la Strasbourg a statuat că noÅ£iunea “drept” folosită la art. 7 din ConvenÅ£ie corespunde noÅ£iunii de “lege” ce apare în alte articole din ConvenÅ£ie; ea înglobează dreptul de origine atât legislativă, cât ÅŸi jurisprudenÅ£ială ÅŸi impljcă condiÅ£ii calitative, printre altele, pe cele ale accesibilităţii ÅŸi previzibilităţii.

ÃŽn ceea ce priveÅŸte materia interceptărilor, CEDO, în Decizia de admisibilitate din 29 iunie 2006, pronunÅ£ată în Cauza Weber ÅŸi Saravia împotriva Germaniei, §§  93-95, a generalizat jurisprudenÅ£a sa vizavi de cerinÅ£a legală a “previzibilităţii” legii în acest domeniu, statuând că reglementarea unor măsuri speciale secrete de urmărire, cum ar fi interceptarea comunicărilor, trebuie să se realizeze în mod esenÅ£ial prin norme clare, detaliate, din moment ce tehnologia disponibilă pentru efectuarea lor devine constant din ce în ce mai sofisticată [ v Hotărârea din 25 martie 1998, pronunÅ£ată în Cauza Kopp împotriva ElveÅ£iei, (§ 72) ÅŸi Hotărârea din 30 iulie 1998, pronunÅ£ată în Cauza Valenzuela Contreras împotriva Spaniei (§ 46)]. LegislaÅ£ia internă trebuie să fie suficient de clară în terminologia sa pentru a oferi cetăţenilor indicii adecvate cu privire la împrejurările ÅŸi condiÅ£iile în care autorităţile publice sunt împuternicite să recurgă la oricare din aceste măsuri. Cu privire la măsurile secrete de urmărire, Curtea a dezvoltat garanÅ£iile minime care ar trebui să fie prevăzute în legislaÅ£ia statului, pentru evitarea abuzurilor de putere: natura infracÅ£iunilor care determină necesitatea de interceptare; stabilirea categoriilor de persoane pasibile de înregistrarea convorbirilor telefonice; o limitare a duratei de înregistrare a convorbirilor telefonice; procedura obligatorie pentru examinarea, utilizarea ÅŸi stocarea datelor obÅ£inute; măsurile de precauÅ£ie care trebuie luate în cazul informării altor părÅ£i; împrejurările în care înregistrările pot sau urmează să fie ÅŸterse ori distruse (v, inter alia, Hotărârea din 24 aprilie 1990, pronunÅ£ată în Cauza Huvig împotriva FranÅ£ei, §34)].

Cu privire la procedura obligatorie de accesare, utilizare ÅŸi stocare a datelor obÅ£inute din interceptări ale comunicaÅ£iilor, în jurisprudenÅ£a CEDO s-a făcut distincÅ£ie între două etape ale interceptării convorbirilor telefonice: autorizarea supravegherii ÅŸi efectuarea propriu-zisă a supravegherii. DistincÅ£ia a fost făcută de CEDO încă din 2007, prin Hotărârea din 28 iunie 2007, pronunÅ£ată în Cauza Association for European Integration and Human Rights ÅŸi Ekimdzhiev împotriva Bulgariei, § 84, prin care s-a reÅ£inut că pe parcursul primei etape, cea de autorizare a supravegherii, conceptul de “securitate naÅ£ională”, dincolo de înÅ£elesul său obiÅŸnuit, trebuie să ofere garanÅ£ii substanÅ£iale împotriva supravegherii arbitrare ÅŸi discriminatorii. De asemenea, Curtea a constatat că trebuie să examineze ÅŸi dacă astfel de garanÅ£ii există pe parcursul celei de-a doua etape, când supravegherea este realizată efectiv sau a fost deja încheiată. Cu privire la acest aspect au fost reÅ£inute că nu este prevăzută nicio verificare a implementării măsurilor de supraveghere tehnică secretă de către un organism sau o entitate oficială, externă serviciilor care desfăşoară măsurile de supraveghere, sau cel puÅ£in căreia să îi fie impusă îndeplinirea unor condiÅ£ii care să îi asigure independenÅ£a ÅŸi conformitatea cu principiile statului de drept, dar că nicio altă instituÅ£ie, în afara celor care dispun măsurile speciale de supraveghere, nu poate să verifice dacă măsurile luate îndeplinesc condiÅ£iile prevăzute în mandatul de supraveghere sau dacă datele originale sunt reproduse cu exactitate în documentele scrise. De asemenea, a fost menÅ£ionată aparenta lipsă a unor dispoziÅ£ii legale care să prevadă cu suficient grad de precizie maniera în care datele sunt obÅ£inute prin supravegherea tehnică, procedura pentru protejarea integrităţii ÅŸi confidenÅ£ialităţii acestora ÅŸi procedura pentru distrugerea lor (§ 86). Mai mult, a fost reÅ£inut faptul că controlul activităţii de supraveghere tehnică îi revine în mod exclusiv Ministrului Afacerilor Interne, iar dacă datele obÅ£inute depăşesc scopul în care a fost aplicată măsura supravegherii tehnice, doar Ministrul Afacerilor Interne poate decide, în mod discreÅ£ionar ÅŸi fără un control independent, ce trebuie făcut cu aceste date. S-a arătat că, spre deosebire de procedura existentă în Bulgaria, legea germană, modificată ca urmare a unei decizii a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale a Germaniei, obligă la transmiterea înregistrărilor în condiÅ£ii foarte stricte ÅŸi încredinÅ£ează responsabilitatea verificării îndeplinirii condiÅ£iilor legale unui oficial care are dreptul să exercite funcÅ£ii judiciare (§ 89).

Prin Hotărârea din 10 februarie 2009, pronunÅ£ată în Cauza Iordachi ÅŸi alÅ£ii împotriva Moldovei, CEDO a statuat cu privire la etapa a doua a procedurii interceptărilor convorbirilor telefonice, că în cauza dedusă judecăţii, aparent, judecătorul de instrucÅ£ie joacă un rol foarte limitat. Conform prevederilor art.  41 C. pr. pen., rolul judecătorului este de autorizare a interceptărilor. Potrivit articolului 136 din acelaÅŸi Cod, judecătorul de instrucÅ£ie are dreptul de a păstra “casetele cu originalul înregistrării comunicărilor, însoÅ£ite de reproducerea integrală în scris a înregistrării […] în locuri speciale, într-un plic sigilat” ÅŸi de a emite “încheiere cu privire la distrugerea înregistrărilor care nu sunt importante pentru urmărirea penală”. Cu toate acestea, deÅŸi judecătorul are competenÅ£a de a autoriza interceptarea convorbirilor, Codul de procedură penală nu prevede informarea acestuia cu privire la rezultatele interceptării ÅŸi nu-i impune să verifice dacă prevederile legislative au fost respectate (§ 47). Alt punct de vedere necesar de a fi menÅ£ionat în acest sens este lipsa aparentă a reglementărilor cu un înalt grad de precizie ÅŸi care ar orândui maniera în care se face filtrarea datelor secrete obÅ£inute prin aceste măsuri operative de investigaÅ£ii sau procedurile prin care s-ar păstra integritatea ÅŸi confidenÅ£ialitatea acestora, fie reguli de distrugere a acestora (§ 48). ÃŽn concluzie, reÅ£inând încălcarea în cauză a dispoziÅ£iilor art. 8 din ConvenÅ£ie referitoare la dreptul la respectarea vieÅ£ii private ÅŸi de familie, Curtea a statuat că interceptarea convorbirilor telefonice este o ingerinţă foarte gravă în drepturile unei persoane ÅŸi că o chestiune care merită a fi menÅ£ionată este lipsa aparentă a reglementărilor care să specifice, cu un grad corespunzător de precizie, modalitatea de examinare a informaÅ£iei obÅ£inute ca rezultat al supravegherii sau procedurile de păstrare a integrităţii ÅŸi confidenÅ£ialităţii acesteia, precum ÅŸi procedurile de distrugere a ei.

Curtea ConstituÅ£ională pune, în mod esenÅ£ial, accentul pe respectarea exigenÅ£elor de calitate a legislaÅ£iei interne, legislaÅ£ie care, pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenÅ£ei dreptului, trebuie să îndeplinească cerinÅ£ele de accesibilitate (normele care guvernează materia interceptării comunicaÅ£iilor trebuie reglementate la nivel de lege), claritate (normele trebuie să aibă o redactare fluentă ÅŸi inteligibilă, fără dificultăţi sintactice ÅŸi pasaje obscure sau echivoce, într-un limbaj ÅŸi stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale ÅŸi de ortografie), precizie ÅŸi previzibilitate (lex certa, norma trebuie să fie redactată clar ÅŸi precis, astfel încât să permită oricărei persoane – care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate – să îşi corecteze conduita ÅŸi să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinÅ£ele care pot apărea dintr-un act determinat). Aceste exigenÅ£e trebuie să fie inerente oricărui act normativ, cu atât mai mult unei reglementări care dă dreptul autorităţilor publice de a interveni în viaÅ£a intimă, familială ÅŸi privată, precum ÅŸi dreptul de a accesa corespondenÅ£a persoanelor.

Nicio reglementare din legislaÅ£ia naÅ£ională în vigoare, cu excepÅ£ia dispoziÅ£iilor art. 142 alin. (1) C. pr. pen., nu conÅ£ine vreo normă care să consacre expres competenÅ£a unui alt organ al statului, în afara organelor de urmărire penală, de a efectua interceptări, respectiv de a pune în executare un mandat de supraveghere tehnică. Or, pornind de la datele concrete din speÅ£a dedusă controlului de constituÅ£ionalitate, reglementarea nu poate fi realizată decât printr-un act normativ cu putere de lege, iar nu printr-o legislaÅ£ie infralegală, respectiv acte normative cu caracter administrativ, adoptate de alte organe decât autoritatea legiuitoare, caracterizate printr-un grad sporit de instabilitate sau inaccesibilitate (v,   Ã®n acest sens ÅŸi Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015,  M. Of.  nr. 79 din 30 ianuarie 2015, §§  67 ÅŸi 94).

Având în vedere şi caracterul intruziv al măsurilor de supraveghere tehnică, este obligatoriu ca aceasta să se realizeze într-un cadru normativ clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana supusă acestei măsuri, cât şi pentru organele de urmărire penală şi pentru instanţele de judecată. În caz contrar, s-ar ajunge la posibilitatea încălcării într-un mod aleatoriu/abuziv a unora dintre drepturile fundamentale esenţiale într-un stat de drept: viaţa intimă, familială şi privată şi secretul corespondenţei. Este îndeobşte admis că drepturile prevăzute la art. 26 şi art. 28 din Constituţie nu sunt absolute, însă limitarea lor trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, iar gradul de precizie a termenilor şi noţiunilor folosite trebuie să fie unul ridicat, dată fiind natura drepturilor fundamentale limitate. Aşadar, standardul constituţional de protecţie a vieţii intime, familiale şi private şi a secretului corespondenţei impune ca limitarea acestora să se realizeze într-un cadru normativ care să stabilească expres, într-un mod clar, precis şi previzibil care sunt organele abilitate să efectueze operaţiunile care constituie ingerinţe în sfera protejată a drepturilor.

Este justificată opÅ£iunea legiuitorului ca mandatul de supraveghere tehnică să fie pus în executare de procuror ÅŸi de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 C. pr. pen., precum ÅŸi de către lucrătorii specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei, în condiÅ£iile în care aceÅŸtia pot deÅ£ine avizul de ofiÅ£eri de poliÅ£ie judiciară, în condiÅ£iile art. 55 alin. (5) C. pr. pen.. Această opÅ£iune nu se justifică, însă, în privinÅ£a includerii, în cuprinsul art. 142 alin. (1) C. pr. pen., a sintagmei “alte organe specializate ale statului”, neprecizate în cuprinsul Codului de procedură penală sau în cuprinsul altor legi speciale.

Dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept în componenta sa privind garantarea drepturilor cetăţenilor şi în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii.

Referitor la invocarea în susÅ£inerea prezentei excepÅ£ii a dispoziÅ£iilor art. 20, art. 21 ÅŸi art. 53 din ConstituÅ£ie, având în vedere constatarea de către instanÅ£a de contencios constituÅ£ional, prin prezenta decizie, a neconstituÅ£ionalităţii sintagmei “ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispoziÅ£iilor art. 142 alin. (1) C. pr. pen., în raport cu dispoziÅ£iile art. 1 alin. (3) ÅŸi (5) din Legea fundamentală, verificarea conformităţii textului criticat cu normele constituÅ£ionale nu mai este necesară.

Cu privire la efectele prezentei decizii, Curtea reaminteÅŸte caracterul erga omnes ÅŸi pentru viitor al deciziilor sale, prevăzut la art. 147 alin. (4) din ConstituÅ£ie. Aceasta înseamnă că, pe toată perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumÅ£ia de constituÅ£ionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinÅ£a cauzelor definitiv soluÅ£ionate până la data publicării sale, aplicându-se, însă, în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanÅ£elor de judecată [v Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 (§ 28)]. ÃŽn ceea ce priveÅŸte hotărârile definitive, această decizie poate servi ca temei de revizuire, în baza art. 453 alin. (1) lit. f) C. pr. pen. , în această cauză, precum ÅŸi în cauzele în care au fost ridicate excepÅ£ii de neconstituÅ£ionalitate similare, înaintea datei publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I [v Decizia nr. 508 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 843 din 19 noiembrie 2014 (§ 26), Decizia nr. 585 din 21 octombrie 2014,  M. Of.  nr. 921 din 18 decembrie 2014 (§ 14), ÅŸi Decizia nr. 740 din 16 decembrie 2014,  M. Of.  nr. 129 din 19 februarie 2015 (§ 14)]. Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală

Articolul I din OrdonanÈ›a de urgență nr. 6/2016 statuează: Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală,  M. Of.  nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, se modifică ÅŸi se completează după cum urmează:

1.La articolul 57, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Organele de cercetare penală speciale efectuează acte de urmărire penală numai în condiÅ£iile art. 55 alin. (5) ÅŸi (6), corespunzător specializării structurii din care fac parte, în cazul săvârÅŸirii infracÅ£iunilor de către militari sau în cazul săvârÅŸirii infracÅ£iunilor de corupÅ£ie ÅŸi de serviciu prevăzute de Codul penal săvârÅŸite de către personalul navigant al marinei civile, dacă fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranÅ£a navei sau navigaÅ£iei ori a personalului. De asemenea, organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracÅ£iunilor contra securităţii naÅ£ionale prevăzute în titlul X din Codul penal ÅŸi infracÅ£iunilor de terorism, din dispoziÅ£ia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică.”

2.La articolul 142, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei.”

3.La articolul 142, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a)-d), procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei folosesc nemijlocit sistemele tehnice ÅŸi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea ÅŸi confidenÅ£ialitatea datelor ÅŸi informaÅ£iilor colectate.”

4.La articolul 142, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Furnizorii de reÅ£ele publice de comunicaÅ£ii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaÅ£ii electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare sunt obligaÅ£i să colaboreze cu procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaÅ£i din cadrul poliÅ£iei, în limitele competenÅ£elor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică.”

Articolul 13 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea Serviciului Român de InformaÅ£ii,  M. Of.  nr. 33 din 3 martie 1992, cu modificările ÅŸi completările ulterioare se modifică ÅŸi se completează prin OrdonanÈ›a de urgență nr. 16/2016

Organele Serviciului Român de InformaÅ£ii nu pot efectua acte de cercetare penală, nu pot lua măsura reÅ£inerii sau arestării preventive ÅŸi nici dispune de spaÅ£ii proprii de arest. Prin excepÅ£ie, organele Serviciului Român de InformaÅ£ii pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale conform art. 55 alin. (5) ÅŸi (6) C. pr. pen. pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, conform prevederilor art. 57 alin. (2) teza finală C. pr. pen..”

Verificarea a posteriori a probelor obţinute în urma supravegherii tehnice
Din analiza dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a CEDO, concluzia care se impune este aceea că, în materia măsurilor de supraveghere tehnică, ce constituie o ingerinţă în viaţa privată a persoanelor supuse acestor măsuri, trebuie să existe un control a posteriori încuviinţării şi punerii în executare a supravegherii tehnice. Astfel, persoana supusă măsurilor de supraveghere tehnică trebuie să poată exercita acest control în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii, precum şi a modalităţilor de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică, procedură reglementată de dispoziţiile art. 142-144 C. pr. pen. Din această perspectivă, controlul a posteriori în materie trebuie să se refere la analiza legalităţii măsurii supravegherii tehnice, indiferent dacă această verificare se realizează în cadrul procesului penal sau independent de acesta.

Încălcarea art. 8 din Convenţie întrucât instanţele au acceptat fără rezerve refuzul procurorului de a prezenta autorizaţia, refuz motivat pe caracterul clasificat al acestui înscris.
            Curtea a arătat că în jurisprudenÅ£a sa anterioară constatase că sistemul de autorizare a interceptărilor existent la momentul faptelor din prezenta cauză nu satisface garanÅ£iile impuse de art. 8 din ConvenÅ£ie întrucât procurorul care autorizează interceptarea nu este independent în raport cu autoritatea executivă ( v cauza Dumitru Popescu c. României, par. 71), decizia procurorului de a intercepta comunicaÅ£iile nu era supusă verificării ÅŸi încuviinţării judecătorului (idem, par. 72), persoana supusă înregistrării nu putea contesta în faÅ£a unei instanÅ£e temeinicia ÅŸi legalitatea măsurii (idem, par. 74) ÅŸi nu existau prevederi în legislaÅ£ie care să menÅ£ioneze condiÅ£iile în care transcrierile trebuie distruse (idem, par. 79).

.

V Decizia  nr. 237 din 8 aprilie 2021 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 97 alin. (2) lit. f), ale art. 139 alin. (3) teza finală ÅŸi ale art. 142 alin. (5) din Codul de procedură penală

145

Art. 145: Informarea persoanei supravegheate

(1)După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa.

(2)După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoştinţă, la cerere, de conţinutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activităţile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică.

(3)Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicării informării scrise prevăzute la alin. (1).

(4)Procurorul poate să amâne motivat efectuarea informării sau a prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, dacă aceasta ar putea conduce la:

a)perturbarea sau periclitarea bunei desfăşurări a urmăririi penale în cauză;

b)punerea în pericol a siguranţei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;

c)dificultăţi în supravegherea tehnică asupra altor persoane implicate în cauză.

(5)Amânarea prevăzută la alin. (4) se poate dispune cel mai târziu până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei.

DispoziÅ£iile art. 65 C. pr. pen.  reglementează incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent ÅŸi a grefierului, arătând, la alin. (1), că dispoziÅ£iile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) ÅŸi f) din Codul de procedură penală se aplică procurorului ÅŸi organului de cercetare penală.

  DispoziÅ£iile art. 64 C. pr. pen.  prevăd cauzele de incompatibilitate ale judecătorului, arătând, la lit. a)-d) ÅŸi f), că acesta este incompatibil dacă a fost reprezentant sau avocat al unei părÅ£i ori al unui subiect procesual principal, chiar ÅŸi în altă cauză; este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situaÅ£ie dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părÅ£i, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora; a fost expert sau martor, în cauză; este tutore sau curator al unei părÅ£i sau al unui subiect procesual principal; există o suspiciune rezonabilă că imparÅ£ialitatea judecătorului este afectată.

Legiuitorul a exclus dintre cauzele de incompatibilitate ale procurorului ipoteza, prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, în care acesta a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfăşurată în faţa unui judecător sau a unei instanţe de judecată. În aceste condiţii, în cazul restituirii cauzei la parchet de către judecător, nu există, de plano, o interdicţie impusă procurorului care a efectuat acte de urmărire penală în respectiva cauză de a completa sau de a continua urmărirea penală.

Potrivit art. 346 alin. (3) C. pr. pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet în următoarele situaţii: rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3) C. pr. pen., dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii; a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3) C. pr. pen., ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii legale.

Astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 65 alin. (1) cu cele ale art. 64 alin. (1) lit. f) C. pr. pen., procurorul este incompatibil dacă există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea sa este afectată.

În ipoteza restituirii cauzei la parchet de către judecătorul de cameră preliminară, dacă există suspiciuni în privinţa imparţialităţii procurorului, acesta poate fi recuzat, conform art. 67 alin. (1) C. pr. pen..

Actele de cercetare penală efectuate de procuror, ca urmare a restituirii cauzei la parchet, conform art. 346 alin. (3) C. pr. pen., vor fi suspuse verificării judecătorului de cameră preliminară, care va putea restitui din nou cauza la parchet, atunci când, în urma verificărilor efectuate conform art. 342 C. pr. pen., ar rezulta una dintre ipotezele reglementate la art. 346 alin. (3) C. pr. pen.. De altfel, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, soluţia de restituire a cauzei la parchet, conform art. 346 alin. (3) C. pr. pen., a mai fost pronunţată anterior definitiv, în vederea refacerii actului de sesizare şi ca urmare a neremedierii neregularităţilor constatate de judecătorul de cameră preliminară conform art. 345 alin. (3) C. pr. pen..

Împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, procurorul, părţile şi persoana vătămată pot face contestaţie, potrivit art. 347 C. pr. pen. Posibilitatea recuzării procurorului, conform art. 67 alin. (1) coroborat cu art. 65 alin. (1) şi art. 64 alin. (1) lit. f) C. pr. pen., verificarea de către judecătorul de cameră preliminară a actelor de urmărire penală după refacerea sau completarea acesteia în urma restituirii cauzei, precum şi posibilitatea contestării încheierii pronunţate în urma verificării anterior menţionate constituie garanţii ale dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi la art. 6 C.E.D.H..

Prevederile art. 49 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968 reglementau faptul că persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanţă. Dar instanţa, conform art. 332 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală din 1968, putea dispune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, când se constata, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, procurorul procedând potrivit art. 268 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, fiind, prin urmare, firească existenţa unui astfel de caz de incompatibilitate. Cu privire la această soluţie legislativă, Curtea reţine faptul că ea a fost prevăzută de legiuitor în lipsa cazului de incompatibilitate a procurorului prevăzut în prezent la art. 65 alin. (1) coroborat cu art. 64 alin. (1) lit. f) C. pr. pen., referitor la existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea acestuia este afectată.

Prin Codul de procedură penală în vigoare, legiuitorul a schimbat întreaga arhitectură a procesului penal şi, totodată, concepţia care stă la baza desfăşurării acestuia, prin sporirea rolului fazei urmăririi penale în soluţionarea cauzelor.

Câtă vreme procurorului îi revine posibilitatea de a aprecia asupra reluării urmăririi penale în propria sa cauză, este firesc ca tot lui să îi revină şi efectuarea acesteia din nou, conform motivelor pe care le-a avut în vedere când a decis să procedeze în acest mod; el poate decide să redeschidă urmărirea penală când, după clasare, descoperă probe noi, pe care nu le cunoscuse şi în raport cu care apreciază că se impune continuarea investigaţiilor [art. 335 alin. (2) C. pr. pen.], sau în ipoteza în care, anulându-se în camera preliminară acte de urmărire penală şi excluzându-se probe din dosarul pe care l-a instrumentat, optează pentru refacerea urmăririi penale şi solicită judecătorului să îi restituie cauza [art. 346 alin. (3) lit. c) C. pr. pen.].

În aceste ipoteze, când decide el însuşi că urmărirea pe care a efectuat-o sau pe care a supravegheat-o trebuie refăcută sau completată, ar fi fost nefiresc ca el să nu poată proceda la aceasta şi să decidă reluarea pentru ca un alt organ de urmărire penală să se conformeze solicitărilor lui.

Procedura camerei preliminare are o importantă componentă remedială, fiind articulată pe comunicarea dintre judecător ÅŸi procurorul care a sesizat instanÅ£a; acestuia din urmă îi revin nu doar dreptul de a solicita restituirea, ci ÅŸi alte drepturi ÅŸi atribuÅ£ii proprii în faza de cameră preliminară, respectiv dreptul de fi informat asupra excepÅ£iilor admise ÅŸi obligaÅ£ia de a proceda la remedierea actului de sesizare. ÃŽn aceste condiÅ£ii, când rezultatul acestui “dialog” procesual este restituirea cauzei, este firesc ca responsabilitatea urmăririi penale să aparÅ£ină tot procurorului care a continuat să exercite ÅŸi în etapa camerei preliminare atribuÅ£iile de decizie asupra urmăririi penale pe care el o efectuase ÅŸi care s-a dovedit finalmente deficitară.

Faţă de această organizare a fazei procesuale a camerei preliminare, soluţia continuităţii la reluarea urmăririi penale apare ca fiind singura firească.

Codul de procedură penală actual prevede cazul de incompatibilitate de la art. 64 lit. f) C. pr. pen.  menit să răspundă oricăror ipoteze de fapt în care imparÅ£ialitatea organului de urmărire penală ar fi afectată. AÅŸadar, cum textul nu limitează, orice motiv de fapt care poate ridica o suspiciune de imparÅ£ialitate cu privire la organul de urmărire penală (inclusiv motive precum cele invocate în cauză de autoarea excepÅ£iei) face deplin aplicabil acest caz de incompatibilitate.

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate doreşte reglementarea unui caz de incompatibilitate absolut, expres şi explicit care să vizeze procurorul care a efectuat acte de urmărire penală în situaţia restituirii cauzei la parchet, a completării urmăririi penale sau a refacerii unor acte de procedură declarate nule de către judecător. O reglementare suplă şi flexibilă, cum este cea de la art. 64 lit. f) C. pr. pen., este mult mai acoperitoare, asigurând remedierea eventualelor suspiciuni de lipsă de imparţialitate. Or, imparţialitatea procurorului nu poate fi prezumată, acesta trebuind a fi demonstrată şi apreciată, de la caz la caz.

Modificarea în cuprinsul noului Cod de procedură penală a cazurilor de incompatibilitate a procurorului constituie o consecinţă a noii abordări legislative în domeniul procesual penal, acestea constituind aspecte de politică penală a legiuitorului.

Câtă vreme soluţia legislativă prevăzută de Codul de procedură penală în vigoare în privinţa incompatibilităţii procurorului oferă garanţiile necesare asigurării drepturilor procesuale ale inculpatului, simpla invocare a diferenţelor specifice dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului reglementate prin dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală şi cele prevăzute la art. 49 din Codul de procedură penală din 1968, pentru ipoteza restituirii cauzei la parchet, nu este de natură a demonstra neconstituţionalitatea celor dintâi.

Prevederile art. 65 alin. (1) C. pr. pen.  au fost reglementate de legiuitor potrivit atribuÅ£iei sale constituÅ£ionale prevăzute prin dispoziÅ£iile art. 61 alin. (1) din ConstituÅ£ie ÅŸi în limitele ce rezultă din acestea.

Referitor la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 283 alin. (4) lit. d) C. pr. pen., Curtea constată că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepÅ£ie de neconstituÅ£ionalitate, nu s-a pus în discuÅ£ie ÅŸi nu s-a făcut aplicarea textului anterior menÅ£ionat, motiv pentru care acesta nu are legătură cu soluÅ£ionarea cauzei. Argumentul în sensul că infracÅ£iunea pentru care a fost trimisă în judecată autoarea excepÅ£iei, respectiv art. 275 din Codul penal – care incriminează faptele de sustragere, distrugere, reÅ£inere, ascundere ori alterare de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară -, se confundă cu abaterea judiciară prevăzută la art. 283 alin. (4) lit. d) C. pr. pen.  nu schimbă caracterul inadmisibil al excepÅ£iei (întrucât norma de la art. 283 C. pr. pen.  nu a fost aplicată în cauză); acest argument este unul care vizează în realitate constituÅ£ionalitatea celeilalte norme criticate (respectiv din Codul penal, care prevede infracÅ£iunea pentru care autoarea excepÅ£iei a fost trimisă în judecată), aÅŸa încât această susÅ£inere nu reprezintă o critică propriu-zisă de neconstituÅ£ionalitate a textului de procedură, ci un argument în susÅ£inerea criticii privind textul de drept substanÅ£ial.

Conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea ÅŸi funcÅ£ionarea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, “Curtea ConstituÅ£ională decide asupra excepÅ£iilor ridicate în faÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti sau de arbitraj comercial privind neconstituÅ£ionalitatea unei legi sau ordonanÅ£e ori a unei dispoziÅ£ii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluÅ£ionarea cauzei în orice fază a litigiului ÅŸi oricare ar fi obiectul acestuia”. Pentru acest motiv, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 283 alin. (4) lit. d) C. pr. pen.  este inadmisibilă.

Faza camerei preliminare a fost de două ori parcursă, după restituirea iniţială dispusă la parchet. Nici cu prima ocazie şi nici după a doua sesizare a instanţei, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu a ridicat în faţa judecătorului de cameră preliminară vreo excepţie cu privire la verificarea termenului sau a intervalului de timp în care, în cursul urmăririi penale, aceasta ar fi avut la dispoziţie înregistrările; criticile au vizat doar legalitatea autorizării de către judecător a interceptărilor, precum şi faptul că există neconcordanţe între înregistrări şi transcrieri.

Curtea nu poate reÅ£ine existenÅ£a unei legături rezonabile între motivele formulate de autoarea excepÅ£iei ÅŸi textul criticat. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, M. Of. nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea ConstituÅ£ională a statuat că va respinge, ca inadmisibilă, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate în cazul în care aceasta nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituÅ£ional invocat nu se poate desluÅŸi în mod rezonabil vreo critică de neconstituÅ£ionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. “Simpla enumerare a unor dispoziÅ£ii constituÅ£ionale sau convenÅ£ionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituÅ£ionalitate.( Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, M. Of. nr. 646 din 9 septembrie 2011) Dacă ar proceda la examinarea excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanÅ£a de control constituÅ£ional sar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituÅ£ionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiÅ£iile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea CurÅ£ii ConstituÅ£ionale se dispune de către instanÅ£a în faÅ£a căreia s-a ridicat excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părÅ£ilor, opinia instanÅ£ei asupra excepÅ£iei, ÅŸi va fi însoÅ£ită de dovezile depuse de părÅ£i»” ( v în acest sens ÅŸi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008,  M. Of. nr. 555 din 23 iulie 2008). Pentru aceste considerente, excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 145 alin. (2) ÅŸi (3) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.Decizia nr. 139 din 16 martie 2022 referitoare la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 65 alin. (1), ale art. 145 alin. (2) ÅŸi (3) ÅŸi ale art. 283 alin. (4) lit. d) din Codul de procedură penală, precum ÅŸi ale art. 275 alin. (1) din Codul penal

PROCEDURA ÃŽN CONTRADICTORIU

ÃŽn exercitarea controlului de constituÅ£ionalitate, instanÅ£a de contencios constituÅ£ional trebuie să Å£ină cont de voinÅ£a reală a părÅ£ii care a ridicat excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate, în caz contrar, Curtea ar fi Å£inută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepÅ£iei a textului legal criticat (în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006,  M. Of. nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012,  M. Of. nr. 309 din 9 mai 2012).

Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011,  M. Of. nr. 549 din 3 august 2011, s-a pronunÅ£at în sensul eliminării unei condiÅ£ii procedurale pur formale, respectiv cerinÅ£a ca textul criticat să fie în vigoare, care împiedică realizarea finalităţii controlului de constituÅ£ionalitate, respectiv asigurarea supremaÅ£iei ConstituÅ£iei. Or, determinarea obiectului excepÅ£iei de neconstituÅ£ionalitate este o operaÅ£iune care, pe lângă existenÅ£a unor condiÅ£ionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita ÅŸi o apreciere obiectivă a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepÅ£iei. O atare concepÅ£ie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituÅ£ionalitate exercitat pe cale de excepÅ£ie (Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 ).

Dispunerea măsurilor de supraveghere tehnică cunoaÅŸte mai multe etape procedurale succesive, distincte, după cum urmează: emiterea de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi a mandatului de supraveghere tehnică (art. 140) sau confirmarea de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi a autorizării măsurii de supraveghere tehnică dispuse de către procuror (art. 141); punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (art. 142); prelungirea de către judecătorul de drepturi ÅŸi libertăţi a măsurii supravegherii tehnice (art. 144); consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică (art. 143); informarea persoanei supravegheate (art. 145). Legiuitorul a avut în vedere caracterul secret, inerent acestor măsuri, precum ÅŸi modul în care acesta se răsfrânge asupra hotărârii judecătoreÅŸti prin care se dispune măsura supravegherii tehnice, precum ÅŸi asupra datelor obÅ£inute prin această procedură. Caracterul secret al hotărârii judecătoreÅŸti ÅŸi al datelor obÅ£inute prin această procedură, în sensul inaccesibilităţii lor publice, se menÅ£ine până la momentul începerii procedurii în contradictoriu (v, în acest sens, ÅŸi Hotărârea din 16 aprilie 2013, pronunÅ£ată în Cauza Căşuneanu împotriva României, §§  83-89). Cu toate acestea, Curtea observă că, potrivit art. 145 C. pr. pen. , “după încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinÅ£a sa”. De asemenea, potrivit art. 145 alin. (4) ÅŸi (5) din acelaÅŸi act normativ, procurorul, pentru motivele reglementate la alin. (4), poate să amâne motivat efectuarea informării sau a prezentării suporturilor pe care sunt stocate activităţile de supraveghere tehnică ori a proceselor-verbale de redare, cel mai târziu până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei.

Din dispoziţiile art. 145 din Codul de procedură penală rezultă că, din momentul informării persoanei despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa, caracterul secret al hotărârii judecătoreşti şi al datelor obţinute prin această procedură este înlăturat în ceea ce priveşte subiecţii vizaţi de aceasta. Acest caracter poate fi menţinut şi faţă de aceste subiecte, numai cu respectarea dispoziţiilor art. 145 alin. (4), şi cel mai târziu până la terminarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei. Astfel, cu privire la subiecţii vizaţi de mandatul de supraveghere tehnică, înlăturarea caracterului secret este independentă de începerea procedurii în contradictoriu, putând coincide cu aceasta doar în anumite cazuri.

Analiza îndeplinirii obligaÅ£iei pozitive a statului, în sensul instituirii unui recurs efectiv, nu poate fi raportată la acele etape procedurale din materia supravegherii tehnice care sunt caracterizate de specificul secret pe care aceste măsuri le presupun la momentul respectiv, ci trebuie raportată la momentul procedural care se delimitează de celelalte prin pierderea acestui caracter. Cu alte cuvinte, în contextul etapelor procedurale din materia supravegherii tehnice care sunt caracterizate de specificul secret al acestor măsuri, dispoziÅ£iile art. 140 alin. (7) C. pr. pen.  Ã®ÅŸi găsesc justificarea tocmai prin caracterul anterior relevat. Astfel, Curtea constată că justificarea ce intervine în primele etape procedurale ÅŸi care determină însăşi justeÅ£ea caracterului definitiv al încheierii judecătoreÅŸti este înlăturată chiar de legiuitor în etapa procedurală reglementată de dispoziÅ£iile art. 145 C. pr. pen.  

Autorul excepţiei, precum şi instanţa de judecată au avut în vedere etapa procedurală, care nu este caracterizată de specificul secret al măsurii supravegherii tehnice şi care intervine odată cu informarea persoanei supravegheate. În ceea ce priveşte inculpatul, posibilitatea acestuia de a contesta legalitatea măsurilor de supraveghere tehnică este circumscrisă etapei procedurale ce intervine odată cu informarea acestuia, în cazul plângerii împotriva soluţiei de clasare (după începerea acţiunii penale) sau în procedura de cameră preliminară (după întocmirea rechizitoriului şi trimiterea în judecată).

IntenÅ£ia autorului excepÅ£iei a fost de a critica lipsa accesului liber la justiÅ£ie în etapa procedurală ce intervine odată cu informarea persoanei supravegheate, obiectul excepÅ£iei trebuind circumscris acestei etape procedurale. AÅŸa fiind, Curtea constată că, în realitate, autorul excepÅ£iei este nemulÅ£umit de soluÅ£ia legislativă a art. 145 C. pr. pen.  , care, în opinia sa, lipseÅŸte persoanele interesate de posibilitatea accederii în faÅ£a unei instanÅ£e judecătoreÅŸti.

Dispoziţiile ce sunt supuse controlului de constituţionalitate sunt cele ce determină respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei formulate.

O excepÅ£ie de neconstituÅ£ionalitate ridicată într-o acÅ£iune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiÅ£iile în care nu sunt contestate chiar dispoziÅ£iile legale care determină o atare soluÅ£ie în privinÅ£a cauzei în care a fost ridicată excepÅ£ia. Aceasta deoarece, indiferent de soluÅ£ia pronunÅ£ată de Curtea ConstituÅ£ională referitor la excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate nu are legătură cu soluÅ£ionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate nu îndeplineÅŸte o condiÅ£ie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) ÅŸi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. (Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, M. Of.  nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, M. Of.  nr. 86 din 31 ianuarie 2017) ÃŽnsă, în măsura în care sunt contestate chiar dispoziÅ£iile legale care determină soluÅ£ia de inadmisibilitate în privinÅ£a cauzei în care a fost ridicată excepÅ£ia, aceasta are legătură cu soluÅ£ionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât instanÅ£a de contencios constituÅ£ional îşi poate exercita controlul de constituÅ£ionalitate.

Legătura cu soluţionarea cauzei a excepţiei de neconstituţionalitate este circumstanţiată de incidenţa dispoziţiilor criticate în pronunţarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii în justiţie. Cu alte cuvinte, atât timp cât dispoziţia criticată este temeiul respingerii, ca inadmisibile, a cererii formulate de petent în faţa instanţelor de drept comun, excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, aceste dispoziţii având legătură cu soluţionarea cauzei. Această concluzie este susţinută şi de faptul că singurul efect al unei decizii de admitere pronunţate într-o astfel de speţă este acela al creării posibilităţii accederii în faţa unui judecător care va analiza pe fond cererea respectivă, fără însă ca decizia de admitere să aibă vreo influenţă asupra soluţiei dispuse de judecător, din perspectiva temeiniciei cererii.

Raportat la elementele ce configurează speÅ£a dedusă controlului de constituÅ£ionalitate în prezenta cauză, Curtea constată că excepÅ£ia de neconstituÅ£ionalitate a dispoziÅ£iilor art. 145 C. pr. pen.   are legătură cu soluÅ£ionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât instanÅ£a de contencios constituÅ£ional îşi poate exercita controlul de constituÅ£ionalitate (v , în acelaÅŸi sens, Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016,  Â§Â§  14, 15).

Metodele speciale de supraveghere tehnică, precum ÅŸi procedura ce trebuie urmată în cazul folosirii acestora sunt reglementate de dispoziÅ£iile art. 138 – art. 146 C. pr. pen.  ., potrivit art. 140 alin. (1) C. pr. pen.  , supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale. DispoziÅ£iile art. 305 alin. (1) C. pr. pen.   prevăd că, atunci când actul de sesizare îndeplineÅŸte condiÅ£iile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârÅŸită ori a cărei săvârÅŸire se pregăteÅŸte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.

Noua reglementare nu mai permite începerea urmăririi penale direct faţă de o anumită persoană, instituind obligaÅ£ia începerii, în toate cazurile, a urmăririi penale in rem. Această dispoziÅ£ie are caracter imperativ ÅŸi este aplicabilă chiar ÅŸi în ipoteza în care în cuprinsul actului de sesizare este indicată o anumită persoană ca fiind cea care a săvârÅŸit infracÅ£iunea ce face obiectul sesizării ori când starea de fapt descrisă permite identificarea sa.( Decizia nr. 260 din 5 mai 2016, M. Of.  nr. 599 din 5 august 2016, § 23,)

  Ulterior urmăririi penale in rem, potrivit art. 305 alin. (3) C. pr. pen.  , atunci când există probe din care să rezulte bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârÅŸit fapta pentru care s-a început urmărirea penală ÅŸi nu există vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din acelaÅŸi act normativ, organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta – urmărirea penală in personam.

Tot în cadrul urmăririi penale, ulterior dispunerii urmăririi penale in personam, potrivit art. 309 alin. (1) C. pr. pen.  , se poate pune în miÅŸcare acÅ£iunea penală, când procurorul constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârÅŸit o infracÅ£iune ÅŸi nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1) din acelaÅŸi act normativ.

Sintagma “în cursul urmăririi penale”, utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 140 alin. (1) C. pr. pen.  , se referă la orice moment ulterior începerii urmăririi penale cu privire la faptă – urmărirea penală in rem. Supravegherea tehnică se poate dispune în cursul urmăririi penale, indiferent de etapa acesteia.

ÃŽn funcÅ£ie de etapa urmăririi penale în care se dispune măsura de supraveghere tehnică, calitatea persoanei vizate de această măsură diferă. Astfel, în cadrul urmăririi penale in rem, persoana vizată de măsura de supraveghere tehnică nu are nicio calitate în dosarul penal, nefiind formulată nicio acuzaÅ£ie împotriva sa. ÃŽn cadrul urmăririi penale in personam, persoana vizată de măsura de supraveghere tehnică poate avea calitatea de suspect în dosarul penal, potrivit art. 305 alin. (3) C. pr. pen.  . ÃŽn cazul în care s-a pus în miÅŸcare acÅ£iunea penală, persoana vizată de măsura de supraveghere tehnică poate avea calitate de inculpat în procesul penal, potrivit art. 82 C. pr. pen.  .

Atât în cazul urmăririi penale in personam, cât şi în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală, dispunerea măsurii supravegherii tehnice nu este condiţionată de calitatea deţinută în dosarul penal. Astfel, Curtea constată că pot fi supuse măsurii supravegherii tehnice inclusiv persoane care nu au calitatea de suspect sau inculpat în dosarul penal.

Potrivit art. 327 C. pr. pen.  , atunci când constată că au fost respectate dispoziÅ£iile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă ÅŸi există probele necesare ÅŸi legal administrate, procurorul: emite rechizitoriul prin care dispune trimiterea în judecată a inculpatului sau emite ordonanţă prin care clasează sau renunţă la urmărire.

Potrivit art. 329 alin. (1) ÅŸi art. 327 lit. a) C. pr. pen.  , acesta constituie actul de sesizare a instanÅ£ei de judecată prin care procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 342 C. pr. pen.  , obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenÅ£ei ÅŸi a legalităţii sesizării instanÅ£ei, precum ÅŸi verificarea legalităţii administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

ÃŽn cadrul procedurii de cameră preliminară, se pot formula în scris cereri ÅŸi excepÅ£ii cu privire la legalitatea sesizării instanÅ£ei, legalitatea administrării probelor ÅŸi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Cu toate acestea, Curtea observă că, potrivit art. 344 alin. (2) C. pr. pen.  , formularea de cereri ÅŸi excepÅ£ii este posibilă numai în ceea ce priveÅŸte persoana inculpatului, a celorlalte părÅ£i ÅŸi a persoanei vătămate, iar nu ÅŸi în ceea ce priveÅŸte alte persoane care nu au calitatea de parte sau persoană vătămată în cadrul procesului penal. Astfel, Curtea constată că, în cadrul procedurii de cameră preliminară, în măsura în care persoanele prevăzute de art. 344 alin. (2) C. pr. pen.   formulează cereri ÅŸi excepÅ£ii referitoare la nelegalitatea probelor obÅ£inute prin procedeul supravegherii tehnice, judecătorul învestit cu soluÅ£ionarea cauzei va putea verifica îndeplinirea tuturor condiÅ£iilor legale relative la procedura supravegherii tehnice.

Potrivit art. 327 lit. b) C. pr. pen.  , atunci când constată că au fost respectate dispoziÅ£iile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă ÅŸi că există probele necesare ÅŸi legal administrate, procurorul emite ordonanţă prin care clasează sau renunţă la urmărire, potrivit dispoziÅ£iilor legale. Totodată, potrivit art. 314 C. pr. pen.  , după examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispoziÅ£iilor art. 285 din acelaÅŸi act normativ, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluÅ£ionează cauza prin ordonanţă, dispunând: clasarea, când nu exercită acÅ£iunea penală ori, după caz, stinge acÅ£iunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) C. pr. pen.  ; renunÅ£area la urmărirea penală, când nu există interes public pentru continuarea urmăririi penale.

Clasarea se dispune, potrivit art. 315 alin. (1) C. pr. pen.  , când: nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiÅ£iile de fond ÅŸi formă esenÅ£iale ale sesizării; există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) C. pr. pen.  . De asemenea, potrivit art. 339 alin. (1) ÅŸi (4) C. pr. pen.  , împotriva soluÅ£iilor de clasare se poate face, în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluÅ£ia, plângere, care se rezolvă, după caz, de prim-procurorul parchetului, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, de procurorul ÅŸef de secÅ£ie al Parchetului de pe lângă ÃŽnalta Curte de CasaÅ£ie ÅŸi JustiÅ£ie. Totodată,  potrivit art. 340 alin. (1) din acelaÅŸi act normativ, persoana a cărei plângere împotriva soluÅ£iei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanÅ£a căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă. Potrivit alin. (2) al art. 341 C. pr. pen.  , petentul ÅŸi intimaÅ£ii pot formula cereri ÅŸi ridica excepÅ£ii ÅŸi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, dacă în cauză a fost pusă în miÅŸcare acÅ£iunea penală.

Eventualele critici referitoare la legalitatea măsurilor de supraveghere tehnică pot fi formulate numai de către inculpat (calitate obţinută după punerea în mişcare a acţiunii penale), celelalte persoane vizate de măsura supravegherii tehnice fiind excluse de la acest drept.

Potrivit art. 318 alin. (1) ÅŸi (5) C. pr. pen.  , în cazul infracÅ£iunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunÅ£a la urmărirea penală când constată că nu există un interes public în urmărirea faptei, cu excepÅ£ia infracÅ£iunilor care au avut ca urmare moartea victimei. Totodată, conform art. 318 alin. (12) C. pr. pen.  , ordonanÅ£a prin care s-a dispus renunÅ£area la urmărirea penală, verificată potrivit alin. (10) al aceluiaÅŸi articol din acelaÅŸi act normativ, se comunică în copie, după caz, persoanei care a făcut sesizarea, părÅ£ilor, suspectului, persoanei vătămate ÅŸi altor persoane interesate ÅŸi se transmite, spre confirmare, în termen de 10 zile de la data la care a fost emisă, judecătorului de cameră preliminară de la instanÅ£a căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenÅ£a să judece cauza în primă instanţă. Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, cu citarea persoanelor prevăzute la art. 318 alin. (12), precum ÅŸi cu participarea procurorului, asupra legalităţii ÅŸi temeiniciei soluÅ£iei de renunÅ£are la urmărirea penală.

Potrivit art. 318 alin. (15) ÅŸi (16) C. pr. pen.  , judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea ÅŸi temeinicia soluÅ£iei de renunÅ£are la urmărirea penală pe baza lucrărilor ÅŸi a materialului din dosarul de urmărire penală ÅŸi a înscrisurilor noi prezentate ÅŸi, prin încheiere definitivă, admite sau respinge cererea de confirmare formulată de procuror. ÃŽn cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluÅ£iei de renunÅ£are la urmărirea penală, o nouă renunÅ£are nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.

Indiferent de soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în cadrul procedurii verificării legalităţii şi temeiniciei soluţiei de renunţare la urmărirea penală, dispoziţia procedural penală nu permite acestuia să se pronunţe asupra legalităţii măsurii supravegherii tehnice.

Potrivit art. 138 alin. (1) lit. a)-d) ÅŸi alin. (13) C. pr. pen.  , constituie metode speciale de supraveghere tehnică: interceptarea comunicaÅ£iilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; accesul la un sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice.

Potrivit art. 138 alin. (2) C. pr. pen.  , prin interceptarea comunicaÅ£iilor ori a oricărui tip de comunicare se înÅ£elege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare. ÃŽn acest sens, Curtea constată că instanÅ£a de la Strasbourg a reÅ£inut că sunt cuprinse în noÅ£iunile de “viaţă privată” ÅŸi “corespondenţă”, în sensul art. 8 § 1 din ConvenÅ£ie, convorbirile telefonice, interceptarea acestora, memorarea datelor astfel obÅ£inute ÅŸi eventuala utilizare a acestora în cadrul urmăririi penale declanÅŸate împotriva unei persoane, interpretându-se ca fiind o “ingerinţă a unei autorităţi publice” în exercitarea dreptului garantat de art. 8 (Hotărârea din 21 aprilie 2009, pronunÅ£ată în Cauza Răducu împotriva României, § 91). Totodată, CEDO a reÅ£inut că toate comunicaÅ£iile telefonice, cele prin facsimil ÅŸi cele prin e-mail intră în sfera de acoperire a noÅ£iunilor de “viaţă privată” ÅŸi “corespondenţă”, în sensul art. 8 § 1 din ConvenÅ£ie (Hotărârea din 1 iulie 2008, pronunÅ£ată în Cauza Liberty ÅŸi alÅ£ii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, § 56).

Potrivit art. 138 alin. (4) C. pr. pen.  , prin sistem informatic se înÅ£elege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relaÅ£ie funcÅ£ională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic. Curtea constată că, prin Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015,  M. Of. nr. 79 din 30 ianuarie 2015, a inclus această noÅ£iune în conceptul de viaţă privată.

Potrivit art. 138 alin. (6) C. pr. pen.  , prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se înÅ£elege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversaÅ£iilor, miÅŸcărilor ori a altor activităţi ale acestora. Din această perspectivă, Curtea constată că instanÅ£a europeană a statuat că înregistrările video intră în sfera noÅ£iunii de viaţă privată (Hotărârea din 17 iulie 2003, pronunÅ£ată în Cauza Perry împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, § 43). De asemenea, intră în sfera noÅ£iunii de viaţă privată înregistrările audiovideo (Hotărârea din 5 noiembrie 2002, pronunÅ£ată în Cauza Allan împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, §§  35-36; Hotărârea din 12 mai 2000, pronunÅ£ată în Cauza Khan împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, § 25).

Potrivit art. 138 alin. (7) C. pr. pen.  , prin localizare sau urmărire prin mijloace tehnice se înÅ£elege folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana sau obiectul la care sunt ataÅŸate. InstanÅ£a europeană a constatat că localizarea ÅŸi supravegherea prin intermediul GPS constituie o ingerinţă în viaÅ£a privată (Hotărârea din 2 septembrie 2010, pronunÅ£ată în Cauza Uzun împotriva Germaniei, § 52).

Noţiunea de viaţă privată include elementele la care art. 138 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală face referire, acestea putând face obiectul unor metode speciale de supraveghere. Din această perspectivă, Curtea constată că, atât în jurisprudenţa sa, cât şi în jurisprudenţa CEDO, s-a reţinut că, nefiind un drept absolut, exerciţiul dreptului la respectarea vieţii private poate fi supus unor restrângeri. Astfel, § 2 al art. 8 din C.E.D.H. şi alin. 2 al art. 53 din Constituţie prevăd condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca restrângerea exerciţiului acestui drept să fie conformă dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale.

Potrivit jurisprudenÅ£ei CEDO, o ingerinţă în dreptul la viaÅ£a privată ÅŸi de familie nu contravine prevederilor art. 8 doar dacă “este prevăzută de lege”, urmăreÅŸte unul sau mai multe scopuri legitime prevăzute în § 2 al articolului ÅŸi dacă este “necesară într-o societate democratică” pentru atingerea acelui scop (Hotărârea din 24 august 1998, pronunÅ£ată în Cauza Lambert împotriva FranÅ£ei, § 22). Totodată, Curtea observă că, potrivit jurisprudenÅ£ei sale, pentru ca restrângerea unui drept să poată fi justificată, trebuie întrunite, în mod cumulativ, cerinÅ£ele expres prevăzute de art. 53 din ConstituÅ£ie, ÅŸi anume: să fie prevăzută prin lege; să se impună restrângerea sa; să se circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constituÅ£ional, ÅŸi anume pentru: apărarea securităţii naÅ£ionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor ÅŸi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucÅ£iei penale; prevenirea consecinÅ£elor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav; să fie necesară într-o societate democratică; să fie proporÅ£ională cu situaÅ£ia care a determinat-o; să fie aplicată în mod nediscriminatoriu; să nu aducă atingere existenÅ£ei dreptului sau a libertăţii (Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010,  M. Of. nr. 433 din 28 iunie 2010).

În formularea criticilor de neconstituţionalitate, autorul excepţiei are în vedere imposibilitatea persoanei supuse măsurii supravegherii tehnice de a beneficia de o cale de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune măsura de supraveghere tehnică. Pornind de la premisa că, prin însăşi dispunerea măsurilor de supraveghere tehnică, persoana supravegheată suferă o ingerinţă în sfera dreptului său la viaţă privată, Curtea urmează să analizeze în ce măsură inexistenţa unui control a posteriori al legalităţii dispunerii măsurii supravegherii tehnice respectă condiţiile prevăzute de Constituţie şi Convenţie referitoare la restrângerea exerciţiului dreptului de acces la o instanţă în scopul protejării dreptului unei persoanei la viaţă privată.

Potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar, potrivit art. 13 din C.E.D.H., orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

ÃŽntrucât textul constituÅ£ional nu distinge, rezultă că accesul liber la justiÅ£ie consacrat de art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală nu se referă exclusiv la acÅ£iunea introductivă la prima instanţă de judecată, ci ÅŸi la sesizarea oricăror altor instanÅ£e care, potrivit legii, au competenÅ£a de a soluÅ£iona fazele ulterioare ale procesului, aÅŸadar, la exercitarea căilor de atac, deoarece apărarea drepturilor, a libertăţilor ÅŸi a intereselor legitime ale persoanelor presupune, în mod logic, ÅŸi posibilitatea acÅ£ionării împotriva hotărârilor judecătoreÅŸti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate. De asemenea,  în exercitarea prerogativelor sale privind reglementarea căilor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor, legiuitorul trebuie să aibă în vedere ÅŸi respectarea celorlalte principii ÅŸi texte constituÅ£ionale de referinţă (Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016,  M. Of. nr. 276 din 12 aprilie 2016, §§  19, 20).

Analizând relaÅ£ia, precum ÅŸi modul de interpretare coroborat dintre prevederile constituÅ£ionale ale art. 129 ÅŸi cele ale art. 21, s-a statuat că, potrivit prevederilor art. 129 din ConstituÅ£ie, “împotriva hotărârilor judecătoreÅŸti, părÅ£ile interesate ÅŸi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiÅ£iile legii”. Această normă constituÅ£ională cuprinde două teze: prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părÅ£i a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum ÅŸi dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreÅŸti considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; cea de-a doua teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condiÅ£iile legii. Prima teză exprimă, de fapt, în alÅ£i termeni dreptul fundamental înscris în art. 21 din ConstituÅ£ie, privind accesul liber la justiÅ£ie; această teză conÅ£ine, aÅŸadar, o reglementare substanÅ£ială. Cea de-a doua teză se referă la reguli de procedură, care nu pot însă aduce atingere substanÅ£ei dreptului conferit prin cea dintâi teză. AÅŸa fiind, Curtea a constatat că, în privinÅ£a condiÅ£iilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraÅ£ia, conÅ£inutul său, instanÅ£a la care se depune, competenÅ£a ÅŸi modul de judecare, soluÅ£iile ce pot fi adoptate ÅŸi altele de acelaÅŸi gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din ConstituÅ£ie, potrivit căruia “competenÅ£a instanÅ£elor judecătoreÅŸti ÅŸi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Cu toate acestea, deÅŸi art. 129 din ConstituÅ£ie asigură folosirea căilor de atac “în condiÅ£iile legii”, această dispoziÅ£ie constituÅ£ională nu are însă semnificaÅ£ia că “legea” ar putea înlătura exerciÅ£iul altor drepturi sau libertăţi expres consacrate prin ConstituÅ£ie (Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016,  Â§ 22).

  Curtea a statuat cu valoare de principiu că, ori de câte ori se aduce o atingere unui interes legitim al unei persoane, această persoană trebuie să aibă posibilitatea să se poată adresa instanÅ£ei cu o acÅ£iune în care să pună în discuÅ£ie încălcarea astfel suferită ÅŸi să obÅ£ină, dacă este cazul, reparaÅ£ia corespunzătoare, chiar dacă, în unele cazuri, acÅ£iunea exercitată îmbracă forma unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreÅŸti.

Cele constatate sunt cu atât mai pertinente în situaţia în care salvgardarea interesului legitim într-o anumită cauză se confundă, în fapt, cu ocrotirea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi fundamentale.

Din punctul de vedere al naturii sale juridice, dreptul de “recurs” instituit de art. 13 este un drept subiectiv de natură procedurală: el garantează, în privinÅ£a drepturilor ÅŸi libertăţilor prevăzute de ConvenÅ£ie, un drept de acces în faÅ£a judecătorului intern sau în faÅ£a oricărei alte autorităţi competente ce poate dispune “redresarea” situaÅ£iei litigioase, adică înlăturarea încălcării denunÅ£ate ÅŸi a consecinÅ£elor sale pentru titularul dreptului încălcat.

ÃŽn ceea ce priveÅŸte art. 13 din ConvenÅ£ie, instanÅ£a europeană a statuat că aceste prevederi impun ca în fiecare stat membru să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan naÅ£ional a oricărei încălcări a unui drept consacrat în ConvenÅ£ie. Această dispoziÅ£ie statuează cu privire la existenÅ£a unei căi interne de atac în faÅ£a unei “autorităţi naÅ£ionale competente” care să examineze orice cerere întemeiată pe dispoziÅ£iile ConvenÅ£iei, dar care să ofere ÅŸi reparaÅ£ia adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce priveÅŸte modalitatea de a se conforma obligaÅ£iilor impuse de această dispoziÅ£ie. Calea de atac trebuie să fie “efectivă” atât din punctul de vedere al reglementării, cât ÅŸi din cel al rezultatului practic. “Autoritatea” la care se referă art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanţă de judecată. TotuÅŸi, atribuÅ£iile ÅŸi garanÅ£iile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanţă pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunÅ£ată în Cauza Rotaru împotriva României, §§  67, 69).

Potrivit dispoziÅ£iilor procesual penale, măsura supravegherii tehnice este dispusă de un judecător de drepturi ÅŸi libertăţi, acesta exercitându-ÅŸi controlul în ceea ce priveÅŸte îndeplinirea condiÅ£iilor prevăzute de art. 139 C. pr. pen.  . Cu toate acestea, instanÅ£a europeană a respins deja raÅ£ionamentul care conduce la concluzia potrivit căreia calitatea de magistrat a celui care dispune ÅŸi supraveghează înregistrările implică, ipso facto, legalitatea ÅŸi conformitatea acestora cu art. 8 din ConvenÅ£ie, un astfel de raÅ£ionament făcând inoperant orice recurs formulat de părÅ£ile interesate. Astfel, CEDO a reÅ£inut că, pentru a fi necesară într-o societate democratică, ingerinÅ£a în dreptul la viaţă privată al unei persoane trebuie să se bucure de garanÅ£ii adecvate ÅŸi eficiente împotriva abuzurilor, concretizate în proceduri destinate controlului adoptării ÅŸi aplicării măsurii restrictive cu scopul de a limita ingerinÅ£a care rezultă din legislaÅ£ia incriminată la ceea ce este necesar într-o societate democratică (Hotărârea din 3 februarie 2015, pronunÅ£ată în Cauza Pruteanu împotriva României, §§  48 ÅŸi 50).

  JurisprudenÅ£a CEDO în materia remediului procesual împotriva măsurilor de supraveghere tehnică în România a cunoscut o evoluÅ£ie de-a lungul timpului. Dacă iniÅ£ial instanÅ£a europeană a observat că, potrivit dreptului intern românesc, o persoană căreia îi este adusă atingere prin efectuarea unei interceptări poate solicita instanÅ£elor, printr-o acÅ£iune separată împotriva autorităţilor, cel puÅ£in ulterior datei de 1 ianuarie 2004 (n.r. după modificările Codului de procedură penală din 1968), să declare interceptarea nelegală Å