Curtea Constituţională

CONSTITUŢIONALITATE. LEGE ÎN VIGOARE ANTERIOR ADOPTĂRII CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI DIN 1991. EXCEPŢIE DE NECONSTITUŢIONALITATE. INSTANŢĂ COMPETENTĂ

Excepţia de neconstituţionalitate a unei legi în vigoare înaintea adoptării actualei Constituţii se judecă de instanţa unde este pe rol cauza penală în cursul judecării căreia a fost ridicată excepţia.

Curtea Supremă de Justiţie va examina soluţia dată excepţiei de neconstituţionalitate numai în cadrul controlului judiciar pe care-l exercită într-o cale de atac împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată acea cauză penală.

Prin hotărârea nr.17 din 17 mai 1946, Tribunalul Poporului a condamnat, între alţii, pe A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de provocare a dezastrului ţării prevăzută în art. 13 alin. 1 din Legea nr. 312/1945 şi de dezastrul ţării prin crime de război prevăzută în art. 2 lit. a, d, f, k, e, m, n şi o din aceeaşi lege.

Împotriva acestei hotărâri, rămasă definitivă prin respingerea recursului, s-a formulat cerere de revizuire de către fiul condamnatului, care a invocat motivul prevăzut în art. 394 alin. 1 lit. a C. pr. pen.

La termenul din 23 octombrie 2001 petiţionarul, prin apărător, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 312/1945, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia  I penală, a trimis cauza Curţii Supreme de Justiţie pentru a soluţiona excepţia, suspendând judecata cererii de revizuire.

Acest mod de a proceda al instanţei sesizate cu soluţionarea cererii de revizuire nu este cel legal.

În conformitate cu prevederile art. 403 alin. 1 C. pr. pen., instanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă cererea este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.

Potrivit art. 404, art. 405 şi următoarele, în cazul admiterii în principiu, rejudecarea se face potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.

În sfârşit, conform art. 407 din acelaşi cod, sentinţele instanţei de revizuire sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea.

Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de recurs, judecă în baza art. 29 pct. 2 lit. a C. pr. pen. recursurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel.

Potrivit art. 144 din Constituţia României şi art. 12 şi 13 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, această autoritate de jurisdicţie constituţională nu are competenţa să examineze concordanţa legilor anterioare cu prevederile constituţionale existente la data adoptării lor şi nici să verifice modul în care au fost aplicate unele reglementări anterioare, ci este chemată să verifice conformitatea legilor în vigoare cu actuala Constituţie.

Aceasta înseamnă că instanţa judecătorească, soluţionând conflictul de drept penal dedus judecăţii, inclusiv într-o  cale extraordinară de atac cum este revizuirea, este îndreptăţită să hotărască asupra unor excepţii de neconstituţionalitate de felul celei invocate de petiţionar, de care depinde soluţionarea cauzei.

Prin urmare, potrivit dispoziţiilor menţionate, Curtea Supremă de Justiţie nu poate fi sesizată decât cu judecarea unui recurs împotriva soluţiei dată revizuirii conform art. 407 C. pr. pen., ea neavând în cadrul competenţei materiale prevăzută de lege pe aceea de a se pronunţa asupra unei excepţii de neconstituţionalitate invocată în cadrul unui proces penal pendinte la curtea de apel.

Este adevărat că, anterior, sub incidenţa unor acte legislative care nu mai sunt în vigoare (art. 103 al Constituţiei României din 1923 şi art. 29 din Legea nr. 144/1925 cu modificările ulterioare), Curtea de Casaţie avea competenţa exclusivă a examinării unor excepţii de neconstituţionalitate, însă această competenţă nu se regăseşte în dispoziţiile Legii nr. 56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie, în vigoare în prezent şi nici în normele actuale de procedură penală ce vizează activitatea instanţei supreme.

Faţă de considerentele ce preced, Curtea a constatat că a fost greşit sesizată, motiv pentru care cauza a fost trimisă pentru continuarea judecăţii la Curtea de Apel Bucureşti.

C.S.J., S. pen., Încheierea nr.678 din 6 februarie 2002

Notă: Practica în Culegerea de decizii şi hotărâri 1992 – 1993, R. A. „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1994; C.D.H. 1994, M.Of. 1995 şi C.D.H. 1995, M.Of. 1996. Sinteză a practicii C.C. în materia controlului constituţionalităţii şi consideraţii de lege ferenda, repere cu valoare doctrinară în I.Deleanu, Justiţia constituţională, Lumina Lex, Bucureşti, 1995.

– V.C. Ivan, „Pro lege” nr. 2/1996, p.184.

– A. Ungureanu, 9/1995, p.58.

– M. Criste, Deciziile interpretative ale Curţii Constituţionale, „Dreptul” nr. 5/1995, 10

– M. Criste I, M.Constantinescu II, Discuţii referitoare la concordanţa art. 23 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale cu dispoziţiile Constituţiei României, „Dreptul” nr. 8/1995, 20

– M. Criste I, M.Constantinescu II, Discuţii cu privire la deciziile Curţii Constituţionale de interpretare conformă şi consecinţele acestora asupra controlului de constituţionalitate, „Dreptul” nr. 10-11/1995, p. 37

– T.Drăganu, Efectele juridice ale hotărârilor şi deciziilor Curţii Constituţionale, „Rev. dr.comercial”, nr. 13/1999, p. 38, respectiv 29

– V.Pătulea, Întinderea efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, „Dreptul” nr. 9/1990, p. 26

– Curtea Constituţională nu abrogă, nu modifică prin legea penală, ci constată neconstituţionalitatea (V. Papadopol, notă la CAB,S.pen., dec. nr. 721/1998, Culegere, p. 40

– M. Constantinescu, R. Mareş, Neretroactivitatea legii, „Dreptul” nr. 11/1999, p. 82.

– Adrian Ştefan Tulbure, Excepţia de neconstituţionalitate în procesul penal, „Pro lege” nr. 3/2000, p. 10

– Ion Deleanu, Delegarea legislativă – ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, „Dreptul” nr. 9/2000, p. 9

– Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, decizia nr. 241 din 20 martie 2000, cu notă de Mihai Constantinescu şi Cornel Popa, Încheiere de sesizare a Curţii Constituţionale de către o instanţă judecătorească în urma invocării unei excepţii de neconstituţionalitate. Declararea unui recurs împotriva unei atare încheieri. Problema admisibilităţii exercitării, în cazul dat, a unei căi ordinare de atac, „Dreptul” nr. 12/2000, p. 106

(APLICAREA DIFERITĂ A LEGII)

În măsura în care deciziile Curtea Constituţională nu ar produce efecte erga omnes, s-ar putea ajunge la situaţia inacceptabilă ca una şi aceeaşi dispoziţie legală – a cărei neconstituţionalitate a fost constatată printr-o decizie anterioară – să nu se aplice în procesul în cadrul căruia excepţia a fost  ridicată, dar, pe de altă parte, să se aplice nestingherit în orice alt proces sau în orice altă împrejurare, în care nu se pune problema unui proces în faţa unei instanţe judecătoreşti. Asemenea consecinţe ar fi contrare principiului egalităţii cetăţeanului în faţa legii şi a autorităţilor publice (art. 16 Constituţie).

Curtea Constituţională,dec. nr. 98/2001, M.Of. nr. 256 din 18 mai 2001

Notă: – Problema contenciosului constituţional: faptul că nu asigură controlul interpretării conforme cu Constituţia.

– Interpretare conformă: atunci când o normă internă este susceptibilă de mai multe interpretări dintre care unele contravin Constituţiei, este obligatoriu să se aleagă acea interpretare care este în conformitate cu Constituţia.

– Curtea Constituţională s-a  pronunţat în repetate rânduri că atribuţiile sale se limitează la controlul conformităţii textului de lege ca atare cu Constituţia. Ea a susţinut ideea potrivit căreia competenţa interpretării legilor aparţine în exclusivitate instanţelor de drept comun şi, prin urmare, ea nu poate declara neconstituţional modul de interpretare sau aplicare a unei legi (L. Bojin, Fl. Ciopec, Judecătorul român şi dreptul comunitar în „Conceptul românesc privind viitorul U.E.”, Polirom, 2001, p. 429).

– Dispozitivul hotărârilor Curtea Constituţională nu conţine interpretări.

– Analiza efectelor, Explicarea textelor nu reprezintă o interpretare (contra L. Bojini, Fl. Ciopec, p. 430; autorii admit totuşi existenţa unei lacune constituţionale, p. 430, privind organizarea controlului interpretărilor).

Cu privire la competenţa Curtea Constituţională de a se pronunţa asupra constituţionalităţii instrucţiunilor emise de ministere, este de menţionat că, prin deciziile nr. 37/1993, nr. 5/1994 şi 89/1994, definitive, publicate în M.Of. nr. 215/1 sept. 1993, nr. 63 din 10 martie 1994 şi, respectiv, nr. 328 din 28 noiembrie 1994, Curtea a stabilit că nu intră în competenţa sa verificarea constituţionalităţii actelor normative şi a celor individuale ale Guvernului, ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale sau, după caz, locale, asupra legalităţii acestora urmând să se pronunţe instanţele judecătoreşti.

Curtea Constituţională dec. nr. 120 din 21 noiembrie 1995, M.Of. nr. 27/6.02.1996

Vezi: Arestare; Acte premergătoare; Străini.

CURTEA DE CONTURI

Notă: – Organ de jurisdicţie administrativă. În acest sens: Curtea Constituţională, dec. nr. II, /1995, plen, M.Of. 47/1995; dec. nr. 64/1994, în M.Of. nr. 222/1994.

– Eugen Ghiţă, Licuţa Petria, În legătură cu exercitarea şi susţinerea recursului la instanţele judecătoreşti împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele Curţii de Conturi, „Dreptul” nr. 9/2000, p. 68

– Liviu Căpraru, Maria Stroe, Înţelesul expresiei „persoană interpusă” prevăzută de art. 107 alin. 4 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României, „Dreptul” nr. 9/2000, 48

– Efecte erga omnes: Curtea Constituţionalădec. nr. 129/1994, M.Of. nr. 10/1995; plen, dec. nr. 1/1995, M.Of. 16/1995.

– Jurisdicţie specială judiciară la N.Cochinescu, Natura juridică a Curţii de Conturi, „Dreptul” nr. 6/1995, p. 48.

– Recomandări ale Preşedinţilor Instituţiilor Supreme de Audit (S.A.I.) din ţările Centrale şi Est-Europene privind funcţionarea Instituţiei Supreme de Audit în contextul integrării europene, Praga, octombrie 1999, Curtea de Conturi a României, „Revista de audit financiar” nr. 1/1999, p.7

– Rolul activ al Instituţiilor Supreme de Audit (S.A.I.) din ţările Europei centrale şi de Est în cadrul adoptării şi Aplicării „acquis” comunitar, raport final, Curtea de Conturi a României, „Revista de audit financiar” nr. 1/1999, p.67

– Dr. Frantz Fielder, secretar general INTOSAI, Rolul şi importanţa INTOSAI în cooperarea dintre SAI şi în procesul dezvoltării activităţii de audit, Curtea de Conturi a României, „Revista de audit financiar” nr. 1/1999, p. 79

– Dr. Ioan Condor, Doina Drăniceanu, Consideraţii generale privind mecanismul Uniunii Europene de edificare instituţională – TWINNING, Curtea de Conturi a României, „Revista de audit financiar” nr. 1/1999, p.107