DELAPIDARE

DELAPIDARE

Art. 223 C. pen. a fost abrogat parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţă, acesta urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

Curtea Constituţională, dec. nr. 32 din 26 mai 1993, M. Of. nr. 126 din 23 mai 1994

Constată că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 32 din 26 mai 1993, rămasă definitivă prin decizia Curţii Constituţionale nr. 14 din 8 martie 1994, art. 223 C. pen. este abrogat parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinţă, urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

Curtea Constituţională, dec. nr. 17 din 8 martie 1994, M. Of. nr. 126 din 23 mai 1994

Notă: – Obligarea la restituirea sumei însuşite şi la plata dobânzii legale, casier, D. Ciuncan, în „Dreptul” nr. 1/1991, p. 60.

– D. Ciuncan, Funcţionarul ca subiect al delapidării şi gestiunii frauduloase, „Pro lege” nr. 4/1997, p. 24.

– I. Dumitru Subiect activ, funcţionar, „Dreptul”nr.12/1997,87.

– H. Diaconescu, Criterii de diferenţiere între infracţiunile de gestiune frauduloasă şi delapidare, „Dreptul” nr. 11/1998, p. 80

– C. Vizitiu, Delapidarea, Lumina Lex, Bucureşti,, 2001

Vezi şi: Curtea Constituţională dec.pen.1/1993

(DELAPIDARE. AVUT PUBLIC)

Avutul public are ca obiect doar bunurile exclusive (135 Constituţie). Aşa fiind, însuşirea din gestiunea S.C. Dacia constituie gestiune frauduloasă,

1/1994, în Crişu, Repertoriu, II, p.138

(DELAPIDARE. 223 ALIN. 1. SUSTRAGEREA DE CĂTRE FACTORUL POŞTAL A UNOR SUME DESTINATE PLĂŢII PENSIILOR NU CONSTITUIE ABUZ ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR)

2344 din 24 octombrie 1996 în „Pro lege” nr. 3/1997, 174

Notă: – D. Ciuncan, D-tru Miturad, Delapidare. Casier remizier. Obligarea la restituirea sumei însuşite şi la plata dobânzii legale, de la data comiterii faptei, „Dreptul” nr. 1/1991, p. 60

– I. Amarie, Încadrarea juridică a faptei administratorului asociaţiei de locatari sau asociaţiei de proprietari de a sustrage bani din gestiune, „Dreptul” nr. 3/1999, p. 132

– Delapidarea/abuz încredere, furt, vezi Nota V. Papadopol în CAB, Culegere pe anul 1997, p. 144-146

– G.Potrivitu, Comparaţie 215¹ C. pen./art. 266 pct. 2 din L. nr. 31/1990, „Dreptul” nr. 8/1999, p. 69

– I. Dumitru, Stabilirea legii mai favorabile pentru faptele de ~ săvârşite până la data intrării în vigoare a Legii nr. 140/1996, „Dreptul” nr. 3/1998, 103.

– G. Potrivitu, Despre calitatea de subiect activ al infracţiunii de delapidare, prevăzută în art. 215¹ C. pen., „Dreptul” nr. 8/1999, 99

– Nu există nici un temei pentru a se distinge între Plusurile obţinute prin mijloace frauduloase şi altele. Plusurile în gestiune, indiferent de modul de creare, fac parte din gestiune, trebuie incluse în evidenţe pentru a servi la despăgubirea persoanelor prejudiciate. Însuşirea Plusurilor este delapidare.

Abuzul în serviciu contra intereselor personale are caracter subsidiar, numai dacă fapta nu este incriminată prin altă dispoziţie (chiar ca tentativă).

V. Papadopol, Notă, la CAB, S.pen., dec. nr. 1187/1998 (care a reţinut 215¹, 246) în CAB, Culegere 1998, Ed.All Beck, 1999, p.2;

În acelaşi sens, C.S.J., S.pen., dec. nr. 1694/1992, „Dreptul” nr. 8/1993, p.89; plen în ”Dreptul” nr. 11/1967, C. D., p.343; G. Antoniu, Practică, vol. V, p.234

– I. Amarie, Încadrarea juridică a faptei administratorului asociaţiei de locatari sau asociaţiei de proprietari de a sustrage bani din gestiune, „Pro lege” nr. 2/1999, p.77

(GESTIUNE FRAUDULOASĂ. DELAPIDARE. DEOSEBIRI)

Calitatea de funcţionar cu atribuţii de gestiune.

1005/1998, în „Pro lege” nr. 4/1999, 66 şi în Bul.jud., p.453

(GESTIUNE FRAUDULOASĂ. DELAPIDARE. DEOSEBIRI)

Însuşirea de sume de bani sau alte bunuri aparţinând avutului public, de către funcţionarul care le gestionează sau administrează, constituie infracţiunea de delapidare, iar nu de gestiune frauduloasă, în cazul căreia nu este necesar ca bunul să facă parte din avutul public iar subiectul activ al infracţiunii să fie funcţionar.

1080 din 27 aprilie 1998 în „Pro lege” nr. 4/1999, 67 şi în Bul. jud., p.454

Însuşirea pensiilor din bugetul asigurărilor sociale pe anul 1995 este delapidare, nu gestiune frauduloasă pentru că sumele aparţin avutului public

1080/1998 în „R.D.P.” nr. 2/2001,p.173,174

Notă: – Emilia Catană-Găitan, Delapidare sau abuz de încredere, „R.D.P.” nr. 4/2000, p. 125

– Gheorghe Vizitiu, Delapidarea (Art.215¹ C.pen.), PCA Suceava, Bul. 2/2000, p. 23

– Gheorghe Voinea, Subiectul activ al infracţiunii de delapidare, „R.D.P.” 4/2000, p. 120

– Victor Nicolcescu, Delapidarea şi gestiunea frauduloasă. Asemănări şi deosebiri, „Pro lege” nr. 4/2000, p. 99

– Gh.Mateuţ, Delapidare.Delimitări, „R.D.P.” nr. 4/2001, p. 38

(GESTIUNE FRAUDULOASĂ. DELAPIDARE. FACTOR POSTAL)

Însuşirea de către factorul poştal, a unor sume de bani reprezentând pensii şi late drepturi băneşti pe care trebuia să la achite destinatarilor constituie infracţiunea prevăzută în art. 215 1 C.pen., iar nu aceea din art. 214 C.pen.

2762 din 15 iunie 2000, în Bul. jud., p.288

(DELAPIDARE. FALS INTELECTUAL. FALS MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI. PLATA TVA. DOBÂNDA LEGALĂ. LIMITA SESIZĂRII)

Prin sentinţa penală nr. 40 din 6 martie 2002, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpatului M.V.C., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

– delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 215¹ alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215¹ alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

– fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de un an închisoare;

– fals material în înscrisuri oficiale prevăzută şi pedepsită de art. 288 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de un an închisoare;

-uz de fals prevăzută şi pedepsită de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile, Direcţia de Telecomunicaţii Suceava, suma de 332.230.542 lei despăgubiri civile, urmând a fi actualizată începând cu luna iunie 1999, până la achitarea debitului.

În fapt, inculpatul a îndeplinit din anul 1991 funcţia de magazioner-gestionar la Depozitul de materiale Scheia al Direcţiei de Telecomunicaţii Suceava; profitând de această funcţie, inculpatul şi-a însuşit din gestiune un număr de 2291 aparate telefonice, pe care le-a vândut unor persoane necunoscute, iar banii încasaţi i-a folosit în interes personal.

Pentru a acoperi lipsa în gestiune, inculpatul a întocmit avize de expediţie false şi a modificat, prin adăugire, bonurile de consum.

În urma unei verificări în gestiune efectuată în perioada 8-30 septembrie 1999 s-a constatat lipsa unor aparate telefonice şi cabluri în valoare de 332.230.542 lei.

Vinovăţia inculpatului a fost stabilită în baza următoarelor probe: proces-verbal de verificare gestionară, raport de expertiză contabilă, actele falsificate, declaraţiile martorilor, coroborate cu recunoaşterea săvârşirii faptelor de către autorul lor.

Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, partea civilă Direcţia de Telecomunicaţii Suceava şi inculpatul.

Partea civilă, susţinând că prejudiciul real este de 4.151.425.472 lei, a solicitat obligarea la plata acestei sume.

Prin decizia penală nr. 142 din 22 aprilie 2002, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, desfiinţând în parte sentinţa apelată, în sensul că a înlăturat aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal cu privire la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă Direcţia de Telecomunicaţii Suceava şi de inculpatul M. V.

Recurenta parte civilă a solicitat actualizarea prejudiciului la suma de 4.151.425.472 lei.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul formulat de partea civilă urmează a fi admis pentru alt motiv decât cel formulat de partea civilă, şi anume omisiunea instanţei de a obliga pe inculpat la plata TVA-ului calculat la prejudiciul de 332.235.542 lei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Solicitarea părţii civile în sensul actualizării prejudiciului la suma de 4.151.425.472 lei urmează a fi respinsă întrucât, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză contabilă, rechizitoriul întocmit a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, reţinând ca valoare a prejudiciului creat suma de 332.230.520 lei, instanţa de fond judecând în limita sesizării.

Decizia nr. 806 din 18 februarie 2003 (Dosar nr. 2422/2002), aflată pe site-ul www.scj.ro