EVAZIUNE FISCALĂ

EVAZIUNE FISCALĂ

(NEEVIDENŢIEREA PRIN ACTE CONTABILE A VENITURILOR REALIZATE. NEDECLARAREA VENITURILOR IMPOZABILE)

Fapta de a nu înregistra în actele contabile veniturile realizate, dacă a avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului se încadrează în art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar nu în art. 12 al aceleiaşi legi, care se referă la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile.

Prin sentinţa penală nr.133 din 6 iulie 1998 Judecătoria Chişinău Criş a condamnat pe inculpatul D.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 din Legea nr. 87/1994 şi de fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.

Instanţa a reţinut că, în calitate de administrator la SC. „Fidessa” Pilu, în perioada 1994-1997, inculpatul nu a evidenţiat prin acte contabile toate veniturile realizate şi în acest mod nu s-a plătit impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată şi contribuţiile de asigurări, în valoare totală de 132.884.152 de lei.

Tribunalul Arad, prin decizia penală nr.1083 din 28 septembrie 1998 şi Curtea de Apel Timişoara, prin decizia penală nr. 139/R din 4 februarie 1999, au respins apelul şi recursul inculpatului.

Recursul în anulare declarat în cauză pentru greşita încadrare juridică a faptei de evaziune fiscală este fondat.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 87/1994, constituie infracţiune fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate, ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare diminuarea impozitului, taxei şi a contribuţiei.

În cauză, din actul de control financiar rezultă că, în perioada ianuarie 1996 – martie 1997, inculpatul nu a înregistrat contabil venituri realizate în sumă de 440.819.222 de lei, ceea ce a avut drept urmare neplata impozitului şi taxei, prin aceste manopere frauduloase prejudiciindu-se bugetul statului cu suma de 132.884.152 de lei.

Ca atare, această faptă a inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, text în baza căruia, în urma admiterii recursului în anulare, va fi condamnat.

1730 din 19 aprilie 2000 – 4/2001, p. 134

(EVAZIUNE FISCALĂ. FALS. UZ DE FALS)

Prin sentinţa penală nr. 302 din 12 octombrie 1998, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpaţii D.N. şi G.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, respectiv a complicităţii la această infracţiune, de fals intelectual prevăzută de art. 289 şi de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Instanţa a reţinut că inculpatul D.N., asociat unic, şi G.M. casieră la S.C. Auto Kansas din Constanţa, au falsificat facturile privind vânzarea unui număr de 14 autoturisme şi au contabilizat facturile falsificate, pentru a nu plăti impozitul şi taxele datorate.

Autoturismele au fost achiziţionate în 1995 la preţul de 4.000 lei echivalent/dolar şi vândute în 1996 la preţul de 7.700 lei echivalent/dolar, ca urmare a deprecierii leului. În facturi s-a trecut preţul de achiziţionare al autoturismelor, iar nu cel real de vânzare, pe această cale în actele contabile evidenţiindu-se un beneficiu mai mic decât cel realizat, cu urmarea unei pagube de 340 milioane de lei cauzate bugetului.

Prin decizia penală nr. 259 din 29 octombrie 1999, Curtea de Apel Constanţa a menţinut condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate.

Recursurile declarate de procuror şi de inculpaţi sunt fondate în ce priveşte încadrarea juridică a faptelor.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 87/1994, fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei şi a contribuţiei, constituie infracţiunea de evaziune fiscală.

Falsificarea documentelor contabile, prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare realităţii şi folosirea acestora pentru a produce consecinţe juridice, şi anume diminuarea beneficiului firmei, cu urmarea neplăţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate conform legii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, respectiv de complicitate la această infracţiune, iar nu şi pe cele ale infracţiunilor de fals şi uz de fals, care intră în latura obiectivă a evaziunii fiscale.

În consecinţă, urmează a se admite recursurile declarate în cauză şi a se dispune schimbarea încadrării juridice în sensul arătat.

3665 din 28 septembrie 2000

(EVAZIUNE FISCALĂ. FALS. UZ DE FALS)

Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, prin sentinţa nr. 16 din 15 februarie 1998, a condamnat pe inculpaţi, între altele, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi de fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.

Instanţa a reţinut, în esenţă, că în perioada iunie – decembrie 1994, prin întocmirea documentelor contabile primare în mod necorespunzător, inculpaţii au diminuat accizele datorate bugetului de stat cu suma de 136.259.081 de lei.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin decizia nr. 689 din 22 decembrie 1998, a menţinut condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile menţionate.

Recursul inculpaţilor, referitor la încadrarea juridică dată faptelor, este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 82/1991, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform art. 289 C. pen., efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil.

Totodată, prin dispoziţiile cuprinse în art. 1 din Legea nr. 87/1994, se defineşte fapta de evaziune fiscală ca fiind sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, iar aceste mijloace menţionate în art. 9 – 16, constituie modalităţile normative ale săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

În raport cu datele speţei, constituie infracţiune de evaziune fiscală, conform art. 13 din lege, fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei şi a contribuţiei.

Or, faptele încriminate prin art. 40 din Legea nr. 82/1991 sunt cuprinse în infracţiunea complexă de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

În conţinutul constitutiv al infracţiunii de evaziune fiscală se cuprinde şi uzul de fals, neevidenţierea prin acte contabile a veniturilor realizate având ca urmare consecinţe juridice, şi anume diminuarea impozitului datorat statului.

În consecinţă, recursurile urmează a fi admise şi a se schimba încadrarea juridică a faptelor într-o singură infracţiune prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

4028 din 19 octombrie 2000

(EVAZIUNE FISCALĂ. FALS. LEGE PENALĂ MAI FAVORABILĂ)

Efectuarea, cu ştiinţă, de înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor şi cheltuielilor, săvârşită în septembrie 1994 şi judecată în octombrie 1995, nu se sancţionează potrivit art. 40 din Legea nr. 82/1991, ca infracţiune de fals intelectual, raportat la art. 289 C. pen., cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, ci potrivit art. 13 din Legea nr. 87/1994 publicată la 24 octombrie 1994 şi intrată în vigoare la 23 noiembrie 1994, ca evaziune fiscală, cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă de la 1 la 10 milioane lei.

Prin sentinţa penală nr. 1818 din 18 octombrie 1995 a Judecătoriei Slobozia, rămasă definitivă prin neapelare, inculpata D.A. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen..

Instanţa a reţinut că inculpata, asociată la o societate comercială, nu a înscris, în perioada iulie-septembrie 1994, 5 facturi în evidenţele contabile, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului datorat, în sumă de 188.077 lei.

Or, între data săvârşirii faptei şi până la judecarea definitivă a cauzei intervenind o lege care prevede aceleaşi limite ale pedepsei închisorii, ca şi legea anterioară, dar alternativ cu pedeapsa amenzii, legea nouă este mai favorabilă şi ca atare, este aplicabilă conform prevederilor art. 13 C. pen..

2427 din 1 noiembrie 1996, în D.C.S.J.

(EVAZIUNE FISCALĂ. NEDECLARAREA VENITURILOR OBŢINUTE ÎN URMA ÎNCHIRIERII UNUI IMOBIL)

Neplata impozitului pe venitul obţinut din închirierea unui imobil constituie infracţiunea de evaziune fiscală.

C.A.Timişoara, dec.pen., nr. 229 din 15 martie 2001

Notă: – Tamara Manea, „Dreptul”nr. 8/1995, p. 46;

– Neplata taxelor vamale, V.Paşca „R.D.P.” nr. 1/1996, p. 35; „Dreptul” nr. 4/1996, p.42;

– A. Ungureanu, „R.D.P.” nr. 1/1995, p. 84;

– D. Ciuncan, Consecinţele penale ale neînregistrărilor contabile, „Dreptul” nr. 3/1996, p.65 (fals intelectual dacă nu e diminuarea impozitului). evaziune fiscală = infracţiune complexă

În sens contrar, C.S.J., s.p., dec. nr. 2245/1997, Bul.jud., p.349 (infracţiuni în concurs)

– Tamara Manea, Sinteză de practică judiciară în legătură cu Legea evaziunii fiscale, „Dreptul” nr. 4/1999, p.120

– G. Paraschiv, „R.D.P.” nr. 4/1996, p. 40.

– D. Arcer, 1/1997, 61

– V. Păvăleanu, Sustragere de la operaţii de vămuire, „Dreptul” nr. 2/1997,96.

– Neînregistrarea facturilor, V.A. Bosu, „Dreptul” nr. 4/1997,66.

– Nicolae Hoanţă, Evaziunea fiscală, Tribuna economică, Bucuresti1997.

– I.Condor, Drept fiscal şi financiar, Tribuna economică, Bucuresti1996, p.166 şi urm.

– F. Nicoară, din Practica Aplicării legislaţiei ec.-fin. 2/1997,183.

– V.A. Bosu, „Dreptul” nr. 4 şi 9/1997, p. 66.

– Gh. Vizitiu, Urmărirea penală în cauze complexe privind evaziunea fiscală, „Pro lege” 2/1999, p. 207

– C.S.J., s.cont.adm., d. 259/1997, „Pro lege” nr. 1/1998, 110 – 111 (utilizarea creditelor bancare pentru producţia altor societăţi).

– I. Dumitru, Aplicarea în timp a normelor civile, administrate sau de drept financiar, complementare celor penale prevăzute în Legea nr. 87/1994, „Dreptul” nr. 12/1998, 127; un alt punct de vedere la

– D. Ciuncan, în „Pro lege” nr. 2/1999, p. 66

– Alexandra Sinc, Neînregistrarea în contabilitate a unor venituri, CAB, Bij 2/1998, p. 56

– Aura Constantinescu, Deosebi ri între art. 11-13 din L.87/1997, PCAB, Bij 2/1998, p. 91

– Alina Dinu, Evaziune fiscală, PCAB, Bij 2/1998, p. 96

– Eugen Anton, Consumarea infracţiunilor art. 12 şi 13, PCAB Bij 2/1999, p. 121

– Mihai Betelic, Neînregistrarea facturilor de achiziţionare, PCAB, Bij, 2/1998, p. 132

– Ioana Olaru, Declararea unui preţ nereal notarului, „Dreptul” nr. 6/1999, p. 80

– T. Teodorescu, Aplicarea art. 12 L. nr. 87/1994 cămătarilor şi declaraţiilor în faţa notarului „Dreptul” nr. 6/1999, p. 91

– V. Paşca, Eroare regretabilă sau exces de putere legislativă, „Dreptul” nr. 6/1999, p. 99

– N. Conea, Infracţiunea reglementată în art. 4 din H.G.nr.108/1998, „Dreptul” nr. 12/1998, p. 124

– Anca Jurma, Evaziune fiscală. Comparaţie între infracţiunea prevăzută în art. 13 din Legea nr.87/1994 şi contravenţia prevăzută în art. 17 lit. b) din aceeaşi lege, „Pro lege” nr. 3/1999, 35.

– Anca Jurma, Evaziunea fiscală, „R.D.P.” nr. 1/2000, p.88

– Diferenţa dintre infracţiunea prevăzută în art. 11 şi contravenţia din art. 17 alin. 1 it. k din Legea nr.87/1994 constă în neplata pentru activităţi autorizate, comparativ cu sustragerea pentru activităţi neautorizate legal, similar cu nesancţionarea furtului de valută din portmoneu.

Postul „Erori şi omisiuni” a adus un sold net pozitiv în primele 9 luni ale anului 1999 care reprezintă 80% din valoarea soldului negativ al contului curent extern.

B.N.R. cit.apud I.Şerbănescu, Cu stângu’n dreptu’, în „22” nr. 51/21-27 decembrie 1999.

– Gheorghe Vizitiu, O metodă de evaziune fiscală realizată prin mecanismul unui aşa-zis contract de colaborare, „Dreptul” nr. 4/2000, p.127

– Ioan Constantin Gliga, Infracţiuni şi contravenţii în Legea nr. 87/1994, „R.D.P.” nr. 2/2000, 51

– Gheorghe Vizitiu, Evaziunea fiscală, „R.D.P.” 2/2000, p. 86

– Gheorghe Vizitiu, Un caz de retroactivitate a legii penale în materia evaziunii fiscale, „Dreptul” nr. 5/2000, p. 84

– D. Ciuncan, Un punct de vedere asupra incriminării evaziunii fiscale prin neplata accizelor la alcool, potrivit Legii nr. 42/1993, republicate şi ulterior abrogate prin O.G. 82/1997, „Pro lege” nr. 2/1999, p. 66

(EVAZIUNE. DESPĂGUBIRI)

În cazul condamnării pentru evaziune fiscală, cuantumul despăgubirii este cel stabilit prin expertiză şi nu stabilit prin actul de control al organelor fiscale.

Jud.Bistriţa, sent.pen.1739/1998, nepublicată, cu notă aprobată V.Pătulea (II) şi o notă contrară C.Oltean (I), în „Dreptul” nr. 11/1999, p.132

Notă: Alexandru Coroianu, Consideraţii în legătură cu aplicarea prevederilor articolului 19 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, „Dreptul” nr. 11/2000, p. 19

– G. Vizitiu, Probleme teoretice şi practice privind infracţiunile de evaziune fiscală, BIJ Suceava, 2/2001, p. 49

– G.Vizitiu, Asemănări şi deosebiri între infracţiunea de evaziune fiscală şi alte infracţiuni, BIJ Suceava, 2/2001, p. 63

– G. Vizitiu, Infracţiunile de evaziune fiscală, BIJ Suceava, 2/2001, p. 19

– D. Deac, Evaziunea fiscală prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale şi contravenţia prevăzută de art. 17 lit. k din acelaţi act normativ, „Dreptul”nr. 7/2001.

Spre deosebire de regimul Aplicat veniturilor pe profitul comercial, legea impozitului pe venitul global nu operează deduceri din salariu constând în costul real al forţei de muncă, care include şi avantajele în natură sau alte costuri.

Nicolae Dună, dir. Departamentului Doctrină Fiscală din Compania de consultanţă KPMG România, conferinţa de presă „Noile reguli de impozitare a veniturilor persoanelor fizice”, 1 octombrie 2001, în „Adevărul” 2 octombrie 2001.

(EVAZIUNE FISCALĂ.

NEEVIDENŢIEREA PRIN ACTE CONTABILE A VENITURILOR REALIZATE. NEDECLARAREA VENITURILOR IMPOZABILE.)

Fapta de a nu înregistra în actele contabile veniturile realizate, dacă a avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului se încadrează în art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar nu în art. 12 al aceleiaşi legi, care se referă la sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile.

1730 din 19 aprilie 2000-4/2001, 134

Notă: Principiul legii speciale

– Ceea ce a prevalat în reglementarea contrabandei a fost combaterea evaziunii fiscale săvârşită prin sustragerea de la regimul taxelor vamale cuvenite statului.

Nerespectarea reglementărilor fiscale vamale se sancţionează prin C.vamal (art. 72 C.vamal). În acelaşi sens A.Ungureanu, A.Ciopraga, Dispoziţii penale din legi speciale vol. III, p. 188; V. Păvăleanu, „Dreptul” nr. 2/1997, 96; în sens contrar V. Paşca în „Dreptul” nr. 4/1996, p.43.

(EVAZIUNE FISCALĂ)

Infracţiunea de evaziune fiscală, în forma prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, nu se poate comite decât cu intenţie directă, condiţie care în speţă este îndeplinită.

Inculpatul T.S. a fost condamnat pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, reţinându-se că în calitatea sa de administrator al S.C. „VASOREX” SRL Prejmer, nu a evidenţiat un profit impozabil de 226.395 lei prin neînregistrarea unei cantităţi de peşte achiziţionată de el de la furnizor.

Din probele administrate în cauză rezultă neîndoielnic că cel în cauză a omis în mod voit să evidenţieze în actele contabile cantitatea respectivă de peşte achiziţionată, ceea ce a avut ca urmare diminuarea profitului impozabil, cum corect au reţinut instanţele de fond şi apel.

C.A.Braşov, dec.pen.nr. 291/R din 13 noiembrie 1996

(EVAZIUNE FISCALĂ. ÎNŞELĂCIUNE. SUSTRAGEREA DE LA PLATA

ACCIZELOR ŞI A TVA)

Fapta de a prezenta, cu ajutorul unor înscrisuri false, acte de comerţ efectuate în ţară drept acte de export, în scopul sustragerii de la plata accizelor şi a TVA, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 12 din Legea nr. 87/1994, iar nu infracţiunea de înşelăciune.

Prin sentinţa penală nr.334 din 21 iulie 2000, Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpatul T.M. între altele, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.pen.

Instanţa a reţinut că inculpatul, consilier managerial la o companie din Iaşi şi patron al unei firme comerciale, pentru a nu plăti accizele şi TVA percepute pentru comerţul intern cu alcool, în septembrie 1998 s-a înţeles cu reprezentanţi ai unor firme din străinătate să încheie cu acestea contracte fictive de export de alcool, în realitate marfa fiind vândută în România.

Pentru a da aparenţă de realitate contractelor, inculpatul a fost favorizat de un funcţionar vamal, de asemenea condamnat în cauză, care confirma fictiv ieşirea din ţară a cisternelor cu alcool.

Prin aceste manopere frauduloase inculpatul a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 581.625.578 de lei, reprezentând accize şi TVA neachitate.

Prin decizia penală nr.278 din 14 mai 2001, Curtea de Apel Craiova, admiţând apelurile declarate de procuror şi de inculpat, a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune prin înlăturarea prevederilor art. 215 alin. 5 C.pen.

Recursurile declarate de procuror şi de inculpat cu privire la încadrarea juridică dată faptelor sunt fondate.

Conform reglementărilor în vigoare, în cazul vânzării de alcool, plata TVA şi accizelor la bugetul statului revine producătorului, iar dacă alcoolul este livrat la export, producătorul este scutit de aceste obligaţii fiscale.

Prin urmare, în cazul în care producătorul livrează alcoolul la piaţa internă, el are calitatea de contribuabil în sensul Legii nr. 87/1994, prin obligaţia de a calcula şi a vira la buget atât TVA cât şi accizele datorate.

Sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, în speţă neîmplinirea obligaţiilor de calculare şi virare la buget a accizelor şi a TVA de către inculpat, producătorul de alcool, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută în art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Ca atare, instanţele au făcut o încadrare juridică greşită a faptelor comise de inculpat, motiv pentru care recursurile au fost admise şi s-a dispus condamnarea inculpatului conform noii încadrări juridice.

2287 din 8 mai 2002

(EVAZIUNE FISCALĂ. SUSTRAGEREA BUNURILOR DE LA VĂMUIRE)

Infracţiunea de evaziune fiscală este fapta contribuabilului de a se sustrage de la plata impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetului. Nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin sustragerea unor bunuri de la operaţiile de vămuire, constituie contravenţie vamală, iar nu infracţiunea de evaziune fiscală.

Instanţa a reţinut că, în luna iulie 1997, inculpata a folosit adeverinţa de repatriere eliberată unui cetăţean al Republicii Moldova şi, prin încheierea fictivă a contractului de vânzare-cumpărare a unui autoturism, s-a sustras de la plata taxelor vamale în sumă de 26.833.735 de lei.

Inculpata, în speţă, nu a săvârşit fapta în calitate de contribuabil, care să fi omis să declare veniturile, ci ca persoană care a urmărit înmatricularea autoturismului, fără plata taxelor vamale, nerespectând reglementările în domeniul vamal.

În acest sens, art. 7 din Legea nr. 87/1994 prevede că nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin sustragerea bunurilor de la operaţiile de vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora, se sancţionează potrivit legii.

În consecinţă, sancţionarea faptelor în domeniul vamal trebuie făcută conform reglementărilor vamale, şi anume cele din Legea nr. 141/1997 (Codul vamal), Hotărârea Guvernului nr. 626/1997 (Regulamentul vamal) şi alte norme legale speciale, potrivit cărora faptele de felul celei săvârşite de inculpată constituie contravenţie.

Reţinându-se că fapta de sustragere de la vămuire a autovehiculului nu este prevăzută de legea penală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C. pr. pen. s-a dispus achitarea inculpatei.

409 din 29 ianuarie 2001

(EVAZIUNE FISCALĂ. ART. 12 ŞI 13 DIN LEGEA NR.  87/1994)

Pentru încadrarea faptei în prevederile art. 12 din Legea nr. 87/1994, se cere ca făptuitorul să nu fi declarat obţinerea unor venituri impozabile, să fi ascuns obiectul sau suma impozabilă.

Dacă obţinerea de venituri impozabile, obiectul şi sursa acestora au fost declarate, dar în actele contabile nu s-au înregistrat veniturile realizate, iar ca urmare nu s-au plătit impozitele datorate, fapta se încadrează în prevederile art. 13 din legea menţionată.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 87/1994, se încriminează sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau sursei impozabile ori taxabile sau efectuarea oricăror altor operaţiuni în acest scop.

Conform art. 13 din Legea nr. 87/1994 este încriminată fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei, sau contribuţiei.

Din examinarea textelor menţionate rezultă că potrivit art. 12 se pedepseşte sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale prin încălcarea obligaţiei legale de a declara veniturile impozabile, iar potrivit art. 13 din lege se pedepseşte încălcarea de către contribuabil a obligaţiei de evidenţiere în acte contabile sau alte acte legale a veniturilor realizate sau a cheltuielilor efectuate pe bază de operaţii reale, dacă prin aceasta s-a cauzat neplata impozitului.

În cauză, inculpatul nu a evidenţiat prin acte contabile veniturile realizate, ceea ce a avut ca rezultat neplata impozitelor în valoare de 12.902.716 lei.

Aşa fiind, instanţele trebuiau să constate că fapta constituie numai infracţiunea prevăzută în art. 13 din Legea nr. 87/1994, iar nu şi cea prevăzută în art. 12 din aceeaşi lege.

611 din 7 februarie 2001

(EVAZIUNE FISCALĂ. CAZ DE NEDEMNITATE DE A EXERCITA PROFESIA DE COMERCIANT. COMUNICARE LA OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI)

Dispozitivul hotărârii de condamnare pentru fapte penale care îl fac pe comerciant nedemn de a exercita această profesie, între care infracţiunea de evaziune fiscală, trebuie să cuprindă dispoziţia de efectuare a înregistrării condamnării în Registrul Comerţului.

În termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, instanţa este obligată să trimită copie legalizată de pe dispozitiv Oficiului registrului comerţului.

Judecătoria Rupea, prin sentinţa penală nr.146 din 18 decembrie 2000, rămasă definitivă prin neapelare, a condamnat pe inculpatul L.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută în art. 11 din Legea nr. 87/1994 şi de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C.pen.

Instanţa a reţinut că, în perioada decembrie 1994 – septembrie 1998, inculpatul, în calitate de asociat unic la o societate comercială nu a plătit impozitele şi taxele datorate statului, ca urmare a neînregistrării în contabilitate a importului unor mărfuri, şi a declarat necorespunzător adevărului, la Circumscripţia Financiară Rupea, că societatea sa comercială nu a desfăşurat în această perioadă nici o activitate, fapte prin care a cauzat o pagubă de 57.204.829 de lei bugetului.

Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită Oficiului registrului comerţului, în termen de 15 zile de la data când au rămas definitive, copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive şi de pe încheierile ce se referă la acte şi menţiuni a căror înregistrare este cerută de lege (alin. 1), iar în aceste încheieri şi hotărâri instanţele vor dispune şi efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului (art. 2).

Între altele, se vor înregistra menţiunile referitoare la hotărârea de condamnare a comerciantului pentru fapte penale care îl fac nedemn de a exercita această profesie (art. 21 lit. g).

În raport cu aceste dispoziţii legale, judecătoria, condamnând pe inculpat pentru infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită în exercitarea profesiei de comerciant, acesta devenind nedemn de a o mai exercita, avea obligaţia să dispună în cuprinsul dispozitivului hotărârii de condamnare şi efectuarea înregistrării acesteia în registrul comerţului.

În consecinţă, recursul în anulare a fost admis, dispunându-se comunicarea deciziei conform considerentelor ce preced.

21 din 8 ianuarie 2002

Notă: Gh. Vizitiu, Evaziunea fiscală, Lumina Lex, Bucureşti, 2001