FALSIFICARE DE MONEDE

FALSIFICARE DE MONEDE. ÎNŞELĂCIUNE. CONCURS

Punerea în circulaţie a monedei străine falsificate, de către o persoană care a cumpărat-o, neştiind că este falsă, constituie infracţiunea de falsificare de monede prevăzută în art. 282 alin. 2 raportat la art. 284 C. pen., în concurs cu infracţiunea de înşelăciune.

2048/19 iulie 19 95 în „Pro lege” nr. 4/1996, p. 111

Notă: Comentată în Rev.dr.com. nr. 11/1996,92.

Idem 787/1994 în „Dreptul” nr. 3/1995, p.92

(falsificarea de monede. punerea ÎN CIRCULAŢIE, ÎNŞELĂCIUNE. CONCURS IDEAL DE INFRACŢIUNI.)

Punerea în circulaţie a unor monede false, prin vânzare, întruneşte elementele constitutive nu numai ale infracţiunii prevăzute în art. 282 alin. 2, ci şi pe cele ale infracţiunii de înşelăciune prevăzute în art. 215 C. pen., deoarece cumpărătorul a fost indus în eroare şi i s-a pricinuit o pagubă, iar inculpatul a urmărit realizarea unui folos material injust. Întrucât acţiunea, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte elementele ambelor infracţiuni, sunt Aplicabile prevederile art. 33 lit. b C. pen. privitoare la concursul ideal de infracţiuni.

367/15 februarie 1996 în „Pro lege” nr. 3/1997, p. 77; Bul.jud., 188

Notă: – T.Teodorescu, Consecinţele penale ale unui cec fără acoperire în total sau în parte, „Dreptul” nr. 10/1998, 99

(FALSIFICARE DE MONEDĂ. DEŢINERE DE VALORI FALSIFICATE. TENTATIVĂ LA INFRACŢIUNEA DE ÎNŞELĂCIUNE.)

Deţinerea de monedă, cu ştiinţă că este falsificată, în vederea punerii în circulaţie, constituie infracţiunea prevăzută în art. 282 alin. 2 C. pen., chiar dacă nu a fost pusă în circulaţie.

Înainte de a încerca să vândă moneda falsificată, făptuitorii nu au comis tentativa la infracţiunea de înşelăciune, deoarece lipseşte actul de punere în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, condiţie prevăzută în art. 20 C. pen.. Sub aspectul acestei infracţiuni, deci, fapta a rămas în faza actelor preparatorii, nesancţionată de lege.

1557 din 20 iunie 1996 în „Pro lege” nr. 4/1997, 125

(FALSIFICARE DE MONEDE SAU DE ALTE VALORI. ÎNŞELĂCIUNE. NU FALS ŞI UZ DE FALS.)

Faptele de a înscrie în cecuri sume fără acoperire în contul bancar şi folosirea lor pentru plata unor mărfuri cumpărate, constituie 3 infracţiuni aflate în concurs, şi anume de falsificare de cecuri prevăzută în art. 282 alin. 1, de punere în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 282 alin. 2 şi de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. 3 C. pen..

646 din 15 martie 1996 în „Pro lege” nr. 4/1997, 107; Bul.jud., 189

(FALSIFICARE DE MONEDE SAU ALTE VALORI. TITLU PENTRU EFECTUAREA PLĂŢILOR. ORDIN DE PLATĂ. DEOSEBIRI)

Ordinul de plată nu constituie titlu pentru efectuarea plăţilor în accepţiunea art. 282 C. pen. deoarece, potrivit Regulamentului Băncii Naţionale a României nr.8 din 19 august 1994, pentru a face plăţi pe baza acestui ordin, fără putere circulatorie în sine, societatea bancară este obligată să îndeplinească anumite operaţiuni fără de care transferul sumei de bani nu se poate realiza. În atare situaţie, fapta de falsificare şi folosire a unui ordin de plată constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 C. pen., iar nu infracţiunile de falsificare de monede sau de alte valori prevăzute de art. 282 alin. 1 şi de art. 282 alin. 2 C. pen.

2839 din 2 august 1999 – 3/2000, 190

(FALSIFICARE DE MONEDE SAU ALTE VALORI. ÎNŞELĂCIUNE. PARTICIPAŢIE IMPROPRIE)

Încredinţarea de către un administrator de societate comercială, fără disponibil în cont, a unei file cec semnată de el, în vederea completării ei cu valoarea mărfii ce urma a fi ridicată de la furnizor, constituie atât participaţie improprie la infracţiunea de falsificare de monede sau de alte valori prevăzute de art. 31 alin. 1 raportat la art. 282 alin. 1 şi 2 C.pen., cât şi participaţia improprie la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 31 alin. 1 raportat la art. 215 alin. 2 şi 3 C.pen., pentru ambele cu aplicarea  art. 13 C.pen., dacă persoana căreia i s-a încredinţat fila CEC a completat-o şi a folosit-o ca instrument de plată.

829 din 5 martie 1999 – 3/2000, 160

(FALSIFICAREA DE MONEDE SAU ALTE VALORI. ÎNŞELĂCIUNE PRIN EMITERE DE CECURI FĂRĂ ACOPERIREA NECESARĂ. DEOSEBIRI. APLICAREA LEGII MAI FAVORABILE)

Activităţile de falsificare de cecuri, încriminată prin art. 282 alin. 1 C.pen., şi de punere a acestora în circulaţie, încriminată prin alineatul 2 al aceluiaşi articol, constituie, în urma modificărilor şi completărilor aduse Codului penal prin Legea nr. 140 din 14 noiembrie 1996, infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 teza I  C.pen., prin care se sancţionează fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există povizia sau acoperirea necesară.

Cum sancţiunea prevăzută pentru infracţiunile de falsificare de monede sau de alte valori şi de punere în circulaţie de valori falsificate, în formele prevăzute la art. 282 alin. 1 şi la alin. 2 C.pen., este mai uşoară decât sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 C.pen., în raport cu prevederile art. 13 C.pen., referitoare la aplicarea legii mai favorabile, faptele de emitere şi de punere în circulaţie de cecuri fără acoperire săvârşite anterior apariţiei Legii nr. 140/1996 trebuie încadrate, după caz, în art. 282 alin. 1 sau în art. 282 alin. 2 C. pen.

1099 din 23 martie 1999 – 3/2000, 188

(FALSIFICAREA DE MONEDE SAU ALTE VALORI. ORDIN DE PLATA)

Ordinul de plată nu are, în sine, putere circulatoriem şi deci nu poate servi, direct, ca mijloc de plată; el nu constituie titlu pentru efectuarea plăţilor în sensul art. 282 C.pen.

4548 din 16 noiembrie 2000

Notă: Potrivit Regulamentului B.N.R. nr.8 din 19 august 1994.

(BILET LA ORDIN)

Biletul la ordin constituie un titlu pentru efectuarea plăţilor şi se încadrează  în categoria valorilor la care se referă art. 282 C.pen.

3309 din 12 septembrie 2000, în Bul.jud.,324

(FALSIFICARE DE VALORI STRĂINE PRIN PUNEREA ACESTORA ÎN CIRCULAŢIE. ÎNŞELĂCIUNE. EXISTENŢA CONCURSULUI.)

Infracţiunea prevăzută în art. 282 alin. 2 C. pen., raportat 284 C. pen. constând în punerea în circulaţie de valori străine falsificate este în esenţă, prin toate elementele sale constitutive, o înşelăciune comisă în legătură cu circulaţia monetară. De aceea, infracţiunea prev. în art. 215 alin. 2 C. pen. nu poate fi reţinută în concurs, nici chiar ideal, ci ea este absorbită în aceasta.

1265 din 22 august 19 91 în „Pro lege” nr. 1/1992, p. 128

Notă: – În acelaşi sens, s.pen.dec. nr. 1913/1989, în Caietele TRIB.SUPR, nr.60

Pentru participaţie improprie, vezi dec. nr. 44/1987 a completului de 7, în C. D., 312

– Fals în înscrisuri – înşelăciune

Trib. Supr., s.p., dec. nr. 486/1984

– Lingouri de aur, la D. Ciuncan, în Dreptul nr. 8/1995, p. 51.

– Dec. C.S.J. nr. 2048/1995- A se vedea analiza ei la D. Ciuncan, Fals de monede. Înşelăciune. Concurs, în „Revista de drept comercial” nr. 11/1996, p.92 şi urm.;

Emiterea de cecuri fără acoperire constituie, numai înşelăciune, şi la C. Sima, Calificarea judiciară a faptei de a emite un cec, „Pro lege” nr. 4/1997, 5;

– Gh.Diaconu, Infracţiunea de falsificare de monede, „R.D.P.” nr. 4/1996, 45; M.Susman, Încadrarea juridică a faptei de a emite un cec fără disponibil, „Dreptul” nr. 9/1997, p. 96;

Titlurile publice trebuie emise de o bancă ori de alte instituţii de credit competent (V. Papadopol, Notă la dec.CAB, S.I pen. nr. 189/A/1997 în Culegere p.112 şi urm.)

– D. Ciuncan, Falsificare de monede, „R.D.P.” nr. 4/1996, p.43.

– Punerea în circulaţie presupune, întotdeauna, înşelarea bunei credinţe a celui căruia I s-a oferit moneda, titlul sau valoarea falsificată presupune ieşirea valorii din mâna ofertantului şi primirea sa de către cel indus în eroare; ea implică o trecere reală a produsului infracţiunii în stăpânirea celui căruia i s-a aflat o schimbare efectivă a detentorului. Până atunci nu se poate vorbi decât de o încercare de punere în circulaţie. Prin urmare, prezentarea la plată cu o monedă falsificată, fără a se reuşi să fie acceptată, deoarece falsul este observat nu constituie o infracţiune consemnată, ci o tentativă (V. Papadopol în Codul penal comentat şi adnotat; vol. II, p.214).

Fapta poate fi privită, eventual, ca o infracţiune consumată de fals în declaraţii.

La uzul de fals este suficientă înfăţişarea, depunerea, prevalarea de un anume înscris.

Folosirea (291) este instantanee.

De asemenea, infracţiunea este consemnată ca deţinere a valorilor falsificate în vederea punerii în circulaţie (varianta 2 la 282 al.2 C.pen.), dacă a existat o îndoială (rea-credinţă) de viciere.

Tentativa la înşelăciune se opreşte la producerea pagubei.

– C. Butiuc, Deţinerea şi punerea în circulaţie a valorilor falsificate, „R.D.P.” nr. 3/1998, 74

Emiterea unui cec fără acoperire nici nu constituie o contrafacere (producere prin imitare), nici o alterare (modificare materială), deci nu este 282, ci 215.

V. Papadopol, Notă în CAB, C.D. .1998, p.125 consideră că iniţial modalitatea era „exclusă faptic” Din 215, acum „nou introdus”. Contra, V.Dongoroz, Noul cod … prezentare comparatică, p.140

(incriminarea este asemănătoare, doar redactarea este mai concisă).

Cecul are numai funcţia de instrument de plată, nu de credit.

St. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed.All, Bucuresti, 1998, p.516

Pentru a fi apreciată ca monedă, titlul trebuie să fi avut anterior putere de circulaţie.

V. Papadopol, Notă, CAB, C.D. .1998, p.125

Contra:

– Incriminarea din 282 alin. 2 are prioritate faţă de 215 (O. Loghin, T. Teodor, Drept penal român, Partea specială, ed.1996, p.467).

Noi apreciem justă afirmaţia la punerea în circulaţie de monede, nu de cecuri (fără valoare circulatorie iniţială; dar un cec fără acoperire poate fi – imediat – falsificat) deci poate fi reţinută – faţă de persoana falsificatorului, falsificarea de monede, art. 282, separat, independent la înşelăciunea prin cecuri prin emiterea unui instrument fără acoperire.