NEGLIJENŢĂ ÎN SERVICIU

NEGLIJENŢĂ ÎN SERVICIU

(BUN PUBLIC)

Dispoziţiile art. 249 C. pen. referitoare la paguba adusă avutului obştesc sunt parţial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţă, acestea urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

C. Const., dec. nr. 18 din 14 martie 1994, M. Of.nr.343 din 12 decembrie 1994; vezi şi dec. nr. 95 din 21 octombrie 1994

(NEGLIJENŢĂ ÎN SERVICIU. AVARIEREA UNUI AUTOVEHICUL. DESPĂGUBIRI)

În cuantum trebuie inclus şi beneficiul nerealizat prin imobilizarea autosanitarei pe timpul reparaţiei.

417 din 10 aprilie 1990 în „Pro lege” nr. 1/1991, p. 74

(NEGLIJENŢĂ ÎN SERVICIU)

Vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane. Art. 410 alin. 1 pct. I, 8 C. pr. pen.

1756 din 16 noiembrie 1994 în „Pro lege” nr. 4/1995, p. 93

Notă: – Jurcă Ilie Virgil, Poliţist care are calitatea de organ de cercetare penală. Neglijenţă în serviciu. Elemente constitutive, „Pro lege” nr. 1/2000, p. 112 şi în „Dreptul” nr. 3/2000, p. 116.

– dr. Gheorghe Mărgărit, Infracţiunea de neglijentă în serviciu în lumina modificărilor aduse Codului penal prin Legea nr. 140/1996, „Pro lege” nr. 2/2001, p.9

Vezi: Infracţiuni de serviciu.

(NEGLIJENŢĂ ÎN SERVICIU. RAPORT DE CAUZALITATE. RĂSPUNDERE CIVILĂ SOLIDARĂ)

Neîndeplinirea corespunzătoare de către funcţionar, timp de un an şi jumătate, a obligaţiei sale de serviciu de a efectua periodic controlul gestiunilor din unitate se află în raport de cauzalitate cu însuşirea banilor de către casierul gestionar care, în cazul unor controale corespunzătoare efectuate la timp, nu ar fi avut posibilitatea să delapideze, în mod repetat şi sistematic, importante sume de bani.

Prejudiciul, în atare situaţie, fiind produs datorită concursului dintre culpa funcţionarului cu atribuţii de control şi fapta delapidatorului, ambii sunt ţinuţi să răspundă solidar pentru acoperirea acestuia.

În fapt, prin sentinţa penală nr. 161 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Galaţi, inculpata P.L. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută în art. 249 alin. 1 C. pen.

Instanţa a reţinut că inculpata, angajată la Staţia C.F. Tecuci, avea ca atribuţii de serviciu să verifice lunar gestiunea staţiei, vărsarea zilnică a numerarului din încasări, întocmirea şi înaintarea conturilor de gestiune şi verificarea inopinată a caselor de bilete.

Neîndeplinindu-şi corespunzător aceste atribuţii, mai ales prin neefectuarea verificărilor lunare a gestiunii casei de bilete, inculpata P.L. a înlesnit păgubirea părţii civile de către casieră, inculpata G.L., care, în perioada 1998-1999, şi-a însuşit din gestiune contravaloarea unui mare număr de bilete de călătorie vândute, în sumă de 121.643.000 de lei; pentru a ascunde delapidarea, a falsificat situaţiile lunare de gestiune pe menţionata perioadă.

Ambele inculpate au fost obligate solidar la plata despăgubirilor.

Prin decizia penală nr. 334/A din 29 iunie 2001, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de inculpată şi a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Inculpata a declarat recurs, susţinând că fapta sa nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, iar obligarea ei solidar cu inculpata G.L. la acoperirea prejudiciului este nejustificată, de vreme ce nu a beneficiat de banii delapidaţi de aceasta.

Recursul este nefondat.

Prin neglijenţa sa, inculpata a contribuit la crearea unui prejudiciu important, în sumă de peste o sută douăzeci de milioane de lei la valoarea din anul 1999, deoarece, prin neîndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor sale de serviciu, a dat posibilitatea casierei să-şi însuşească banii.

Referitor la cea de-a doua critică se constată că în mod corect instanţele au obligat pe inculpate, solidar, la plata prejudiciului; câtă vreme paguba a fost produsă ca urmare a activităţii infracţionale a ambelor inculpate, ele sunt ţinute împreună să răspundă pentru repararea integrală a prejudiciului potrivit regulii solidarităţii.

Pentru motivele menţionate, recursul a fost respins.

2575 din 22 mai 2002, aflată pe site-ul www.scj.ro