În apărarea independenței, imparțialității și a reputației profesionale, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în anul 2022, a soluționat 3 sesizări având ca obiect apărarea reputației profesionale și/sau a independenței și imparțialității judecătorilor. A fost pronunțată o hotărâre de admitere și 2 hotărâri de respingere a sesizării, astfel:
1. Prin Hotărârea nr. 148/18.01.2022, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a hotărât admiterea cererii de apărare a independenței, imparțialității și a reputației profesionale formulate de doamna (…). Verificările efectuate de către Inspecția Judiciară – Direcția de inspecție pentru judecători au fost redate în cuprinsul Raportului nr. 20-4100/2021.
2. Prin Hotărârea nr. 710/01.03.2022, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a hotărât respingerea cererii privind apărarea reputației profesionale formulate de doamnele judecător (…). Cu privire la cererea menționată, a fost întocmit Raportul Direcției de Inspecție pentru judecători nr. 20-3715/2021.
3. Prin Hotărârea nr. 2061/08.09.2022, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, cu unanimitate, a hotărât respingerea cererii de apărare a independenței și reputației profesionale formulate de doamna judecător (…). Cu privire la cererea menționată, a fost întocmit Raportul Direcției de Inspecție pentru judecători nr. 22- 2342/2022.[1]
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, Consiliului Superior al Magistraturii îi revine, prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, precum și a magistraților-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Inspecția Judiciară a anunțat, pe 16 aprilie a. c. , că a trimis Secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii propunerea de suspendare din funcție, până la finalizarea procedurilor disciplinare, a I. A. P. , judecător care soluționează un dosar în curs. [2] „Inspectorii judiciari au apreciat că exercitarea în continuare a funcției de către judecător ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare și ar fi de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției“, se arată în comunicatul Inspecției Judiciare transmis către Agerpres. Inspecția Judiciară anunța, în luna februarie, că s-a sesizat din oficiu și face verificări privind comportamentul magistratului în sala de judecată. [3] În urma informațiilor apărute în spațiul public privind modul de desfășurare a ședinței de judecată din data de 22 februarie la Judecătoria M , Inspecția Judiciară s-a sesizat din oficiu față de judecătorul desemnat să soluționeze un dosar. „Sesizarea din oficiu vizează respectarea obligației de studiere a dosarelor anterior ședinței de judecată (inclusiv din perspectiva prezenței în instituție a judecătorului anterior acestei date), maniera de gestionare a dosarelor și ședințelor de judecată, comportamentul judecătorului în ședințele de judecată ” [4] Este vorba de aprecierea activității unei ședințele de judecată în curs, prin manifestări administrative, și nu prin mijloace procedurale aflate la dispoziția participanților (părți, procuror, chiar conducere a instanței) în dosar.
Consiliul Superior al Magistraturii , Secția pentru Judecători în Materie Disciplinară a stabilit ordinea de zi a ședinței publice din data de 17 aprilie 2024, ora 10:00 în dosar 3/j/2024.
În Secțiunea 4 din Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii[5] sunt arătate atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor
Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește, prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, pentru faptele prevăzute de lege ca abateri disciplinare.
Acțiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârșite de judecători și procurori se exercită de Inspecția Judiciară, prin inspectorul judiciar.
În vederea exercitării acțiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile de către Inspecția Judiciară.( Art. 44)
Inspecția Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. Este mai puțin vorba de opinia publică, media etc.
Aspectele semnalate sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare.
În cazul în care se constată că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar dispune, prin rezoluție, începerea cercetării disciplinare prealabile.( Art. 45)
În cadrul cercetării disciplinare prealabile se stabilesc faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenței sau inexistenței vinovăției. Ascultarea celui în cauză și verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat sunt obligatorii. Refuzul judecătorului sau procurorului cercetat de a face declarații ori de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal și nu împiedică încheierea cercetării. Judecătorul sau procurorul cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării și să solicite probe în apărare. Cercetarea disciplinară prealabilă se desfășoară cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la informațiile clasificate și la protecția datelor cu caracter personal.
Cercetarea disciplinară prealabilă se suspendă atunci când împotriva judecătorului sau procurorului cercetat s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru aceeași faptă.
Acțiunea disciplinară poate fi exercitată de către inspectorul judiciar în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare prealabile, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită.( Art. 47)
După efectuarea cercetării disciplinare prealabile, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef.( Art. 48)
Regulamentul din 16 noiembrie 2023 privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție[6] dispune ca în cadrul verificărilor prealabile, inspectorii pot consulta baze de date, informații și acte din evidențele Inspecției Judiciare ori ale altor autorități, pot solicita, în condițiile legii, inclusiv conducătorilor instanțelor sau parchetelor, orice informații, date și documente și pot face orice verificări pe care le consideră necesare pentru soluționarea lucrării. Inspectorii solicită informațiile necesare cu respectarea principiului confidențialității.
Pe baza solicitării , conducerile instanțelor sau parchetelor efectuează verificările corespunzătoare și transmit Inspecției Judiciare rezultatul acestora, precum și înscrisurile, datele și informațiile care au stat la baza acestora, au fost solicitate de inspector ori sunt apreciate ca relevante, după caz. Transmiterea se face la adresa profesională de poștă electronică a inspectorului solicitant, caz în care documentele se atașează la dosar pe suport optic ori de câte ori este posibil sau prin curier, fax ori, după caz, poștă. Înscrisurile, datele și informațiile obținute în condițiile legii se atașează la dosar pe suport optic ori de câte ori este posibil.( Art. 14)
Articolul 52 din Legea nr. 305/2022 arată că pe durata procedurii disciplinare, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea inspectorului judiciar, poate dispune suspendarea din funcție a magistratului, până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare, dacă exercitarea în continuare a funcției ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției. Hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție se redactează, obligatoriu, la momentul pronunțării și se comunică, de îndată, în scris, judecătorului sau procurorului vizat. Până la data comunicării hotărârii magistratului vizat, aceasta nu produce efecte în ceea ce privește cariera și drepturile acestuia.
Dar o judecată în curs a dosarului nu mai este posibilă. Măsura suspendării poate fi reevaluată oricând pe durata judecării acțiunii disciplinare, până la pronunțarea hotărârii de către secția corespunzătoare.
Într-o anume cauză, așa cum a fost instrumentată în dosarul disciplinar, este vorba de anume manifestările ostile ale judecătorului, șicanatorii, acuzațiile nefondate la adresa președintelui instanței și a conducerii instanțelor ierarhic superioare, întreținerea constantă a tensiunii în relaționare, refuzul de a comunica și colabora în mod direct cu președintele instanței, de a relaționa în condiții de respect și bună-credință cu ceilalți colegi judecători, cu procurorii și cu personalul auxiliar, toate întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b) din Legea nr. 303/2022. Totodată, secția pentru judecători în materie disciplinară a avut în vedere că judecătorul a încălcat dispozițiile și deciziile emise de președintele instanței în considerarea atribuțiilor stabilite prin lege și regulamente, refuzând, în mod explicit sau implicit, să își îndeplinească atribuțiile care îi reveneau și contestând măsurile manageriale dispuse la nivelul instanței, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. i) din Legea nr. 303/2022.
În egală măsură, secția pentru judecători a constatat că reclamanta a dispus în trei dosare măsuri ce excedau cadrului procesual reglementat de lege, fapte care întruneau elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2022.
În contextul situației de fapt expuse și față de gravitatea deosebită a abaterilor reținute, secția pentru judecători a apreciat că măsura suspendării din funcție a reclamantei era necesară și proporțională, analizând natura și gravitatea abaterilor disciplinare reținute și față de urmărite acestora.
La rândul său, Î.C.C.J. – Completul de 5 judecători constată că măsura suspendării din funcție dispusă prin hotărârea contestată era oportună și proporțională cu scopul urmărit, dat fiind că judecătorului i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară constând în excluderea din magistratură, care este cea mai gravă sancțiune care poate fi aplicată unui magistrat ca urmare a exercitării acțiunii disciplinare împotriva sa; au fost reținute în sarcina sa elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b), art. 271 lit. I) și art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) și (3) din Legea nr. 303/2022, pentru atitudinile nedemne din timpul serviciului, nerespectarea în mod nejustificat a dispozițiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanței și exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență. (Î.C.C.J. Completurile de 5 judecători, Deciziei civilă nr. 271 din data de 4 decembrie 2023)
Potrivit art. 271 lit. s) teza a II-a din Legea nr. 303/2022, `Constituie abateri disciplinare: (…) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.”.
Înalta Curte reține că, într-o cauză, desfășurarea procedurii atragerii răspunderii disciplinare a domnului procuror s-a realizat cu respectarea tuturor dispozițiilor procedurale cuprinse în legislația specială, respectiv art. 46 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 și Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție aprobate prin ordinul nr. 51/2021 al Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare, dar și a principiilor fundamentale ale procesului civil, reglementate de art. 8, art. 13, art. 14, art. 15 din C. pr. civ.
La rândul său, art. 272 alin. (2) arată că există gravă neglijență atunci când magistratul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.
Așa cum a reținut și instanța disciplinară, pentru atragerea răspunderii disciplinare a magistratului pentru săvârșirea abaterii anterior redate este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: latura obiectă a abaterii: încălcarea de către magistrat a unor norme de drept material sau procesual, latura subiectivă: încălcarea să aibă un caracter evident, neîndoielnic, fără justificare, în vădită contradicție cu norma legală, precum și urmarea imediată: generarea unor consecințe grave.
Înalta Curte reține că instanța disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s) teza a II-a raportat la art. 272 alin. (2) din Legea nr. 303/2002, sens în care va fi respins recursul declarat de Inspecția Judiciară. (Î.C.C.J. Completurile de 5 judecători, Deciziei civilă nr. 270 din 4 decembrie 2023)
Capitolul IX din Legea nr. 303 din 15 noiembrie 2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor[7] reglementează Suspendarea din funcție și încetarea funcției de judecător sau de procuror
Judecătorul sau procurorul este suspendat din funcție în următoarele cazuri:
a)când a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni, de la momentul rămânerii definitive a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății;
b)când față de acesta s-a dispus arestarea preventivă sau arestul la domiciliu;
c)când față de acesta s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune și organul judiciar a stabilit în sarcina sa obligația de a nu exercita profesia în exercitarea căreia a săvârșit fapta;
d)când suferă de o boală psihică care îl împiedică să își exercite funcția în mod corespunzător;
e)când a fost sancționat disciplinar cu sancțiunea suspendării din funcție;
f)când, în cadrul procedurii disciplinare, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea din funcție, în condițiile legii;
g)în perioada cuprinsă între data comunicării hotărârii secției corespunzătoare de aplicare a sancțiunii disciplinare a excluderii din magistratură și data eliberării din funcție, dacă Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori apreciază că se impune această măsură în raport cu natura și gravitatea faptei și urmările acesteia.
Judecătorul sau procurorul care suferă de o altă afecțiune decât cea prevăzută la alin. (1) lit. d) care îl pune în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile poate fi suspendat din funcție, la cererea sa, a președintelui instanței sau al parchetului ori a colegiului de conducere al instanței sau parchetului. Această măsură se poate dispune numai după epuizarea duratei pentru care se acordă concediile pentru incapacitate temporară de muncă. Afecțiunea se stabilește printr-o expertiză de specialitate care se efectuează de o comisie medicală de specialitate numită de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza propunerilor nominale ale ministrului sănătății. Suspendarea din funcție se dispune până la însănătoșire, constatată printr-o nouă expertiză medicală de specialitate efectuată de comisia medicală. Prin noul raport de expertiză comisia stabilește și termenul la care judecătorul sau procurorul urmează să revină la reexaminare. Dacă în urma noului raport de expertiză se constată însănătoșirea, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii poate hotărî încetarea suspendării și repunerea în funcție a judecătorului sau procurorului. În caz contrar, secția poate dispune prelungirea suspendării din funcție sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcție prin pensionare.( Art. 197 )
Potrivit Art. 198, Suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se dispune de către Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, începând cu data stabilită în hotărârea secției.
În perioada suspendării din funcție dispuse în temeiul art. 197 alin. (1) lit. a)-c) și e)-g), judecătorului și procurorului nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de art. 227 și art. 231 și nu i se plătesc drepturile salariale, dar i se plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate, după caz. Această perioadă nu constituie vechime în muncă și în funcție. Pe perioada suspendării din funcție potrivit art. 197 alin. (1) lit. d) și alin. (2), judecătorului sau procurorului i se plătește o indemnizație neimpozabilă egală cu 80% din indemnizația de încadrare lunară netă din ultima lună de activitate înainte de data suspendării din funcție și îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de prezenta lege.
În cazul prevăzut la art. 197 alin. (1) lit. d), boala psihică se constată printr-o expertiză medicală de specialitate efectuată de o comisie medicală de specialitate numită de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe baza propunerilor nominale ale ministrului sănătății.
În situația în care există indicii că un judecător sau procuror suferă de o boală psihică, la sesizarea președintelui instanței sau a conducătorului parchetului, a colegiului de conducere al instanței sau parchetului ori din oficiu, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii dispune prezentarea judecătorului sau procurorului la expertiza medicală de specialitate prevăzută la alin. (1).
Secția poate dispune prelungirea suspendării din funcție sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din funcție prin pensionare. ( Art. 199)
Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori comunică de îndată judecătorului sau procurorului și conducerii instanței ori parchetului unde acesta funcționează hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din funcție.
Suspendarea din funcție încetează și în situația în care achitarea sau încetarea procesului penal se pronunță în primă instanță. În acest caz, drepturile se acordă după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de achitare sau încetare a procesului penal.( Art. 200)
Conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 304/2004 în vigoare la data înregistrării acțiunii disciplinare pe rolul secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, „hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun.”
Contestatoarele au învestit secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu o cerere prin care invocă nelegalitatea Hotărârii nr. 3168/19.12.2022 a Consilului Superior al Magistraturii – secția pentru judecători prin care, în temeiul art. 62 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2004 s-a dispus suspendarea acestora din funcție.
În ceea ce privește o hotărâre a secției pentru Judecători sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 9 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel“, iar potrivit art. 10 alin. (3) din același act normativ, „reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său”. (Î.C.C.J. Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 1953 din 5 aprilie 2023)
Incompatibilitatea este situația în care un judecător este oprit de lege să ia parte la soluționarea unei anumite pricini.
Incompatibilitatea generală a judecătorului reprezintă imposibilitatea acestuia de a mai îndeplini, concomitent, și alte funcții sau servicii, fiind reglementată cu valoare de principiu prin art. 125 alin. (3) din Constituție, precum și prin art. 5, art. 8 și art. 9 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, respectiv prin art. 102, art. 103 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
Existența unui motiv de incompatibilitate obligă judecătorul cauzei la o declarație de abținere, exprimată și în scris, care poate fi formulată oricând pe parcursul judecății.
Abținerea este, în fapt, o autorecuzare pentru situațiile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 și art. 42 C. pr. civ.
Este obligat să se abțină acel judecător din compunerea completului de recurs care are un interes personal, judecătoarea fondului fiindu-i prietenă intimă. Articolul 9 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor[8], prevede: „(1) Judecătorii și procurorii trebuie să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, fiind obligați să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influențe. (2) Judecătorii și procurorii trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparțialitatea lor“, iar art. 10 statuează că „în caz de incompatibilitate, judecătorii și procurorii sunt datori să se abțină, potrivit legii”. De asemenea, una dintre exigențele pe care trebuie să le îndeplinească un tribunal, conform art. 6 § 1 C. E. D. H. , este imparțialitatea, noțiune care este apreciată de instanța europeană de contencios al drepturilor omului din punct de vedere subiectiv și obiectiv, iar în această materie aparențele au un rol deosebit, deoarece într-o societate democratică tribunalele trebuie să inspire justițiabililor deplină încredere. Având în vedere aceste considerente, pentru a se evita orice bănuială cu privire la imparțialitatea și obiectivitatea judecătorului, într-o astfel de ipoteză, s-ar putea reține incidența unuia dintre cazurile de incompatibilitate reglementate de art. 42 pct. 2 sau pct. 13 NCPC.
Invocarea și soluționarea incidentului incompatibilității judecătorului, pentru procesele începute după intrarea în vigoare a NCPC (15 februarie 2013), art. 44 NCPC arată că, pentru toate cauzele de incompatibilitate, părțile au posibilitatea de recuzare. Astfel, „printr-o redenumire a noțiunilor, recuzarea a ajuns să fie doar sancțiunea incompatibilității, fără să mai existe cauze speciale de recuzare și cauze speciale de incompatibilitate. Toate incidentele ce privesc persoana judecătorului sunt denumite incompatibilități, iar sancțiunea lor este recuzarea”.
– incompatibilitatea este de două feluri: absolută obiectivă (art. 41 NCPC) și absolută subiectivă (art. 42 NCPC); pentru amândouă, remediile procesuale sunt: declarația de abținere sau cererea de recuzare;
– incompatibilitatea absolută obiectivă poate fi invocată, cu titlu de excepție absolută, în orice stare a pricinii, având în vedere dispozițiile art. 45 NCPC, potrivit cărora, „în cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abținut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii”.
Astfel, normele care reglementează incompatibilitatea absolută sunt norme de ordine publică, nesusceptibile de interpretare sau de aplicare prin analogie, a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută a hotărârii judecătorești[9].
Articolul 64 C. pr. pen. arată că (1)Judecătorul este incompatibil dacă:
a)a fost reprezentant sau avocat al unei părți ori al unui subiect procesual principal, chiar și în altă cauză;
b)este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o altă situație dintre cele prevăzute la art. 177 din Codul penal cu una dintre părți, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
c)a fost expert sau martor, în cauză;
d)este tutore sau curator al unei părți sau al unui subiect procesual principal;
e)a efectuat, în cauză, acte de urmărire penală sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedură desfășurată în fața unui judecător sau a unei instanțe de judecată;
f)există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului este afectată.
Capacitatea de a judeca o cauză poate fi uneori afectată de situații care pun sub semnul îndoielii imparțialitatea judecătorului. Una dintre componentele dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 C. E. D. H. , o reprezintă independența și imparțialitatea instanței. În jurisprudența CEDO, imparțialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăți sau idei preconcepute cu privire la soluția ce trebuie pronunțată în cadrul unui proces și privește pe fiecare membru al completului de judecată. Unele dintre aceste situații sunt reglementate expres și atrag interdicția legală de a participa la soluționarea unei cauze, respectiv prin prevederea cazurilor de incompatibilitate. În reglementarea instituției incompatibilității, legiuitorul pornește de la o prezumție de lipsă de imparțialitate, fie că este vorba despre o orientare preconcepută asupra soluției sau de împrejurări care nasc suspiciunea că una dintre părți ar putea fi favorizată[10]
Articolul 267 TFUE și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții, în lumina articolului 47 al doilea paragraf și a articolului 48 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei norme naționale interpretate într-un mod care obligă instanța de trimitere să se abțină în cauza pendinte pentru motivul că a expus, în cererea sa de decizie preliminară, cadrul factual și juridic al acestei cauze.
În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declarație de abținere, părțile, subiecții procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat despre existența cazului de incompatibilitate.
Cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penală, a procurorului sau a judecătorului care efectuează activități judiciare în cauză. Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării.
Cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare persoană în parte, a cazului de incompatibilitate invocat și a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formulării cererii. Cererea de recuzare formulată oral se consemnează într-un proces-verbal sau, după caz, în încheierea de ședință.
Nerespectarea condițiilor prevăzute mai sus sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiași persoane pentru același caz de incompatibilitate cu aceleași temeiuri de fapt invocate într-o cerere anterioară de recuzare, care a fost respinsă, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare.
Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau completul în fața căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunță asupra măsurilor preventive.( Art. 67).
Orice imixtiune exterioară în judecarea dosarului ar fi de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției. „Suspendarea judecătoarei sus-numite pentru asemenea „abateri” ar crea un precedent facil pentru înlăturarea de la prezidiu a unor magistrați nedoriți, care au pe masă dosare grele, cum ar fi cele de corupție sau infracțiuni economice.” (Ionuț Mureșan,https://www.libertatea.ro/,17 aprilie 2024)
Cu excepția unei infracțiuni, cunoașteți vreun caz în care suspendarea din funcție a unui judecător ,în timpul judecății să fi avut loc pentru că ar fi putut afecta desfășurarea cu imparțialitate a procesului ?
Suspendarea din funcție a unui judecător învestit într-o cauză în judecată presupune o „suspendare” a judecății, o „reluare” a fazei de judecată de la început, cu un alt judecător, „repunere” pe rol, o „reluare” a cercetării judecătorești sau a dezbaterilor. Rejudecarea cauzei efectivă, și nu doar formală se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal. (text abrogat de Ordonanța de urgență nr. 18/2016. Toate aceste instituții au alte premise].
Pentru a nu putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a unei judecăți în fond, fără presiuni sau influențe în activitatea magistratului! 4/17/2024
[1] Raport privind starea justiției în anul 2022, csm1909.ro/ViewFile.
[2] https://www.agerpres.ro/justitie/2024/04/16/ https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/inspectia-judiciara
[3] https://www.agerpres.ro/justitie/2024/04/16/ https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/inspectia-judiciara
[4] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/inspectia-judiciara. Judecătorul nu le avea cu tehnologia și nici nu prea auzea, dar le potrivea. Când procurorul îl acuza pe Cristian Cioacă de faptul că a „spart căsuța de mail” a Elodiei, judecătorul l-a întrebat unde anume se află căsuța. https://www.libertatea.ro/
: Cui îi este utilă suspendarea din funcție a judecătoarei care a mestecat gumă la procesul lui Vlad Pascu
Prin anul 2015, la Tribunalul București, judecătoarea care avea de soluționat pe fond dosarul lui Sorin Oprescu s-a oprit din audierea denunțătorului pentru a exclama că și-a pierdut colierul de perle. „Astfel, e din ce în ce mai clar că solicitarea Inspecției Judiciare nu urmărește a-i „lipi guma-n păr” judecătoarei Popoviciu în mod special, ci despre a clătina scaunele magistraților, în general. ”(Ionuț Mureșan, loc.cit.)
Prin anul 2015, la Tribunalul București, judecătoarea care avea de soluționat pe fond dosarul lui Sorin Oprescu s-a oprit din audierea denunțătorului pentru a exclama că și-a pierdut colierul de perle. „Astfel, e din ce în ce mai clar că solicitarea Inspecției Judiciare nu urmărește a-i „lipi guma-n păr” judecătoarei Popoviciu în mod special, ci despre a clătina scaunele magistraților, în general. ”(Ionuț Mureșan, loc.cit.)
George Tarata, „NU STRADA FACE JUSTITIE! – CSM poate produce un precedent extrem de periculos daca accepta cererea Inspectiei Judiciare de suspendare din functie a judecatoarei Ioana Popoviciu de la Judecatoria Mangalia, care solutioneaza dosarul soferului drogat Vlad Pascu. Daca Popoviciu va fi suspendata din functie, oricand orice judecator va putea fi indepartat din dosar la presiunea opiniei publice si a ministrului Justitiei. ”https://www.luju.ro/nu-strada
[5] M. Of. nr. 1105 din 16 noiembrie 2022.
[6] aprobat de Hotarirea nr. 164/2023 , M. Of. nr. 1070 din 28 noiembrie 2023
[7] M. Of. nr. 1102 din data de 16 noiembrie 2022
[8] aprobat prin Hotărârea nr. 328/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii
[9] https://legeaz.net/dictionar-juridic/invocare-solutionare-incident-incompatibilitate-judecator
[10] N. Volonciu ș. a. , Noul Cod de Procedura Penala comentat 2015, Hamangiu.Secția pentru judecători în materie disciplinară a C. S. M. a amânat, pentru data de 24 aprilie, soluționarea propunerii Inspecției Judiciare de suspendare din funcție, până la finalizarea procedurilor disciplinare.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.