SECHESTRU COMERCIAL,modificarea art. 908 din Codul de comerţ

SECHESTRU COMERCIAL

Potrivit art. 907 din Codul de comerţ,  partea interesată într-o cauză comercială va putea, deodată cu intentarea acţiunei, să ceară a se pune sechestru asigurător asupra averei mobile a debitorului .

Va putea de asemenea să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul sau sumele sau efectele datorite debitorului sau de către un al treilea, conformându-se dispoziţiunilor art. 456 şi următoarele din codicele de procedura civilă.

Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înfiinţarea popririi se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii (Art. 453 din Codul de procedură civilă).

Referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că, în cadrul procedurii de executare silită, competenţa materială de a soluţiona cererile de poprire în primă instanţă revine judecătoriei, indiferent de natura şi valoarea creanţei  (Secţiile Unite, Decizia nr. I din 8 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 18 martie 1999).

Potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează în baza unei hotărâri judecătoreşti sau a oricărui alt titlu executoriu.

Pentru asigurarea realizării executării silite, în cadrul secţiunii a V-a din capitolul II al Cărţii a V-a din Codul de procedură civilă este reglementată “urmărirea şi poprirea bunurilor mişcătoare ale datornicului care sunt în mâna celor de-al treilea”, prevăzându-se prin art. 452 că “orice creditor va putea, pe bază de titluri executorii, să urmărească şi să poprească pentru sumele cuprinse în titlul său sumele sau efectele datorate datornicului său de către un al treilea…”.

Referindu-se la competenţa de soluţionare, art. 453 din Codul de procedură civilă prevede că “această poprire se va face după o cerere ce creditorul va adresa la judecătoria domiciliului celui de-al treilea sau al datornicului”, fără a face vreo distincţie cu privire la natura şi valoarea creanţei ori la calitatea părţilor.

Pe de altă parte, prin reglementările cuprinse în Cartea a IV-a titlul I din Codul comercial, care se referă la exerciţiul acţiunilor comerciale, cererile de poprire nu sunt indicate printre acţiunile de competenţa tribunalului comercial.

Tot astfel, este de observat că, în materia executării silite, Codul comercial reglementează la art. 910 – 935 o singură procedură specială, cu caracter de excepţie, prin care este prevăzută competenţa tribunalului în cazul urmăririi şi vânzării silite a navelor.

Conferirea de atribuţii de executare silită tribunalului prin art. 373 din Codul de procedură civilă şi prin art. 138 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, nu poate justifica, prin ea însăşi, competenţa acestei instanţe de a soluţiona şi cererile de poprire la care se referă art. 453 din Codul de procedură civilă atâta timp cât textul de lege prevede în mod expres că poprirea se face numai în urma cererii pe care creditorul o adresează judecătoriei.

De aceea, se impune a se considera că şi în materie comercială, indiferent de valoarea creanţei urmărite, competenţa de soluţionare a cererii creditorului de înfiinţare a popririi pentru sumele cuprinse în titlul său executoriu, revine judecătoriei.

În consecinţă,  Înalta Curte de Casație și Justiție   a admis recursul în interesul legii şi a  stabilit că, în cadrul procedurii de executare silită, competenţa materială de a soluţiona cererile de poprire în primă instanţă revine judecătoriei, indiferent de natura şi valoarea creanţei ((Secţiile Unite, Decizia nr. I din 8 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 18 martie 1999).)

În Partea I din Monitorul Oficial al României, nr.  484 din 7 iulie 2011  a fost publicată Legea nr. 135 din 5 iulie 2011 pentru modificarea art. 908 din Codul de comerţ.

Articolul 908 din Codul de comerţ, adoptat prin Decretul-lege nr. 1.233/1887, publicat în Monitorul Oficial nr. 31 din 10 mai 1887, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi astfel, sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată.   Instanţa care judecă procesul se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu, fără prealabila chemare a părţilor.

Sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capitalul, dobânzile şi cheltuielile, pentru care s-a înfiinţat acel sechestru.

Anterior, art. 908  dispunea că sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau la purtător, protestat de neplată.

Judecătoria se va pronunţa asupra sechestrului în camera de consiliu, fără prealabila chemare a părţilor.

Sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna suma, capital, interese şi cheltueli pentru care s-a înfiinţat acel sechestru.

Procedura civilă specifică, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat:

a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. (1);

b) să plătească direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art. 453 alin. (2). La cererea creditorului suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.

Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va proceda potrivit alin. (1), comunicând, după caz, executorului ori creditorilor arătaţi la lit. a) şi b) din acelaşi alineat numele şi adresa celorlalţi creditori, precum şi sumele poprite de fiecare în parte (art. 456).

În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţează potrivit art. 453.   În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare.

La data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.

Dispoziţiile de mai sus sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se înfiinţează asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unităţi specializate.   În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă, în vederea consemnării acestora potrivit dispoziţiilor art. 456 din procedura civilă.

Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume.

Creditorilor care nu locuiesc sau nu-şi au sediul în localitatea unde funcţionează executorul, acesta le va trimite sumele plătite de terţul poprit pe cheltuiala debitorului (   art. 458 Cod procedura civilă).

În cazul în care sunt înfiinţate mai multe popriri şi sumele cuvenite creditorilor depăşesc suma urmăribilă din veniturile debitorului, terţul poprit, în termenul prevăzut de art. 458 alin. (1), va reţine şi va consemna suma urmăribilă şi va depune dovada consemnării la executorul judecătoresc. Distribuirea se va face potrivit dispoziţiilor art. 562 – 571.

După validarea popririi, terţul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.

Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispoziţiilor secţiunii III din prezentul capitol, ţinând seama şi de reglementările speciale referitoare la aceste bunuri, precum şi la eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute potrivit art. 562 – 571 din Codul de procedură civilă.