SUBMINAREA PUTERII DE STAT

Doctrină şi jurisprudenţă penală,2004…

SUBMINAREA PUTERII DE STAT

Determinarea, cu intenţie, a unor mase de persoane la săvârşirea de acţiuni violente, împreună, de natură să slăbească puterile statului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare, în condiţiile participării improprii la infracţiuni de subminare a puterii de stat, prevăzut în art. 31 alin. 2 raportat art. 162 alin. 2 C. p. şi nu ale infracţiunii de ultraj contra bunurilor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută în art. 321 alin. 2 C.pen. întrucât:

– participaţia improprie constă, printre altele, şi în determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie;

– art. 162 alin 2 C.pen. sancţionează ca subminare a puterii de stat orice acţiuni violente, săvârşite de mai multe persoane împreună, de natură să atragă, ca şi acţiunea armată, stabilirea puterii de stat;

– spre deosebire de ultraj, la subminare nu se aduce atingere unor simple relaţii privind convieţuirea socială ci se pune în pericol însuşi statul ca organism politic, relaţiile sociale care se referă la apărarea siguranţei statului, valoare socială care implică şi exercitarea puterii de stat nestingherită de nici o ameninţare din interior, orice acţiune îndreptată spre slăbirea puterii de stat aduce atingere sau pune în pericol valorile sociale ocrotite de lege şi, prin aceasta, relaţiile sociale a căror existenţă este condiţionată de apărarea acestor valori;

– legea cere, să existe acţiuni violente, adică manifestări agresive din partea făptuitorilor care acţionează producând violenţe fizice şi psihice (ameninţări asupra persoanelor; pot fi violenţe asupra bunurilor – distrugeri, devastări, deteriorări);

– legea nu conţine nici o precizare cu privire la obiectul material al violenţei şi nici asupra intensităţii acesteia.

Inculpatul, instigând şi conducând mase de oameni în activităţile de devastare a gărilor, de terorizare a ceferiştilor, de punere în mişcare, după bunul plac, a trenurilor, de luare cu asalt a clădirii Guvernului, a Parlamentului, Preşedinţiei, Televiziunii, de agresare a tuturor celor care-i stau în cale, cu consecinţa demisiei primului-ministru şi, în final, a schimbării guvernului, care nici n-a mai putut funcţiona o perioadă de timp la sediul său a pus în pericol grav siguranţa naţională a statului şi, prin aceasta, se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de subminare în forma arătată. Inculpatul a realizat urmările unor astfel de fapte, urmări care nu s-au rezumat numai la dereglări fireşti, ci la o serie de consecinţe pentru România, pe plan extern, prin blocarea imediată a tuturor conturilor de credit ale României.

486 din 15 februarie 1999

Notă: – Infracţiunea prevăzută în art. 162 C. pen. se comite cu intenţie directă sau indirectă. Subiectul are prevederea creării unei stări de pericol prin slăbirea sau posibilitatea slăbirii puterii de stat (în sensul exercitării prin puterea legislativă la G. Antoniu, Comentarii în „Codul penal al R.S.R. comentat şi adnotat”, vol. I, p. 37) şi urmăreşte sau acceptă producerea acestor consecinţe. Întrucât infracţiunea implică o pluralitate de subiecţi activi între aceştia trebuie să existe o legătură psihică cu privire la elementele esenţiale ale săvârşirii infracţiunii care ar putea consta şi într-o aderare conştientă unilaterală la acţiunea comună. Este indiferent modul în care au acţionat sau scopul urmărit de aceştia (G. Antoniu,. 39).

Codul penal din 1864 (art. 78) şi art. 207 C. pen. Carol II incriminau surparea ordinii constituţionale, (a puterilor constituţionale ale statului) cu alte cuvinte loviturile de stat prin acte violente, complotul sau simpla instigare;

– Art. 412-1 C.pen francez defineşte drept atentat unul sau mai multe acte de violenţă de natură a pune în pericol instituţiile democratice ale statului (sau de natură a aduce prejudicii integrităţii teritoriului naţional); aceasta corespunde, în fapt „loviturii de stat”.

– I. Varlam, Procesul Miron Cozma – muşamalizare şi diversiune politică în „Sfera politicii” nr. 62/1998, p.37 şi urm.

– Trebuie să existe garanţii adecvate şi suficiente împotriva abuzurilor, deoarece un sistem de supraveghere secretă destinat să  protejeze siguranţa naţională, motivat de ideea apărării democraţiei, creează riscul de a o submina sau chiar de a o distruge.

CEDH, hot. Klass ş.a. vs.Germania, 1978; Rotaru vs. România, hot. Marii Camere, 2000, M.Of. nr. 9 din 11 ianuarie 2001

Vezi: Siguranţa naţională.