Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010 a modificat şi completat Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010.
Parlamentul României adoptă, astfel, la inițiativa Guvernului, proiectul (PL-x nr. 412/2010).
Anterior, Curtea Constituțională avusese a se pronunța asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 159/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008.
Curtea a reținut că, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă numai dacă următoarele condiţii sunt întrunite cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată şi urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.
Curtea observă că elementele cuprinse în nota de fundamentare nu erau de natură să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă.
Astfel, în raport cu obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că, în preambulul ordonanţei de urgenţă supuse controlului, caracterul de urgenţă este determinat de oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementării, fără a se evidenţia însă existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.
Carenţele în motivarea unei asemenea situaţii impun concluzia că adoptarea reglementării în cauză, pe calea unei ordonanţe de urgenţă, nu îndeplineşte exigenţele impuse de textul constituţional menţionat.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea reţine că nerespectarea normelor constituţionale ale art. 115 alin. (4) atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora: “În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.” (Curtea Constituțională,decizia nr. 109 din 9 februarie 2010,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 18 martie 2010).
Potrivit art. I pct. 25 din Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010 , Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se completează astfel încât, la articolul 37, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (61), cu următorul cuprins:
“(61) Avocatul nu răspunde penal pentru recomandările şi opiniile profesionale pe care le comunică clientului său şi nici pentru actele juridice pe care le propune clientului său, urmate de săvârşirea de către client a unei fapte prevăzute de legea penală. Prezentul alineat nu se aplică în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal la art. 155 – art. 173, art. 174 – art. 192, art. 197 – art. 204, art. 205 – art. 206, art. 236 – art. 244, art. 273 – art. 277, art. 279 – art. 281, art. 303 – art. 307, art. 308 – art. 313, art. 314 – art. 316, art. 317 – art. 330, art. 331 – art. 347, art. 348 – art. 352, art. 353 – art. 355, art. 356 – art. 361. ”
Avizul Consiliului Legislativ nr. 624 din 19 mai 2010 subliniază că, în acest fel, se creează premisele unei implementări corecte și eficiente a legislației naționale armonizate cu acquis-ul comunitar în materia ajutorului public judiciar (Vezi și Adresa Comisiei juridică, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților nr. 692 din 24 noiembrie 2010, de înaintare către Senat, publică la adresa cdep/caseta. ro ) .
Senatul, în calitate de primă cameră sesizată, adoptase proiectul guvernului în ședința din 24 august 2020. Camera Deputaților, în calitate de cameră decizională a adoptat proiectul de lege, după cum se poate vedea, cu modificări.
Articolul a devenit art. 39 alin. (8), în urma republicării publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011.
Ulterior, având în vedere dispoziţiile alin. (8) al art. 39 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, prin care se instituie pentru prima dată în reglementarea română o cauză de nepedepsire circumstanţiată la exercitarea unei profesii liberale cu legătură directă şi impact profund asupra activităţii judiciare, fiind în acelaşi timp singura de acest gen cu privire la o anumită categorie de subiecţi activi calificaţi – participanţi în calitate de instigatori sau complici la săvârşirea de către client a unei fapte prevăzute de legea penală, ţinând cont de faptul că reglementările cu caracter general şi sancţiunea penală în mod special răspund unor nevoi constatate la nivel social, un astfel de text poate fi de natură să aducă prejudicii înseşi exercitării profesiei de avocat, punând la îndoială probitatea membrilor profesiei, care sunt, în egală măsură, vectori în procesul de stabilire a circumstanţelor cauzei şi dezlegării pricinii, Guvernul României adoptă Ordonanţa de urgenţă nr. 10 din 9 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 14 februarie 2011.
Ca atare, alineatul (8) al articolului 39 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, se abrogă.
Legea nr. 270 din 22 decembrie 2010, fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010 (și intrată în vigoare la 31 decembrie) , iar Ordonanţă de urgenţă nr. 10 din 9 februarie 2011 ( publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 14 februarie 2011), s-ar putea ridica problema legii mai favorabile pentru fapte penale săvârșite de o anumită categorie de subiecţi activi calificaţi – participanţi în calitate de instigatori sau complici la săvârşirea de către client a unei fapte prevăzute de legea penală, anterior lui 14 februarie 2011, în care a ființat cauza de nepedepsire.
Excepția nu se aplică în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal la art. 155 – art. 173, art. 174 – art. 192, art. 197 – art. 204, art. 205 – art. 206, art. 236 – art. 244, art. 273 – art. 277, art. 279 – art. 281, art. 303 – art. 307, art. 308 – art. 313, art. 314 – art. 316, art. 317 – art. 330, art. 331 – art. 347, art. 348 – art. 352, art. 353 – art. 355, art. 356 – art. 361.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.