ASTROLOGIE 2012

ASTROLOGIE 2012

Conducătorii carismatici, salvatorii cu aura romantica proțăpiți în fruntea popoarelor, atotștiutorii, autoritarii, trăitorii din notorietate și imagine se pregătesc sa cedeze întâietatea managerilor pragmatici, tehnocraților. Trendul a devenit (pre)vizibil după evenimentele din Grecia și Italia, iar alegerile din 2012 îl vor confirma.

Criza și recesiunea prin care trece omenirea li se datorează în primul rând lor, apoi piețelor tot mai greu de reglementat, băncilor prea avide de profit, dar și creării unor așteptări uriașe în rândul maselor prin promisiuni de bunăstare și fericire.

Anul 2012 este an electoral în majoritatea democrațiilor care contează. Vine vremea bilanțurilor, a întrebărilor și a evaluărilor.

Politicienii, în loc sa-si recunoască greșelile, acuza doctrinele economice pe care le considera vinovate de starea actuala, inclusiv BM, FMI și alte instituții mondiale de profil.

Leadership-ul iresponsabil și personalizat si-a trăit traiul. A sosit era științelor politice și a artei bunei guvernări. Nu se mai poate fără conducători profesioniști, competenți și experți în management public. Va creste rolul deciziei de grup.

România se află la coada cozii lumii democratice și civilizate. Avem un cadru formal constituțional-democratic, dar instituțiile statului de drept sunt slabe, funcționând după umorile politicului la vârf, iar cele trei puteri sunt controlate prin diverse metode de procurori, servicii secrete și președinție.

In ultimii 2-3 ani nici nu se poate măcar vorbi de dialog intre Putere și Opoziție, intre Executiv și sindicate, dispărute total din peisaj, iar Parlamentul legiferează doar prin asumarea răspunderii, parlamentarii nebeneficiind de libertate.

Se cere doar loialitate față de conducătorul iubit și oamenii săi.  Se arată noi modele de lideri în 2012 (Opinii), 26 Decembrie 2011    Ziare.com

Riscul scurgerii unor informații prin mijloace tehnice din bazele de date ale unor autorități publice din Romania este aproape nul, însa un “Wikileaks“ uman este posibil oricând, a declarat directorul Serviciului de Telecomunicații Speciale(STS), Marcel Opriș.

“Din perspectiva STS, riscul de scurgere a informațiilor este aproape nul, zero. De altfel, riscul de scurgere a informațiilor din sisteme informatice prin mijloace tehnice nu este undeva mai ridicat de 5% nici în lume, pentru ca 95% din scurgerile de informații aparțin strict personalului care lucrează în interiorul sistemelor. Deci daca analizam acel 5%, pe zonele administrate de STS riscul este aproape nul”.

Potrivit sefului STS, în prezent, riscul real este ca interfețele publice ale unor autorități să fie blocate.

“Acesta este riscul real, nu culegerea de date din sistemul informatic. Deci un Wikileaks tehnic nu exista, exista doar posibilitatea unui Wikileaks uman și aici nu este atributul nostru. Riscul este ca anumite interfețe sa nu mai fie disponibile publicului, ceea ce este iar un lucru grav și în zona aceasta atât noi, cat și cei cu care cooperam, suntem preocupați sa gestionam cat mai bine acest lucru. Pe sistemele de comunicații riscul este zero, în sistemele interne ale administrației publice, cele ale finanțelor publice, ale sănătății, ale Ministerului de Interne, adică cele grele care gestionează foarte multe, riscul este zero. Pe interfețele publice exista riscuri, dar acestea sunt gestionabile. Aceste interfețe se referă la interfețele pentru declarațiile fiscale, interfața publică a casei de sănătate, interfața publica a sistemului de evidență a populației, sau ale administrațiilor locale ,care au diverse forme de contact cu populația. Noi ținem sub control acest risc”, a declarat generalul Marcel Opriș.

De asemenea, directorul STS a adăugat ca au fost tentative de blocare a sistemelor, însa un atac masiv nu a fost înregistrat pana acum în Romania.

“Mici tentative au existat și au fost înlăturate. Un atac masiv nu a fost pana acum în Romania pe aceste interfețe publice. Exista un mediu al oamenilor care lucrează în acest domeniu și care încearcă sa creeze diverse scenarii, dar cu adevărat un caz în care un sistem național destinat publicului sa fie doborât nu a fost. Însă, repet, un Wikileaks uman este posibil oricând. Cazurile la care faceți referire, cele cu cardurile bancare de la CEC, sunt cazuri umane. Este vorba despre prestația unor angajați, care au utilizat resursele puse la dispoziție pentru management în scopuri de frauda“. 29 Decembrie 2011,  Sursa: NewsIn

Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Băncii Naționale a României, a declarat ca economia României va fi stabilă în 2012 și că singurele riscuri vin din contagiunea crizei din alte parți ale lumii.

“Nu văd niciun risc intern, daca vor fi, vor fi din afara, din SUA, din Vestul Europei, din zonele mărginașe ale zonei euro”, a spus Vasilescu la TVR Info.  29 Decembrie 2011, Sursa: Ziare.com

Românii au trăit ceva mai bine în 2011, față de anul precedent, însa mai au mult de recuperat, pentru a ajunge la standardul de viața de dinainte de criza economică, releva datele Institutului National de Statistica.

Fata de luna octombrie 2010, în octombrie 2011 salariul net a crescut ușor peste nivelul inflației, cu 8,9%, în condițiile în care inflația anuala era, la sfârșitul lunii octombrie, de 3,55%. Câștigul salarial real a crescut față de aceeași perioadă a anului anterior cu 5%.

Însa românii sunt încă departe de standardele de viața din 2008, anul premergător crizei. În octombrie 2011, câștigul salarial mediu net era de 1.457 de lei, cu doar 9,4% mai mare decât în aceeași luna din 2008. Erodarea din cauza inflației face însă  ca puterea de cumpărare de acum a romanilor sa fie mai mica decât era în urmă cu trei ani.  Vasilescu, BNR: Niciun risc intern pentru Romania. Preturile nu vor creste mult, 30 Decembrie 2011,  Sursa: Ziare.com

Potrivit comunicatului D.N.A. : „La data de 18 iulie 2011, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au dispus începerea urmăririi penale fata de Adrian Severin, Membru al Parlamentului European, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de luare de mită și trafic de influență. La data de 22 iulie 2011, învinuitului i s-au adus la cunoștința acuzațiile, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 din Codul de procedură penală.”.

Forma concretă de accesare a folosului poate fi mascată chiar printr-o activitate normală. Diferența dintre corupție și lobby constă, în principiu, în existența acțiunii de pretindere ori primire de bani sau de alte foloase, legate de un act privitor la îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Dacă nu există o legătură, oricât de depărtată, dar legătură, între folos și un act privitor la serviciu, de competența sa, nu se poate reține o faptă de corupție.

Particularismul contractelor este atât de mare încât nu numai că nu intră în niciuna dintre calificările contractelor numite, dar se sustrag complet și statutelor contractelor nenumite. Este vorba de  forme pomenite în doctrină ca sui generis (Philippe Malaurie, Laurent Aynes, Pierre-Yves Gautier, Contractele speciale, Wolters Kluwer România, 2007, nr. 24, pp. 14 sqq).

Lobby-ul necontrolat constituie o problemă serioasă, procesul legislativ nu este suficient de bine conceput pentru a putea permite limitarea influenţei pe care o are corupţia asupra conţinutului actelor normative în sprijinul unor interese de natură pecuniară – ceea ce banca mondială defineşte ca fiind „acapararea statului” ( A se vedea şi Open Society Instituite, EU Accession Monitoring Program, Budapesta, 2002, Corupţia şi politicile de combatere a corupţiei, Exclus SRL, Bucureşti, 2002, p. 85. Marie Benide, Parlamentari francezi şi europeni sub presiune, Când lobby-urile (des)fac legile, în „Le monde diplomatique”, nr. 17/2007. D. Ciuncan, Prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Legea nr. 78/2000 adnotată şi comentată, Univers Juridic, 2009, p. 10).

Aici nu avem un lobby, să zicem că avem un contract de consultanță.  Un contract de consultanță în formă legală poate fi cu o cauză ilicită (vezi  art. 948 C.civ.  ), fiind deci nul (fără efect). Noțiunea de cauză a obligației trebuie luată în sensul de finalitate,de scop (ilicit), în lipsa căruia debitorul nu s-ar fi obligat, el situându-se anterior (quia), chiar dacă efectele se produc ulterior (ut). Un asemenea folos (contractual) devine folos necuvenit, în sensul legii  penale.

Diferența dintre lobby și trafic este dată de desfășurarea transparentă a unei activități: comerciale, nu civile, cu aplicarea reglementărilor comerciale, și fiscale, exceptând un conflict de interese.

Articolul 1.168 din noul cod civil (Legea nr. 287/2009) stabilește  regulile aplicabile contractelor nenumite. Contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile capitolului  privind contractul,  din titlul II – izvorul obligațiilor -, al codului,  iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult.

Contractul este acordul de voință dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport juridic, arăta  art. 1.166 din forma primară a legii. Modificat prin Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 (Legea nr. 71/2011), textul arată acum astfel: Contractul este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica   sau stinge un raport juridic.

Deosebirea dintre mită și comision constă în aceea că acesta din urmă este un contract (act, fapt) comercial, deci trebuie să existe o însărcinare în a efectua legal tranzacţia, un mandat fără reprezentare (vezi C.com., art. 405 – 412)

Între comitent şi comisionar să existe drepturi şi obligaţii prealabil prestabilite şi (penal) posibil de probat.

Lucrările trebuiau ţinute separat, ca atare, în registrele sale contabile pentru fiecare operaţiune, verificabilă fiscal şi financiar-contabil ( Vezi şi C.S.J., S. cont. adm., dec. nr. 246/1999 ) .

Acolo unde există evaziune fiscală, instanțele au reținut și infracțiuni de corupție.

Acolo unde există raporturi juridice contractuale, ele trebuie consemnate contabil, cu consecințe firești fiscale.

Fenomenul corupţiei caracterizează societăţile în tranziţie care sunt în mod special vulnerabile. Studiile comparative efectuate în ţările Europei Centrale şi de Est au demonstrat că acestea sunt caracterizate de o stare persistentă de anomie. Pentru a structura o strategie eficientă de luptă împotriva corupţiei, trebuie să analizăm pe criterii riguros ştiinţifice rădăcinile corupţiei, modalităţile ei de manifestare în diferite sectoare şi pe diferite niveluri şi abia după aceea, să abordăm tacticile cele mai oportune pentru contracararea acestui fenomen.

Experienţa democratică a arătat că fenomenul corupţiei are un impact direct asupra dezvoltării economice şi sociale, distruge beneficiile potenţiale ale forţelor de piaţă libere, regulile economiei de piaţă sunt distorsionate, iar societăţile comerciale „licitează pe comision” pentru a obţine un contract economic profitabil.

Privind la modul general,  corupţia presupune un acord ilicit care are la bază un proces de negociere infracţională, presupune interese de natură economică ale ambelor părţi, din care una are calitate de funcţionar public şi care se desfăşoară în condiţii de clandestinitate şi confidenţialitate.  Capacitatea organismelor statului, cu atribuţii în prevenirea şi combaterea acestui fenomen, este diminuată – sub aspectul posibilităţii de a intra în posesia unor informaţii cu valoare operativă, în timp util – de caracterul ascuns, insidios al negocierii infracţionale.

Fenomenul corupţiei are şi el o dinamică proprie, în sensul că  a suferit şi suferă în continuare modificări cantitative şi calitative. Trecerea la economia de piaţă şi descătuşarea iniţiativei private pe fondul unei aparat birocratic învechit a făcut ca  fenomenul de corupţie  să prolifereze într-o multitudine de noi domenii. Cu titlu de exemplu, menţionăm apariţia fenomenelor de corupţie în domeniul financiar-bancar în vederea obţinerii unor credite; interesul în vederea obţinerii în condiţii avantajoase a unor spaţii comerciale; intrarea în posesia unor autorizaţii de funcţionare sau a unor licenţe de import-export; privatizarea frauduloasă a unor agenţi economici cu capital de stat.

Corupţia  cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte conduite care implică persoane învestite cu funcţii publice sau private, care şi-au încălcat obligaţiile care decurg din calitatea lor de funcţionar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o altă relaţie de acest gen, în vederea obţinerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natură, pentru sine sau pentru alţii. ( Grupul Multidisciplinar privind Corupţia,  Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei).

Prin Legea nr. 147 din 1 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2002, ţara noastră a ratificat Convenţia civilă asupra corupţiei, adoptată la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 (STE 173). Convenţia stipulează ca fiecare parte să prevadă în dreptul său intern mijloace eficiente în favoarea persoanelor care au suferit o pagubă rezultând dintr-un act de corupţie, cu scopul de a le permite să îşi apere drepturile şi interesele, inclusiv posibilitatea obţinerii de daune-interese.

În accepţiunea acestei convenţii, prin corupţie se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct ori indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit ori promisiunea unui astfel de avantaj necuvenit care afectează exerciţiul normal al unei funcţiuni sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau avantajului necuvenit ori promisiunii unui astfel de avantaj necuvenit.

Președintele Asociaţiei Registrul Român de Lobby (ARRL), Laura Florea a declarat că, în cazul „Adrian Severin”, este vorba despre un demers jurnalistic, şi nu unul de tip lobbist. În cazuri precum cel al domnului Adrian Severin, nu este lobbyism, este infracţiune. „Luarea, darea de mită şi traficarea de influenţă nu este lobby, sunt infracţiuni distincte, dar nu este lobby”, susține Laura Florea. În fapt,  „lobbyul este construirea de argumente pentru influenţarea unei decizii politice”( Andi Topala , Afacerea Adrian Severin” nu este caz de lobby, Cotidianul Puterea,  2011-03-21 , http://www.puterea.ro/news17748).

Noi credem că atât timp cât faptele sunt contabilizate, nu este vorba de corupție. Rămâne însă o mică problem morală, ce seamănă cu Gioană, miniștri nedemisionabili  etc. (https://dorin.ciuncan.com).

Parlamentul European a anunţat deschiderea unei anchete privind acuzaţiile de corupţie aduse de publicaţia britanică The Sunday Times împotriva a trei eurodeputaţi, între care românul Adrian Severin.

Ceilalţi doi eurodeputaţi vizaţi pentru că s-au declarat dispuşi “să îşi vândă serviciile” sunt un fost vicepremier român, Adrian Severin, şi un fost ministru sloven de Externe, Zoran Thaler.

Adrian Severin a trimis o FACTURĂ de 12.000 de euro pentru “servicii de consiliere”.

Zoran Thaler, fost ministru sloven de Externe, a prezentat şi el un amendament, cerând ulterior ca banii să îi fie trimişi în contul unei firme cu sediul la Londra.

În schimb, un al treilea deputat, fostul ministru austriac de Interne, Ernst Strasser, le-a declarat jurnaliştilor: “Eu sunt un lobbist“, înainte de a prezenta un proiect de amendament celor doi colegi ai săi dintr-o comisie responsabilă cu legislaţia respectivă. Un compromis a fost obţinut în favoarea lobbiștilor, a asigurat ulterior Strasser ( Deputatul a cerut să i se plătească o primă tranşă de 25.000 de euro în contul unei firme pe care o deţine în Austria).

“Mi s-a oferit un contract de consultanţă, ca membru în consiliul de experţi internaţionali ai acestei firme, Tyler Jones, firmă falsă, după cum s-a demonstrat ” .  “Este un contract legal. Avem dreptul să fim membri în aceste «advisory boards», avem dreptul să funcţionăm în calitate de consultanţi politici, cu singura obligaţie de a nu transfera informaţii confidenţiale”, a spus Severin.

Adrian Severin neagă că ar fi făcut lobby, ci doar consultanţă, “ceea ce e perfect legal”.   În interpretarea europarlamentarului, “contractul de consultanţă înseamnă că vă dau un sfat despre cum trebuie să procedaţi. Contractul de lobby înseamnă că mă duc în folosul dumneavoastră la un terţ şi-l determin să facă un lucru”, a răspuns eurodeputatul.      Eu am făcut doar un studiu de probabilitate, o cercetare de piaţă, ca să văd care sunt tendinţele în Parlament. Nu am pus pe cineva să depună vreun amendament. Noi facem lobby toată ziua unul asupra celuilalt, dar nu contra cost” (WikiLeaks.ro documente,   Florin NEGRUŢIU , Culisele scandalului din Parlamentul european. Adrian Severin a acceptat de la jurnalişti deghizaţi în lobbiști 12.000 de euro pentru un amendament depus de Sebastian Bodu, Gândul. Info, 20.03.2011  ).

În concluzie, ori de câte ori ne aflăm în prezența unui avantaj/folos licit prin faptul că există un act contabil/fiscal care să redea un raport juridic legal întocmit,  nu putem vorbi de corupție. Acuzarea are rolul de a dovedi existența unor relații fictive, false, contrafăcute, formale, ireale, nedeterminate sau nedeterminabile juridic,  neserioase, imorale (https://dorin.ciuncan.com).

Scandalul încă nu s-a încheiat, dar cert este faptul că statutul europarlamentarului permite ca acesta să ofere servicii de consultanţă (altfel nici nu ar mai exista grupuri de lobby care sunt, trebuie spus, legale) remunerate în mod corespunzător ( „Mita” lui Adrian Severin – adevăr sau mistificare? Qmagazine, 22 December 2011).

Contumacie. Nicolae Popa, extrădat după 5 ani

Preşedintele Indoneziei a semnat decretul de extrădare a lui Nicolae Popa. Fostul director Gelsor a fost arestat, în 2 decembrie 2009, de autorităţile din Jakarta, Indonezia, el fiind condamnat de Tribunalul Bucureşti, în 2006, la 15 ani de închisoare pentru înşelăciune, alături de Ioana Maria Vlas, decizia rămânând definitivă în 2009. Şi fostul director general al CN CFR, Mihai Necolaiciuc, arestat preventiv în lipsă şi dat în urmărire generală din octombrie 2006, a revenit în ţară, urmând să fie judecat pentru fraude de 50 de milioane de euro în detrimentul Companiei Naţionale a Căilor Ferate ( Qmagazine, 22 December 2011).

Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de 6 luni din ziua în care a luat cunoştinţă că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

Este considerat persoană judecată în lipsă inculpatul care:

a) nu a avut cunoştinţă de proces;

b) deşi a avut cunoştinţă de proces în orice mod, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa.

Procesul penal în care o persoană judecată în lipsă a fost condamnată se poate redeschide şi în cazul în care a un stat străin a dispus extrădarea sau predarea condamnatului în baza mandatului european de arestare şi condamnatul formulat cerere de redeschidere a procesului în termen de 6 luni de la predarea sa către autorităţile române.

Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă. ( Secţiunea a 3-a , Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate. Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate , Art. 466)

Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanţă, fie în apel.

Când persoana judecată în lipsă este privată de libertate, cererea poate fi depusă la administraţia locului de deţinere, care o va trimite de îndată instanţei competente.

Cererea se formulează în scris şi trebuie motivată cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 466.

Cererea poate fi însoţită de copii de pe înscrisurile de care persoana judecată în lipsă înţelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele vor fi însoţite de traducere.

În cazul în care cererea nu îndeplineşte condiţiile arătate mai sus, instanţa pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze până la primul termen de judecată sau, după caz, într-un termen scurt, stabilit de instanţă.

La primirea cererii de redeschidere a procesului penal, preşedintele instanţei fixează un termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu, dispunând ataşarea dosarului cauzei, precum şi citarea părţilor interesate.

Când persoana care a solicitat redeschiderea procesului penal este privată de libertate, chiar într-o altă cauză, preşedintele dispune încunoştinţarea acesteia despre termen şi ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

Persoana privată de libertate este adusă la judecată.

Instanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen şi de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466;

b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;

c) motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.

De asemenea, instanţa supune dezbaterii necesitatea luării faţă de persoana care a formulat cererea de redeschidere a vreuneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 al. (4) lit. b) – e), în cazul admiterii în principiu a cererii.

Dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la al. (1), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal.

Dacă instanţa constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 466, dispune prin sentinţă respingerea cererii de redeschidere a procesului penal.

Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacată odată cu fondul.

Hotărârea prin care este respinsă cererea de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea pronunţată în lipsa persoanei condamnate.

Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţate în lipsa persoanei condamnate.

Instanţa redeschide procesul penal prin extindere şi cu privire la părţile care nu au formulat cerere, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să le poată crea acestora o situaţie mai grea.

Odată cu admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, instanţa, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune luarea faţă de inculpat a uneia dintre măsurile preventive prevăzute la art. 202 al. (4) lit. b) – e). Dispoziţiile titlului V al părţii generale se aplică în mod corespunzător.

Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal.

Analizând noile texte, nu înțelegem de ce nu a fost reglementată o procedură generală. În lumina Protocolului adițional , care totuși formulează niște principii, nu putem limita dreptul persoanei condamnate definitiv la 6 luni .

Dreptul la rejudecare trebuie să aparțină oricărei persoane chiar dacă a avut sau nu cunoştinţă de proces, chiar dacă a lipsit în orice mod (justificat sau nu), chiar fără a se face dovada că nu a putut încunoştinţa instanţa.

Procesul penal în care o persoană judecată în lipsă a fost extrădată nu ar trebui limitată doar la spațiul european și doar în prezența unui mandat de arestare .

Observăm că instanța europeană a statuat că absența dezbaterilor publice într-un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție se poate justifica prin caracteristicile procedurii (dacă a existat o audiență publică într-o primă instanță). Revenind la jurisprudența internă, constatăm numai că aceste principii nu pot fi invocate aici , întrucât suntem în prezența unei proceduri absolut speciale, cu caracteristici separate, impuse de o reglementare europeană, și nu internă. Aici nu poate fi vorba de a se aplică/de a invoca convenția cu mai multă sau mai puţină stricteţe; odată adoptată, face parte din dreptul intern. Și invers, interesul justiției nu poate dispensa de o judecată deplină în toate gradele de jurisdicție, dacă aceasta este prevăzută ca atare în procedura națională (la cour d’appel avait à connaître des faits comme du droit).

Cu atât mai puțin trebuia invocată excepţia de la regula prezenţei inculpatului atunci când asigurarea acestei condiţii ar conduce la amânarea nejustificată a procedurii (Hotărârea Colozza şi Rubinat), repetând că suntem în prezența unei proceduri excepționale. Jurisprudența CEDO nu ajută motivarea hotărârilor interne arătate mai sus.

Subliniem  că redeschiderea unui proces penal trebuie să fie subsumată cerințelor art. 4 al Protocolului nr. 7 CEDH, să nu încalce regula non bis în idem – în cazul nostru § 2 al acestui articol – viciu fundamental,  fapte noi, recent descoperite ( de exemplu, vu l’ensemble de la procédure devant les juridictions [. . . ] le rôle de la cour d’appel et la nature de la question soumise à celle-ci, la Cour conclut à l’absence de toute particularité capable de justifier le refus au requérant d’une audience publique et du droit à être entendu en personne. IL y a donc eu violation de l’article 6 § 1 (art. 6-1)… (COUR (PLÉNIÈRE), AFFAIRE EKBATANI c. SUEDE (Requête n^o 10563/83), ARRÊT, 26 mai 1988), idem, L’affaire Sergueï Zolotoukhine c. Russie (requête n^o 14939/03), Hotărârea Curții de Justiție a UE în cauza C-297/07 Staatsanwaltschaft Regensburg/Klaus Bourquain, dar şi hotărârea din  12 februarie 1985 Coloyya vs Italia seria A nr. 89, § 29, hotărârea din  14 iunie 2001 Medenica  vs Elveţia, Culegere 2001 VI §52, vezi şi hotărârea din  10 noiembrie 2004, Sejdovic vs Italia, nr. 56581-00, nepublicată , §39, în  Jean Francois Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului,  Editura Hamangiu, 2009, pp. 510 sqq).

Concluzionând, putem spune că ne-a făcut plăcere să cităm dispozițiile Codicelui de Procedură Criminală din 11 noiembrie 1919: dacă acuzatul se dă prins, ori dacă se va aresta mai înainte de stingerea pedepsei prin prescripţiune, deciziunea dată în contumacie şi procedurile făcute în contra lui, începând de la ordonanţa de închisoare sau de reînfăţişare, vor fi de sine nimicite şi se va proceda în privinţa lui după formele ordinare.

Ar mai fi de notat , precizează  Curtea că, în principiu, și o condamnare în lipsă poate constitui un impediment procedural în calea începerii unui nou proces penal pentru aceleași fapte (Hotărârea Curții de Justiție a UE în cauza C-297/07, Staatsanwaltschaft Regensburg/Klaus Bourquain, Dorin Ciuncan, Contumacie ,   “Revista de drept penal” nr. 4/2010,  https://dorin.ciuncan.com).

”Te-a onorat Dumnezeu! ” i-a spus mamei cu siamezi,  femeia care a crescut de prin ’80 cele două siameze operate în Elveția…

De-aici mai departe, alte talente si alte priceperi, alte forte, de o alta natura trebuie sa intre în joc ca sa obtina schimbarile politice indispensabile, pentru ca roata istoriei sa se poata urni : naclaiala societatii româneste de astazi, care maimutareste în mod caraghios si în mod salbatec capitalismul occidental în descompunere puturoasa, nu este decât miscarea înapoi a unei roti întepenite pentru ca apoi s-o putem porni în sensul cel bun – este singura mângâiere atunci când trebuie sa constat ca politrucii de ieri, inculti si brutali, erau de preferat oamenilor de afaceri de azi, la fel de inculti si de brutali, dar convinsi ca sunt cazuti cu hârzobul din cer! Convertirea lor peste noapte de la marxism la economia de piata a fost mai usoara pentru ca este vorba de doua fete ale aceluiasi gologan! ( Virgil Tanase, Leapsa pe murite,  document politist si literar, Adevarul, Institutul Român de Istorie Recenta, 2010, p.  306).