TOLSTOI

Din rațiuni care ne sunt cunoscute sau necunoscute [ oamenii ] încep să se sugrume și să se spintece unul pe altul. Și acest eveniment este însoțit de justificarea sa, voințele exprimate de oameni, care considerau că acest lucru este necesar pentru binele [. . . ] pentru libertate, pentru egalitate. Oamenii încetează să se mai taie între ei,  și evenimentul acesta este însoțit de justificarea sa –  necesitatea unității de putere,  rezistența în fața Europei etc. Istoria ne arată că aceste justificări ale evenimentului nu au nici un sens general,  că se contrazic. Dar justificările acestea au,  în ochii contemporanilor,   o semnificație necesară.

Aceste justificări înseamnă eliberarea de responsabilitate morală a celor care stau la originea evenimentelor. Aceste scopuri vremelnice sunt aidoma periilor plasate înaintea trenului pentru a curăța șinele: ele curăță drumul de răspunderile morale ale oamenilor.  Fără aceste justificări nu ar putea fi explicată nici cea mai simplă întrebare care se ridică la analiza oricărui eveniment: cum se face că milioane de oameni săvârșesc crime colective, războaie, asasinate și așa mai departe. Lev Tolstoi, Război și pace,  vol. II, Corint, 2016,   p. 865