Începerea urmăririi penale este reglementată în art. 228 din Codul de procedură penală. Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b1).
(11) Rezoluţia de începere a urmăririi penale va cuprinde data şi ora la care s-a dispus începerea urmăririi penale şi va fi înregistrată într-un registru special. Alineatul 11 a fost introdus prin Legea nr. 356/2006.
(2) În cazul arătat în art. 10 lit. b1), organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmărire penală.
Alineatul 3 a fost abrogat prin Legea nr. 356/2006.
(31) Rezoluţia de începere a urmăririi penale, emisă de organul de cercetare penală, se supune confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată şi dosarul cauzei. Art. 228 alin.(31) a fost introdus prin Legea nr. 281/2003, modificat prin Legea nr. 356/2006.
(4) Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunţului rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b1), organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală. Art. 228 alin. (5) a fost modificat prin Legea nr. 281/2003.
(5) Dacă procurorul constată că nu sunt întrunite condiţiile arătate în alin. (4), restituie actele organului de urmărire penală, fie pentru completarea actelor premergătoare, fie pentru începerea urmăririi penale.
(6) În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, o confirmă prin rezoluţie motivată. Copie de pe rezoluţie se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergătoare. Dispoziţiile art. 245 alin. (1) lit. c1) se aplică în mod corespunzător. Alineatul 6 al articolului 228 a fost modificat prin Legea nr. 480/2004.
(61) Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanţa de judecată, potrivit art. 2781 şi urm. Art. 228 alin. (61) a fost introdus prin Legea nr. 281/2003.
(7) Dacă ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmărirea penală, procurorul infirmă rezoluţia şi restituie actele organului de urmărire, dispunând începerea urmăririi penale.
Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010 și va intra în vigoare la data de 25 noiembrie 2010.
Potrivit pct. 31 din lege, la articolul 228, alineatele 1, 2, 4 şi 6 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“Organul de urmărire penală sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute la art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute la art. 10.
În cazul prevăzut la art. 10 lit. b1), organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune, după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.
[ ……… ]
Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii ori denunţului rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute la art. 10, organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.
[ ………. ]
În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, dispune prin rezoluţie neînceperea urmăririi penale. În situaţia în care procurorul îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală, motivarea rezoluţiei este facultativă sau poate cuprinde doar argumente suplimentare. Copie de pe rezoluţie şi de pe propunerea organului de cercetare penală se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergătoare. Dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c 1) se aplică în mod corespunzător.” (subl. ns. )
În forma electronică de care dispunem, între alin. (1) și alin. (2) ar fi trebuit să existe inserate puncte de suspensie, întrucât mai există un alineat , 11 , despre care am mai spus, este introdus prin Legea nr. 356/2006, și ne este teamă să nu îl pierdem pe drum. La fel , fără marcaj, este și forma oficială, publicată în Monitorul Oficial , Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010 , aflat , de exemplu, și la adresa
http://www.monitoruloficial.ro/RO/article–e-Monitor–339.html.
Ceea ce se observă imediat este diferența dintre formulări. Dacă, până acum, în cazul în care procurorul era de acord cu propunerea (alin. 6), o confirma prin rezoluţie motivată, de astăzi, în cazul în care procurorul este de acord cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, el dispune prin rezoluţie (nemotivată, în noua formulare) neînceperea urmăririi penale. În situaţia în care procurorul îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală, motivarea rezoluţiei este facultativă (deci se pare că există totuși o motivare întotdeauna, chiar fără însușirea argumentelor) sau poate cuprinde doar argumente suplimentare (dacă ele există). Copie de pe rezoluţie (nemotivată sau cu motivarea facultativă sau suplimentară) şi de pe propunerea organului de cercetare penală se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergătoare. Dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c1) se aplică în mod corespunzător “( pentru că, prin ordonanţa de încetare a urmăririi penale se dispune totodată și asupra – lit. c1) – sesizării instanţei civile competente cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris ).
Dacă procurorul este de acord cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, dar NU îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală, textul pare că nu impune o motivare, chiar dacă, și este evident, argumentele procurorului sunt altele. Credem că ar fi fost exactă formularea ca, în cazul în care procurorul este de acord cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, să dispună prin rezoluţie motivată neînceperea urmăririi penale; dacă procurorul îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală, motivarea poate cuprinde doar argumente suplimentare.
Concluzia legii este aceea că nu mai este necesară motivarea, deși, prin rezoluție, procurorul își însușește argumentarea organului de cercetare penală, pe care o poate suplimenta cu noi susțineri. Se dovedește, astfel, că, întotdeauna, există o motivare întărită prin rezoluția procurorului, căci numai împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se face plângere la instanţa de judecată, potrivit art. 2781 şi urm. din Codul de procedură penală .
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.