DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA

Legea nr. 315 din 28 iunie 2004 privind dezvoltarea regională în România a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  577  din 29/06/2004, ulterior modificată prin O.U.G. nr.  111/2004 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1115 din 27/11/2004.

Legea  stabilește cadrul instituţional, obiectivele, competenţele şi instrumentele specifice politicii de dezvoltare regională în România.

Potrivit art.  2 , politica de dezvoltare regională reprezintă ansamblul politicilor elaborate de Guvern, prin organele administraţiei publice centrale, de autorităţile administraţiei publice locale şi organismele regionale specializate, cu consultarea partenerilor socioeconomici implicaţi, în scopul asigurării creşterii economice şi dezvoltării sociale echilibrate şi durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare, al îmbunătăţirii competitivităţii internaţionale a României şi al reducerii decalajelor economice şi sociale existente între România şi statele membre ale Uniunii Europene.

Aplicarea politicilor de dezvoltare regională se realizează în concordanţă cu obiectivele şi priorităţile generale de dezvoltare a României, precum şi cu obiectivele Uniunii Europene în domeniul coeziunii economice şi sociale.

Principiile care stau la baza realizării politicii de dezvoltare regională sunt:

– subsidiaritatea;

– descentralizarea;

– parteneriatul.

Cooperarea transfrontalieră reprezintă o componentă a politicii de dezvoltare regională, care are ca scop asigurarea creşterii economice şi dezvoltării sociale echilibrate şi durabile a regiunilor de frontieră. Acest ultim alineat (4) a fost introdus prin art. unic pct. 1 din O.U.G. nr. 111/2004.

Obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare regională în România sunt următoarele:

a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltării echilibrate, recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai puţin dezvoltate, ca urmare a unor condiţii istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum şi preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;

b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea iniţiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale, în scopul dezvoltării economico-sociale durabile şi al dezvoltării culturale a acestora;

c) stimularea cooperării interregionale, interne şi internaţionale, transfrontaliere, inclusiv în cadrul euroregiunilor, precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizaţiile europene care promovează dezvoltarea economico-socială şi instituţională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile internaţionale la care România este parte.

ANEXA la  lege fost introdusă prin  Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.  615 din 7 iulie 2004 :

” DENUMIREA ŞI COMPONENŢA REGIUNILOR DE DEZVOLTARE ÎN ROMÂNIA

1. Regiunea de Dezvoltare Nord-Est – care grupează judeţele Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava şi Vaslui.

2. Regiunea de Dezvoltare Sud-Est – care grupează judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Vrancea şi Tulcea.

3. Regiunea de Dezvoltare Sud-Muntenia – care grupează judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman.

4. Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia – care grupează judeţele Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt şi Vâlcea.

5. Regiunea de Dezvoltare Vest – care grupează judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş.

6. Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest – care grupează judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Sălaj, Satu Mare şi Maramureş.

7. Regiunea de Dezvoltare Centru – care grupează judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu.

8. Regiunea de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov – care grupează municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov. ”