DOSARUL POȘTA ROMÂNĂ, ABUZ ÎN SERVICIU ÎN FORMĂ CALIFICATĂ

DOSARUL POȘTA ROMÂNĂ, ABUZ ÎN SERVICIU ÎN FORMĂ CALIFICATĂ

Completul de 5 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a  pronunțat, în 24 ianuarie 2014  în dosarul Poșta Română,  în  care au fost  judecați foștii miniștri Tudor Chiuariu și Nagy Zsolt, alături de fostul director al Poștei, Mihai Toader, precum şi Andrei Marinescu, directorul executiv al Direcției de Dezvoltare Strategica al CNPR.

Astfel,   Tudor Chiuariu a primit o pedeapsă de 3 ani și jumătatede închisoare cu suspendare, Naghy Zsolt a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu suspendare, iar Andrei Marinescu,   trei ani și jumătate tot cu suspendare.

Decizia este definitivă[1].

În perioada anilor 2005 – 2007, reprezentanţii C.N.P.R. S.A. au contribuit la trecerea unui imobil din proprietatea publică a Statului Român în proprietatea privată a S.C. IMOPOST DEVELOPEMENTS S.A., demers în care au fost implicaţi şi doi membri ai Guvernului României prin emiterea unui act normativ cu scopul de a „clarifica” situaţia juridică a terenului şi a favoriza astfel S.C. IMOPOST DEVELOPMENTS S.A.

. La data de 19 iulie 2005, conducerea Poştei Române a aprobat ca imobilul din Calea Victoriei nr.133-135 să fie adus de C.N. Poşta Română S.A. ca aport în natură la capitalul social al societăţii nou înfiinţate.

Toader Dan Mihai, Lepădatu Emanoil şi Marinescu Andrei, în calitate de director general, director economic executiv şi, respectiv, director al Direcţiei de Dezvoltare Strategică, au subevaluat imobilul din Calea Victoriei nr. 133 – 135, stabilind cu intenţie o valoare diminuată faţă de valoarea comercială reală a imobilului.

Având în vedere că exista un litigiu pe rolul Curţii de Apel cu privire la dreptul de proprietate al Poştei Române asupra terenului, respectiv că făcea parte din categoria bunurilor proprietate publică ale statului şi deci nu putea fi înstrăinat, Nagy Zsolt, în calitatea sa de ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, a iniţiat şi a avizat proiectul unei hotărâri de guvern prin care să se clarifice acest aspect. Zsolt Nagy a întocmit nota de fundamentare şi proiectul H.G. nr.377/2007 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.550/1996 privind transmiterea unui imobil, situat în municipiul Bucureşti, în administrarea Companiei Naţionale “Poşta Română” – S.A. [2]

Prin această Hotărâre de Guvern s-a stabilit că la data adoptării Hotărârii Guvernului nr. 550/1996 privind transmiterea unui imobil, situat în municipiul Bucureşti, în administrarea Companiei Naţionale “Poşta Română” – S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, imobilul situat în municipiul Bucureşti, Calea Victoriei nr. 133 – 135, sectorul 1, “care face obiectul acesteia, nu avea destinaţie publică şi nu era afectat vreunui uz sau interes public”.

De asemenea, “Imobilul proprietate publică a statului”  defineşte ca fiind „Imobilul, proprietate a statului” [3].

Practic, – de arată în rechizitoriu- Zsolt Nagy a iniţiat o de hotărâre de guvern cu caracter retroactiv asupra dreptului de proprietate a imobilului, în vederea promovării intereselor private ale consorţiului format din S.C. PROCEMA S.A. şi S.C. COMNORD S.A.

La scurt timp,  Chiuariu Tudor Alexandru a avizat acest proiect de hotărâre de guvern cu ignorarea opiniei specialiştilor din subordine care susţinuseră că acest demers este ilegal.

La data de 25 aprilie 2007, Guvernul României a adoptat H.G. nr.377/2007 prin care s-a consfinţit definitiv trecerea bunului în domeniul privat al statului. Prin aceasta S.C. IMOPOST DEVELOPMENTS S.A. a obţinut un avantaj patrimonial ( dreptul de proprietate) şi, în mod indirect, Consorţiul S.C. PROCEMA S.A. – S.C. COMNORD S.A. a obţinut beneficiile rezultate în urma subevaluării imobilului cu ocazia aducerii ca aport la capitalul social al S.C. IMOPOST DEVELOPMENTS S.A.[4]

Potrivit art. 12  din Legea nr. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată[5],  numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.

În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului, Preşedintele României, la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizărilor cu privire la săvârşirea unei infracţiuni în exerciţiul funcţiei de către membrii Guvernului, adresează ministrului justiţiei o cerere în acest scop, pentru a proceda potrivit legii.

Preşedintele României este sesizat pentru a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului de către primul-ministru, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Orice cetăţean care are cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte penale de către membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor se poate adresa primului-ministru, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru a solicita sesizarea Preşedintelui României.

Comisia specială   este formată din 5 membri numiţi pentru un mandat de 3 ani, care nu poate fi reînnoit, iar componenţa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României, la propunerea ministrului justiţiei şi a ministrului administraţiei şi internelor.

Pe baza analizei sesizării, a probelor depuse în susţinerea acesteia, a declaraţiilor şi a probelor invocate de membrul Guvernului faţă de care se solicită urmărirea penală, comisia specială   va prezenta Preşedintelui României un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. Şedinţele comisiei nu sunt publice. Membrul Guvernului pentru care s-a făcut sesizarea are dreptul de a fi audiat de comisie înaintea întocmirii raportului acesteia.

Preşedintele României hotărăşte asupra raportului prezentat de comisia specială   şi dispune comunicarea soluţiei mijloacelor de informare în masă.

Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale  (Art.  16 al legii).

În baza art. 19 din Legea privind responsabilitatea ministerială,  urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor se efectuează, după caz, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către Direcţia Naţională Anticorupţie, iar judecarea acestora, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit legii.

În conformitate cu prevederile art. 12, art. 16 alin. 2 şi art. 19 din Legea 115/1999 privind răspunderea ministerială, republicată, şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie 2007, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie l-a sesizat pe Preşedintele României pentru ca acesta să ceară urmărirea penală faţă de Szolt Nagy, ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei în perioada decembrie 2004 – iunie 2007 şi faţă de Tudor Chiuariu, ministrul Justiţiei, ambii pentru săvârşirea infracţiunii asimilată infracţiunilor de corupţie, şi anume abuz în serviciu contra intereselor publice având ca urmare obţinerea unui avantaj patrimonial pentru altul, prevăzută de art. 13² din Legea 78/2000 cu modificările ulterioare, în dosarul nr. 240/P/2007[6].

Pe 27 noiembrie 2012, completul de trei judecători a decis, la fond, achitarea lui Tudor Chiuariu (cu opinia separată a judecătoarei Francisca Vasile care l-a găsit vinovat) şi condamnarea lui Zsolt Nagy la 3 ani şi jumătate de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei. Totodată, fostul şef al Poştei Române, Dan Mihai Toader, a primit 6 ani de închisoare, Andrei Marinescu, director executiv – 5 ani şi jumătate şi Emanoil Lepădatu, director economic executiv – 5 ani de detenţie. Administratorul firmei Topcadex 99, Ioan Folfă, a primit un an de închisoare, cu suspendare.

De asemenea, ÎCCJ a mai decis atunci restabilirea situaţiei anterioare prin aducerea imobilului din calea Victoriei nr.133-135, sector 1, Bucureşti, în proprietatea publică a statului, cu drept de administrare asupra acestuia în favoarea Companiei Naţionale Poşta Română.

În Nota inspecţiei judiciare, ca rezultat al verificărilor efectuate de inspectorii judiciari, se trage concluzia că „Ministrul Justiţiei nu a desfăşurat activităţi de natură să afecteze independenţa şi imparţialitatea procurorilor DNA”, dar s-a constatat “o anume presiune asupra conducerii administrative a Direcţiei”.[7]

http://www.dcnews.ro, dosarul-posta-romana, 24 Jan 2014

[2] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 26 aprilie 2007. Hotărârea este semnată de  Prim-Ministru Călin Popescu-Tăriceanu.  Contrasemnează: Ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei,Zsolt Nagy, Ministrul economiei şi finanţelor,Varujan Vosganian.

[3] Hotărârea Guvernului nr. 550/1996 privind transmiterea unui imobil, situat în municipiul Bucureşti, în administrarea Regiei Autonome “Poşta Română”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996

[4] cf rechizitoriu, , http://www.pna.ro, 15 decembrie 2010 , Nr. 687/VIII/3

[5] Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 90/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 15 aprilie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2002.

Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială a mai fost modificată şi completată prin:

– Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2004 privind creşterea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, precum şi intensificarea măsurilor de prevenire şi combatere a corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 601/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004;

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 4 februarie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 90/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 15 aprilie 2005.

[6] http://www.pna.ro,, 18 septembrie 2007 , Nr. 225/VIII/3 ,

[7] Biroul de Informare şi Relaţii Publice, 10 septembrie 2007, Nr. 13/VIII/3 , http://www.pna.ro/comunicat